Sonetul 66 (Soneto LXVI)

Nu te iubesc dect c-mi eti iubit, i neamor acest amor se cheam; te-atept nu cu speran, ci cu team, te-nvlui n privirea mea orbit. S te iubesc mi-a fost menirea grav, s te ursc cu-o ur infinit, cu inima ce-n pieptul meu palpit cnd sloi de ghea, cnd puhoi de lav. Lumina iernii poate-o s-mi trimit n crudu-i fulger stingerea din slav, i voi simi ntreg c m destram; dar nici vecia nu-mi va fi tihnit, iubito, fr dulcea ta otrav, cci te iubesc n snge i n flam.