Sunteți pe pagina 1din 36

INFRACTIUNI CONTRA PATRIMONIULUI 1. Caracterizarea generala, notiunea si sistemul infractiunilor contra patrimoni ului Potrivit art. 9 al Constitutiei R.M.

., la baza vietii economice a Republicii Mold ova se afla egalitatea in drepturi a tuturor tipurilor si formelor de proprietat e. Bunurile materiale si intelectuale pot fi proprietate publica sau privata. Ace st text mai precizeaza ca proprietatea nu poate fi folosita in detrimentul drept urilor, libertatilor si demnitatii omului, precum si ca piata, libera initiativa economica, concurenta loiala sunt factorii fundamentali ai economiei. Articolul 46 al Constitutiei R.M. garanteaza fiecarui cetatean dreptul la propri etate privata, precum si obliga statul de a ocroti aceste drepturi. Apararea si consolidarea proprietatii in tara noastra este asigurata de un intre g sistem de masuri economice, organizatorice, culturale si educative, prin atrage rea populatiei in combaterea atentatelor la proprietate. In sistemul de masuri m entionat un rol important ii revine si legislatiei penale, care are misiunea de a combate atentatele prejudiciabile la proprietate. Spre deosebire de Codul penal din 1961, Codul penal din 2002 a denumit atentatel e prejudiciabile la proprietate ca infractiuni contra patrimoniului, deoarece no tiunea de patrimoniu" este mai larga decat cea de proprietate". Ea inglobeaza nu n umai dreptul la proprietate, (de exemplu, la furt prin sustragere pe ascuns a bu nurilor reale ale unei alte persoane se incalca numai dreptul ia proprietate), c i o totalitate de drepturi si obligatiuni patrimoniale (vezi art. 284 al Codului civil din 2002) care au valoare economica (de exemplu, la santaj faptuitorul ce re de a i se ceda nu numai bunuri ale proprietarului ori drepturile asupra acest ora, ci si cere de a fi savarsite si alte actiuni cu caracter patrimonial, actiu ni care depasesc evident notiunea de proprietate). E de mentionat faptul, ca unii autori numesc eronat aceste atentate ca atentate la averea persoanei , insa deoarece este unanim recunoscut faptui ca averea poat e fi sustrasa fara a i se cauza, de obicei, daune, se atenteaza de fapt la propr ietate sau patrimoniu care sufera astfel daune. Unele legislatii au numit aceste atentate ca infractiuni contra avutului , drept ca ulterior eroarea mentionata a fost reparata si aceste atentate au capatat denumirea de atentate contra patri moniului . Gradul prejudiciabil sporii al atentatelor contra patrimoniului consta in faptul ca in consecinta proprietarii pierd o cantitate considerabila de bunuri materia le, destinate satisfacerii necesitatilor lor materiale si spirituale, precum si dezvoltarii economiei nationale. Gravitatea prejudiciilor aduse de aceste actiuni criminale este determinata si de faptul ca vinovatul capata astfel posibilitati de a duce un mod de viata parazi tar pe contul societatii, de a se eschiva de la obligatiile fata de stat si soci etate, obligatii care deriva nemijlocit din drepturile la munca si la proprietat e privata. Totodata, gradul de prejudiciu al acestor atentari consta si in aceea ca persoan ele care te savarsesc impiedica realizarea altor sarcini care. potrivit legii, r evin proprietarului. Obiectul generai al infractiunilor contra patrimoniului il constituie relatiile sociale a caror existenta si normala desfasurare este conditionata de ocrotirea ordinii de drept in Republica Moldova. Obiectul generic de grup il constituie relatiile patrimoniale cu cele doua compo nente ale lor: 1) dreptul de proprietate, si 2) totalitatea celorlalte drepturi s i obligatiuni patrimoniale care au valoare economica. Obiectul nemijlocit de baza il constituie, dupa caz, relatiile patrimoniale priva te sau publice, in afara de talharie care poseda doua obiecte nemijlocite de baz a, atat relatiile patrimoniale, cat si viata sau sanatatea persoanei. Ambele obi ecte se socot de baza, deoarece lipsa unuia exclude talharia. Esenta obiectului nemijlocit suplimentar (secundar) consta in faptul ca infractiunea care il posed a poate exista si in lipsa lui. De aceea este gresita opinia ca talharia are un singur obiect nemijlocit de baza (principal) - relatiile patrimoniale si unul se cundar - viata si sanatatea persoanei .

Unele infractiuni contra patrimoniului pot avea obiecte nemijlocite suplimentare , de exemplu, uneori jaful sau santajul pot fi insotite de aplicarea violentei f izice sau de amenintarea cu aplicarea acesteia. Obiectul nemijlocit suplimentar al jafului si santajului in aceste cazuri va fi viata sau sanatatea persoanei. Obiectul material al infractiunilor contra patrimoniului il constituie bunurile materiale, a caror valoare corespunde cerintelor legii penale, care vor fi anali zate in continuare la fiecare infractiune. Bunurile materiale ca obiect material al infractiunilor contra patrimoniului pose da un sir de caracteristici. Mai intai, obiect material al acestor infractiuni s unt considerate numai bunurile materiale avand valoare de intrebuintare, adica p articipa in circuitul civil, in al doilea rand, ele trebuie sa posede valoare de schimb, adica acelea in care intr-o forma sau alta este depusa munca umana, in al treilea rand, bunurile materiale trebuie sa apartina altei persoane. Sustinem opinia, potrivit careia in calitate de obiect material al infractiunilor contra patrimoniului, pe langa bunurile materiale, pot fi si dreptul asupra ace stora, precum si alte actiuni eu caracter patrimonial , fiindca ele ca si bunuri le materiale reprezinta acel substrat (formele materiale, conditiile si premisel e existentei relatiilor sociale), clement in legatura cu care apar, exista si se realizeaza relatiile patrimoniale. Bunurile materiale, dreptul asupra (or, precu m si alte actiuni cu caracter patrimonial sunt direct stipulate la infractiunea de santaj. Latura obiectiva a infractiunilor contra patrimoniului se realizeaza prin fapte variate, descrise in textele de incriminare, prin care se aduce atingere relatiil or patrimoniale. De obicei, faptele prejudiciabile se manifesta prin actiunea de sustragere, in cazul furtului, jafului, talhariei si pungasiei, actiunea de dob andire in cazul escrocheriei, de insusire in cazul santajului si delapidarii, ac tiunea de ocupare a unui imobil in cazul tulburarii de posesie, actiunea de dist rugere sau deteriorare a bunurilor etc. In textul de incriminare al unor infractiuni sunt, alternativ prevazute, mai mul te actiuni, infractiunea putandu-se realiza prin savarsirea oricareia dintre ace stea. De exemplu, insusirea sau utilizarea ilicita a energiei electrice, distrug erea sau deteriorarea bunurilor, dobandirea sau comercializarea bunurilor despre care se stie ca au fost obtinute pe cale criminala etc. O caracteristica comuna tuturor infractiunilor contra patrimoniului consta in ac eea ca ele cauzeaza o paguba patrimoniala, uneori si un prejudiciu vietii si san atatii persoanei. Latura obiectiva a acestor infractiuni include si legatura de cauzalitate dintre actiunea sau inactiunea faptuitorului si urmarea prejudiciabila produsa. Uneori ca elemente obligatorii ale laturii obiective a infractiunii de baza sau a circumstantelor agravante ale acestora este incriminata metoda (pe ascuns, fati s, prin atac etc.), locul (in incapere, in alt loc, in depozit sau in locuinta), timpul (in timpul unei calamitati). Infractiunile contra proprietatii, se consuma, de regula, odata cu cauzarea pagub elor patrimoniale concrete, in cazul talhariei, santajului si pungasiei - din mo mentul inceperii actiunilor incriminate. Latura subiectiva a infractiunilor contra patrimoniului se caracterizeaza cu inte ntie directa, exceptie facand numai infractiunea de distrugere din imprudenta (ar t. 198 C.P.) si din neglijenta criminala fata de paza bunuri lor proprietarului (art. 200 C.P,). Toate actele de apropiere a bunurilor materiale (furtul, jaful, talharia, santaj ul, escrocheria, delapidarea, pungasia) sunt comise in scopul si din motive de p rofit. Scopul si motivul de profit suni caracteristice si pentru alte infractiun i contra patrimoniului, infractiuni care vor fi precizate ulterior. Subiect al infractiunilor prevazute de art. 186-188, 189 alin, 2,3 si 4, 190 ali n.2 si 3. 192 alin.2, 195, 196 alin.4, 197 alin. 2 poate fi orice persoana fizic a responsabila care a atins varsta de paisprezece ani, iar al celorlalte infract iuni - de saisprezece ani. Rezumand cele expuse, putem defini notiunea acestor infractiuni. Infractiuni contra patrimoniului sunt considerate actiunile prejudiciabile descri se de legea penala care produc, intentionat sau din imprudenta, pagube patrimoni

ale persoanei fizice sau juridice sau pericliteaza relatiile ci patrimoniale. Infractiunile contra patrimoniului pot fi sistematizate in trei grupe: 1) insusirea bunurilor proprietarului (furtul - art.186 C.P., jaful - art. 187 C .P., talharia-ari. 188 C.P., santajul -art. 189 C.R, escrocheria - art. 190 C.P., delapidarea averii straine - art. 191 C.P., pungasia -art. 192 C.P., insusirea in proportii mari si deosebit de mari - art. 195 C.P.); 2) atentatele in interes de profit contra patrimoniului, iara semnele insusiril or (ocuparea bunurilor imobile straine - art. 193 C.P., insusirea sau utilizarea ilicita a energici electrice, termice sau a gazelor naturale - art, 194 C.P., cauzarea de daune materiale prin inselaciune sau abuz de incred ere - art. 196 C.P., dobandirea si comercializarea bunurilor despre care se stie ca au fost obtinute pe cale criminalii ari, 199 C.P.); 3) infractiuni contra patrimoniului, urmate de distrugerea, deteriorarea, insusir ea, pierderea sau pieirea bunurilor proprietarului (distrugerea sau deteriorarea intentionata a bunurilor - art. 197 C.P., distrugerea sau deteriorarea din impru denta a bunurilor - art. 198 C.P., neglijenta criminala fata de paza bunurilor p roprietarului - art. 200 C.P.). Potrivit art. 276 al Codului de procedura penala, in cazul infractiunilor aratate la art. 193, 194, 197 alin. 1, 198 alin.1,200 C.P., precum si furtului avutului proprietarului savarsit de sot, rude, in detrimentul tutorelui, ori de persoana care locuieste impreuna cu victima sau este gazduita de aceasta, urmarirea penal a porneste numai in baza plangerii prealabile a victimei si inceteaza odata cu i mpacarea partii prejudiciate cu banuitul, invinuitul sau inculpatul. 2. insusirea bunurilor 2.1. Forme si tipuri de insusire Timp de mai multi ani legislatia, practica judiciara si doctrina noastra penala nu are o traducere univoca a termenului generic rusesc x". Acest termen era tradus ca stragere", luare", insusire", dobandire" etc. Nici Dictionarele limbii romane nu au o traducere unica a acestui termen generic, deoarece legislatia si doctrina pen ala ale Romaniei nu utilizeaza ca noi un termen generic care ar cuprinde toate fo rmele si tipurile de insusire a averii proprietarului. Cea mai larga raspandire au doua opinii. C. Rosa si A. Boroda au propus ca termenu l generic al acestor atentate la proprietate sa fie denumit delapidari . A doua op inie a fost expusa de Plenul Judecatoriei Supreme a R.M. in Hotararea sa nr. 5 d in 6 iulie 1992 Cu privire la practica judiciara in procesele penale despre sustr agerea averii proprietarului ", repetata ulterior de autorul S. Branza , potrivit carora termenul "" ar putea fi tradus ca sustragere". Luand in consideratie ca acesti termeni sunt prea ingusti (bunurile sunt sustras e numai in cazul furtului, jafului, talhariei si pungasiei, iar delapidata poate fi numai averea, gestionata de vinovat), legiuitorul nostru in art. 195 al noul ui Cod penal din 2002 utilizeaza termenul de insusire" a bunurilor, indiferent de forma in care a fost savarsita (art. 186-192 C.P.) Aceasta stipulare a fost obs ervata si sustinuta de autorul M. Lascu . Credem ca pe viitor trebuie sa utiliza m acest termen atunci cand vom vorbi de toate formele si tipurile de insusire a avutului proprietarului. Este de observat ca legiuitorul a indicat in art. 195 C.P. si toate formele de i nsusiri ale avutului proprietarului, art. 186-192 C.P., adica furtul, jaful, tal haria, santajul, escrocheria, delapidarea si pungasia, deoarece si in aceasta pro blema existau opinii controversate, pe care nu mai e necesar sa le analizam. In fiecare caz concret insusirile bunurilor proprietarului pot aduce diferite pr ejudicii si pot fi insotite de circumstante atat de diverse, incat este imposibi l a le incadra intr-o singura componenta de infractiune. In legislatia in vigoare, raspunderea penala pentru insusirile bunurilor proprie tarului e diferentiata la maxim. Tinand cont de diversele circumstante, care infl uenteaza esential gradul de prejudiciu al acestor infractiuni, legislatorul deose beste diverse forme si tipuri de insusiri ale bunurilor din avutul proprietarului , in Codul penal al R.M. din 2002 ele sunt specificate in articolele 186, 187, 1 88, 189, 190, 191, 192 si 195.

Pentru a intelege mai bine structura legislatiei penale privind raspunderea penal a pentru insusirile bunurilor proprietarului, principiile incriminarii juridice a acestor infractiuni, este importanta cunoasterea nu numai a semnelor concrete a le fiecarei forme sau ale fiecarui tip de insusire, ci si a criteriilor care sta u la baza structurii legislatiei cu privire la raspunderea penala pentru atentate le contra patrimoniului (vezi tab. nr. 1, p. 160). Criteriul care trebuie pus la baza determinarii gradului de prejudiciu al insusi rilor bunurilor proprietarului este, mai intai de toate, proportia (valoarea) bu nului insusit, care exprima marimea prejudiciului pricinuit prin infractiune si caracterizeaza, in acelasi timp. pericolul pe care-1 prezinta vinovatul. In functie de valoarea (proportia) bunului insusit legea prevede in calitate de n orme speciale, trei tipuri de insusiri: insusirea bunurilor proprietarului in pro portii mari (alin. l art. 195 C.P.), insusirea bunurilor proprietarului in propor tii deosebit de mari (alin. 2 art. 195 C.P.) - ca cele mai grave tipuri si insus irea in proportii mici a avutului proprietarului -mai putin prejudiciabil, preva zut de Codul contraventiilor administrative. Insusirea bunurilor proprietarului Pentru aceste contraventii si infractiuni metoda insusirii prejudiciabite din av utul proprietarului are o importanta secundara si, de regula, nu influenteaza cal ificarea infractiunilor, cu exceptia jafului si talhariei la care chiar insusire a in proportii mici nu constituie o contraventie administrativa, ci se incadreaz a potrivit alineatelor intai aic articolelor 187-188 C.P. In toate celelalte cazuri, cand insusirea nu este savarsila in proportii mari, d eosebit de mari sau mici, legiuitorul atribuie un rol primordial metodei insusir ii bunurilor proprietarului, in functie de care deosebim o serie de infractiuni reprezentand diferite forme de insusiri. Potrivit art. 195 C.P., legislatia in vigoare deosebeste urmatoarele forme de in susiri: l) furt-art. 186 C.P.; 2) jaf-art. 187 C.P; 3) talharie-art. 188 C.P; 4) santaj - art, 189 C.P.; 5) escrocherie - ari. 190 C.P; 6) delapidare - art. 191 C.P.; 7) pungasie - art. 192 C.P. Diferentierea raspunderii penale pentru insusire din avutul proprietarului nu se limiteaza numai la stabilirea in articole aparte a unor tipuri de infractiuni ca insusirea in proportii mari (alin. l art. 195 C.P.) si in proportii deosebii de mari (alin. 2 art. 195 C.P.), ci si a unui tip de conlraventie administrativa c a insusirea in proportii mici, iar in celelalte 160 cazuri a unor asemenea forme de insusire ca furtul, jaful, talharia, santajul, e scrocheria, delapidarea si pungasia. Afara de formele si tipurile de insusire me ntionate legislatorul, in functie de proportia avutului insusit, mai deosebeste si asa tipuri de insusire (vezi labclul de IM p. 1601 t:a insusirea in proportii esentiale a bunurilor proprietarului (alin. 1 art. 1X6 192 C.P.) si insusirea i n proportii considerabile din avutul proprietarului (alin. 2 art. 186-188, 190, 191 C.P.). O perioada indelungata cuantumul bunurilor insusite era determinat de practica j udiciara prin Legea din l aprilie 1992. Acest cuantum era stabilit in nota art. 119 al Codului penal din 1961 si depindea de marimea salariilor minime. Potrivit art. 126 al Codului penal in vigoare, sunt considerate proportii deoseb it de mari, proportii mari valoarea bunurilor sustrase, dobandite, primite, fabr icate, distruse, utilizate, transportate, pastrate, comercializate, trecute peste frontiera, valoarea pagubei pricinuita de o persoana sau de un grup de persoane care. la momentul savarsirii infractiunii, depaseste 1500 si, respectiv 500 uni tati conventionale de amenda. Potrivit art. 64 C.P., unitatea conventionala de amenda este egala cu 20 Ici. in conformitate cu dispozitiile Codului contraventiilor administrative valoarea bunurilor insusite in proportii mici este de pana la cinci unitati conventionale de amenda. De aici reiese ca atat valoarea proportiei esentiale, cat si a celei considerabi le este de ia 5 pana la 500 de unitati conventionale de amenda. Alin. 2 art. 126

