Elegia a opta (Dedicat lui Rudolf Kassner) Cu toi ochii vieuitoarelor vd DESCHISUL. u!

ai ochii no"tri sunt ca #ntor"i "i a"e$ai ca ni"te ca%cane& roat& #n 'urul li(erei ie"iri. Ceea ce ES)E*n afar noi nu "ti! dec+t din cuttura ani!alului, cci %+n "i %e %runc #l rsuci! "i*l sili! s %riveasc*na%oi lu!ea for!elor "i nu DESCHISUL& care %e chi%ul ani!alelor at+t de ad+nc e. Li(er de !oarte. oi nu!ai -E E. o vede!, dar slo(odul ani!al are !ereu asfinitu*i #n ur!& iar #n fa %e Du!ne$eu& * "i chiar c+nd el #naintea$& #naintea$ #n ve"nicie, a"a cu! #"i %etrec cur/erea f+nt+nile. Ci 0I& nicic+nd& nici !car o sin/ur $i nu ave! #n fa s%aiul %ur& unde florile la nesf+r"it se #nvoalt. econtenit este Lu!e& "i niciodat acel icieri fr i!ic1 -urul& eve/heatul& %e care*l res%iri "i 2)II c*i fr !ar/ini "i nu*l r+vne"ti. Un co%il& uneori tcut se %ierde #n el "i cineva #l $/+l+ie "i*l de$!etice"te. Sau un altul !oare "i ES)E& devine acel niciunde. Cci #n a%ro%ierea !orii nu !ai vede! !oartea& ci 3 .4.R5. 3n ochii no"tri fic"i se deschide %oate atunci !area %rivire a ani!alului. 3ndr/ostiii& dac cellalt n*ar fi& !asc+ndu*i v$ul& a%roa%e*ar fi de asta& "i*s cu%rin"i de ui!ire... Ca din /re"eal& li se #ntredeschide #na%oia celuilalt... Dar %este cellalt nu trece ni!eni& "i iar"i #nchis e #n lu!e. 3ntor"i !ereu ctre Creaie& noi vede! doar #n rsfr+n/eri acel Li(er& %e care noi #n"ine*l #ntunec!. Sau %oate c+nd un ani!al& !ut ridic+ndu*"i ochii& ne str(ate cu %rivirea*i lini"tit. Iat ce se nu!e"te soart1 s fii #n faa lu!ii * at+t "i ni!ic !ai !ult "i !ereu #n fa. Dac ani!alul& si/ur %e sine venind ctre noi o con"tiin*ar avea& ca a noastr& el ne*ar #ntoarce din cale "i ne*ar %urta #n sensul !ersului su. Dar %entru el fiina sa e ne!r/init& fr $/a$uri "i fr %rivire ctre*a sa stare& la fel de %ur ca "i vi$iunea sa. 2i*acolo unde noi vede! viitor& el vede totul "i*n )otul se vede %e sine "i vindecat e astfel de*a %ururi.

2i totu"i& aceast sl(ticiune a/er "i cald duce %ovara "i /ri'a unei nesf+r"ite !elancolii. Cci "i #n ea dinuie ceea ce %e noi adesea ne co%le"e"te1 * a!intirea& ca "i cu! toate s%re care n$ui! altdat !ai a%roa%e ne erau& !ai cu credin "i*n infinit de suav co!uniune. .ici totul este distan& "i*acolo totul era suflu. Du% %atria dint+i& cea de*a doua hi(rid %are "i*n destr!are ca v+ntul. 0& fericirea 6ICII f%turi& care R567 E !ereu #n S+nul care*a %urtat*o, o& noroc al /+$ei ce salt L5U )RIC chiar "i*atunci c+nd nunte"te, cci S+nul e )otul. 2i iat se!isi/urana %srii& ea care %rin o(+r"ie #ntre$re"te*a!+ndou tr+!urile ca "i cu! ar fi sufletul unui Etrusc ivit dintr*un !ort& %e care sicriu*l #nchisese& totu"i cu %ortretul su #n ve"nic hodin dre%t ca%ac. 2i c+t de tul(urat este cel care tre(uie s $(oare& av+nt+ndu*se afar dintr*un s+n. Ca #nfrico"at de sine& des%ic v$duhul a"a cu! o fisur cea"ca o fr+n/e. ."a sf+"ie %orelanul serii d+ra lsat de*al liliacului $(or. Iar noi1 s%ectatori& %retutindeni& !ereu& #ntor"i ctre totul "i niciodat dincolo*n afar8 Sunte! co%le"ii. 0r+ndui!. )otul se sfar!. Din nou r+ndui! "i iar se ruinea$. oi #n"ine ne %r(u"i!. Cine ne*a rsucit #n a"a fel c noi& orice*a! face& ne afl! !ereu #n %ostura celui care %leac9 Ca "i cu!& a'uns %e dealul din ur!& de unde #nc o dat #ntrea/ valea sa i se arat& se*ntoarce& st& #nt+r$ie*& a"a "i noi vieui! "i !ereu ne lu! r!as (un.