Albin (VIII)

Albin, i-ai aruncat zumzetul n sufletul meu, mbtat de miere, i zborul i-l purtai n dulci spirale de fum. Eu sunt cel fr speran, cuvntul fr ecou, i cel care a avut totul, pierznd totul. Ultima legtur, n tine scrie ultima-mi nzuin. n inutul meu searbd tu eti ultima roz. O, tu care eti tcut! Las-i privirea adnc s se nchid. Acolo noaptea se zbate. O, trupul tu dezgolit, o statuie temtoare. Tu ai privirea adnc, n care noaptea lovete. Linitite brae de flori i vemnt de roz Snii ti aduc a melci albi. Un fluture de umbr s-a aplecat n pntecele tu s se odihneasc. O, tu care eti tcut! n mine rsare singurtatea, cuprins de absena ta. Plou. Briza mrii chinuie pescrui rtcitori. Apa pete, descul, pe strzile deja strbtute. Din acel copac, frunzele se plng ca i cnd ar fi bolnave. Albin, chiar i cnd nu eti aici i arunci zumzetul n sufletul meu. Din nou, exiti n timp, zvelt i tcut. O, tu care eti tcut!