indica criteriile de stabilire a acestor proportii care constau in faptul ca cu antumul considerabil al daunei cauzate se stabileste, luandu-sc in consideratie valoarea, cantitatea si importanta pentru victima a bunurilor, starea materiala s i venitul acesteia, existenta persoanelor intretinute, alte circumstante care in fluenteaza esential starea materiala a victimei, iar in cazul prejudicierii drep turilor si intereselor ocrotite de lege si gradul lezarii libertatilor omului. Textul acestui articol mai precizeaza ca daunele cauzale de sustragerea sau puner ea in circulatie ilegala a substantelor narcotice si psihotrope sunt determinate , pornindu-se de la dozele mici sau mari ale acestora, stabilite de Comitetul pe rmanent pentru controlul asupra drogurilor. Limitele de 5.500 si 1500 o data stabilite nu pot fi considerate absolute, care. indiferent de imprejurari, ar puica servi drept hotar intre diferite tipuri de insusiri. Asa, de exemplu, nu intotdeauna insusirea avutului proprietarului in v aloare de 99% din 500 unitati conventionale de amenda va constitui insusire in p roportii considerabile. Luand in consideratie si alte criterii, aceasta insusire poate fi apreciata ca avand proportii mari si invers, insusirea din avutul prop rietarului in valoare de 101% din 500 unitati conventionale de amenda poate fi a preciata, in unele imprejurari, ca o insusire in proportii considerabile. La calificarea insusirilor si aprecierea valorii bunurilor insusite, instantele j udecatore^li si organele de urmarire penala, orientandu-se, in primul rand, dupa valoarea averii insusite, trebuie sa analizeze foarte atent, mai ales, cazurile cand suma averii insusite se apropie de limitele prin care un tip de insusire s e distinge de altul, in asemenea cazuri este necesar a se tine seama de un sir d e alte criterii: cantitatea, greutatea, volumul, importanta averii pentru paguba s si pentru economia nationala etc. O mare importanta pentru aprecierea cuantumului insusirii au si conditiile, timpu l si locul savarsirii infractiunii. De exemplu, insusirea poate fi considerata c a inregistrand un cuantum prejudiciabil sporit, daca a fost comisa in timp de ra zboi, in timpul unor cataclisme, campanii agricole (semanatul, recoltare etc.) e tc. Aceleasi proportii ale avutului insusit pot fi apreciate ca mari sau deosebit de mari in functie de locul unde este situata organizatia sau de marimea intreprin derii, fiindca la o intreprindere mica drept rezultat al insusirii poate fi cons iderabil compromisa activitatea ei normala. Spre aceasta ne orienteaza si indicatiile Plenului Judecatoriei Supreme a R.M. d in 6 iulie 1992 Cu privire la practica judiciara in procesele despre sustragerea solutionand averii proprietarului . Astfel, potrivit pct. 20 al acestei hotarari chestiunea cu privire la incadrarea actiunilor infractorului, conform indicelui d e cauzare ca rezultat al infractiunii unei daune considerabile pricinuite victim ei trebuie tinut cont de costul bunurilor sustrase, cantitatea lor si insemnatat ea pentru victima, starea materiala a ei, in particular, salariul, existenta per soanelor intretinute si alte circumstante. Solutionarea chestiunii date trebuie sa fie motivata in sentinta". Valoarea averii depinde de pretul ei. Exista diferite preturi: de cost, de livra re, de cumparare, de colectare, de vanzare, cu amanuntul, de piata etc. Diferent a dintre ele este foarte mare. Referitor la stabilirea valorii avutului insusit in punctul 32 al Hotararii 10 Culegere de Hotarari explicative. Chisinau, 2002, p, 325. 162 plenului din 6 iulie 1992 se specifica ca: " Determinand valoarea aver sustrase este necesar a reiesi din preturile libere (de piata) cu amanuntii indiferent de faptul daca sustragerea a fost savarsita din organizatiile cai se ocupa de vanz area cu amanuntul, din alte organizatii sau de la cetaten Daca nu exista preturi cu amanuntul pentru averea sustrasa, valoare ei se calcul eaza in conformitate cu Indicatiile cu privire la ordine de calculare a preturil or pentru determinarea daunei in cazul sm tragerii, neajunsurilor', nimicirii sa u deteriorarii premeditate a bl nurilor materiale, aprobate de catre Ministerul economiei si finantele al Republicii Moldova la 29 mai 1992. in conformitate cu aceste indicatii este apreciata si valoarea bunurile material e, pentru care preturile cu amanuntul stabilite sunt mai mici dec; cele cu ridic

ata. Indicatiile nu se aplica, daca pentru determinarea daum cauzate de sustrage re este stabilita o ordine speciala de calculare a preturile Daca s-a constatat ca victima a procurat cele sustrase la pret d piata, marimea daunei este calculata conform acestor preturi. in lipsa preturilor cu amanuntul valoarea celor sustrase poate fi cal culata si in baza concluziei expertilor. Calificand actiunile infractorului, marimea bunurilor sustrase est calculata por nind de la pretul lor la momentul savarsirii infractiunii, i cazul modificarii p returilor marimea daunei materiale care urmeaza a l restituita partii civile con form actiunii civile sau din initiativa instante de judecata, este calculata por nind de la preturile existente in ziua adop tarii hotararii vizand restituirea e i. Remarcam ca noi n-am inlocuit terme nul de sustragere" din aceasta Hotarare cu termenul de insusire cum o cere noul Cod penai. Credem insa ca in viitor Plenul va introduc intr-o noua hotarare a sa modificarile corespunzatoare. Mai detaliat despre fiecare forma si tip de insusire a bunurilor proprie tarului va fi vorba in continuare, cand va fi facuta analiza juridica acestora, dar, ma i intai, pentru a nu ne repeta, vom analiza semnel obiective si subiective comun e oricarei insusiri. 2.2. Semnele obiective, subiective comune tuturor insusirilor si notiunea lor Obiectul juridic nemijlocit de baza al insusirilor bunurilor din avu tul proprie tarului il constituie relatiile patrimoniale, adica relatiile car exprima condit iile productiei, repartitiei si consumului bunurilor material e 'mancoului (n.n.). Sustinem opinia academicianului rus V. N. Kudreavtev, potrivit careia, structura obiectului infractiunii cuprinde: a) relatiile sociale reale intre oameni; b) f orma lor juridica, care reglementeaza conduita subiectilor si asigura apararea l or; c) premisele, conditiile, formele materiale ale existentei relatiilor sociale , in dispozitiile articolelor Codului penal este adeseori descris numai un eleme nt din cele enumerate". De exemplu, in art. 186 C.P. se indica numai bunurile ca purtator al dreptului de proprietate, iar in art. 189 C.P. se stipuleaza bunuri le, dreptul asupra lor si alte actiuni cu caracter patrimonial ca exponenti ai d reptului patrimonial. Utilizand structura mentionata, putem afirma ca structura obiectului juridic nem ijlocit de baza" al insusirilor bunurilor din avutul proprietarului cuprinde: l) relatiile de proprietate ce apar obiectiv intre oameni ce n-au nevoie de o regl ementare juridica completa si care conditioneaza productia, repartitia si consum ul benevol al bunurilor materiale; 2) dreptul patrimonial si dreptul de propriet ate care reglementeaza si apara cele mai importante relatii patrimoniale existen te real intre oameni. Conform art. 315 al Codului civil, dreptul de proprietate cuprinde dreptul de posesiune, de folosinta si de dispozitie asupra bunului; 3) conditiile, premisele, formele materiale ale existentei dreptului patrimonial si a dreptului de proprietate sunt bunurile materiale, dreptul asupra acestora si alte relatii cu caracter material (de exemplu, prestarea unei munci sau unor ser vicii gratuite). Aceste premise sunt, de regula, numite obiecte materiale ale in fractiunii. Din cele expuse, decurge ca denumirea corecta a obiectului juridic nemijlocit de baza al majoritatii insusirilor este dreptul de proprietate, iar in cazul santa jului -- dreptul patrimonial. Este insa corecta si denumirea acestor obiecte ca proprietate sau patrimoniu, deoarece astfel indicam relatia sociala principala, pentru a earci ocrotire sunt stabilite aceste norme penale12 si din ea deducem u sor denumirea deplina a obiectului infractiunii. Obiectul nemijlocit de baza al insusirilor in fiecare caz concret poate fi propr ietatea privata sau publica. Sunt insa cazuri cand vinovatul insuseste averea pr ivata, dar fapta este considerata ca fiind indreptata contra proprietatii de sta l. De exemplu, averea personala este predata pentru pastrare, transportare clc. diferitelor organizatii de stat cu conditia raspunderii materiale a acestora din urma pentru pastrarea averii incredintate. Un indiciu obligatoriu al insusirilor avutului proprietarului e considerat npecmriLieituu. MocKBa. 1972,

1 B. II. Ky.ipHRiiCH. Ofiiqax meopus p 151. : B. ii. K;7ipnT!iicR. OG-isexmmmiH cmopoua npecnmi.ieiiuii. MocKBa, 1% 0. p. 147. 164 faptul, cui apartine dreptul de proprietate asupra averii insusite in momentul at entarii. Daca se va stabili ca in acest moment averea nu se "asea real la eviden ta proprietarului, atunci o asemenea atentare nu vn fi calificata ca insusire. D e exemplu, vinovatul, prin inselaciune, insuseste taxa de stat pentru legalizarea de catre organele notariale a unor contracte, insusirea acestor sume banesti ca re puteau deveni proprietate de stat. dar care inca n-au ajuns real la evidenta statului nu va constitui o insusire a avutului proprietarului, dar vor fi califi cate potrivit art. 196 C.P. (cauzarea de daune materiale prin inselaciune sau ab uz de incredere). Greselile practicii judiciare in calificarea infractiunilor men tionate sunt. de regula, legate de aprecierea eronata a momentului aparitiei dre ptului proprietatii asupra averii, care irecc sau trebuie sa treaca in posesia p roprietarului. De exemplu, judecatoria raionala i-a condamnai pe F. si T. in baz a art. 126 al Codului penal din 1961 (ari. l 96 al Codului in vigoare) pentru ca , trasportand la depozit pestele prins in raul Nistru, in drum au vandut o suta kg de peste. Organele de ancheta au calificat actiunile acestora ca furt comis d e un grup de persoane. Calificand actiunile condamnatilor, judecatoria raionala a indicat in sentinta ca pestele prins pana la predarea lui la depozit nu constit uia inca propriclatca organizatiei unde lucrau condamnatii. Colegiul penal al Ju decatoriei Supreme n-a fost de acord cu aceasta parere si, infirmand sentinta ado ptata in acest dosar, a aratat ca cei condamnati au fosl pescari la o organizati e de slat: organizatia le-a pus la dispozitie unelte de pescuit, imbracaminic de lucru, mijloace de transport; ei primeau salariu garantat. De aceea tot pestele prins devine proprietate de stat nu din momentul predarii lui la depozit, ci di n momentul cand a fost prins. Mai inainte era destul de raspandita opinia, potrivii careia obiectii' juridic n emijlocit al insusirilor ii constituie bunurile malenalci;. Recunoasterea in cali tate de obiect juridic nemijlocit a diferitelor bunuri contrazice insasi notiune a obiectului juridic si esenta insusirii bunurilor ca atenta la drcplul de propr ietate, in realitate, la insusire c de la sine inteles c; bunul nu sufera nici o dauna, pe cand prin obiect juridic se intelege anume aceea, careia i se cauzeaz a prejudicii14. !' M M. HcacB. MMVinecmet'HHkie npei-rnyn.ienua. MoCKRa, 1938. p. 42. A. A nnoiITKOBCK!ift, B. J\. MciII.Uiai HH ft'l'/Jt COHCmt KOSO Y.'O.IflHHOSt ) llpaud. Ol 'Iul uncia '-lanub. "I. i. MocKea, I955. p. .l"3-3"4. 11 T. A. Kpm ep. Kna.iiiipuKau tin tumeMiu coiimi nn'inii'ii'i wvi; 11 ':tvtit<.'< nuiii. Moc KKa. 1971. p. 28. Dupa cum s-a mentionat anterior, componenta de infractiune a talhariei este de as a natura, incat talharia vizeaza doua obiecte juridice nemijlocite de baza: drept ul de proprietate si sanatatea persoanei. in cazul j afului si santajului sanatatea persoanei poate deveni obiect juridic nemijlocit secundar al acestor infractiuni. Drept obiecte materiale ale insusirii bunurilor din avutul proprietarului pot fi orice bunuri materiale, dreptul asupra acestora sau alte actiuni cu caracter pat rimonial. Potrivit art. 285 al Codului civil in vigoare (vezi textul in limba rusa, deoare ce credem ca nu e corect tradus in limba romana), bunuri sunt toate lucrurile su sceptibile apartenentei individuale sau colective si drepturile patrimoniale. Lucruri sunt obiectele materiale in raport cu care pot exista drepturi si obliga tii civile. Deci, potrivit dreptului civil, dreptul asupra bunurilor si actiunile cu caracter patrimonial, pe langa lucruri, reprezinta varietati ale bunurilor persoanei. in felul acesta, ca obiecte materiale ale insusirii bunurilor din avutul proprie tarului pot fi, mai intai, lucrurile ca obiecte ale lumii materiale. Ele trebuie sa posede un sir de caracteristici.

in primul rand, lucrurile ca obiecte materiale ale insusirii trebuie sa posede v aloare de intrebuintare, adica capacitatea de a satisface necesitatile omului si de participare la circuitul civil. in al doilea rand, ele trebuie sa aiba valoare de schimb in care este materializ ata intr-o forma sau alta, munca omului. De aceea flora si fauna si populatia na turala a acestora nu se considera obiecte materiale ale insusirii. in al treilea rand, obiecte materiale ale insusirii pot fi numai lucrurile, care in momentul comiterii infractiunilor se aflau real la evidenta proprietarului, d eoarece in caz contrar asemenea atentate vor fi calificate in baza art. 196 C.P. drept cauzare de daune materiaic prin inselaciune sau abuz de incredere. Si, in sfarsit, obiecte materiale ale insusirii pot fi numai lucrurile asupra car ora faptuitorul nu detine dreptul de proprietate, adica sunt lucruri straine pent ru el. De aceea, nu poate fi obiect material al insusirii lucrurile asupra caror a proprietatea este comuna. Deci, drept obiecte materiale ale insusirii bunurilor din avutul proprietarului p ot fi orice lucruri sau obiecte ce pot satisface o necesitate de ordin materia! sau cultural a oamenilor: marfuri, materie prima, masini, bancnote emise de Banc a Nationala, titluri de valoare, inscrisuri prezen166 tand o anumita valoare baneasca, valuta straina aflata in circulatie etc. Faptuitorul poate insusi si diferite documente care ii ofera dreptul de a-si ins usi averea proprietarului. Daca insusirea lor va fi savarsita fara acest scop, o asemenea actiune va fi calificata in ba/a art. 360 al C.P. (luarea, sustragerea , tainuirea, degradarea sau distrugerea documentelor, imprimatelor, stampilelor sau sigiliilor). Daca insa faptuitorul ia documentele cu scopul de a-si insusi cu ajutorul lor averea proprietarului, aceasta actiune va constitui o pregatire a actului de insusire. Rebuturile, deseurile si reziduurile rezultate din procesul de productie ce mai pot fi utilizate constituie si ele o valoare economica de natura sa li se atribu ie calitatea de obiect material al infractiunilor contra patrimoniului. Materiale le ce nu reprezinta obiectiv nici o valoare (nu mai pot fi folosite in nici un m od si sunt aruncate) sau reprezinta o valoare cu totul neinsemnata nu pot consti tui, in genere, obiectul material al unei infractiuni contra proprietatii. Un component structural al obiectului material al santajului ca forma de insusir e a bunurilor din avutul proprietarului legea penala numeste dreptul asupra unui bun. Faptuitorul poate cere cedarea unuia sau a mai multor drepturi de propriet ate, fara a cere cedarea bunului insusi. E de mentionat ca nu toti penalistii recunosc dreptul la avere ca obiect materia l al santajului. Profesorul rus G. N. Borzenkov afirma ca, in genere, dreptul la avere nu trebuie considerat obiect material al insusirii, deoarece obiectul mat erial al fiecarei infractiuni contra proprietatii e intotdeauna material, iar dr eptul la avere e o categorie nemateriala ce tine de domeniul relatiilor sociale^ . Nu sustinem aceasta opinie, deoarece, dupa cum s-a mentionat anterior, potrivit d reptului civil, dreptul la avere eslc o varietate a bunurilor proprietarului, ia r in a] doilea rand. faptuitorul nu cere cedarea proprietatii, ^ numai a unor im puterniciri ale proprietarului. De exemplu, in decembrie l993 V. a incheiat un c ontract de locatiune a unui apartament, ce apartinea cetateanului G., pe un term en de doua luni si s-a obligat sa plateasca chirie cate 50 dolari SUA pe luna. D upa consumarea acestui termen. V. a venit la locul de trai a lui G. si amenintan du-1 cu un cutit l-a impus sa scrie o recipisa ca a primit de la V. 1200 dolari americani pentru chiria aPartamentului pe doi ani inainte. Actiunile lui V. au f ost calificate corect in baza alin. 3 art. 125 al Codului penal din 1961," astaz i art. 189C.P. T. H. BopjeHKOB. OmaemcmKeHHOcmh laMouieHHmecnmo. MocKBa: MFY, 1971. p.l "' Arhi va judecatoriei sectorului Rascani, mun. Cliisinau. Dosarul nr. l - 90- 06. Si, in sfarsit, obiectul material al santajului ca forma de insusire a bunurilor din avutul proprietarului il constituie si alte actiuni cu caracter patrimonial , deoarece santajistul poale cere de la santajat nu numai bunuri sau dreptul asu pra acestora, ci si comiterea actiunilor mentionate. Actiunile cu caracter patri

monial presupun efectuarea gratuita a unor lucrari sau prestarea unor servicii g ratuite, care, de regula se platesc: reparatia apartamentului, masinii, garajulu i, oficiului, constructia unei vile sau a diferitor incaperi. Din aceasta catego rie mai fac parte si alte actiuni care pot aduce faptuitorului avantaje material e: nimicirea testamentului, refuzul la mostenire, la intocmirea testamentului, la cota-parte dintr-o proprietatea comuna etc. In cazul in care atentatele la patrimoniu sunt insotite de aplicarea violentei o ri de amenintarea cu aplicarea ei, obiecte materiale ale insusirii poate fi si c orpul fizic al persoanei ca un ansamblu de functii si procese organice ce mentin individul in viata. Latura obiectiva a insusirii bunurilor din avutul proprietarului se compune din trei elemente: actiunea prcjudiciabila. consecintele infractiunii si legatura cau zala dintre actiuni si consecinte. Numai la insusirea bunuri lor din avutul prop rietarului prin talharie, santaj si pungasie latura obiectiva a infractiunii est e compusa din Ir-un singur element - actiunea prejudiciabiia descrisa de legea p enala. O mare importanta pentru caracteristica insusirii o are modul in care a fost com isa infractiunea. Legislatorul indica patru metode care formeaza sapte forme de i nsusire: 1) sustragere (furt, jaf, talharie si pungasie): 2) santaj (santaj); 3) dobandire (escrocherie): 4) insusire (delapidare). Ulterior va fi studiata amanun tit fiecare metoda si forma de insusire a bunurilor proprietarului. Aici vom ana liza numai semnele generale care ne dau posibilitate a le integra intr-o singura insusire. notiune Caracteristic pentru toate metodele in discutie este faptul ca. drepl rezultat a l insusirii proprietarul pierde posibilitatea de a poseda, de a se folosi si de a dispune de averea sa dupa cum crede el de cuviinta, iar autorul insusirii capa ta aceste posibilitati. insusirea bunurilor proprietarului este intotdeauna ilegala si este efectuata co ntrar vointei proprietarului (pe ascuns, prin atac. prin inselare sau abuz de in credere, prin hotie de buzunar ele.). Alt semn general al insusirii, indiferent de metoda comiterii ci. este insusirea gratuita a bunurilor proprietarului, adica fara compensarea lor prin munca, bani sau prin alte bunuri de aceeasi valoare. De exemplu, nu constituie o insusire p rimirea pensiei, stabilite in ba za unui document fals de vechime in munca de ca tre o persoana care avea vechime in munca necesara, dar n-a avut posibilitatea d e a prezenta documentele corespunzatoare. Poate fi insusita numai averea care se gasea real la evidenta proprietarului. Dup a cum s-a mentionat, daca faptuitorul se imbogateste pe contul averii care trebu ia sa fie incasata de proprietar, atunci astfel de actiuni nu vor constitui o in susire. Lsle necesar ca faptuitorul prin actiunile sale sa produca reducerea aver ii reale care se afla la evidenta proprietarului, ceea ce reprezinta de asemenea un semn general al insusirii. Deficitul de avere ce se formeaza la proprietar c aracterizeaza al doilea element al laturii obiective a insusirii - consecintele in fractiunii Daunele materiale cauzate proprietarului, potrivii componentelor d e baza ale insusirii, prevazute de alin. 1 art. 186-192 C,P., trebuie sa depasea sca valoarea minima a cuantumului esential, iar in cazul jafului, talhariei, san tajului si pungasiei aceasta valoare poale fi si in proportii mici. Un element obiectiv de baza al insusirii il constituie legatura cauzala dintre a ctiunile prejudiciabile si consecintele lor. Conslatarea deficitului de avere al unui proprietar inca nu inseamna ca a avut loc o insusire a acestei averi, in f iecare caz concret trebuie stabilit ca acest deficit de avere s-a creat ca rezul tat al unor actiuni ilegale, adica trebuie determinata legatura cauzala dintre ac tiuni si consecinte. Orice infractiune se considera consumata din momenlul in care fapla vinovalului contine toate semnele componentei de infractiune descrise de legislator in dispo zitia normei penale, huitul, jaful, escrocheria si delapidarea sunt specificate d e legislator drept componente de infractiuni materiale, de aceea, potrivit drept ului penai, ele sunt considerate consumate din momentul survenirii consecintelor prejudiciabile mentionate anterior. Talharia, santajul si pungasia sunt calific ate ca componente de infractiuni formale, unele chiar formal reduse, de aceea el

