Singurul adevar general valabil pe care il putem afirma despre asteptare este acela ca nu avem puterea de a controla acest

aspect, in ciuda tuturor stradaniilor noastre.

Asa cum oul asteapta sa-i crape coaja si asa cum luna se ridica doar atunci cand soarele iese din peisaj, tot asa traim si noi experientele fiecarei clipe, jongland intre un moment al rabdarii si unul al faptei. De foarte multe ori, avem curajul de a spune despre asteptare ca este o ruda apropiata, dar deloc placuta a stagnarii. Si de parca aceasta asemanare nu era de ajuns, asteptarea se transforma in acea ruda care ne viziteaza pe nepusa masa si care isi prelungeste momentul vizitei mai mult decat ne-am fi dorit. Este in natura noastra sa batem din picior si sa cerem rezolvarea lucrurilor intr-un ritm repezit si impunator. Insa pe cat este de categorica aceasta cerere, pe atat este de inselatoare. Deoarece nu-i putem dicta ritmului vietii. Si poate de accea asteptarea ne aduce cu sine admiratia. Poate de aceea ar trebui sa apreciem ciclicitatea incontrolabila a vietii, mersul deloc grabit al melcului, semafoarele care ne permit sa luam o pauza, noptile care ne redefinesc regenerarea, linistea gandurilor inainte de a fi rostite Atata timp cat nu ne agatam de viata, asteptarea poate fi c!iar sublima. "ricum, suntem intr-o continua asteptare a vietii si a mortii. Si nu stiu daca evenimentele sau actiunea ar conduce la disparitia acesteia, cat ar fi mai degraba o alta modalitate de a naste noi intrebari. Asadar, asteptam si traim in fiecare zi mai mult sau mai putin spectaculos, mai mult sau mai putin plenar, mai mult sau mai putin imprevizibil. Insa o facem. In fiecare zi. Si iar nu stiu daca exista un element sau o constientizare care sa opreasca acest proces de dezvoltare personala. #u, cu siguranta, nu. E doar viata si atat. #u va propun solutii, ar fi anost si deloc indicat sa cautam ,,rezolvarea$ unor lucruri care se autodefinesc prin firescul lor. Pot doar sa-i spun copilului sa nu se grabeasca sa creasca, adolescentului sa nu se revolte inainte de vreme, tanarului sa nu-si doreasca mai mult decat poata duce, iar batranului sa nu se arunce in moarte nu inainte de vreme. Iar mamei ii spunem sa-si lase gandurile deoparte si sa-si lase copilul sa creasca, iar tatalui sa se bucure de acest acum si nu de un altul. Asadar, inainte de a duce un picior inainte celuilalt pentru a intregi actiunea de a merge, poate ar trebui sa invatam non-actiunea de a sta si de a astepta. #u un moment care se intrezareste la orizont, nu un viitor deloc precis, nu cuvintele pe care poate nu le vom auzi vreodata. #imic din toate acestea. Doar viata care ni se intampla.