Kitty figureaza ca reprezentanta a mii de oameni care, de firea lor, nu au fost oameni rai, dar care, din cauza

unor circumstante pe care nu le-au putut controla, au comis fapte reprobabile. Kitty Schmidt era proprietara pensiunii Schmidt, de pe strada Giesebrechtstrasse din Berlin. Aparent, era o pensiune perfect respectabila, dar in realitate era un bordel mai putin obisnuit. In anul 1930, clientii lui Kitty se schimbasera treptat. Industriasii si bancherii evrei disparusera, fiind inlocuiti de membri ai Schutzstaffel (SS). Femeia a inceput sa fie sicanata de politie si a expediat bani in bancile britanice, in principal prin intermediul refugiatilor evrei pe care-i ajutase sa fuga din Berlin. In iunie 1938, Kitty a decis sa porneasca pe urma banilor, dar a fost arestata la granita olandeza si adusa la Berlin pentru anchetare. Dupa cateva saptamani de intimidare, Kitty Schmidt a fost interogata de Walter Schellenberg, seful serviciului de securitate si informatii nazist, Sichereitdienst (SD). A fost acuzata i-a ajutat pe evrei sa fuga din tara, ca a efectuat operatiuni ilegale cu valutasi ca a incercat sa paraseasca tara fara permisiune. Schellenberg i-a de inteles ca o putea astepta pedeapsa capitala si i-a cerut sa-i faca o favoare. Evident, femeia ar fi fost de acord cu orice. Propunerea lui Schellenberg a fost de a transforma pensiunea Schmidt intr-un bordel al SD-ului. Prostituatele urmau sa fie agente de informatii si toate camerele aveau sa fie dotate cu microfoane, ale caror fire duceau in subsol, unde conversatiile puteau fi inregistrate pe benzi sau discuri. Ar fi fost un sediu pentru culegerea de informatii si in acelasi timp pentru testarea loialitatii membrilor SD. Planul general ii apartinea lui Heydrich, seful Oficiului Suprem al Securitatii Reichului, care subordona serviciile gestapoului, Serviciul de Securitate si Politia Judiciara; Schellenberg i-a adaugat propriile sale idei si a transformat bordelul intr-o agentura a SD-ului. Berlinul a fost trecut prin sita pentru a se gasi fete atragatoare, demne de incredere si indeajuns de stabile emotional ca sa faca fata cerintelor neobisnuite ale acestui gen de spionaj. Pana la urma, au fost recrutate 20 de fete. Beciul cladirii a fost reconstruit, zidit si dotat cu echipamente de inregistrare. Bordelul s-a redeschis, aparent exact ca inainte, dar redecorat. Vechii clienti au fost primiti cu bratele deschise si au fost intretinuti de "personalul" anterior al lui Kitty. Insa cand sose un client care anunta ca era "din Rothenburg" (o parola pe care clientul o primise si despre care credea ca-i va atrage un tratament special, dar in realitate anunsa ca fusese trimis de autoritati pentru o verificare de secursecuritate), Kitty ii aducea un catalog diferit din care sa-si aleaga o fata. Dupa aceea dadea un telefon si fata sosea in zece minute - era o agenta SD. Noul aranjament a demonstrat imediat indiscretia unor ofiteri. Unul, evident loial, a dezvaluit ca Fuhrerul planuia sa invadeze Suedia; a fost trimis inaintea Curtii Martiale. Alta data, Kitty i-a avut ca oaspeti pe ministrul de externe al Germaniei, Joachim von Ribbentrop, si un grup mic care-l includea pe ministrul de externe al Spaniei. Heydrich insusi era un barbat cu apetit sexual considerabil si ocazional venea in "inspectie"; evident, ii ordona lui Schellenberg sa decupleze toate echipamentele de inregistrare. Legaturile trebuiau verificate periodic si, din intamplare, pe cand soldatii controlau firele pe care le scosesera din subsol pe trotuar, agentul birtanic Wilson a trecut pe strada respectiva. El stia ca la etaj se afla Salonul Kitty si a inteles imediat ce se petrecea. A anuntat Londra si a primit misiunea de a intra acolo in calitate de client. Sub numele fictiv de Kolchev, Wilson a intrat in Salonul Kitty si a izbutit sa schimbe legaturile, astfel ca unele dintre microfoane erau ascultate la randul lor; timp de cateva luni ale anului 1940, Londra a aflat detalii picante din interior serviciului de securitate si informatii nazist.

O bomba ratacita a lovit Salonul Kitty in iulie 1942, avariindu-i etajele. Informatiile provenite din bordel erau insa considerate atat de importante incat echipe de muncitori au lucrat continuu pentru a putea fi redeschis doua zile mai tarziu. La inceputul anului 1943, Schellenberg a decis ca era timnpul sa inceteze supravegherea si sai redea stabilimentul lui Kitty. Majoritatea fetelor "Rothenburg" se obisnuisera cu locul si au acceptat sa-si continue activitatea. In mai putin de doi ani, rusii au ajuns acolo si discurile incriminatorii, depozitate cu grija la cartierul general al Gestapoului, au disparut la fel ca multe alte lucruri de interes si valoare din Berlin. Kitty Schmidt a murit in anul 1954, fara sa fi dezvaluit vreodata secretul casei de pe Giesebrechtstrasse, nr.11. Multi ani dupa aceea, cercetatorul Peter Norden a incercat sa gaseasca benzile pierdute. In 1963, el a obtinut accesul la o camera la o camera-seif secreta din Berlinul de Est comunist, iar acolo se aflau discurile disparute - nu mia putin de 25.000.