e se consuma din momentul savarsirii actiunilor descrise de norma penala sau chi ar din momentul initierii acestor actiuni. De aprecierea corecta a momentului co nsumarii fiecarei forme de insusire depinde rezolvarea unui sir intreg de proble me: calificarea infractiunii numai in baza articolelor Partii speciale a C.P. sa u si in baza art. 26 sau 27 ale Partii generale a C.P,: posibilitatea liberarii de raspundere penala in legatura cu renuntarea de buna voie la savarsirea infrac tiunii (art. .56 C.P.): recunoasterea sau nerccunoaslerca persoanelor participan te la insusire: stabilirea pedepsei penale ctc. In literatura de specialitate au fost expuse mai multe opinii, vizand momentul c onsumarii insusirii avutului proprietarului. Savantul S. Sirota afirma ca insusirea trebuie considerata consumata din momentu l in care faptasul a pus mana pe avere, a luat-o, indiferent de posibilitatea de a se folosi de ea cum socoate de cuviinta". A. Piontkovski si V. Mensaghin considera ca insusirea e consumata din momentul i n care vinovatul a sustras averea si a inceput a se fofosi de ea. Majoritatea penalistilor sustin opinia prof. G. Krigher'9, acceptata si prin Hot ararea Plenului din 6 iulie 1992. Daca adaptam indicatiile Plenului la legislati a in vigoare, putem afirma ca furtul, jaful, escrocheria st delapidarea sunt cons iderate consumate, din momentul in care averea a fost luata din locul aflarii ei si infractorul are o posibilitate reala de a se folosi sau dispune de ea dupa d orinta sa, talharia - din momentul atacului, insotit de aplicarea sau amenintare a de aplicare a violentei periculoase pentru viata si sanatatea victimei, santaj ul - din momentul cererii de a se ceda bunuri, dreptul asupra acestora sau de a savarsi alte actiuni cu caracter patrimonial, insotit de amenintarea cu violenta , cu deteriorarea sau distrugerea bunurilor proprietarului ori cu rapirea lui, i din momentul inceperii actiunii de buzunarire. ar pungasia in cazul in care o persoana din serviciul de paza il ajuta pe un infractor sa sc oata bunurile materiale de pe teritoriul pazit de ea, sau prin alte mijloace inl atura imprejurarile capabile sa impiedice comiterea infractiunii, persoana poarta raspundere pentru participatie la insusirea bunurilor proprietarului, deoarece ea a participat !a savarsirea infractiunii pana la consumarea ei. Posibilitatea reala de a dispune sau de a se folosi de averea insusita la dorint a faptuitorului nu trebuie confundata sau identificata cu scopurile finale, pe c are acesta le urmareste. El poate sa nu-si atinga scopurile propuse (de exemplu, sa consume averea insusita, s-o vanda, sau sa dispuna de ea prin alta metoda), principalul este de a dovedi ca el a avut posibilitati reale de a savarsi aceste actiuni, el insa, cauta de pifda, posibilitati mai avantajoase. Latura subiectiva a insusirii este caracterizata prin intentie si anume prin int entie directa. Faptasul isi dadea seama ca n-avea drepturi legitime de a insusi averea, adica era constient de caracterul prejudiciabil al actiunilor sale, prev edea ca in urma actiunilor intreprinse proprietarul va pierde o parte din avere, deci prevedea consecintele prcjudiciabilc si dorea in mod constient realizarea lor. Alte elemente obligatorii de natura subiectiva ale insusirii sunt scopul si moti vul lor- scop si motiv de profit (interesat, acaparator, hraparet, de a obtine a lte avantaje patrimoniale). Deci insusind avutul proprietarului, faptuitorul are scopul de a-l consuma, de al foiosi sau de a dispune de el fara a-1 intoarce sau fara a restitui valoarea l ui. Anume aceste imprejurari deosebeste insusirea de imprumutul" provizoriu al av erii proprietarului pentru a o folosi in scopuri personale (de exemplu, rapirea mijloacelor de transport - art. 273 sau 274 ale C.P.). Subiect ai insusirii pot fi atat persoanele particulare, cat si persoanele cu fun ctii de raspundere, iar in functie de proportiile si metodele comiterii insusiri lor pot fi atat persoanele care au atins varsta de Hani. cat si cele care au at ins varsta de 16 ani. Persoanele care au atins varsta de 14 ani poarta raspundere penala pentru insusi rea bunului proprietarului, prevazuta de art. 186-188, art. 189 alin. 2, 3 si 4, art. 190 alin. 2 si 3, art. 192 alin. 2 si ari. 195 C.P. Pentru celelalte insus iri raspunderea penala c stabilita pentru persoanele fizice responsabile, care a u atins varsta de 16 ani.

Subiect al delapidarii poate fi numai o persoana careia i-a fost incredintata av erea proprietarului. Persoanele care n-au atins varsta de 16 ani, dar au participiu la actiunile band elor armate in scopul atacarii institutiilor, organizatiilor, intreprinderilor s au cetatenilor pentru a le sustrage avutul sunt responsabile pentru talharie. Din cele expuse, putem distinge sapte semne obligatorii pentru orice forma de in susire a bunurilor altei persoane: 1) luarea ilegala in stapanire; 2) bunul strain; 3) bunul mobil; 4) gratuitatea; 5) intentia directa, motivul si scopul de profit; 6) din patrimoniul proprietarului ce se afla la evidenta sa; 7) cauzarea prejudiciului material esential, uneori chiar mic avui u Iu i sau cr earea primejdiei de a pricinui un asemenea prejudiciu. Din semnele enumerate: al doilea si al treilea vizeaza obiectul infractiunii; pri mul, al patrulea, ai saselea si al saptelea - latura obiectiva; iar al cincilea - latura .subiectiva. Toate aceste semne trebuie luaie in considerare la definirea notiunii de insusir e. Pentru definirea notiunii de insusire vom analiza patru opinii mai vehiculate in literatura juridica si sustinute in prezent de un sir de savanti. Conform unor opinii, latura obiectiva a insusirii este definita ca transformare i legala gratuita a averii straine in proprietate proprie sau proprietatea altei p ersoane"- Aceasta apreciere evidentiaza just doua semne obligatori i ale insusir ii - insusit poate fi avutul strain in mod gratuit. Este insa gresii termenul de transformare", deoarece averea insusita nu se transforma in proprietatea faptasu lui, eh iar si dupa '...,...... .^. .u. ,M tjiujii 11 lai^u idtnasumi, cn iar si dupa insusire ca ramane proprietatea prejudiciatului. Potrivit art. 374 al Codului ro prietarul este in drept sa-si revendice bunuri Ic aflate in Dosesin.__- - --. . . ,. . i. _' . -r ui HJUU1L1 civil-proprietarul este in drept sa-si revendice bunuri Ie aflate in poscsiu nea nelegitima a altuia. Legislatorul Federatiei Ruse in nota la art. 158 al Codului sau penal defineste insusirea ca scoaterea si (sau) trecerea ilegala gratuita a averii straine in fo losul faptasului sau altor persoane, cauzand prejudicii proprietarului sau altui posesor de bunuri2* Consideram ca si aceasta formulare este gresita, deoarece a verea poate fi consumata ilegal (ara a fi scoasa de la locul determinat de propr ietar. Nu e corecta nici notiunea de trecere in favoarea faptuitorului, fiindca ca poate include si trecerea in folosul acestuia a bunurilor gasite, bunurilor f ara stapan sau a comorilor, ceea ce nu constituie o infractiune. Alti autori definesc insusirea ca scoaterea ilegala a averii din fondurile organi zatiilor de stat sau obstesti ori din posesia proprietarului'2, lermcnul "scoater e ilegala" nu corespunde semnificatiei insusirii cand este vorba de delapidare ( art. 191 C.P.), deoarece in asemenea cazuri faptasul preia averea pe calc legala si abia ulterior hotaraste sa o insuseasca in mod ilegal. Mai corecta ni se pare notiunea insusirii propusa de prof. G. A. Krig-hcr, care foloseste termenul prestupnoic zavladcnie" (npeciynnoe). pe care il traducem ca lu area ilegala in posesiune"; pnn insusire intelegem luarea ilegala si gratuita in .stapanire a unui hun care se gasea in fondurile proprietarului sau predarea lu i altei persoane, actiune comisa in scop de profit.-' Iu urma analizei opiniilor prezentate, precum si a celor sapte semne obligatorii ale insusirii, ncuitand de cele patru semne generale ale oricarei infractiuni, d efinite in art. 14 al C.P (caracterul prejudici abil al faptei, ilegalitatea ei, vinovatia faptuitorului si posibilitatea de pedeapsa) putem defini notiunea ins usirilor. Prin insusire se intelege luarea in stapanire in mod ilegal, intentionat si grat uit a unor bunuri mobile ale altei persoane in favoarea faptuitorului sau a unor

terte persoane, bunuri ce se aflau la evidenta patrimoniului proprietarului sau in posesia altor persoane, care a cau/at un prejudiciu material esential, uneor i chiar mic, proprietarului sau creeaza primejdia reala de a pricinui o asemenea dauna, savarsit din motiv si scop de profit. in opinia noastra, aceasta definitie, precum si toate semnele generale ale fieca rui tip si forma de insusire sunt necesare numai pentru o orientare initiala. Ea reflecta si unele semne individuale ale fiecarei forme si tip de insusire. Cali ficarea justa a insusirii poate fi efectuata, tinandu-sc cont de aceste semne ge nerale, precum si de semnele concrete ale fiecarei forme sau tip de insusire, ca re vor fi analizate in continuare. 2.3. Furtul (art. 186 C.P.) Latura obiectiva a furtului se realizeaza prin sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane. Potrivit pct. 2 al Hotararii Plenului din 6 iulie 1992. sustragerea bunurilor est e considerata a fi efectuata pe ascuns daca: 1) a fost comisa in lipsa victimei sau a unor persoane straine: 2) a fost comisa in prezenta lor. dar ci n-au observat aceasta: 3) a fost observata de victima sau de o persoana straina, dar infractorul, bazand u-se pe situatia creata, considera ca actioneaza pe ascuns; 4) a fost comisa in prezenta unei persoane pe care infractorul o considera inap ta a intelege caracterul si esenta celor ce se intampla, data fiind varsta frage da, si starea psihica sau o alta stare de boala, de somnolenta, de ebrietate ctc .; 5) a fost comisa in prezenta persoanelor implicate in actul de insusire a bunuri lor; 6) a fost comisa in prezenta persoanelor in privinta carora infractorul era conv ins ca, din motive personale, nu vor impiedica comiterea infractiunii. Sustragerea consta in scoaterea fizica (luarea) a unui bun din sfera de stapanir e a persoanei in posesia careia se afla acel bun si trecerea lui in sfera de sta panire a faptuitorului sau a unei terte persoane. Actiunea de sustragere, desi este o singura actiune, se realizeaza prin doua act e: 1) scoaterea bunului din sfera de stapanire a proprietarului si 2) trecerea l ui in sfera de stapanire a faptuitorului, Stabilirea in fiecare caz daca a avut Ioc numai primul act sau si cel de al doilea este de cea mai mare insemnatate, d eoarece in raport cu aceasta se poate face distinctia dintre tentativa si infract iunea de furt consumata. Metodele de sustragere pe ascuns a bunurilor din avutul proprietarului pot fi dif erite. Ele depind in mare masura de situatia in care este savarsit furtul si de specificul bunului insusit. De exemplu, faptuitorul poate sustrage complet bunul proprietarului sau doar o parte din el sau roadele bunului, ce constituie o val oare de sine statatoare (piesele unui agregat, laptele, lana, fructele etc.); po ate lua bunul prin deplasarea lui (de exemplu, furtul unui automobil pentru a-l vinde); lasa bunul in locul in care se gaseste, de exemplu, prin acoperirea lui, dar in asa fel incat el il poate consuma nestingherit de nimeni etc. Faptuitorul poate sustrage bunul proprietarului prin furt, cu puterile proprii s au utilizand diferite mijloace tehnice; el se poate folosi pentru atingerea scop urilor si de un subiect iresponsabil sau chiar de animale (de exemplu, cu ajutor ul unui caine dresat special etc.). Un semn obligatoriu al furtului consta in aceea ca bunul nu-i apartine faptuitor ului, el este pentru dansul strain si dansul n-are nici un drept asupra lui, dec i sustragerea este intotdeauna o actiune ilegala. Alt semn obligatoriu al furtului este insusirea gratuita a bunurilor proprietaru lui, adica fara compensarea lor prin munca, bani sau alte bunuri de aceeasi valo are. Este de observat ca furtul se deosebeste de jaf si talharie prin sustragerea pe a scuns a bunurilor proprietarului fara aplicarea actelor de violenta fizica sau p sihica. Daca actiunile incepute ca un furt inca n-au fost duse pana la capat din cauza ca au fost descoperite de victima sa-u de alte persoane, dar faptuitorul

n-a tinut cont de aceasta si le-;i prelungii aplicand violenta, sau cu amenintar ea de a aplica violenta, atunci, in functie de gravitatea violentei, ele trebuie calificate drept jaf sau talharie. Potrivit pct. 11 al Hotararii Plenului din 6 iulie 1992, furtul trebuie delimita t de delapidarea averii. Daca luarea in stapanire a bunului a fost savarsita de persoane care, conform obligatiunilor functionale, raporturilor contractuale sau insarcinarii speciale a proprietarului, aveau imputerniciri de dispunere, adminis trare, transportare sau pastrare (dcpozitor, expeditor, casier si alte persoane) , cele comise trebuie calificate in baza art. 191 C.P., drept delapidare a bunur ilor straine. Aceste persoane incheie, de obicei, cu proprietarul contracte de r aspundere materiala deplina si in cazul unui deficit de avere poarta raspundere pentru acesta. Daca sustragerea a fost savarsita insa de persoane carora nu li s-au incredintat bunurile, dar ele au avut acces la ele in legatura cu munca indeplinita (combin eri, hamali, paznici, ingrijitori de vite, lucratori agricoli la recoltare, munc itori la o fabrica de incaitaminte etc,), actiunile lor trebuie calificate in ba za art. 186 C.P., drept sustragere prin furt. Potrivit pct. 30 al Hotararii din 6 iulie 1992, in cazul in care persoana a sava rsit rapirea unor mijloace de transport fara scopul de a Ie insusi, dar cu scopu l sustragerii ulterioare a averii aflate in ele sau a unor parti ale acestor mij loace de transport, cele savarsite trebuie calificate in baza art. 186 si 273 C. P., ca un concurs de infractiuni. Furtul trebuie delimitat si de samavolnicie. Sustragerea bunurilor in mod arbitr ar, adica, sustragerea unor bunuri care, dupa cum presupune faptuitorul, ii apar tin, trebuie calificata in baza art. 352 C.P., drept samavolnicie. In conformitate cu lit. e) pct. 15 al Hotararii Plenului Judecatoriei Supreme a R.M. nr. 12 din 20 decembrie 1993 cu modificari le ulterioare Cu privire la prac tica judiciara in cauzele despre huliganism, insusirea bunurilor straine din inte ntii huliganice fara scop de a le acapara va fi calificata ca huliganism, dar nu ca furt, talharie sau jaf. De exemplu, bunul a fost luat in gluma" sau a fost lua t de la o fata pentru ca ea sa vina la intalnire etc. Furtul trebuie delimitat si de distrugerea averii. Daca. de exemplu, faptuitorul a sustras automobilul vecinului pentru a-l nimici din razbunare ca n-a vrut sa i-1 imprumute pentru o calatorie, sau daca faptuitorul a sustras pe ascuns niste bunuri de valoare de la locul de munca a sotiei pentru ca ea sa fie concediata pentru deficitul de avere, pe care le-a aruncat in lae, cele savarsite trebuie c alificate in baza art. 197 C.R, drept distrugerea sau deteriorarea intentionata a bunurilor. Drept consecinte ale infractiunii de furt prevazute de componenta de baza, la al in. 1 art. 186 C.P., pot aparea prejudicii materiale in proportii esentiale, a c aror valoare este de la 5 la 500 unitati conventionale de amenda, adica de la 10 0 la l O 000 lei. Potrivit pct. 16 al Hotararii din 6 iulie 1992, furtul se considera consumat, dac a bunul a fost sustras si faptuitorul are o posibilitate reala de a-l folosi sau dispune de el dupa plac. Posibilitatea reala de a se folosi sau de a dispune de averea sustrasa nu trebui e confundata sau identificata cu realizarea scopurilor finale pe care le-a urmar it faptuitorul. E posibil ca vinovatul sa nu atinga aceste scopuri, adica sa nu dovedeasca a consuma, a vinde sau sa foloseasca altfel bunul furat. Este importa nt ca el sa obtina posibilitatea de a savarsi actiunile mentionate, in cazul savarsirii infractiunii de furt din incaperi sau teritorii asigurate cu paza, chestiunea vizand momentul consumarii furtului depinde de caracterul bunu rilor insusite si intentia (scopul) faptuitorului. Daca este vorba de bunuri ce pot fi consumare de catre faptuitor la locul infractiunii de furt (de obicei, pr oduse alimentare, bauturi alcoolice etc.) si ci n-are intentia de a le scoate di n depozit, magazin, atunci infractiunea data se considera consumata din momentul in care faptuitorul si le-a insusit ilegal. Dar in majoritatea cazurilor vinova tul se straduieste sa duca cu dansul bunurile sustrase, deoarece in alt chip el n-are posibilitate reala de a le folosi sau dispune de ele precum doreste. Daca faptuitorul a fost retinut cu averea sustrasa pe teritoriul asigurat cu paza al

