Romantismul este un curent literar care se manifesta la sfarsitul secolului al 18-lea in Anglia si Germania si in prima jumatate a secolului al 19-lea

in Franta.Una dintre trasaturile poeziei romantice,care se regaseste in opera eminesciana este folosirea simbolurilor.In poezia Floarea albastra simbolul central se refera la mitul romanitic al florii albastre care reprezinta dorinta de cunoastere,de atingere a unui ideal .Eminescu preia mitul de la poetul german Novalis dezvoltand mitul fericiri prin iubire si aspiratie spre ideal. Publicata in 1873 in revista Convorbiri Literare,este una dintre cele mai reprezentative poezii care trateaza tema iubirii si a naturii intr-o viziune romantica despre lume.Poezia se remarca prin imbinarea mai multor specii:idila,pastel,elegie,meditatie,tema iubirii fiind asociata cu cea a naturii dar si cu tema geniului si a trecerii ireversibile a timpului.Motiv de factura romantica Floarea albastrasimbolizeaza iubirea ideala vazuta ca modalitate de cunoastere si implinire spirituala.Tema iubirii este redata din 2 perspective,care corespund,in structura poieziei celor 2 planuri lirice:cel feminin si cel al barbatului-2 modalitati de a intelege lumea si iubirea.Planul iubitei are forma unui monolog alcatuit dintr-un repros,o provcare inocenta si o incercare de seductie planul barbatului confera poieziei caracter de meditatie,subliniind conditia geniului.Monologul femeii prezinta viziunea asupra iubirii omului comun vocea lirica feminina reproseaza omului de geniu instrainarea,preocuparea,preocuparea absolutului,avertizandu-l ca fericirea nu sta in campiile asire si intunecata zare, ce in iubirea,specifica lumii terestre:Nu cata n departare / Fericirea ta, iubite ! .Iubita incearca sa-l atraga in mijlocul naturii reprezentata de codru :Hai in codru cu verdeata.Poezia respecta scenariul idilei eminescenie:chemarea in mijlocu naturii,jocul iubirii,despartirea.Elementele decorului:bolta senina,trestia cea lina,izvoarele alcatuiesc un peisaj paradisiac,in antiteza cu cel descris in planul barbatului unde stelele,norii,intunecata mare simbolizeaza infinitului.Imaginea iubitei apare,de asemenea,in opozitie cu cea masculinarosie ca marul,cu par de aur ,o prezenta vie,telurica.Vocea lirica masculina reprezinta atitudinea geniului asupra lumii,vietii si iubirii.Se observa la inceput in cuvintele barbatului o duiosie ironica,convertita in final in meditatie asupra ireversibilitati timpului care rapeste totul:viata,tineretea,iubirea: Si te -ai dus, dulce minune/S-a murit iubirea noastra/Floare-albastra ! floare-albastra !/Totusi este trist n lume !.Atitudinea sa sceptica din meditatia finala exprima concluziv ideea ca fericirea prin iubire este posibila in contingent,dar este efemera.In aceste sens se motiveaza aspiratia geniului spre cunoasterea absoluta,spre iubirea ideala,singura posibilitate de a invinge timpul.Eminescu isi prezinta viziunea asupra temei iubirii si a naturii cu ajutorul simbolului romantic al florii albastre.Iubirea apare in Floare albastraca simgura modalitate de a cunoaste in totalitate sensurile lumii.Floare albastra nu reprezinta numai femeia iubita,ci,mai ales,iubirea ca valoare ideala.