Bobul de soare, poveste de Emilia Plugaru Blnu se ntoarce n cmrua sa rece i... aa mbrcat, nclat - se bag n pat.

Tremur din tot corpul, simte c are febr, dar nu se hotrte s fac focul. Spre miezul nopii aproape c nu mai poate respira. Se scoal, se trte pn la opron, se ntoarce cu un vraf de vreascuri, aprinde focul, i fierbe o crati cu ap, adaug mueel, bjbie prin cotru dulceaa de mure, bea ceai fierbinte i toate le face ca ntr-un vis. - Ah! strig balaurul Frig. Blnu, nemernicule! Ai dat drumul la cldur n cas!? Sunt nevoit s plec, dar m ntorc, m ntorc, stai fr de grij! Nu te las eu cu una, cu dou! i nrit, Frigul se strecoar prin crpturile uii afar. Rceal ns nu are de gnd s plece. St strns lipit de bietul iepura, i se bag pe gt i pe suflet. Spre diminea ns, Blnu e gut de ap. Se trezete, i schimb hinuele i l aude pe balaurul Rceal urlnd: - Iepure afurisit! M-ai dobort! S nu crezi ns c e pentru totdeauna! O s revin! O s revin! Nu te bucura nainte de vreme! Blnu nu se bucur. tie c dac nu va avea cldur aceti doi balauri i vor ine cuvntul. Ziua alearg prin pdure, se ia la hrjoan cu Baba de zpad i uit de necazuri. Seara se ntoarce, aprinde focul n sob. Nu vrea s se gndeasc la ce va fi cnd vreascurile se vor termina.