uzinei, fabricii etc. sau in camera de control a organizatiei respective, in ace st caz exista o tentativa de furt. Infractiunea de furt este considerata consumat a din momentul in care faptasul a iesit cu averea insusita in afara teritoriilor asigurate cu paza. Potrivit art. 276 al Codului de procedura penala pentru furtul bunurilor proprie tarului comis de sot, rude, in detrimentul tutorelui ori de persoana care locuie ste impreuna cu prejudiciatul sau este gazduita de aceasta, urmarirea penala se intenteaza numai in baza plangerii prealabile a victimei si inceteaza la impacar ea acesteia cu banuitul, invinuitul sau inculpatul. Explicatiile cu caracter gen eral ce caracterizeaza semnele generale ale obiceiului juridic, obiectului mater ial, laturii obiective si celei subiectivc si subiectului tuturor insusirilor ex puse in paragraful anterior sunt valabile si pentru infractiunea de furt. Latura subiectiva a furtului este caracterizata numai prin intentie directa, mot iv si scop de profit. Subiect poate fi orice persoana fizica responsabila, care a implinit paisprezece ani. Alin. 2 art, 186 C.P, defineste urmatoarele circumstante agravante ale furtului savarsit: a) repetat; b) de doua sau de mai multe persoane; c) prin patrundere in incapere, in locul pentru depozitare sau in locuinta; d) cu cauzarea de daune in proportii considerabile. Furtul repetat este prevazut de lit. a) alin. 2 art. 186 C.P. Notiunea generala a repetarii este stipulata de art, 31 C.P., potrivii caruia este considerata rep etare a infractiunii savarsirea a doua sau a mai multor infractiuni identice sau omogene, incadrate de aceeasi norma penala, cu conditia ca persoana nu a fost c ondamnata pentru vreuna din ele si nu a expirat termenul de prescriptie. Pentru insusirea avutului proprietarului legislatorul la alin. 4 art. 186 C.P. a definit o alta notiune a repetarii, care difera putin de cea generala, dar este specifica anume pentru insusirea bunurilor proprietarului: La alin. 2 din art. 1 86-192 se considera repetate acele infractiuni ce au fost savarsite de o persoan a care, anterior, a comis una din infractiunile prevazute la alin. 1 din articol ele mentionate, dar nu a fost condamnata pentru aceasta''. La aceasta notiune es te necesar de adaugat ipoteza din notiunea generala despre faptul ca n-au expira t termenele de prescriptie pentru infractiunile comise anterior. Toate aceste noi principii de calificare au fost ajustate la standardele interna tionale. Prin Hotararea nr. 1298-XIII din 24 iulie 1997 Parlamentul Republicii M oldova a ratificai Conventia pentru apararea dreptului omului fi libertatilor fu ndamentale, adoptata la Roma la 4 noiembrie 1950, precum si Protocolul nr. 7, ad optat la Strasbourg la 22 noiembrie 1984, care a intrat in vigoare pentru Republ ica Moldova la l noiembrie 1998. Iar conformari. 4 din Constitutia Republicii Mo ldova dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile omului se i nterpreteaza si se aplica in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. Potrivii alin. 1 art. 4 din Protocolul nr. 7 nimeni nu poale fi urmarii sau pede psii penal de catre jurisdictiile aceluiasi stat pentru savarsirea infractiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat prinlr-o holarare definitiva, conf orm legii Procedurii penale a acestui stat. Aceste indicatii si recomandari au fost preluate de Plenul Curtii Supreme de Just itie a Republicii Moldova in Hotararea nr. 17 din 19 iunie 2000 Privind aplicare a in practica judiciara de catre instantele judecatoresti a unor prevederi ale Co nventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, prec um si de Procurorul generai al Republicii Moldova in indicatiile sale Cu privire la aplicarea stipulan-lor dreptului international nr. 12-2d/2OOO din 29 septemb rie 2000, potrivit carora, condamnarile anterioare trebuie luate in consideratie doar la individualizarea pedepsei penale. Deci m calitate de repetare a unei in fractiuni trebuie luate in consideratie numai faptele pentru care faptuitomf inc a nu a fost condamnat si n-au expirat termenele de prescriptie. Daca faptuitorul a savarsit mai intai o insusire incadrata de celelalte circumst ante agravante din alin. 2 art. 186-J92 C.P. sau de o forma agravanta din alin. 3 al acestor articole, cele savarsite trebuie calificate potrivit acestor circum stante agravante si> deci, ele nu vor mai fi luate in consideratie la comiterea

unei noi infractiuni. Orice pregatire sau tentativa, chiar inca necondamnate, trebuie calificate separa t, iar o data ce faptele date sunt condamnate in asa fel ele nu pot fi luate in consideratie la comiterea posterioara a unei insusiri consumate, deci si in aces te cazuri circumstanta agravanta de care ne ocupam nu este aplicabila. Din contr a, daca sunt repetate doua pregatiri de insusire sau doua tentative ale acestor infractiuni, circumstanta agravanta este aplicabila, utilizand pe langa articolu l Partii speciale (186-192) art. 26 sau 27 C.P. (p.g.). Din cele expuse reiese ca pot fi repetate numai doua fapte incadrate in alin. l art. 186-192 C.P., pentru care persoana inca n-a fost condamnata si pentru care n -a expirat termenul de prescriptie. N-are importanta pentru calificare daca faptuitorul a actionat in calitate de aut or, organizator, instigator sau complice. Furtul comis de doua sau mai multe persoane (lit. b) alin. 2 art. 186 C.P.) este savarsirea actiunilor la care: 1) au participat doua sau mai multe persoane, dintre care cel putin doua, potriv it alin. 6 art. 42 C.P., trebuie sa intruneasca semnele subiectului infractiunii; 2) ele s-au inteles sa comita impreuna un furt inainte de a proceda la actiune s au chiar in acel moment, dar nu mai tarziu de consumarea furtului. 3) ele au participat nemijlocit la realizarea laturii obiective a furtului, adic a cel putin doi participanti la infractiune trebuie sa fie coautori. Aceasta rei ese din ipoteza art. 45 C.P-, potrivit careia latura obiectiva a participatiei p oate fi realizata atat de un singur autor, cal si de doi sau de mai multi, iar c ircumstanta agravanta in cauza nu cere constatarea oricarei participati), dar nu mai a celei care este comisa de doua sau de mai multe persoane. Daca la savarsirea furtului participa si alte persoane in calitate de organizato ri, instigatori sau complici, actiunile lor trebuie calificate conform situatiei concrete (latura obiectiva a fost realizata de un singur autor sau de doi sau ma i multi), potrivit art. 42 si alin. 1 ari. IS6C.P. sau art. 42 si alin. 2 art. J 86 C.P. De exemplu, daca o persoana (instigatorul) a determinat o alta persoana sa savarseasca un furt. actiunile autorului trebuie calificate potrivit alin. I art. 186 C.P., iar actiunile instigatorului - potrivit art. 42 si alin. l art. 1 86 C.P. in cazul in care instigatorul a determinat doua persoane la realizarea l aturii obiective a furtului, actiunile lui trebuie calificate potrivit art. 42 s i prevederilor din lit. b) alin. 2 art. 186 C.P, iar actiunile coautorilor-potri vit lit. b) alin. 2 art. 186 C.P. Potrivit pct. 18 al Hotararii din 6 iulie 1992, coautori ai insusirilor trebuie considerate si persoanele cu care, desi nu participa nemijlocit la sustragerea b unului, coautorii s-au inteles sa stea la panda langa locul comiterii infractiun ii, sa ameninte cu aplicarea violentei, sa perchezitioneze victima sau sa ia o at itudine ce le demonstreaza victimelor ca orice rezistenta n-are nici un rost ctc . Furtul savarsit prin patrundere in incapere, in alt loc pentru depozitare sau in locuinta lit. c) alin. 2 art. 186 C.P.). Termenii "patrundere", "incapere", "al t loc pentru depozitare" si locuinta" sunt explicati la pct. 21 al Hotararii din 6 iulie 1992. Patrunderea este intrarea ilegala, pe ascuns sau deschis intr-o incapere, in alt loc pentru depozitare sau locuinta cu scopul savarsirii unui furt, unui jaf sau a unei talharii. Ea poate fi comisa atat cu invingerea piedicilor si a rezistent ei, cat si fara acestea. Patrunderea poate fi realizata de asemenea cu ajutorul unor dispozitive in cazul in care infractorul extrage obiectele fara a intra in i ncaperea respectiva. Prin incapere se inteleg constructiile, edificiile, beciurile, magurile, garajur ile si alte constructii de gospodarie, destinate ampiasarii bunurilor materiale. Ea poate fi atat permanenta, cat st temporara, stationara sau mobila. Alt loc pentru depozitare reprezinta sectoare de teritoriu, inclusiv si curtile caselor, rezervate pentru pastrarea permanenta sau temporara a bunuri lor materi ale, ingradite cu gard sau mijloace tehnice sau prevazute cu alta paza; magazineambulanle, autoturisme, refrigeratoare, containere, safeuri si alte dispozitive d e acest fel. Totodata, sectoarele de teritoriu care nu sunt folosite pentru past

rare, ci, sunt lucrate, nu se incadreaza in notiunea de alt loc pentru depozitare ". Locuinta este o incapere menita pentru traiul permanent sau temporar al persoanel or unde se afla averea, de care dispun ele sau o parte din ea. La aceasta se ref era partile componente ale locuintei (incaperi unice), in care oamenii pot sa nu se afle temporar sau sa nu locuiasca nemijlocit. in afara de aceasta, se consid era drept locuinta nu numai incaperile de locuit (odaile, antreurile, bucatariil e), dar si anexele ce constituie o parte indivizibila, cum ar fi balcoanele, log iile, in case individuale - verandele, mansardele, beciurile etc. Judecatoriile urmeaza sa tina cont de faptul ca pentru incadrarea sustragerii av erii proprietarului cu indicele patrunderii in incapere, in alt loc pentru depoz itare sau in locuinta intentia de a sustrage trebuie sa apara la infractor pana la patrunderea in incapere, in alt loc pentru depozitare sau in locuinta. Indicele de calificare "cu patrundere in incapere, alt loc pentru depozitare sau in locuinta" poate fi incriminat doar persoanei ale carui actiuni au fost indrep tate spre savarsirea furtului in marime esentiala (nu de proportii mici). Daca i nsa persoana patrunzand in incapere, in alt loc pentru depozitare sau in locuint a, a savarsit o sustragere a averii proprietarului, chiar in proportii mici, prin jaf sau talharie, actiunile infractorului vor fi calificate in baza art. 187 sa u 188 C.P. cu indicele patrundere in incapere, alt loc pentru depozitare sau locu inta". Prin analogie urmeaza a fi calificate actiunile persoanei insotite de patrundere a in incapere, in alt loc pentru depozitare sau in locuinta, care au inceput ca un furt, dar ulterior au fost insotite de aplicarea violentei in scopul insusiri i averii sau pentru retinerea ei nemijlocit dupa sustragere. In practica judicia ra apare deseori chestiunea vizand calificarea actiunilor de furt sau jaf savars ite cu patrunderea in incapere, in alt loc pentru depozitare sau in locuinta con comitent cu alte circumstante agravante din alin. 2 sau 3 ari. 186 sau 187 C.P. In unele cazuri asemenea insusire era calificata de organele judiciare prin conc urs de infractiuni, potrivit alin. 2 si alin. 3 ale art. 119 C.P din 196 3, asta zi art. 186 C.P. Aceasta practica nu corespunde in pre/cnt dispozitiei ari. 116 C.P. privind conc urenta dintre normele generale si cele speciale, precum si dispozitiei de la lit . c) art. 117 C.P., potrivii carora modalitatea unei circumstante agravante mai aspre o absoarbe pe cea mai putin aspra, bineinteles, daca nu este vorba de un c oncurs real de fapte infractionale. Anume acest lucru a fost subliniat la pct. 24 al Hotararii din 6 iulie 1992: Daca furtul sau jaful au fost savarsite cu patrundere in incapere, in alt loc pentru depozitare sau in locuinta ca rezultat al intelegerii prealabile a unui grup de persoane sau in mori repetat, sau cu cauzarea unei daune considerabile victimei, sau cu aplicarea violentei nepericuloase pentru viata ori sanatatea victimei in timpul jafului, actiunile infractorilor. in lipsa concursului real al infractiu nilor, trebuie sa fie incadrate numai in baza alin. 3 art. 119 sau al in. 3 art. 120 C.P. din 1961". Tinem cont ca Codul penal din 1961 prevedea circumstanta ag ravanta cu indicele patrunderii in incapere, alt loc pentru depozitare sau incape re in alin. 3 al art. 119 sau alin. 3 art. 120 C.P. in prezent, dupa cum s-a men tionat, circumstanta agravanta in cauza e determinata de alin. 2 ari. 186 sau al in. 2 art. 187 C.P. in cazul in care furtul sau jaful au fost savarsite cu circumstantele agravante ale alin. 2 si 3 din art. 186 sau 187 C.P., dar in proportii mari sau deosebit d e mari, actiunile faptuitorilor urmeaza a fi calificate corespunzator in baza ali n. l sau 2 art. 195 C.P. Totodata, judecatoriile trebuie sa ceara de la organele de urmarire penala ca to ale semnele calificative sa fie indicate in ordonanta de punere sub acuzare si i n rechizitoriu, de asemenea ele insele sunt obligate sa le indice in sentinta. Furtul comis cu cauzarea de daune in proportii considerabile (lit. d) alin. 2 ar t. 186 C.P.). Valoarea proportiei considerabile in prima varianta a Codului pena l adoptat la 18 aprilie 2002, se deosebea, pe buna dreptate credem noi. de valoa rea proportiei esentiale, prevazuta de alin. 1 art. 186 C.P. Dupa modificarea si completarea codului insa prin Legea nr. 211- XV din 29 mai 2003, valoarea propo

rtiei considerabile a fost din nou egalata cu valoarea propoitiei esentiale care variaza de la 5 la 500 unitati conventionale de amenda. Adica daca se vor defra uda bunuri materiale in valoare de la 100 la 10000 lei. actiunile faptuitorului ar putea fi calificate atat in baza alin. 1. cat si in baza alin. 2 art. 186 C.P . Criteriile de delimitare propuse la pct. 20 al Hotararii din 6 iulie 1992 au f osl stipulate de alin. 2 art. 126 C.P.: Caracterul considerabil sau esential al d aunei cauzate se stabileste luandu-se in consideratie Valoarea cantitatea si ins emnatatea bunurilor pentru victima, starea materiala si venitul acesteia, existe nta persoanelor intretinute, alte circumstante care influenteaza esential asupra starii materiale a victimei, iar in cazul nrein-dicierii drepturilor si interes elor ocrotite de lege - gradul lezarii drenturilor si libertatilor fundamentale ale omului". De aici reiese, de exemplu, ca, daca au fost sustrase bunuri materia IP in valoa re de 200 lei de la o victima a carei venit lunar nu depasea ISO iei, cele savar site trebuie calificate in baza lit. d) alin. 2 9^ ],; r p iar in cazul in care a u fost defraudate bunuri materiale in vaioare dp 9000 lei de la o victima a care i venit lunar era de 15000 lei, cele savarsite trebuie calificate in baza alin. l art. 186 C.P. Este de observat, ca proportia considerabila se poate forma si urmare a mai mult or actiuni de sine statatoare, adica in urma unei infrac ti uni prelungite. Potrivit art. 30 C.P., se considera infractiune prelungita fapta savarsita cu in tentie unica, caracterizata prin doua sau mai multe actiuni infractionale identi ce, comise cu un singur scop si constituind in ansamblu o infractiune Utilizand caracteristicile infractiunii prelungite, putem afirma ca nen tru a defini furtu l bunurilor proprietarului in proportii considerabile infractiune prelungita, tr ebuie sa stabilim mai multe circumstante In primul rand, toate actiunile infractionale care o formeaza trebuie sa fie gen erate de o singura intentie. in al doilea rand, orice actiune a acestei infractiuni rreouje s fje infractio nala, adica trebuie sa cauzeze de una singura o dauna in prooor tie esentiala sa u considerabila, cu exceptia jafului, talhariei, santajului si pungasiei la care aceasta dauna poate fi si in proportie mica deoarece pentru aceste forme de ins usiri ea este infractionala. in al treilea rand, aceste actiuni trebuie sa fie identice, adica comise printro singura metoda, forma de insusire. De exemplu, sustragerea pe ascuns a bunuril or si o sustragere in mod deschis a bunurj]or constitui o infractiune prelungita . Si, in sfarsit, toate actiunile infractionale identice, comise cu o intentie uni ca trebuie sa urmareasca un singur scop. Infractiunea prelungita trebuie deosebita de insusirile repetate Potrivit pct. 1 7 al Hotararii din 6 iulie 1992, deosebind o sustragere repetata de una prelungi ta judecatoriile trebuie sa tina cont de faptul ca sustragerea prelungita trebui e calificata ca fiind o sustragere in mai multe reprize a bunurilor proprietarul ui, constituindu-se intr-un sir de actiuni criminale identice si avand acelasi s cop de insusire ilegala a bunurilor, convergand intr-o singura intentie a infrac torului si care constituie in ansamblul ei c singura infractiune. Alin. 3 art. 186 C.P. prevede circumstantele agravante ale infractiunii de furt savarsite: a) in timpul unei calamitati; b) de un grup criminal organizat sau de o organizatie criminala. Furtul comis in timpul unei calamitati (lit. a) alin. 3 art.186 C.P.) Prin calam itate se inteleg nenorocirile mari. dezastrele care lovesc c colectivitate. Prin notiunea de furt comis in timpul unei calamitati se intelege situatia in care se produce furtul, ca urmare a unui eveniment, a une stari de fapt pagubitoare sau periculoase pentru o colectivitate. De exemplu, starea de fapt produsa in timpu l unui cutremur, unei inundatii, pe timp de incendiu, in momentul unei catastrof e de cale ferata, in timpul unei epidemii molime etc. Este necesar ca fapta sa f ie savarsita in perioada de timp cuprinsa intre momentui cand se produce evenime ntul care da nastert starii de calamitate si momentul cand aceasta stare incetea za. Furtul comis de un grup criminal organizat sau de o organizatii criminala (lit.

