Parazitologie Curs I 09.10.

2013

Introducere in parazitologie. Clasa Rhizopoda

Parazitul este un organism care traieste si se hraneste permanent sau temporar altui organism (gazda). Moartea acesteia antreneaza si moartea parazitului. Parazitul nu ar trebui sa isi omoare gazda, dar nu se respecta intotdeauna aceasta regula. Parazitismul este o asociere permanenta sau temporara intre 2 organisme vii, in urma careia beneficiaza numai organismul parazit. Ciclul biologic (de viata sau evolutiv) reprezinta totalitatea transformarilor necesare si obligatorii prin care trece un parazit, care se desfasoara intr-o ordine precisa, la una sau mai multe gazde succesive, cu sau fara pasaj prin mediul extern. Clasificarea organismelor parazite: Endoparazitii traiesc in interiorul gazdelor (in celule, in tubul digestiv, in aparatul respirator, in sange sau limfa, in sistemul nervos, in diverse cai de excretie) Ectoparazitii Traiesc sau poposesc pe tegumentele gazdei (Sarcoptes scabiei, paduchii, puricii, tantarii, capusele, plosnitele). Adesea sunt vectorul altor boli parazitare, bacteriene si virale.

Clasificarea endoparazitilor: Protozoare organisme unicelulare, care sunt, in ordine crescatoare a complexitatii: o Rhizopode (Amoebe) o Flagelate o Sporozoare o Ciliate o Cu taxonomie incerta Helminti organisme multicelulare, numite si viermi sau metazoare, care sunt, in ordine crescatoare a complexitatii: o Cestode o Trematode o Nematode o Pentastome

Clasa Rhizopoda
Amoebe patogene Entamoeba histolytica 1

Parazitologie Curs I 09.10.2013 Amoebe nepatogene Entamoeba coli Amoebe libere Naegleria fowleri, Acanthamoeba spp.

Entamoeba hystolitica
Infectia cu acest parazit poarta numele de amoebiaza. De cele mai multe ori, este asimptomatica, dar poate fi si simptomatica: Intestinala (dizenteria amoebiana) primara Extraintestinala (abcesul amoebian organic, amoebiaza cutanata) secundara amoebiazei intestinale

Distributie geografica Amoebiaza asimptomatica apare pe toate continentele. Cea sub forma de boala este mai frecventa in tarile tropicale, subtropicale si cu climat mediteraneean Morfologie Primul stadiu poarta numele de trofozit si masoara 20-30 m. Acesta prezinta un nucleu caracteristic, cu aspect de roata cu spite (in nucleu exista un cariozom central si la periferia acestuia granule de cromatina asezate ca un sir de margele, iar de la cariozom catre aceste granule pleaca fire de cromatina). Citoplasma acestei celule este net diferentiata in 2 regiuni: Endoplasma (la interior) de aspect granular Ectoplasma agranulara, hialina

Daca in citoplasma se observa eritrocite fagocitate, celula are caracter clar de patogenitate. Ectoplasma trofozitului emite un singur pseudopod. Aceasta forma a parazitului este cea cu patogenitate, care se gaseste numai in leziuni, deoarece nu poate supravietui in mediul extern. Cel de-al doilea stadiu poarta numele de chist. Aceasta este o celula si mai mica (10-18 m), cu aspect rotund, sferic. Este tetranucleata. In interiorul chistului se gasesc incluziuni care poarta numele de baghete siderofile (sau corpusculi cromatoizi sau cristaloizi), care sunt aglomerari de glicogen. Chistul reprezinta forma de rezistenta in mediul extern, forma infectanta pentru om si forma de inmultire a parazitului. Transmitere In marea majoritate a cazurilor, se face pe cale digestiva, prin consum de apa sau alimente contaminate cu chisturi mature, tetranucleate, sau prin intermediul mainilor murdare (contaminare fecal-orala). Mult mai rar, se transmite prin contact homosexual sau practici sexuale oroanale. Sursa de infectie pentru acest parazit este omul, mai ales purtatorii asimptomatici (eliminatori cronici de chisturi). Distributia geografica este predominant cosmopolita.

