Universitatea Spiru Haret Facultatea de Arhitectura

Student: Vasile Ciprian-Daniel

Structuri speciale
Combaterea umiditatii in zidarii

Una din cauzele principale de deteriorare a zidariilor si de pierdere sau diminuare a proprietatilor sale o constituie umiditatea. Aceasta poate proveni din mai multe cauze, din care cele mai insemnate sunt: 1. Lipsa sau deteriorarea izolatiei hidrofuge a cladirii 2. Deteriorarea invelitorii, jgheaburilor sau burlanelor 3. Deteriorarea conductelor de alimentare cu apa din cladire 4. Deteriorarea canalizarii interioare a cladirii etc. Apa infiltrata in zidarie pe diferite cai in timpul iernii ingheata si isa mareste volumul cu 1015%, contribuind astfel la dezagregarea treptata a zidariei. Prin umezire calitatea caramizii se inrautateste atat din punct de vedere al durabilitatii cat si al conductivitatii termice. Zidurile umede conduc mai usor caldura spre exterior si creeaza conditii insalubre locatarilor respectivi. De aceea, pentru protejarea zidurilor impotriva umiditatii, trebuie reparate la timp si intretinute in buna stare invelitorile, jgheaburile si burlanele, instalatiile de alimentare cu apa, sanitare, de canalizare si hidroizolatiile. Trebuie asigurata protectia cladirii contra apelor superficiale prin trotuare de protectie si amenajarea corespunzatoare a platformei in jurul cladirilor pentru a se asigura indepartearea apelor. Hidroizolatiile verticale si orizontale ale zidariei subsolului trebuie bine intretinute si reparate. Nu se admit ca hidroizolatiile sa fie strapunse cu ocazia diferitelor lucrari de sprijinire.

De asemenea trebuie realizata buna ventilare a incaperilor, in special a subsolului. Jgheaburile si burlanele au rolul de a colecta de pe acoperisuri apele de precipitatie si a le conduce la canal sau in afara constructiei. Pentru a asigura evacuarea apelor in bune conditii, sectiunea jgheaburilor si burlanelor trebuie astfel dimensionata incat sa corespunda cantitatii de apa pe care trebuie sa o indeparteze de pe suprafata aferenta de acoperis. La jgheaburile si burlanele dimensionate insuficient, apa deverseaza peste buza jgheabului, uda peretii, pateaza fatadele, se infiltreaza la fundatii etc. Stimularea ventilarii peretilor subsolurilor In cazul aparitiei igrasiei in zidurile exterioare ale subsolului, combaterea acesteia se poate realiza folosind galerii de aerisire. Acestea pot fi: a. Exterioare au latimea libera de minimum 600 mm (intrucat sunt vizitabile), iar la partea inferioara au placa in panta care asigura scurgerea apelor spre o rigola. Rigola este prevazuta cu o panta de minim 2% pentru evacuarea apelor intr-o basa sau la canalizare. Cota acestei placi trebuie sa se afle sub cota pardoselii subsolului. La partea superioara, galeriile au prevazute, local, pipe sau canale de ventilare. b. Interioare au o eficacitate mai redusa si se aplica atunci cand nu este posibil accesul din exterior. Se realizeaza cu latimi de 150-200 mm, dar la partea superioara sunt prevazute, local, cu pipe sau canale de ventilatie.

Intre fundatie si restul elementelor structurale ale cladirii este o stransa legatura, astfel incat de rezistenta fundatiei depinde si rezistenta si stabilitatea ansamblului celorlalte elemente asezate pe ea (ziduri portante, stalpi). Conditia de baza pe care trebuie sa o satisfaca intretinerea in conditii bune a unei fundatii consta in apararea ei de apa si de umiditate. Apa si umiditatea constituie principalele cauze care duc la deteriorarea fundatiilor. Apa, in contact cu zidaria fundatiilor si a subsolurilor, patrunde prin porii acesteia si se ridica prin capilaritate, umezindo-o si producand igrasii. De aceeas, fundatiile si subsolurile cladirilor trebuie izolate si ferite de apa si umiditate.