b) alin. 3 art. 186 C.P.). Notiunea de grup criminal organizat sau de o organizat ie criminala este formulata in art. 46 si 47 C.P. Potrivit principiilor de calificare mentionate mai sus, daca furtul : fost comis in mod repetat (lit. a) alin.2 art. 186 C.P.}, de doua sau d( mai muite persoan e (lit. b) alin. 2 art. 186 C.P.), prin patrundere in inca pere, in a!t loc pent ru depozitare, sau in locuinta (Iii. c) alin. 2 art. l H( C.P.), in timpul unei calamitati (lit. a) alin. 3 art. 186 C.P.) si de un gruj criminal organizat sau de o organizatie criminala (lit. b) alin. 3 art. 18( C.P.), actiunile infractori lor, in lipsa concursului real de infractiuni, trebuit sa fie calificate numai i n baza alin. 3 art. 186 C.P. 2.4. Jaful (art. 187 C.P.) Latura obiectiva a jafului se realizeaza prin sustragerea deschisi a bunurilor a ltei persoane. Notiunea de sustragere este identica cu cea utilizata la explicare; notiunii inf ractiunii de furt. A se vedea aceste explicatii. Potrivit pct. 3 al Hotararii din 6 iulie 1992. sustragerea averii este con sider ala efectuata in mod deschis, daca a fosl comisa cu buna-sliinta ii prezenta pre judiciatilor sau a ailor persoane care isi dadeau seama di caracterul actiunilor faptuitorului, dar el a ignorat aceasta imprejurare Nu poate fi considerata deschisa sustragerea bunului proprietarului in prezenta complicilor sau a persoanelor care nu-si dau seama de caracterul faptei savarsite . Actiunile incepute ca un furt. dar care nu au fost duse pana la capat din cauza ca au fost descoperite de catre victima sau de catre alte persoane, dar infracto rul, netinand seama de acest lucru, le-a continuat in scopul insusirii bunului s au mentinerii iui, se incadreaza in infractiunea de jaf, iar in cazul aplicarii de violenta periculoasa pentru viata si sanatate sau al amenintarii cu o astfel de violenta - in cea de talharie. Daca vinovatul este constient de faptul ca sustrage bunul proprietarului in preze nta altor persoane, indiferent de faptul daca ele suni martori oculari sau nu ai actiunii, aceasta este sustragere deschisa a bunului. Sustragerea bunurilor prin jaf comisa de un infractor denota un cinism si o obra znicie deosebita si de aceea prezinta un grad prejudiciatii cu mult mai mare dec at furtul. Despre gradul prejudiciabil spori t al sustragerii deschise a bunurilo r proprietarului vorbeste si faptul ca si sustragerea deschisa a bunurilor mater iale in proportii mici este calificata drept jaf conform alin. 1 art. 187 C.P. Metodele si formele sustragerii deschise a bunurilor proprietarului pot fi difer ite. Cea mai raspandita metoda de sustragere deschisa este smuncitura", cand fapt uitorul smulge geanta, poseta unei femei, smulge caciula unui trecator sau a une le obiecte pretioase, insfaca de pe tejghea o marfa si fuge etc. Potrivit pct. 28 al Hotararii din 6 iulie 1992, in cazurile in care insusirea bu nului a fost savarsita in timpul huliganismului, violului sau a altor actiuni cr iminale, cele savarsite trebuie sa fie incadrate in functie de scopul si metoda insusirii bunului in concurs de infractiuni corespunzatoare impotriva patrimoniu lui si huliganism, viol sau alta infractiune. Drept consecinte ale infractiunii de jaf specificate in alin. 1 art. 187 C.P. po t aparea daunele materiale in proportii esentiale si chiar mici aduse proprietar ului. Este necesar a se stabili raportul cauzal dintre actiunile faptuitorului si cons ecintele prejudiciabilc survenite. Jaful are acelasi moment de consumare ca si furtul. A se vedea explicatiile la a rt. 186 C.P. Latura subiectiva si subiectul jafului sunt identice cu cele ale flirtului, de aceea va facem trimitere la interpretarile corespunzatoare de Ia art. f 86 C.P. Alin. 2 art. 187 C.P. prevede urmatoarele circumstante agravante ale jafului sav arsit: a) repetat; b) de doua sau de mai multe persoane; c) de o persoana mascat a, deghizata sau travestita; d) prin patrundere in incapere, in alt loc pentru d epozitare sau in locuinta; c) cu aplicarea violentei nepc-riculoase pentru viata

sau sanatatea persoanei ori cu amenintarea aplicarii unei asemenea violente; f) cu cauzarea de daune in proportii considerabile. Notiunea si semnele jafului specificate in literele a), b), d) si e) sunt identi ce cu cele din cazul furtului. A se vedea explicatiile corespunzatoare de la art . 186 C.P. Jaful comis de o persoana mascata, deghizata sau travestita (lit. c) alin. 2 art . 186 C.P.) presupune folosirea de catre faptuitor a unui anumit procedeu spre a nu fi recunoscut, in cazul mascarii, faptuitorul isi acopera fata cu o masca, ad ica cu o bucata de stofa, de matase, de dantela, de carton etc., infatisand o fa ta omeneasca sau figura unui animal, lasand descoperiti numai ochii; un obrazar, o cabula. in cazul deghizarii sau travestirii, faptuitorul isi creeaza o infati sare sau se imbraca in asa fel incat sa nu poata fi recunoscut. De exemplu, isi pune barba falsa, ochelari, foloseste imbracamintea sexului opus etc. Jaful comis cu aplicarea violentei neperieuloasa pentru viata sau sanatatea pers oanei ori cu amenintarea aplicarii unei asemenea violente (lit. c) alin. 2 art. 1 87 C.P). Potrivit pct. 4 al Hotararii din 6 iulie 1992, violenta nepericuloasa p entru viata si sanatatea victimei este considerata cauzarea unei vatamari neinse mnate integritatii corporale sau sanatatii care nu a condus la inrautatirea de s curta durata a sanatatii sau la o pierdere neinsemnata, dar stabila a capacitati i de munca, care constituie in prezent numai o contraventie administrativa, prec um si aplicarea intentionata de lovituri sau alte actiuni violente care au provo cat numai dureri fizice, specificate in art. 154 C.P. Am mai adauga si privatiun ea iiegala de libertate, de exemplu, faptuitorul inchide victima in alta odaie, actiune specificata in art. 166 C.P. Toate violentele enumerate sunt inglobate de circumstanta agravanta in cauza si nu cer o calificare suplimentara. Prin amenintarea cu aplicarea violentei nepericuloasc pentru viata si sanatatea victimei se intelege un act de violenta psihica, care poate paraliza rezistenta victimei si inlesni sustragerea bunului proprietarului. Amenintarile de tipul va fi rau de tine", ti-arat eu tie", am sa-ti dau de cheltui ala" etc. sunt considerate amenintari cu aplicarea violentei nepericuloase pentr u viata ori sanatatea persoanei in cazurile in care imprejurarile obiective prob eaza faptul ca ele pol fi real aplicate. Daca ele demonstreaza intentii mai serioase ale infractorului, de exemplu, faptui torul ameninta victima ca va fi rau de ea, scotand un pistol din buzunar, asemen ea amenintari tin de talharie, si nicidecum de jaf. Atat violenta fizica, cat si violenta psihica poate fi aplicata persoanei care p oseda bunurile proprietarului, sau a rudeior apropiate, de exemplu, copiilor, sot iei, parintilor. Alin. 3 ari. 187 C.P. agraveaza raspunderea penala, daca jaful este comis: a) in timpul unei calamitati; b) de un grup criminal organizat sau de o organizatie c riminala. Jaful savarsit in timpul unei calamitati (lit. a) alin. 3 art. 187 C.P.) are ace leasi explicatii ca si circumstanta agravanta corespunzatoare de la art. 186 C.P , (vedeti aceste explicatii). Jaful savarsit de un grup criminal organizat sau de o organizatie criminala (lit . b) alin. 3 art. 187 C.P.). Notiunea de grup criminal organizat sau de organizat ie criminala este data la art. 46 si 47 C.P. 2.5. Talharia (art. 188 C.P.) In conformitate cu metoda de insusire a bunurilor proprietarului, talharia consti tuie una dintre cele mai grave infractiuni contra proprietatii. Potrivit art. 16 C.P. ea este o infractiune grava. Gravitatea prejudiciabila sporita a talhariei este conditionata de faptul ca talharia poate cauza simultan daune atat proprie tatii, cat si personalitatii. Latura obiectiva a talhariei se realizeaza printr-un atac (agresiune) savarsit a supra unei persoane in scopul sustragerii bunurilor, insotit de violenta pericul oasa pentru viata sau sanatatea persoanei agresate ori de amenintarea cu aplicar ea unei asemenea violente.

Potrivit legii, infractiunea de talharie are patru semne constitutive de baza: l ) atacul; 2) scopul sustragerii bunurilor proprietarului; 3) aplicarea violentei periculoase pentru viata si sanatatea persoanei agresate; 4) amenintarea cu apli carea unei asemenea violente. E de mentionat, ca legislatorul identifica pentru prima data notiunea de atac" cu notiunea de "agresiune", subliniind faptul ca atacul este o actiune asupra pers oanei agresate. Are dreptate autorul M. Lascu afirmand ca termenul de atac" ar tr ebui in genere inlocuit cu termenul agresiune", deoarece legislatorul rus, avand la dispozitie cuvantul rusesc,axaKa" utilizeaza in locul lut termenul HanaAeHne", ee ar trebui tradus ca o agresiune".2" Atacul (agresiunea) in scopul savarsirii unei talharii se manifesta prin actiuni agresive active savarsite prin surprindere pentru victima, fapt care creeaza un pericol real insotit de aplicarea unei violente periculoase pentru viata ori sa natatea persoanei agresate sau cu amenintarea aplicarii unei asemenea violente i n scopul dcfraudarii bunului proprietarului. Agresiunea poate avea un caracter fatis (dupa metoda de savarsire, aceasta ar co nstitui un jaf), in unele cazuri insa ea poate fi savarsita pe neasteptate, pe n eobservate (o lovitura de dupa colt. o impuscatura din ascunzatoare etc.), adica pe ascuns (dupa metoda de insusire aceasta ar constitui un furt).Cu alte cuvint e, talharia chiar poate incepe din prima etapa cu o infractiune de furt sau cu u na de jaf. Nu c intamplator ca legislatorul Romaniei caracterizeaza talharia ca pe un furt insotit de aplicarea violentei. Nu toti penaiistii recunosc insa atacul (agresiunea) ca un act de sine statator. G. L. Krigher sublinieaza ca notiunile de agresiune" si violenta" sunt inseparabil e si identice.'" A. N. ICardava arata ca agresiunea se manifesta numai prin aplicarea violentei, fara de care ea este de neconcepul si, prin urinare, n-avc importanta de sine st atatoare la calificarea talhariei." Noi sustinem opinia autorilor, potrivit careia, agresiunea, desi legata insepara bil de violenta, este un proces care incepe pana la aplicarea violentei (de exem plu, agresorul se furiseaza din spate) si dureaza pe tot parcursul savarsirii ta lhariei. Cu atat mai mult cu cat agresiunii poate fi supusa o persoana, iar viol entei - alta persoana. De exemplu, agresorul cere de la paznicul depozitului nist e valori materiale, amenintand sa se rafuiasca cu nepotul sau, care se afla la l ocul agresiunii. Legislatorul insusi arata ca violenta poate doar sa insoteasca agresiunea. Legislatia penala nu determina cercul persoanelor supuse agresiunii in legatura cu atentarea la proprietate. De regula, acestea-s persoanele care se bucura de d reptul de posesiune si de folosinta a bunurilor sau sub a caror paza se afla ave rea. In calitate de pagubas poate fi orice persoana care. dupa parerea faptuitor ului, poate impiedica sustragerea avutului proprietarului, sau chiar rudele apro piate (fiul. nepotul, sotia etc.), daca se aflau la fata locului in momentul com iterii infractiunii de talharie. Al doilea semn constitutiv al talhariei este scopul sustragerii bunurilor proprie tarului din motive de profit. Atacul in scopul sustragerii bunului propriu, care se gasea temporar sau nelegitim in posesia victimei nu constituie o talharie si cele savarsite vor fi calificate ca o infractiune contra persoanei si o samavol nicie. Al treilea semn constitutiv al talhariei sunt actele de violenta fizica periculo asa pentru viata si sanatatea persoanei agresate. Potrivit pct. 5 al Hotararii d in 6 iulie 1992, drept violenta periculoasa pentru viata si sanatatea persoanei agresate trebuie considerata cauzarea unei vatamari usoare sau medii a integrita tii corporale sau a sanatatii (a caror notiune e definita in art. 152 si 153 C. P), precum si alte actiuni care, desi n-au pricinuit traumele mentionate, consti tuiau, la momentul aplicarii lor, un pericol real pentru viata si sanatatea vict imei (de exemplu, aruncarea victimei din tren. automobil, strangularea (sugrumar ea) ei etc. Vatamarea grava a integritatii corporale sau a sanatatii este apreciata drept o circumstanta agravanta a talhariei, mentionata la lit. c) alin. 3 art, 188 C.P, si nu un element constitutiv de baza al talhariei.

Daca in procesul agresiunii victima si-a pierdut viata, cele savarsite constitui e un concurs de infractiuni care trebuie calificate in baza lit. c) alin, 3 art. 188 si lit. b) alin. 2 art. 145 C.P., deoarece fapta data nu este complet cupri nsa nici de art. 145, nici de art. 188 C.P. O varietate a violentei fizice in cazul talhariei este aducerea victimei in star e de inconstienta sau imposibilitate de a se apara ca rezultat al introducerii, contrar vointei ei (inclusiv prin inselaciune), in organism a unor substante nar cotice, cu efect puternic sau otravitoare, periculoase pentru viata si sanatate. Unii autori resping interpretarea atat de larga a violentei fizice, motivand ca i n acest caz nu exista atac, iar fara atac nu exista talharie." Noi sustinem opiniile autorilor care considera ca aplicarea mijloacelor naucitoa re in scopul sustragerii bunurilor proprietarului trebuie recunoscula ca violent a fizica specifica talhariei, deoarece legea penala nu limiteaza metodele de apli care a violentei fizice. in esenta introducerea in organismul victimei, contrar vointei ei a unor substan te cu efect puternic sau otravitor este un atentat ce nu se deosebeste prin nimi c de o lovitura din spate, impuscatura din ascunzatoare etc., daca este savarsit in scopul insusirii bunului proprietarului. Altfel trebuie calificate cazurile in care drepl rezultat al cinstirii" cu bautur i alcoolice sau cu alte substante, al caror caracter este cunoscut victimei, vic tima se pomeneste intr-o stare de inconstienta, iar infractorul. profitand de ac easta, sustrage bunul. Aceasta actiune trebuie cal ificala drept furt. Si, in sfarsit, talharia poate fi insotita de amenintarea cu aplicarea violentei periculoase pentru viata si sanatatea persoanei agresate. Amenintarea trebuie sa aiba un caracter real. adica vinovatul poate sa transforme imediat amenintarea in acte de violenta fizica. Pentru constatarea acestui semn constitutiv al talhar iei trebuie sa tinem cont de toate circumstantele cauzei: caracterul amenintaril or, obiectelor sau armelor cu care ameninta infractorul, locul si timpul savarsi rii infractiunii, numarul infractorilor etc. Forma de manifestare a amenintarii poate fi diferita: prin cuvinte ("le omor!", i ti scot ochii!", "te injunghiil". te mutilez!" etc.). prin gesturi sau diferite a ctiuni (demonstrarea armei, a cutitului si a altor obiecte a caror folosire poat e cauza daune vietii ori sanatatii persoanei agresate, demonstrarea unei sticle cu acid sulfuric, demonstrarea unor procedee tehnice orientale de lupta corp la corp, prinderea gatului cu mainile, introducerea capului in streang etc.). Agresiunea savarsita in scopul insusirii bunului proprietarului, insotita de dem onstrarea unor obiecte, cu ajutorul carora nu poate fi aplicata o violenta peric uloasa pentru viata sau sanatate, dar acceptate din greseala de victima ca arma, poate fi calificata ca talharie numai in cazul in care vinovatul a contat cu bu na-stiinta pe faptul ca aceste obiecte vor fi percepute ca periculoase pentru vi ata si sanatate. De exemplu, vinovatul a demonstrat noaptea la lumina felinarului un pistol-jucarie drept arma de foc, iar victima a crezut ca este amenintata cu arma de foc. Violenta t alhariei trebuie deosebita de violenta jafului si de amenintarea cu vi olei^ fizica i" Santaj. Violenta isn talharie este intotdeauna periculoasa pentru viata si sanatatea pers oanei agresate, pe cand violenta in jaf nu este periculoasa pentru viata si sana *ate- Notiunea acestora a fost definita anterior. Xmcninta-rea cu aplicarea violentei in talharie presupune aplicarea ;mccjiat ir* acelasi moment, daca victima nu-i cedeaza de buna voie hunul cerut i11 timp ce amenintarea cu aplicarea violentei in santaj presu-niine aplicarea e' i v''tor du pa expirarea unui anumit termen, in afara Ae aceasia amenintarea in santaj se ma i poate manifesta prin colportarea mor stiri defaimatoare despre victima, cu det eriorarea sau cu distrugerea bunurilor proprietarului ori cu rapirea lui. Potrivit pct - 16 al Hotararii din 6 iulie 1992, talharia este considerata consu mata din momentul atacului, insotit de apiicarea sau amenintarea ru aplicarea vi olentei periculoase pentru viata si sanatatea victimei, 'ndiferent de atingerea de catre infractor a scopului urmarit. Deoarece tn&s, mc' legea penala, nici Plenul Curtii Supreme de lustitie nu dezva luie corelatia termenilor atac (agresiune)" si violenta" despre care s-a vorbit ant

erior, indicatiile mentionate au condus la opinii controversate. Unii autori sustin ca talharia este considerata consumata din momentul aplicarii violentei, deoarece atacul fara aplicarea violentei e de neconceput. M Lascu opineaza ca momentul consumarii talhariei trebuie considerat momentul inc eperii agresiunii (atacului). Noi am mentionat intr-o lucrare anterioara ca, daca am muta momentul consumarii t alhariei Ia aplicarea violentei fizice sau psihice, am putea admite actiuni de t entativa la talharie, dar din punctul de vedere al doctrinei penale ai legilor lo gicii formale nu poate exista tentativa la tentativa, deoarece orice inceput al actiunilor infractionale care, conform art. 27 C P constituie o tentativa de inf ractiune, potrivit formularii legislative Hin alin, 1 art- 188 C.P., reprezinta o infractiune consumata. De aceea, ca talharie consumat trebuie calificate actiu nile agresorului care se apropie pe furis din spate pentru a aplica violenta sau care tinteste din ascun-7atoare dintr-o arma, chiar daca a fost impiedicat sa-si atinga scopul etc. Talharia poate avea faza de pregatire, la care e posibila renuntarea de buna voi e de a duce infractiunea pana la capat. Drept consecinte prejudiciabile spre care tinde talharul este considerata sustrag erea unor bunuri, a caror valoare, potrivit alin. 1 art. 188 C.P., atinge o prop ortie esentiala sau doar mica. Latura subiectiva si subiectul talhariei sunt identice cu cele ale furtului. Alin. 2 art. 188 C.P. mentioneaza urmatoarele circumstante agravante ale talharie i savarsite: a) repetat; b) de doua sau de mai multe persoane; c) de o persoana m ascata, deghizata sau travestita; d) prin patrundere in incapere, in alt loc pent ru depozitare sau in locuinta; e) cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite i n calitate de arma; f) cu cauzarea de daune in proportii considerabile. Circumstantele agravante prevazute de literele a), b), d), si f) alin. 2 art. 18 8 C.P. sunt identice cu circumstantele agravante corespunzatoare ale fortului, ( vezi explicatiile de la art. 186 C.P.). Circumstanta agravanta prevazuta de lit. c) alin. 2 art. 188 C.P. este explicata la art. 187 C.P. Talharia savarsita cu aplicarea armei sau a altor obiecte folosite in calitate d e arma (lit. e) alin. 2 art. 188 C.P.). Notiunile de "arma", "alte obiecte folos ite in calitate de arma" si de aplicare a lor" sunt identice cu notiunile corespu nzatoare de la circumstanta agravanta, prevazuta de lit. g) alin. 2 art. 164 C.P Adaugam urmatoarele. Pentru prezenta circumstantei agravante examinate nu e obligatorie vatamarea rea la a vietii si sanatatii persoanelor agresate. In asemenea caz este important sa existe pericolul real pentru viata si sanatatea victimei. De aceea sustinem ipo teza, potrivit careia faptuitorul trebuie sa ameninte victima cu o arma adevarat a sau cu alte obiecte care pot intr-adcvar sa-i pricinuiasca o dauna grava. Util izarea la atac doar a pislolului-jucarie, a unei machete de arma din carton etc. care nu poate cauza o dauna reala sanatatii victimei, chiar daca ultima a percc put-o drept arma, poate fi calificata, precum s-a mentionat, drept talharie fara circumstante agravante (alin. 1 art. 188 C.P.), daca actiunile vinovatului conti n si celelalte semne proprii componentei de baza ale talhariei. Altfel trebuie solutionata problema in cazurile in care vinovatul ameninta victi ma cu o macheta de arma, (de exemplu, macheta unui pistolet confectionat din plu mb), care poate fi folosita ca arma atat pentru aplicarea violentei fizice, cat si a ceiei psihice. Potrivit pct. 27 al Hotararii din 6 iulie 1992, daca infractorul in timpul talha riei a amenintat cu buna stiinta cu o arma imposibila de a fi folosita sau cu o imitatie de arma, de exemplu, o macheta de pistolet, un pumnal-jucarie etc., nea vand intentia sa foloseasca aceste obiecte pentru aplicarea vatamarilor corporale periculoase pentru viata si sanatate, actiunile lui (in lipsa altor circumstant e agravante) trebuie calificate in baza alin. 1 art. 188 C. P. Talharia comisa cu aplicarea armei trebuie deosebita de banditism, care presupun e nu numai prezenta armei, dar si savarsirea infractiunii de o banda cu toate ce le patru caracteristici ale ei. Talharia cu aplicarea armei sau a altor obiecte, folosite in calitate de arma po ate fi comisa ca urmare si a celorlalte cinci situatii agravante de la alin. 2 a

