Europa de Nord fjollin heilla -munii va cheam

In prezent Snaefellsjokull (1446m) reprezinta un masiv vulcanic care cuprinde 30 de sisteme vulcanice recente

In partea de sud a Islandei, cea mai inalta creasta a insulei depaseste 2100m altitudine. Aceasta se ridica deasupra calotei reprezentata de Vatnajokull, dominind Parcul National Skaftafell

Suprafata mutonata a ghetarului Jokulsarlon este marcata de prezenta nunatak-urilor, taiate in roci vulcanice. In decursul perioadelor glaciare este posibil ca aceste forme sa fi ramas deasupra masei de gehata, servind drept refugiu pentru unele specii vegetale

Eroziune diferentiata in asociatii de lave si riolite. Masive pluristratificate (sculptate in curgeri bazaltice) cu versanti abrupti si creste plate tuyas sau masive tabulare reprezinta vulcani cuaternari formati in cadrul unei singure eruptii sub masa de gheata crestele de tufuri, lungi lanturi cu aspectul unor dinti de fierastrau, cu virfuri conice, care au luat nastere in urma eruptiilor fisurale sub masa de gheata vulcani in pinza (sariati), au luat nastere in urma unei eruptii de lave fluide in general lunga ca durata si continua

Masiv riolitic

Barmur

Curgeri de lave Krafla

In general ghetarii instalati pe pantele abrupte ale stratovulcanilor ocupa suprafete de citiva zeci de kmp, atingind grosimi cuprinse intre 200-300m. Marcate de prezenta nunatak-urilor aceste calote de gheata au aspectul unor vaste cimpuri cu gheata mutonata, care descind catre baza prin intermediul numeroaselor limbi glaciare. Skatafellsjokull reprezinta o limba glaciara care isi are originea in cadrul ghetarului Vatnajokull.

Vulcanul Krafla este situat in regiunea lacului Myvatn, in partea de nord a Islandei. Se afla instalat in cuveta Helviti fiind inconjurat de fenomene de tipul fumarolelor.

Emanatii de sulf in cadrul fumarolelor (stinga)

Parcul National Skaftafell (dreapta)

Kverkfjoll. Calota Vatnajokull formeaza catre nord ghetari cu aspect de platou, care se desfasoara intre deserturi cu nisipuri si pietrisuri si asociatii de lande. In partea centrala a acestui ansamblu se ridica Kverkfjoll (1920m), ce reprezinta de fapt un complex vulcanic care include doua caldere, creste si virfuri fragmentate de conuri recente. La partea superioara este separat in doua subunitati de catre un ghetar. Existenta unui cimp geotermic a favorizat eroziunea subglaciara realizata de catre cursurile de apa calda

myrdalsjokull

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.

Soclu precambrian Cuvertura autohton a soclului precambrian (a. grezoas; b. istoas) Gresii cambriene ariate (sparagmites) isturi i micaisturi rezultat al unui metamorfism mediu aparinnd geosinclinalului cambrian i silurian Soclu precmabrian remanian i recristalizat n timpul orogenezei caledoniene Serie eruptiv (de la granit la gabbrou) ariat Roci eruptive permiene intruzive Ghea

In regiunea Troms dorsala scandinava se transforma intr-o multitudine de insule separate de fiorduri. La 300km nord de Cercul Polar limita intre padurea de mesteacan si tundra coboara in mod considerabil

Sognefjord

Masivul Jotunheimen ilustreaza actiunea eroziunii glaciare

Parcul Naional Hardangervidda

Norrland

Profil sud 1. Soclu precmabrian 2. Cuvertura soclului (a.gresii precmabriene; b.calcare i argile cambrosiluriene) 3. Geosinclinalul caledonic cutat 4. Soclul precambrian recristalizat n ororgeneza caledonic; 4bis cuvertura mezozoic 5. Suprafa de eroziune 6. Reconstituirea cuverturii soclului (scutului) I, II, III, IV suprafee de eroziune teriare

Norrland

Svealand

Smaland

Skane

Tunturi

Thymus arcticus apare mai ales acolo unde exista manifetsari de tip fumarole

Situat intre Hardangerfjord si valea Numedal, Hardangervidda este cel mai vast platou montan al Europei. Altitudinea medie este in jur de 1200m, crestele atingind 1700m. Ghetarul Hardangerjokulen din partea de NV are o inaltime de 1870m. Aici tundra este alctuita din 450 de specii de plante vascularizate. Numeroase dintre acestea au aici limita lor sudica de extensie. Dovre Fjeld reprezinta tot un platou accidentat cu o altitudine de 2286m, cunoscut pentru bogatia sa botanica si faunistica (Papaver radicatum, Ovibos moschatus)

Paduri de conifere situate la poalele unor suprafete denudate in Parcul National Sonfjallet Suedia, pe versantul oriental al dorsalei scandinave

Limita superioara a padurii este dependenta de conditiile termice care devin din ce in ce mai severe odata cu cresterea latitudinii. Situata la 11001200m in sudul Norvegiei aceasta atinge nivelul marii in regiunea Varanger. La 200-300m sub asociatiile de tundra se gaseste o padure de mesteacan (Betula pendula) in amestec pe alocuri cu pin (Pinus sylvestris). Covorul subarbustiv este dens fiind alcatuit din specii precum Geranium sylvestre, Angelica sylvestris, Viola sp. Acest tip de padure, bgata in specii este tipica Fenoscandiei, in alte regiuni aparind sub forma unor mici petice (citeva puncte din Islanda si Scotia si in partea nordica a Uralului). Lipsa sa in Scandinavia, in Norvegia in apropiere de Lillehammer, este pusa pe seama exploatarilor nerationale

Parcul National Mudus - Suedia

Laponia finalndez - Taiga

Regiunea Inari (Laponia finlandeza) prezinta un model amfibiu al coexistentei, model dominat de prezenta pinului (Pinus sylvestris)

In regiunea Kilpisjarvi, la frontiera dintre Suedia, Norvegia si Finlanda, la paralela de 69, se gasesc suprafete intinse acoperite de mesteacan (Betula pubescens ssp. tortuosa)

Arhipelagul Finlandez, insule marcate de eroziunea calotei

Turbarii in cadrul tundrei din Norvegia septentrionala (nu departe de capatul fiordului Varanger)

Mundal Sogne