O stare indelungata de umezire (igrasie) poate duce la degradarea zidariei si poate avea consecinte nefaste asupra cladirii respective. De multe ori, inca din faza de executie a lucrarilor, hidroizolatiile verticale ale peretilor subsolului sunt strapunde de diferite sprijiniri sau de instalatori cu ocazia executarii diverselor bransamente sau inlocuiri.

Metodele utilizate pentru combaterea umiditatii constructiilor sunt in general urmatoarele: 1. Metode bazate pe interventii asupra infrastructurii cladirilor (refaceri, subzidiri) cu luarea de masuri corespunzatoare de protectie. 2. Metode bazate pe stimularea ventilarii zidariilor invadate de umezeala 3. Metode bazate pe stimularea eliminarii umezelii prin fenomene electro-chimice 4. Metode bazate pe injectarea unor substante hidrofuge si impermeabilizatoare.

In ceea ce priveste hidroizolatiile, in functie de forma sub care se gaseste apa care actioneaza asupra elementelor de constructii, deosebim urmatoarele tipuri de hidroizolatii: Hidroizolatii contra umiditatii pamantului Hidroizolatii contra apelor fara presiune hidrostatica Hidroizolatii contra apelor cu presiune hidrostatica Hidroizolatiile folosite la fundatii si subsoluri se impart in patru grupe distincte: rigide, elastice, plastice si aplicate prin vopsire.

Hidroizolatiile rigide sunt alcatuite din tencuieli care, datorita componentei si dozajelor, se aplica pe fundatie prin sclivisire. Se aplica doar la fundatiile din beton si pe suprafete relativ restranse, deoarece pot aparea deformatii si implicit, fisuri la nivelul hidroizolatiei. Nu se pot aplica pe fundatiile din zidari, deoarece au o grosime mica (aproximativ 2mm), iar la cel mai mic soc pot crapa, necesitand revizuiri prea dese.

Hidroizolatiile elastice se executa la cald sau al rece, din straturi succesive de carton sau panza asfaltata, lipite si acoperite cu mastic bituminos. Despre acest tip de hidroizolatie se spune ca este cel mai bun si mai sigur, deoarece este capabil sa suporte foarte usor deformatiile admisibile. De asemenea, hidroizolatia elastica rezista la actiunea apelor subterane si la presiunea hidrostatica. Hidroizolatiile plastice sunt executate din masticuri bituminoase ce se aplica in mai multe reprize, cu grosimi de circa 2 mm fiecare, la final optinandu-se un strat cuprins intre 6 si 10 mm. Aplicarea lor se face cu precadere pe suprafetele orizonalte. Sunt foarte bune izolatoare si se muleaza bine pe deformatiile mici ale stratului suport. Hidroizolatii pe baza de vopsea, fara solventi, se aplica numai pe elemente din beton si zidarie. De asemenea, se utilizeza si ca amorsa la izolatiile bituminoase. Barierele de umiditate pentru zidarie sunt membrane pozate pe orizontala sigiland zona de trecere de la fundatie la zidarie. Acestea au rolul de a opri patrunderea umezelii ascendente din fundatie in perete. Atat fata superioara cat si cea inferioara sunt profilate si opun rezistenta la alunecare, acest lucru asigurand o legatura usoara cu mortarul. Membrana este compatibila cu bitumul, rezistenta la mucegai si putrezire si stabila la UV. Si la temperaturi mai joase bariera de umiditate pentru zidarie ramane foarte flexibila si din acest motiv nu se formeaza fisuri.

Bibliografie: - Cursuri si seminarii Structuri speciale anul VI; - Probleme privind patologia si terapeutica constructiilor, Sebastian Tologea, Editura Tehnica. - Tehnologia lucrarilor de intretinere, reparatii si consolidari, Mihai Teodorescu, Constantin Budan, Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti, 1996.