rt. 188 C.P. Cele savarsite trebuie calificate potrivit tuturor literelor acestu i alineat. Alin. 3 art. 188 C.P. sporeste raspunderea penala, daca talharia este savarsita: a) in timpul unei calamitati; b) de un grup criminal organizat sau de o organiz atie criminala; c) cu vatamarea grava a integritatii corporale sau a sanatatii; d) prin schingiuire, tortura, tratament inuman sau degradant. Circumstantele agr avante prevazute de literele a) si b) au aceleasi explicatii ca si circumstantel e agravante corespunzatoare ale furtului. Talharia savarsita cu vatamarea grava a integritatii corporale sau a sanatatii (lit. c) al in. 3 art. 188 C.P.) reprez inta ungradprejudicia-bil sporit, fiindca vinovatul savarseste o fapta ce inglob eaza semnele a doua infractiuni grave - talharie si vatamarea grava a integritat ii corporale sau a sanatatii, care, potrivit art. 16 C.P., formeaza impreuna o in fractiune deosebit de grava. Potrivit p. 7 al Hotararii din 6 iulie 1992, atacul in scopul sustragerii bunuri lor proprietarului, insotit de violenta, care a atras dupa sine cauzarea unor vat amari corporale grave victimei, trebuie calificat in baza acestei circumstante a gravante, fara calificarea suplimentara si in baza alin. 1 art. 151 C.P. Daca in urma vatamarilor corporale grave a survenit moartea victimei, cele savars ite se cer calificate ca un concurs de infractiuni mentionate de lit. c) alin. 3 art. ISSsi de alin. 4 ari. 151 C.P. Talharia, insotita de un omor intentionat, trebuie calificata ca un concurs de i nfractiuni mentionate de lit, c) alin. 3 art. 188 si lit. b) alin. 2 art. 145 C. P. Sunt posibile cazuri in care vinovatul, savarsind un atac in scopul sustragerii bunurilor proprietarului avea dorinta de a-i cauza vatamari corporale grave, dar independent de dorinta lui ii pricinuieste victimei numai vatamari corporale us oare sau medii. Deoarece spre deosebire de componenta de baza a talhariei care e ste formal redusa, circumstanta agravanta in cauza este formulata ca o component a materiala, actiunile faptasului in aceste cazuri trebuie calificate, in baza a rt. 27 si lit. c) alin. 3 art. 188 C.P., ca o tentativa de talharie. Talharia savarsita prin schingiuire, tortura, tratament inuman sau degradant (li t. d) alin. 3 art, 188 C.P). Prin schingiuire se inteleg niste actiuni care provoaca victimei suferinte prin p rivare de hrana, de bautura sau de caldura ori prin abandonarea victimei in cond itii nocive pentru viata etc. Torturarea se manifesta prin actiuni care produc dureri acute repetate sau indelu ngate, de exemplu, piscaturi, biciuire, impunsaturi cu obiecte intepatoare, caute rizari cu agenti termici sau chimici etc. Prin tratamente inumane sau degradante se intelege supunerea victimei la experie nte medicale sau stiintifice nejustificate de un tratament medical sau constrange rea victimei la conditii de hrana, locuinta, imbracaminte, de igiena, asistenta medicala etc. greu de suportat fizic si umilitoare din punct de vedere moral. 2.6. Santajul (art. 189 C.P.) Latura obiectiva a santajului se realizeaza prin cererea de a fi cedate bunurile proprietarului, posesorului sau detinatorului, ori dreptul asupra acestora sau de a savarsi alte actiuni cu caracter patrimonial sub amenintarea cu violenta pe rsoana in cauza, rudele sau apropiatii acesteia, cu colportarea unor stiri defai matoare despre ele, cu deteriorarea sau cu distrugerea bunurilor proprietarului, posesorului, detinatorului ori cu rapirea proprietarului, posesorului, detinator ului, a rudelor sau a apropiatilor acestora. Santajul este format din doua actiuni de sine statatoare, legate intre ele - cer erea si amenintarea. Cererile pot fi urmatoarele: 1) cererea de a ceda gratuit infractorului sau reprezentantului acestuia bunuril e ce se afla in proprietatea, posesia sau detinerea victimei; 2) cererea ca victima sa cedeze dreptul asupra bunurilor pe care le poseda infra ctorului sau unor persoane numite de el, pentru ca acestea, folosindu-se de aces t drept, sa obtina bani, bunuri sau alte foloase patrimoniale. De exemplu, intocm irea unei procuri pentru a obtine bunuri, perfectarea unei donatii, legalizarea u nui testament, eliberarea unei recipisc care confirma faptul ca a imprumutat, ch ipurile, o suma de bani etc.

3) cererea de a savarsi alte actiuni cu caracter patrimonial, prin care se intel eg actiuni de importanta juridica ale victimei, in urma carora santajistul sau p ersoanele numite de el pot trage foloase materiale sau sa scape de anumite chelt uieli materiale. De exemplu, consimtamantul victimei de a incheia o tranzactie n erentabila pentru ea, nimicirea unei creante a santajistului, efectuarea fara pl ata a unei lucrari, reparatii, constructii pentru el etc. Prezentarea revendicarilor patrimoniale inseamna o formulare categorica si ferma de catre faptuitor a unor propuneri in fata victimei de a i se ceda bunuri, drep tul asupra acestora sau de a savarsi alte actiuni cu caracter patrimonial. Acest e revendicari pot fi formulate in scris, verbal sau in ah mod. Principalul e ca ele sa fie intelese de victima. Alta caracteristica a revendicarilor patrimoniale consta in caracterul lor ilega l, lucru despre carc-si da seama atat santajistui, cat si victima. De aceea in c azurile cand cineva inainteaza unei persoane amenintari sau alte revendicari leg ale infractiunea de santaj este exclusa. Atare actiuni ar putea constitui o sama volnicie. Cererile santajistuiui se limiteaza numai la revendicari patrimoniale. De aceea constrangerea victimei, chiar prin actiuni ilegale, ca ea sa savarseasca unele a ctiuni nepatrimoniale (de exemplu, de a se casatori) nu poate fi socotita santaj . Actiunile date ar putea fi calificate in baza art. 155 C.P., daca ele contin s emnele constitutive ale acestor amenintari. Metoda constrangerii victimei de a d a curs revendicarilor patrimo-niale ale santajistului se poate realiza prin urma toarele amenintari: 1) amenintarea cu violenta. Aceasta amenintare trebuie sa fie reala si conceputa de victima drept realizabila. Prin violenta ca semn constitutiv al santajului, aratata de alin. I art. 189 C.P., se intelege amenintarea cu aplicarea loviturilo r ce cauzeaza o durere fizica (a se vedea explicatiile la art, 154 C.P.), cu vat amari usoare ale integritatii corporale sau ale sanatatii (art. 153 C.P.), cu va tamari medii ale integritatii corporale sau ale sanatatii (art. 152 C.P.) sau cu vatamari grave ale integritatii corporale sau ale sanatatii (art. 15! C.P.), ame nintarea cu omor constituie circumstanta agravanta mentionata de lit. d) alin. 2 art. 189 C.P. Amenintarea cu violenta este proiectata, de obicei, in viitor, dupa un anumit ra stimp, daca victima nu-i va indeplini cererea de a-i ceda averea. Prin aceasta s e si deosebeste de fapt amenintarea cu violenta in cadrul infractiunii de santaj de cea de care se face uz intr-o talharie, in cazul 194 cererii de transmitere a dreptului asupra unui avut insa, amenintarea poate fi i nfaptuita imediat, daca ea nu va fi satisfacuta, in acest caz caracterul amenint arii nu transforma faptul in talharie insotita de violenta periculoasa pentru vi ata si sanatatea persoanei, deoarece obiectul material al atentarii nu-1 constitu ie averea propriu-zisa, ci dreptul asupra acesteia. Pe cand obiectul material al talhariei, ca si al oricarei alte forme de insusire, cu exceptia santajului, poa te fi numai dobandirea unui bun real; 2) alta metoda de santaj in vederea obtinerii bunurilor este amenintarea cu raspa ndirea unor stiri defaimatoare despre victima, rudele sau apropiatii acesteia. P rin stiri defaimatoare se intelege orice informatii care jignesc, umilesc demnita tea persoanei (denigreaza pe cineva). Chestiunea in ce masura stirile denigreaza persoana este hotarata in baza normelor morale. Totodata, se ia in consideratie si atitudinea victimei fata de evaluarea caracterului acestor informatii. Stirile defaimatoare pot fi atat false (de exemplu, scornirea ca o anumita perso ana si-a construit casa cu mijloace neproveniie din munca sau ca ia mita etc.), cat si adevarate (de exemplu, stirea ca victima este bolnava de o boala venerica sau de SIDA etc.). Daca santaj ui a fost urmat de raspandirea unor scorniri defaimatoare si mincino ase despre victima, rudele sau apropiatii acesteia, asa actiuni concurg spre cal omnie si vor fi calificate suplimentar si in ba/a art. 170 C.P., bineinteles, da ca fapta intruneste semnele constitutive aic calomniei. Aceasta calificare se im pune, deoarece santajul cuprinde numai amenintarile de raspandire a unor asemene a stiri;

3) o metoda de santaj este si amenintarea cu deteriorarea sau cu distrugerea bun urilor proprietarului, posesorului sau detinatorului acestora. Notiunea de deteri orare sau de distrugere o gasiti la explicatiile corespunzatoare de la art. 197 C .P. De regula, prejudiciatii sunt amenintati cu incendierea casei, a altor bunur i, cu producerea unei explozii, organizarea unei inundatii etc. Nu este obligator iu ca metoda distrugerii bunurilor sa prezinte un pericol social; 4) amenintarea cu rapirea victimei presupune amenintarea victimei cu luarea sau r etinerea ei in scopul de a-1 forta pe proprietar, posesor sau detinator sa cedez e ilegal bunurile proprietarului. Notiunea de rapire are aceeasi explicatie ca s i notiunea corespunzatoare de la art. 164 C.P. (rapirea unei persoane). Toate aceste amenintari poseda urmatoarele semne generale: a) amenintarile reprez inta o metoda de atingere a scopurilor puse prin intimidarea victimei, intimidar e care poate varia in functie de psihic, de la teama, timiditate, spaima pana la groaza38; b) prezente, adica a avea aparenta in fata victimei; c) reale, adica sunt realizabile; d) amenintarile au caracter imperativ, adica contin un ordin al santajistului. in calitate de victima a infractiunii de santaj pot fi proprietarii (orice perso ana fizica sau juridica), posesorii si detinatorii bunurilor (sefii de depozit, casierii, expeditorii, paznicii etc.), rudele (bunic, tata, frati, surori, fiu) sau apropiatii acestora (logodnicii, concubinii etc.). Luand in consideratie ca cererea de a transmite bunul, dreptul asupra lui sau de a savarsi alte actiuni cu caracter patrimonial, precum si dobandirea acestora in proportii mari sau deosebit de mari, ea este calificata in baza art. 195 C.P., iar dobandirea bunurilor cerute in proportii mici, esentiale si considerabile tr ebuie calificata in baza lit. e) alin. 3 art. 189 C.R, atunci reiese ca actiunil e de santaj din alin. l art. 189 C.P. presupun numai cererea de a ceda infractor ului bunurile victimei, drepturile asupra acestora sau de a savarsi alte actiuni cu caracter patrimonial in proportii mici, esentiale sau considerabile fara ca santajistul sa primeasca averea ceruta. Potrivit pct. 16 al Hotararii din 6 iuli e 1992, santajul este considerat consumat din momentul formularii cererii, insot ite de amenintare, indiferent daca infractorul si-a atins ori nu scopul propus. Un interes deosebit atat din punct de vedere teoretic, cat si practic prezinta c hestiunea calificarii actiunilor santajistului care si-a atins scopul de insusir e a bunurilor cerute. Timp indelungat, practica judiciara inclina sa califice ac tiunile santajistului, care a obtinut bunurile cerute suplimentar si in baza arti colelor Codului penal din 1961, ce prevedeau raspunderea penala pentru furt, del apidare sau abuz de atributii de serviciu. In prezent aceasta problema a disparut, deoarece lit. e) alin. 3 art. 189 C.P. p revede raspunderea penala si pentru santajul urmat de obtinerea bunurilor cerute . De fapt, dupa modificarile art. 125 C.P. din 1961 prin Legea din l aprilie 1992, spre aceasta a fost reorientata practica judiciara. Potrivit pct. l O al Hotara rii din 6 iulie 1992, daca in timpul vanzarii unui automobil sau a altui obiect de pret prin consignatie sau, in timpul savarsirii unei tranzactii de vanzare-cu mparare vanzatorului i-a fost platita, conform unei intelegeri comune cu cumpara torul o suma suplimentara, care este mai mare, de exemplu, decat costul de consi gnatie al automobilului sau >f JCpamKUu ncuxo.tOfuiecKUIi cjiosapb. MocKBa, 1985, p. 344. 196 a altui obiect de pret, atunci sustragerea ulterioara ilegala a acestei suine de catre cumparator sau de catre o persoana, care stia despre aceasta tranzactie, prin furt, jaf, talharie, santaj sau escrocherie va, fi incadrata in baza artico lelor respective din Codul penal care prevad raspunderea pentru aceste infractiu ni. Latura subiectiva a santajului este caracterizata numai prin intentie directa, p recum si motiv si scop de profit. Subiect al componentei de baza a santajului, prevazut de alin. l art. 189 C.P., poate fi orice persoana care a atins varsta de saisprezece ani, iar al circumsta ntelor agravante, mentionate de alin. 2, 3 si 4 art. 189 C.P. - de paisprezece a ni.

Alin. 2 art. 189 C.P. arata urmatoarele circumstante agravante ale santajului sa varsit: a) repetat; b) de doua sau de mai multe persoane; c) cu aplicarea violen tei nepericuloase pentru viata si sanatate; d) prin amenintarea cu moartea; e) c u deteriorarea ori distrugerea bunurilor. Santajul mentionat in lit. a), b) si c) este identic cu circumstantele agravante corespunzatoare ale furtului si jafului. (A se vedea explicatiile de la art. 18 6 si I87C.P.). Santajul savarsit prin amenintarea cu moartea (lit. d) alin. 2 art. 189 C.P.) pr esupune o metoda de influenta psihica, indreptata spre intimidarea, infricosarea (timorarea) victimei, pentru a-i provoca neliniste pentru securitatea sa, o star e de disconfort. Metodele de realizare a amenintarii pot fi diferite: oral, in s cris, prin gesturi, fara avertizare prealabila, prin telefon, formulate nemijloci t victimei sau transmise prin alte persoane etc. Atare actiuni nu trebuie califi cate si in baza art. 155 C.P. Santajul savarsit cu distrugerea sau deteriorarea bunurilor (iit. e) alin. 2 art . 189 C.P.) presupune nimicirea imediata sau ulterioara partiala sau completa a bunurilor victimei. Notiunile de distrugere sau degradare sunt identice cu notiu nile corespunzatoare de la art. 197 C.P. Aceste actiuni sunt cuprinse de aceasta circumstanta agravanta si nu cer o calificare suplimentara si in baza art. 197 C.P. Alin. 3 art. 189 C.P. sporeste (augmenteaza) raspunderea penala daca actiunile a ratate in alin. l sau 2 ale acestui articol sunt: a) savarsite de un grup crimin al organizat; b) savarsite cu aplicarea armei sau s altor obiecte folosite in ca litate de arma; c) insotite de violenta periculoasa pentru viata si sanatate; d) insotite de schingiuire, tortura, tratameni inuman sau degradant; e) urmate de d obandirea bunurilor cerute, f) soldate cu alte urmari grave. Notiunea circumstantelor agravante prevazute de lit. a), b), c) si d) este ident ica cu notiunea circumstantelor agravante corespunzatoare de Ia furt sau talhari e. (A se vedea aceste expiicatii la art. 186 sau 188 C.P.). Santajul urmat de dobandirea bunurilor cerute (lit, e) alin. 3 art. 189 C.P.) pr esupune transmiterea de catre victima a bunurilor cerute de santaj ist, a dreptu lui asupra acestora sau savarsirea altor actiuni cu caracter patrimonial cerute, a caror valoare este in proportii mici, esentiale sau considerabile. Transmitere a bunurilor a caror valoare este in proportie mare sau deosebit de mare constitu ie o insusire de bunuri, care trebuie incadrata in baza art. 195 C.P. Daca infractorul cere sa i se cedeze anumite bunuri, drepturile asupra acestora sau sa i se efectueze niste lucrari, toate deja platite prin metode ilegale, in mod arbitrar, asemenea actiuni trebuie calificate ca samavolnicie in baza art. 35 2 C.P. si nu in baza art. 189 C.P. Santajul soldat cu alte urmari grave (lit. f) alin. 3 art. 189 C.P.) presupune s inuciderea victimei, agravarea brusca a unei boli grave a victimei, falimentul i ntreprinderii, autodizolvarea ei, nerealizarea veniturilor, fapt ce conduce la sc aderea vizibila a indicatorilor economici ctc. Alin. 4 art. 189 C.P. agraveaza si mai mult raspunderea penala, daca actiunile p revazute de alin. l, 2 sau 3 ale acestui articol sunt insotite jc rapirea propri etarului, posesorului sau detinatorului, a rudelor siiu a apropiatilor acestora. Rapirea acestor victime presupune luarea sau retinerea ior in scopul je a-! fort a pe proprietar sa cedeze ilegal bunurile sale santajistufui sau persoanei numit e de el. Notiunea mai detaliata a rapirii este definita de aft. 164 C.P. (Consul tati aceste explicatii). Rapirea sau retinerea victimei in scopul de a obtine bunurile dorite slint compl et cuprinse de aceasta circumstanta agravanta si nu se cere 0 calificare suplime ntara si in baza art. i 64 C.P (rapirea unei persoane) sau art. 280 C.P. (luarea de ostatici). 2.7. Escrocheria (art. 190 C.P.) Latura obiectiva a escrocheriei se realizeaza prin dobandirea ilicita a bunurilo r altei persoane prin inselaciune sau abuz de incredere. Prin dobandirea ilicita a bunurilor altei peroane se intelege cedarea benevola in fractorului de catre victima a unor bunuri sau a dreptului asupra lor ca urmare a unor acte de inselaciune sau a abuzului de incredere.

Potrivit pct. 8 al Hotararii din 6 iulie 1992, preluarea unor bunuri in 198 urma respectarii conditiilor unui angajament (de exemplu, luarea in credit a unu i bun care trebuie rambursat in rate) poate fi calificata drept escrocherie numai in cazul in care infractorul intentiona inca la momentul intrarii in posesia ac estor bunuri sa le insuseasca si nu avea de gand sa respecte prevederile angajam entului. inselaciunea ca metoda de insusire a bunurilor la escrocherie se poale manifesta prin prezentarea unor date false sau prin ascunderea unor informatii a caror de clarare era obligatorie. Datele false anuntate de vinovat in scopul insusirii av erii proprietarului pot viza atat personalitatea infractorului sau a altor persoa ne, cat si unele obiecte, fenomene. Actele de inselaciune pot fi infaptuite pe c alc verbala, in scris, precum si in mod concludent. De regula, inselaciunea se manifesta prin vinderea marfurilor si obiectelor fals ificate, primirea ilegala a pensiilor, a diferitor indemnizatii de la stat etc. Primirea ilegala a pensiilor si a altor indemnizatii de la stat se realizeaza, de regula, prin falsificarea documentelor. Persoana cu functie de raspundere care a eliberat actul fals poarta raspundere pentru ajutorul acordat in vederea savar sirii escrocheriei pentru un concurs de infractiuni in baza art. 42 si art. 190 s i in baza art. 332 C.P. Daca documentele necesare au fost falsificate de faptuit orul escrocheriei, cele savarsite intra in concurs cu contrafacerea documentelor oficiale si vor fi calificate in baza art. 190 si 361 C.P. Trebuie mentionat ca in cazul primirii ilegale a pensiei majorate comparativ cu cea care se cuvine, prejudiciul adus de faptuitor il constituie nu suma totala primita timp de cativ a ani, ci numai diferenta dintre marimea pensiei majorate si marimea pensiei ce i se cuvine, inselaciunea ca metoda de escrocherie se poate realiza si prin sava rsirea diferitelor actiuni cu scopul de a schimba forma, infatisarea si calitatea unor obiecte prin a caror prezentare vinovatul insuseste bunul proprietarului. De exemplu, vinovatul vinde unui muzeu sau altei persoane o opera de arta falsif icata de el. Drept escrocherie trebuie calificate si cazurile de primire sistematica a mijloa celor de la stat sau de la organizatiile obstesti ca urmare ? greselii comise de persoanele care efectueaza aceste plati. De exemplu continuarea primirii indemn izatiilor pentru copilul decedat sau a pensie pentru parintii decedati. Abuzul de incredere, fiind de fapt o varietate specifica a inselacm nii, consta in faptul ca infractorul pana la primirea averii sau a dreptulu asupra acesteia, folosind unele relatii de serviciu sau contractuale, fie chiar o naiva increder e a victimei, isi asuma obligatiuni patrimoniale care apar drept conditie pentru ca victima sa-i cedeze averea pe cale legala. De exemplu, incheind un contract de antrepriza, luand un avans el promite sa efectueze anumite lucrari pe care nu intentiona sa le indeplineasca; capatand dreptul la un apartament privatizat al unui pensionar, el se obliga sa-1 intretina tot restul vietii pe stapan; luand c u imprumut unele obiecte, el se obliga sa plateasca in rate valoarea lor neachit ata; comandand o masa la restaurant, el isi asuma de regula, obligatiunea sa o p lateasca; cucerind increderea unui pensionar la gara feroviara, el se obliga sai supravegheze bagajele cand pensionarul pleaca dupa apa etc. in toate aceste ca zuri, faptuitorul nu intentiona sa-si indeplineasca obligatiunile asumate si, fo losindu-se de relatiile de incredere cu victima, isi insuseste averea ei. Spre d eosebire de inselaciune, la care faptuitorul primeste ilegal bunurile victimei, abuzul de incredere presupune ca infractorul primeste averea de la victima in apa renta pe baze legitime, pe numele sau, fara falsificarea fenomenelor din trecut sau din viitor care 1-ar impiedica sa primeasca averea si apoi o insuseste ilega l. Prin abuz de incredere este insusita si averea imprumutata" de catre vinovat f ara a face formele legale, in practica judiciara escrocheria adeseori se intalne ste simultan in ambele forme: inselaciune si abuz de incredere. Drept consecinte ale componentei de baza a escrocheriei aratate la alin. l art. 190 C.P. sunt pa gubele materiale in proportii esentiale. Potrivitpct. 16 al Hotararii din 6 iulie 1992, escrocheria este considerata consu mata, daca averea a fost primita de la victima si infractorul are posibilitate r eala de a o folosi sau de a dispune de ea la discretia sa. Latura subiectiva a i

nfractiunii se caracterizeaza numai prin intentie directa, motiv st scop de prof it. Subiect al componentei de baza a escrocheriei poate fi orice persoana fizica resp onsabila, care a implinit varsta de saisprezece ani, iar al escrocheriei cu circ umstante agravante aratate la alin. 2 si 3 art. 190 C.P. - de la paisprezece ani . Alin. 2 art. 190 C.P. stipuleaza urmatoarele circumstante agravante ale escroche riei savarsite: a) repetat; b) de doua sau de mai multe persoane; c) cu cauzarea de daune in proportii considerabile; d) cu folosirea situatiei de serviciu. Notiunea circumstantelor agravante aratate la lit. a), b) si c) sunt identice cu notiunea circumstantelor agravante corespunzatoare ale furtului. (Consultati ace ste explicatii). 200 Escrocheria savarsita cu abuz de serviciu (lit. d) alin. 2 art. 19C C.P.) presup une ca faptuitorul, avand calitatea de functionar, face victima sa creada ca se a fla in exercitarea atributiilor sale de serviciu, des in realitate nu se afla in exercitiul acestor atributii. Daca faptuitoru insa fiind o persoana cu functii de raspundere sau gestioneaza o organi zatie nestatala, abuzeaza de atributiile sale de serviciu intru savarsire; unei escrocherii, cele savarsite constituie un concurs ideai de infractiuni aratat de art. 190 si art. 327 sau 335 C.P. Alin. 3 ari. 190 C.P. mentioneaza escrocheria savarsita de un gru] criminal orga nizat sau de o organizatie criminala. Notiunea grupului crinii nai organizat si a organizatiei criminale este definita in art. 46 si 47 C.F 2.8. Delapidarea averii straine (art. 191 C.P.) Latura obiectiva a delapidarii averii straine se realizeaza prin insusi rea ilegala a bunurilor altei persoane, puse in gestionarea vinovatului. Pentru delapidarea averii straine este caracteristic faptul ca e poate fi savarsita numai de un functionar sau de alt salariat, care gestio neaza sau administreaza aceste bunuri din avutul proprietarului. Potrivit pct. U al Hotararii din 6 iulie 1992, drept delapidare a aver straine t rebuie calificate actiunile persoanelor care, in virtutea functiile lor de raspu ndere, raporturilor contractuale sau insarcinarii speciale dat de proprietar, ex ercita vizavi de bunurile incredintate imputernicirile d dispunere, administrare , transportare sau pastrare (de exemplu, depo7ito expeditor, casier etc.). De re gula proprietarul incheie cu aceste persoan contracte de raspundere materiala de plina pentru averea incredintati Delapidarea averii straine consta in faptul ca infractorul transform bunul aflat in gestionarea sau administrarea sa intr-un bun a! sau, il trec efectiv in stap anirea sa, creand posibilitati de a se comporta fata de ace; bun ca fata de un b un propriu, de a infaptui acte de dispozitie de acel bui Delapidarea averii straine presupune nu numai insusirea bunului adm nistrat, dar si irosirea lui prin consumare, cheltuire, daruire sau transmite: altor persoan e tara restituirea echivalentului lui. Deosebirea delapidarii de furi a fost explicata la art. 1X6 C.P., c aceea, pentr u a nu ne repeta, consultati aceste explicatii. Drept consecinte a componentei de baza a delapidarii sunt prejudicii materiale i n proportii esentiale. Delapidarea se considera consumata din momentul in care vinovat a obtinut posibi litatea de a se folosi de acest bun dupa voie ori d momentul in care a consumato. Latura subiectiva a delapidarii este caracterizata prin intentie directa, iar mot ivul si scopul este de profit. Subiect al delapidarii poate fi orice persoana fizica responsabila, care a atins varsta de saisprezece ani. Alin. 2 ari. 191 C.P. stipuleaza urmatoarele circumstante agravante ale delapida rii savarsite: a) repetat b) de doua sau de mai multe persoane; c) cu cauzarea d e daune in proportii considerabile; d) cu folosirea situati ei de serviciu'. Notiunea circumstantelor agravante aratate la lit. a), b) si c) este identica cu notiunea circumstantelor agravante corespunzatoare ale furtului, iar a celei def inita de lit. d) este aceeasi ca si circumstanta agravanta similara escrocheriei.

Alin. 3 art. 191 C.P. agraveaza raspunderea penala pentru delapidarea savarsita d e un grup criminal organizat sau de o organizatie criminala. Notiunea acestora es te definita la art. 46 si 47 C.P. 2.9. Pungasia (art. 192 C.P.) Latura obiectiva a pungasiei se realizeaza prin actiunea in scopul sustragerii b unurilor altei persoane din buzunare, genti sau din alte obiecte aflate asupra p ersoanei. Pungasia consta in hotia din buzunare, genti sau din alte obiecte aflate asupra persoanei. Ca hoti se considera oamenii ticalosi, sarlatanii, smecherii care tra iesc din furturi pe ascuns, pe furis din buzunare. Prin alte obiecte aflate asupra persoanei se inteleg diferite sacose, posete, pl ase in forma de saculet, serviete, saci, geamandane, valize, cufere etc. in care se pun lucrurile, obiectele necesare pentru transportare sau calatorie si perso ana le poarta cu sine si le supravegheaza. Ca o urmare a eomponentei de baza a pungasiei aratata de alin. i art. 192 C.P. p ot fi conjecturale atat actiuni in scopul sustragerii bunurilor din buzunare, ge nti sau din alte obiecte prezente la persoana in proportii mici, esentiale sau c onsiderabile, cat si sustragerea lor in aceleasi proportii, deoarece actiunile in scopul sustragerii bunurilor altei persoane din buzunare, genti sau din alte ob iecte prezente la persoana, precum si sustragerea lor in proportii mari sau deos ebit de mari, trebuie calificata in baza art. 195 C.P. Pungasia este considerata consumata din momentul inceperii actiunii de a sustrag e bani sau alte bunuri din buzunare, genti sau alte obiccle ' abuz in serviciu (n.n.). 202 prezente la persoana, indiferent de faptul daca infractorul si-a realizai scopul sau nu. Latura subiectiva a pungasiei este caracterizata numai prin intentie directa, mo tiv si scop de profit. Subiect al pungasiei aratate la alin. l art. 192 C.P. este o persoana fizica res ponsabila, care a atins varsta de saisprezece ani, iar in conditiile alin. 2 - d e la paisprezece ani. 2.10. insusirea in proportii mari si deosebit de mari (art. 195 C.P.) In acest articol legislatorul a folosit pentru prima data un icrmen general acce ptabil care cuprinde toate formele si metodele tie sustrageri, luari, dobandiri, estorcari, primiri, incasari ilegale, delapidari a bunuri lor altei persoane insusirea bunurilor proprietarului, in al doilea rand a fost stabilita o noua en umerare a acestor insusiri: furt, jaf, talharie, santaj, escrocherie, delapidare si pungasie. Latura obiectiva a infractiunii se realizeaza prin insusirea in proportii mari s au deosebit de mari a bunurilor, indiferent in ce forma a fost comisa (art. 186192 C.P.). Toate cazurile de insusire ilicita a averii proprietarului savarsita prin furt, jaf, talharie, santaj, escrocherie, delapidare sau pungasie, indiferent de compl exitatea imbinarii lor, daca valoarea averii insusite este de proportii mari sau deosebit de mari, sunt calificate in baza art. 195 C.P. insusirea averii proprietarului in proportii mari sau deosebii de mari poate fi savarsita prinir-o singura repriza, prin diferite metode, din di verse izvoare, daca persoana nu a fost condamnata pentru un oarecare episod si daca nu a expira t termenul de prescriptie pentru actiunile precedente. Daca in timpul savarsirii infractiunii de insusire intentia infractorului a fost indreptata spre insusirea averii in proportii mari sau deosebit de mari si ea n u a fost realizata din cauze independente de vointa infractorului, fapta trebuie calificata drept tentativa de insusire in proportii mari sau deosebit de mari, i ndiferent de insusirea celor sustrase real. in baza art. 27 si alin. l sau 2 art . 195 C.P. De regula, insusirea in proportii mari sau deosebit de mari din avutul proprieta rului o infaptuiesc mai multe persoane, deseori prin falsificari ale documentelo r, acumularea surplusurilor de produse sau prin alte metode, in aceste cazuri ac tiunile tuturor participantilor trebuie calificate potrivit art. i 95 C.P., luan

du-se in consideratie volumul general al bunurilor insusite. Daca unul dintre par ticipanti savarseste actiuni de sine statatoare, care nu intra in intentia grupu lui de infractori, aceasta fapta' este calificata de sine statator. Potrivit art. 195 C.P, pentru calificarea infractiunii nu pot fi luate in consid eratie episoadele de insusire a avutului proprietarului pentru care vinovatul a fost condamnat sau daca a expirat termenul de tragere la raspundere penala. in conformitate cu alin. l art. 126 C.P., sunt considerate proportii deosebit de mari, proportii mari valoarea bunurilor insusite, adica valoarea pagubei pricinu ite de o persoana sau de un grup de persoane, care, la momentul savarsirii infra ctiunii, depaseste 1500 si, respectiv 500unitati de amenda. De regula, insusirea in proportii mari sau deosebit de mari din avutul proprieta rului se consuma din momentul in care bunul a fost insusit si infractorul are po sibilitate reala de a-1 folosi sau dispune de el dupa voie. Daca aceasta infract iune insa a fost savarsita prin talharie, santaj si pungasie, ea este considerat a terminata odata cu savarsirea actiunilor descrise de aceste norme penale si ne insusirea de catre vinovat a averii proprietarului nu are nici o importanta pent ru calificare. Latura subiectiva a infractiunii este caracterizata numai prin intentie directa, motiv si scop de profit. Subiect al infractiunii poate fi orice persoana fizica responsabila, care a atin s varsta de paisprezece ani. 3. Atentatele in scop de profit contra patrimoniului fara semnele insusirilor 3.1. Ocuparea bunurilor imobile straine (art. 193 C.P.) Latura obiectiva a infractiunii se realizeaza prin ocuparea, in intregime sau in parte, fara drept, a unui imobil aflat in proprietatea altuia. A ocupa un imobil inseamna a patrunde si a pune stapanire pe imobil pe o anumita durata de timp. Nu intereseaza daca imobilul a fost ocupat in intregime sau in parte, daca faptuitorul a reusit sau nu sa ramana multa vreme in imobilui ocupat ; este suficient ca el sa fi patruns si sa fi ramas in imobil atat incat sa se p oata vorbi de o ocupare efectiva. De asemenea, nu intereseaza daca faptuitorul si-a adus sau nu lucrurile in imobil ul ocupat, dupa cum nu intereseaza, daca lucrurile celui in posesia caruia se af la imobilul au fost sau nu indepartate. Ocuparea imobilului aflat in posesia altei persoane trebuie sa se faca 204 Prevedere^ "^" 6Ste satis^cuta ^aca m momentul savarsirii ISLi'fSptuitorul nu >e a un titlu leitim <de exemPlu'bon de reP*rt.tie, hntarare de evacuare etc-> care saM indreptateasca a lua m stapanire n ., i T\ -_____rea s-a facut in temeiul unui asemenea titlu, fapta imobilul. Uaca ocupa .... , . . . / nu constituie infractitfne de cuPare>C1 ""fractiune de samavolnicie (art. ->rPl b ineinteles ~ cu conditia sa fie intrunite semnele componentei acestei infractiuni. _ _ ,...,.,, .-_, - l area in stai)anire nu este e':ectlva' adica de o anumita durata, fnndvorba n umai de (' Patrundere, fapta va constitui, eventual, infractiunea de violare de d onllciliu <art- ] 79 C-P->> bineinteles, cu conditia sa fie intrunite trasaturil e cPmponentei acestei infractiuni. n narea hunurilof 'mbile straine se consuma din momentul ocuparii unui imobil afl at in pCsesia altuia'adica din momentul in care faptuitorul patrunzand in imobil Reusit sa-1 ia in stapanire. Potrivit art 276 al Codului de procedura penala, pentru infractiunea in cauza, u rmarirea penala Pome$te numai in baza Pla"gerii depuse de victima s. inceteaza j a impacarea partilor Latura subiectiv)^ a infractiunii se caracterizeaza numai prin intentie directa, motiv si scoj1 de ProflL _ Subiect al infrac(lun11 Poate " oncc persoana fizica responsabila, care a atins varsta d? S^prezece ani. Alin 2 art 193 C'^ Preve^e urmatoarele circumstante agravante ale ocuparii unui imobil s1^ savarsite: a) de doua sau de mai multe persoane; b) prin distrugerea

sau stramutarea semnelor de hotar ale unui imobil aflat in proprietatea altuia; c) ^ aplicarea violentei sau cu amenintarea aplicarii ei. in cazul ocuparii bunurilor imobile straine de catre doua sau mai multe persoane (lit, a> alin' 2 art 193 C"R>< sunt valabile P^atiile corespunzatoare de 'a art' ** L Ocuparea bunuril1*"" imobile straine prin distrugerea sau stramutarea semnelor de hofar ale unui imobil aflat in posesia altuia (lit. b) alin 2 art 193 C P^- Sem nele de hotar sunt cele care delimiteaza doua terenuri inveci'iate- Prin distrug erea semnelor de hotar se inte-lege nimicirea sau iniarurarea acestra (de exemplu , nimicirea unui gard sau ridicarea eardulu' ^ aruncarea lui in alta parte), iar prin stramutarea semnelor de hotar sein!clege deplasarea acestora spre interior ul terenului invecinat ceea ci conduce la ocuparea unei portiuni din acest teren. Este indiferent daca'11 momentul savarsirii faptei posesorul imobilului a fost sau nu de fatiEste necesar ca actiunile mentionate sa fi constituit mijlocul folosit de faptui tor pentru ocuparea imobilului aflat in posesia altuia. Ocuparea bunurilor imobile straine cu aplicarea violentei sau cu amenintarea apl icarii ei (lit. c) alin. 2 art. 193 C.P.) nu concretizeaza gravitatea prejudiciu lui acestei violente cum se intampla la jaf, talharie etc. (de exemplu, violenta nepericuloasa sau, din contra, periculoasa pentru viata si sanatate, in aceste cazuri, de regula, gradul de prejudiciu al violentei este determinat prin confru ntarea sanctiunilor acestor infractiuni. Violenta fizica se poate manifesta, in genere, prin lovituri care produc numai d ureri fizice (a se vedea explicatiile de la art. 154 C.P.) sau prin -vatamari co rporale neinsemnate (notiunea este elucidata in Codul contraventiilor administrat ive), vatamari usoare ale integritatii corporale sau ale sanatatii (art. 153 C.P .), medii (art. 152 C.P.), grave (art. 151 C.P.) sau omor (art. 145 C.R). Analizand sanctiunile stipulate de aceste articole pentru circumstanta agravanta examinata, conchidem ca violenta in forma de lovituri, vatamari corporale neins emnate, usoare sau medii a integritatii corporale sau a sanatatii sunt complet c uprinse de aceasta circumstanta agravanta si nu necesita o calificare si in baza acestor articole, iar provocarea vatamarilor grave ale integritatii corporale s au ale sanatatii, precum si asasinarea victimei in procesul ocuparii bunurilor i mobile straine depasesc notiunea violentei la circumstanta agravanta in cauza si cele savarsite constituie un concurs de infractiuni care trebuie calificat in b aza lit. c) alin. 2 art. 193 si lit, g) alin. 2 art. 151 sau lit. b) alin. 2 art . 145 C.P. 3.2. insusirea sau utilizarea ilicita a energiei electrice, termice sau a gazelo r naturale (art. 194 C.P.) Latura obiectiva a infractiunii se realizeaza prin insusirea frauduloasa a energi ei electrice, termice sau a gazelor naturale ori utilizarea ilicita a acestora, evitand sistemele de evidenta instalate in mod stabilit sau prin acestea, dar de teriorate de consumator, daca aceasta a cauzat daune in proportii mari. insusirea sau utilizarea ilicita a energiei electrice, termice sau a gazelor nat urale se poate efectua numai din retelele electrice, termice sau din conductele de gaze naturale, insusirea gazelor naturale din depozite, cisterne, butelii va constitui o forma aparte de insusire (furt, jaf etc. in functie de metoda insusi rii). insusirea acestor bunuri poate fi efectuata atat prin bransarea ilegala 206 la aceste retele, conducte, cat si prin retelele, conductele instalate legal, da r prin deteriorarea sistemelor de control, de exemplu, a contoarelor. Daca savar sind infractiunea faptuitorul produce si avarierea retelei sau a conductei, infr actiunea data intra in concurs cu infractiunea de distrugere (art. 197 sau 198 C .P.), cu conditia sa fi e intrunite trasaturile componentelor acestor infractiun i. insusirea frauduloasa sau utilizarea ilicita a energiei electrice, termice sau a gazelor naturale este pasibila de pedeapsa, daca aceste actiuni au cauzat daune in proportii mari, a caror valoare, potrivit alin. l art. 126 C.P., este de la 500 la 1500 de unitati conventionale de amenda.

Infractiunea se considera consumata din momentul pricinuirii unei pagube in prop ortii mari. Potrivit art. 276 al Codului de procedura penala, pentru infractiunea data, urma rirea penala porneste numai in baza plangerii depusa de victima si inceteaza la impacarea partilor, Latura subiectiva a infractiunii este caracterizata nurnai prin intentie directa , motiv si scop de profit. Subiect al infractiunii poate fi o persoana fizica responsabila care a implinit varsta de saisprezece ani. Alin. 2 art. 194 C.P. agraveaza raspunderea penala, daca insusirea sau utilizare a ilicita a energiei electrice, termice sau a gazelor naturale au cauzat daune i n proportii deosebit de mari, a caror valoare depaseste 1500 de unitati conventio nale de amenda. 3.3. Cauzarea de pagube materiale prin inselaciune sau abuz de incredere (art. 1 96 C.P.) Latura obiectiva a infractiunii se realizeaza prin cauzarea de pagube materiale proprietarului prin inselaciune sau abuz de incredere. Obiectul material al infractiunii il poate constitui orice valoare materiala care in momentul savarsirii infractiunii nu trecuse inca in posesia proprietarului, dar trebuia sa treaca, daca vinovatul nu ar fi savarsit infractiunea in cauza. Cau/area de daune materiale proprietarului se realizeaza in lipsa seninelor de i nsusire a averii, de exemplu, a escrocheriei. Faptuitorul nu sustrage averea din posesia proprietarului. El savarseste infractiunea printr-o inactiune, neindepl inind obligatiunea juridica de a transmite averea sau banii persoanelor fizice sa u juridice corespunzatoare. Consecintele materiale ale acestei inactiuni se manif esta prin pagube materiale in forma de venituri nerealizate, ratate. inselaciunea ca metoda de savarsire a infractiunii se poate manifesta atat prin actiuni active, care constau in comunicarea informatiilor false asupra unor impr ejurari sau fapte, cat si prin inactiuni, constand in ascunderea, tainuirea impre jurarilor sau faptelor, in trecerea lor sub tacere. De exemplu, inselarea organe lor notariale in privinta pretului real de vanzare al caselor, al autovehiculelo r si al altor valori la inregistrarea contractelor de cumparare-vanzare in scopu l reducerii taxei de plata obligatorie stabilita de lege, precum si alte actiuni de inselaciune care au cauzat proprietarului pagube materiale sub forma de venitu ri nerealizate. Daca pentru evaziune fiscala sau eschivarea de la alte plati obligatorii vinovat ul prezinta documente falsificate de el insusi, cele savarsite intra in concurs de infractiuni cu falsificare a documentelor oficiale (art. 361 C.P.) Abuzul de incredere consta in folosirea relatiilor speciale de incredere dintre v inovat si persoanele fizice sau juridice in scopul obtinerii ilegale a unor prof ituri materiale sau banesti. Asemenea relatii apar in legatura cu functia ocupat a sau munca legata de valorificarea bunurilor proprietarului (de exemplu, soferi i automobilelor, taxiurilor etc.) ori in timpul prestarii diferitelor servicii c omunale si sociale populatiei (ceasor-nicarii, cizmarii, maistrii de televizoare etc.). Stabilind relatii de munca cu vinovatul si punandu-i la dispozitie avere a sa, proprietarul are incredere in el, dar vinovatul isi insuseste veniturile ob tinute din exploatarea averii proprietarului. Cauzarea de pagube materiale prin inselaciune sau abuz de incredere se deosebest e de escrocheria comisa si ea prin inselaciune sau abuz de incredere dupa semnel e lor obiective. Pentru escrocherie este caracteristica trecerea ilegala a averii proprietarului in posesia escrocului. Pentru cauzarea de pagube materiale este specifica folosirea temporara ilegala gratuita a averii proprietarului si eschiv area de la actul de transmitere proprietarului a bunurilor care i se cuvin dupa lege. Cauzarea de daune materiale proprietarului, specificata in alin. l art. 196 C.P. , presupune o dauna materiala in proportii mici, esentiale sau considerabile. In cazul daunei in proportii mici trebuie sa tinem cont de prevederile alin. 2 art . 14 C.P. Infractiunea este considerata consumata din momentul producerii daunelor materia

le ratate de proprietar. Latura subiectiva este caracterizata numai prin intentie directa, motiv si scop de profit. 208 Subiect al infractiunii este o persoana fizica responsabila, care a atins varsta de saisprezece ani - in conditiile aratate in alin. l, 2 si 3 -sj de paisprezec e ani - in conditiile aratate in alin. 4 art. 196 C.P. Alin. 2 art. 196 C.P. mentioneaza aceleasi actiuni savarsite: a) repetat; b) de doua sau de mai multe persoane. Alin. 3 art. 196 C.P. agraveaza raspunderea penala pentru actiunile aratate in a lin. l sau 2, savarsite: a) de un grup criminal organizat sau de o organizatie c riminala; b) in proportii mari. Alin. 4 art. 196 C.P. agraveaza raspunderea penala pentru actiunile aratate in a lin. l, 2 sau 3, savarsite in proportii deosebit de mari. Notiunea circumstantelor agravante aratate in lit. a) si b) alin. 2 art. 196, de lit. a) alin. 3 art. 196 al C.P. este identica cu notiunea circumstantelor agra vante corespunzatoare din art. 186 C.P., iar a celor aratate in lit. b) alin. 3 art. 196 si in alin. 4 art. 196 C.P. este identica cu explicatiile acestor notiu ni la art. 195 C.P. 3.4. Dobandirea sau comercializarea bunurilor despre care se stie ca au fost obt inute pe cale criminala (art. 199 C.P.) Latura obiectiva a infractiunii se reali zeaza prin dobandirea sau comercializarea, tara o promisiune prealabila, a bunur ilor despre care se stie ca au fost obtinute pe cale criminala. Dobandirea bunurilor presupune procurarea gratuita sau cu plata a bunului in ori ce forma (cumpararea, primirea in dar, in schimb, in contul datoriei, compensari i daunelor etc.), in urma careia faptuitorul obtine posibilitatea de a dispune d e aceste bunuri dupa voie. Comercializarea bunurilor inseamna transmiterea lor gratuita sau cu plata altor persoane prin orice metoda (vanzare, donatie, schimb, dare in contul unei datori i, compensare a unor pagube etc.). Prin dobandirea sau comercializarea bunurilor despre care se stie ca au fost obt inute pe cale criminala se intelege ca faptuitorul stie cu siguranta ca averea a fost obtinuta in urma unei infractiuni. Acest semn este exclus, daca bunul obti nut prin frauda a fost dobandii de faptuitor in conditii care nu-i permit sa tra ga o concluzie univoca (de exemplu, la piata, de la o persoana intalnita intampl ator etc.). Dobandirea sau comercializarea bunurilor fara o promisiune prealabila inseamna ca faptuitorul nu a promis infractorului ceva in acest sens inainte ca ultimul sa comita infractiunea. De regula, faptuitorul afla ca bunurile au fost obtinute pe cale criminala dupa ce ele au fost deja insusite ilegal de infractori. Daca faptuitorul a promis din timp ca va pro cura sau va vinde obiecteie dobandite pe cale criminala, aceste actiuni constitu ie o parlicipatie Ia o infractiune de insusire ilegala a bunurilor proprietarului in calitate de complice (alin. 5 art. 42 C.R). Drept consecinte a componentei de baza a acestei infractiuni aratate in alin. l arf. I99C-P. poate fi dobandirea sau comercializarea bunurilor obtinute pe cale criminala, bunuri a caror valoare poate inregistra proportii mici, esentiale sau considerabile. In cazul dobandirii bunurilor in proportii mici trebuie sa tinem c ont de prevederile alin. 2 art. 14 C.P. Infractiunea se consuma o data cu dobandirea sau comercializarea bunurilor in pr oportiile indicate. Latura subiectiva a infractiunii este caracterizata numai prin intentie directa, motiv si scop de profit. Subiect al infractiunii poate fi orice persoana fizica responsabila, care a impl init varsta de saisprezece ani. Alin. 2 art. 199 C.P. prevede urmatoarele circumstante agravante ale acestei inf ractiuni savarsite: a) de doua sau de mai multe persoane; b) sub forma de indele tnicire; c) in proportii mari. Notiunea circumstantei agravante aratate in lit. a) alin. 2 art. I99 C.P. este i dentica cu cea a furtului (a se vedea explicatiile la art. 186 C.P.), iar a cele

i prevazute in lit. c) este definita de art. 195 C.P. Dobandirea sau comercializarea bunurilor obtinute pe caie criminala sub forma de indeletnicire' (lit. b) alin. 2 art. i 99 C.P.) presupune o repetare de cel put in trei ori a acestor actiuni pentru care persoana inca nu a fost condamnata, ia r termenele de prescriptie n-au expirat, actiuni in scopul de a trage foloase ma teriale, fiind o sursa de baza de profit sau chiar una suplimentara a faptuitoru lui. Alin. 3 art. 199 C.P. agraveaza raspunderea penala, daca actiunile aratate in al in. l sau 2 s-au soldat cu prejudicii in proportii deosebit de mari. Potrivit alin. l art. 126 C.P., se considera proportie deosebit de mare valoarea bunurilor dobandite sau comercializate, care depaseste 1500 de unitati conventi onale de amenda, adica care depaseste suma de 30 000 de lei. Unitatea convention ala de amenda, potrivit art. 64 C.P-, este egala cu 20 de lei. ' sub forma de meserie (n.n.). 210 4. Infractiuni contra patrimoniului, insotite de distrugerea, deteriorarea, insusirea, pierderea sau pieirea bunurilor proprietarului 4 1. Distrugerea sau deteriorarea intentionata a bunurilor (art. 197 C.P.) Latura obiectiva a infractiunii se realizeaza prin distrugerea sa deteriorarea i ntentionata a bunurilor, daca aceasta a cauzat daune i proportii mari. Distrugerea bunurilor presupune orice actiune care are drept rezul tat nimicirea lor totala sau partiala, dupa care acestea nu mai pot f reparate si devin total inutilizabile potrivit destinatiei lor initiale. Deteriorarea bunurilor inseamna degradarea lor partiala, cee; ce are drept conse cinta pierderea totala sau partiala din proprietate; lor de folosinta, cu posibi litatea recuperarii acestei proprietati prin repara (iile ce i se vor face. Drept consecinta a distrugerii sau deteriorarii intentionate a bunurilo rezulta daune in proportii mari, valoarea carora este de la 500 pan; la 1500 de unitati conventionale de amenda. Intre actiunile vinovatului si consecintele survenite trebuie sa existi legatura cauzala. Potrivit art. 276 al Codului de procedura penala, urmarirea penali porneste numa i in baza plangerii depusa de victima in cazul infractiuni mentionate in alin, l art. 197 C.P. si inceteaza la impacarea partilor Latura subiectiva a infractiunii este caracterizata atat prin intentii directa, cat si prin intentie indirecta. Vinovatul prevede ca in urma actiunilor sale prej udiciabile pot fi ilegal distruse sau deteriorate bunurile proprietarului si dor este sau admite in mod constient producerea acestoi urinari prejudiciabile. Moti vul si scopurile actiunilor infractionale pot f diferite: razbunare, tendinta de a ascunde urmele unei infractiuni etc. Daca faptuitorul actioneaza in scopul su bminarii economici nationale si a capacitatii de aparare a statului, avem de a f ace cu o diversiune (art. 343 C.P.). Subiect al infractiunii este persoana fizica responsabila, care a atin,' varsta de 16 ani - in conditiile aratate in alin. 1 - si de 14 ani - in conditiile arat ate in alin. 2 art. 197 C.P. Alin. 2 art. 197 C.P. specifica urmatoarele circumstante agravante ale distruger ii sau deteriorarii intentionate a bunurilor soldate cu: a) decesul unei persoane ; b) alte urmari grave. Distrugerea sau deteriorarea intentionata a bunurilor soldata cu decesul unei per soane (lit. a) alin. 2 art. 197 C.P.) presupune decesul a cel putin unei persoan e. Atitudinea psihica fata de decesul persoanei trebuie sa fie imprudenta, adica este vorba de o fapta cu doua forme de vinovatie (art. 19 C.R). Daca vinovatul a urmarit si asasinarea intentionata a unei persoane in procesul distrugerii sau deteriorarii intentionate a bunurilor, va exista un concurs idea l de infractiuni: lit a) alin. 2 art. 197 si alineatul corespunzator al art. 145 C.P., in functie de scopul omorului. Distrugerea sau deteriorarea intentionata a bunurilor soldata cu alte urmari gra ve (lit. b) aiin. 2 art. i 97 C.P.) presupune sinuciderea victimei, schilodirea

sau mutilarea cuiva, sistarea pe un timp indelungat a activitatii unei intreprin deri, lasarea fara locuinte a unui numar considerabil de oameni, daune materiale in proportii deosebit de mari, a caror valoare depaseste 1500 de unitati conven tionale de amenda etc. 4.2. Distrugerea sau deteriorarea din imprudenta a bunurilor (art. 198 C.P.) Latura obiectiva a infractiunii se realizeaza prin distrugerea sau deteriorarea din imprudenta a bunurilor, daca aceasta a acuzat daune in proportii mari. Semneie obiective aie infractiunii analizate sunt identice cu semnele corespunza toare ale distrugerii sau deteriorarii intentionate a bunurilor de la art. 197 C .P. Infractiunea se consuma din momentul survenirii consecintelor nominalizate. intre actiunile prejudiciabile si daunele in proportii mari trebuie sa existe o legatura cauzala. Potrivit art. 276 al Codului de procedura penala, urmarirea penala porneste numa i in baza plangerii depusa de victima in cazul distrugerii sau deteriorarii bunu rilor, aratate la alin. l art. 198 C.P. si inceteaza la impacarea victimei cu in fractorul. Latura subiectiva este caracterizata prin imprudenta, care se poate manifesta in forma de incredere exagerata in sine sau prin neglijenta criminala. Savarsind c utare sau cutare actiuni, de exemplu, aprinzand un foc, vinovatul a prevazut pos ibilitatea urmarilor prejudiciabile pentru proprietar ca urmare a actiunilor pre judiciabile, dar considera in mod usuratic ca ele vor putea fi evitate (avea lan ga el un bidon cu apa, dar 212 dupa incendierea bunului proprietarului, in dosul caruia faptuitorul a aprins foc ul, apa a fost insuficienta) sau n-a prevazut urmarile prejudiciabile, dar trebui a si putea sa le prevada. Subiect al infractiunii poate fi orice persoana fizica responsabila care a impli nit varsta de saisprezece ani. Alin. 2 art. 198 C.P. prevede distrugerea sau deteriorarea din imprudenti a bunu rilor soldate: a) cu decesul unei persoane; b) cu alte urmari grave. Notiunea acestor circumstante agravante are aceleasi explicatii c; si cea de la art. 197 C.P. 4.3. Neglijenta criminala fata de paza bunurilor proprietarului (art. 200 C.P.) Latura obiectiva a infractiunii se realizeaza prin neglijenta criminali fata de obligatiile proprii, manifestata de o persoana careia i-a fost mere dintata paza bunurilor proprietarului, atitudine care s~a soldat cu insusi rea, nimicirea, d eteriorarea, pierderea sau pieirea in proportii mari sai deosebit de mari a aces tor bunuri. Prin neglijenta criminala fata de obligatiunile proprii de a pazi bunu rile incr edintate se intelege neindeplinirea sau indeplinirea necorespunza toare de catre o persoana a indatoririlor sale, fapt in urma caruia s-. produs furtul, nimicir ea, deteriorarea, pierderea sau pieirea averii proprie tarului in valoare ce dep aseste 500 de unitati conventionale de amenda Atitudinea neconstiincioasa fata de paza avutului proprietarului s poate manifes ta sau printr-o neglijare constienta de catre vinovat indatoririlor de serviciu (de exemplu, plecarea de la serviciu, somnul i timpul pazei etc.), sau prin neid eplinirea obligatiunilor de serviciu (paz neatenta, jocul in carti sau alta ocup atie de alta natura etc.). sau provoca rea neatenta a unui incendiu sau a unei i nundatii (de exemplu, a arunc;' o tigara nestinsa si s-a produs un incendiu, a d ereglat din neatentie conducta de apa sub mare presiune etc.). in ultimul caz in fractiune intra in concurs cu distrugerea aratata in art. 198 C.P. Infractiunea se consuma din momentul in care bunul proprietarului carui valoare depaseste 500 de unitati conventionale de amenda, a fo; furat, distrus, deterior at, pierdut sau a avut loc pieirea animalelor prop rietarului. Potrivit art. 276 al Codului de procedura penala, in cazul savarsir infractiunii analizate, urmarirea penala porneste numai in baza planger depusa de victima si inceteaza la impacarea partilor.

Latura subiectiva a infractiunii edere exagerata in sine sau prin Subiect al infractiunii poate fi nit varsta de saisprezece ani si or sale.

este caracterizata prin intentie indirecta, incr neglijenta. orice persoana fizica responsabila care a impli careia proprietarul i-a incredintat paza bunuril