Parazitologie Curs I 09.10.2013 Ciclu biologic Intra in organism sub forma de chist matur. Acesta este rezistent la actiunea sucului gastric. Se va dechista in intestin, apoi in jurul fiecaruia din cei patru nuclei se individualizeaza citoplasma si rezulta 4 trofozoiti, care apoi parcurg o diviziune binara, rezultand 8. Acestia ajung in colon, care reprezinta principala tinta (mucoasa cecului, a colonului sigmoid si a rectului). Exista doua tipuri de tulpini: Nepatogene Parazitii se hranesc cu continut intestinal, se multiplica si pe masura ce inainteaza catre rect, se inchisteaza (isi formeaza perete propriu, in interiorul caruia au loc 2 diviziuni, formandu-se astfel chistul tetranucleat). Aceste chisturi sunt eliminate pe cale fecala si contamineaza mediul. Patogene Formeaza o leziune caracteristica, numita abces in buton de camasa, care se datoreaza actiunii histiolitice si hematofage a trofozoitilor. Lezarea peretelui intestinal duce la iritarea nervilor din regiunea respectiva si drept urmare creste rata tranzitului intestinal, rezultand scaune dizenterice. Astfel sunt eliminati trofozoiti, care nu au timp sa se inchisteze, astfel incat ciclul sau nu este complet.

Atat purtatorul sanatos cat si bolnavul cronic, sub tratament, elimina chisturi. Patogenie Se datoreaza inmultirii trofozitilor in peretele intestinului gros, unde ajung prin efect litic. Incubatia variaza in functie de doza infectanta, tulpina, conditiile locale si rezistenta individuala. Mecanismul este urmatorul: trofozitul adera de epiteliul cecal, elibereaza enzime litice si produce microulceratii in mucoasa. Apoi ajunge la nivelul submucoasei intestinale, unde leziunea se largeste si parazitul se multiplica. Leziunea primara poarta numele de abces in buton de camasa. Consecinta acestei leziuni este amoebiaza intestinala (dizenteria amoebiana). Evolutia de la leziunea primara poate urma mai multe cai: Unirea abceselor in buton de camasa pentru a forma ulceratii mai mari, care se vor vindeca cu fibroza portiunii de colon afectate (coarda colica), deoarece mucoasa supraiacienta ulceratiei se necrozeaza din lipsa de sange, fiind irigata de vase din submucoasa Penetrarea peretelui intestinal determina peritonita amoebiana, o afectiune mortala dar rara Erodarea vaselor de sange de la nivelul submucoasei, disemineaza pe cale sanguina si se pot opri, in ordinea frecventei, in ficat, plaman, creier si alte organe, unde formeaza microabcese ce prin confluare dau abcese amoebiene extraintestinale (hepatic, pulmonar, cerebral, etc.) Amoebiaza extraintestinala cutanata se poate produce prin: o Eliminarea spontana a unui abces amoebian organic la tegumente o Punctia evacuatorie a unui abces organic o In cursul unui episod de dizenterie amoebiana, trofozoitii ajung in zona perianala iritata, unde se localizeaza (amoebiaza perianala)

Manifestari clinice: 3

Parazitologie Curs I 09.10.2013 Forme asimptomatice la purtatori Amoebiaza intestinala Incepe cu dureri abdominale pe traiectul colonului. Urmeaza sindromul dizenteric cu scaune frecvente, reduse cantitativ (scuipat rectal), ce contin mucus, sange si puroi. Acesta este urmat de tenesme rectale (senzatie imperioasa de defecatie datorita contractiilor rectale). Complicatiile sunt amoebomul, apendicita si peritonita amoebiana si diseminarea hematogena. Amoebiaza extraintestinala Apar infectii acute nespecifice: o Abcesul amoebian hepatic - Determina febra (de tip septic), hepatomegalie dureroasa cu iradiere in spate si umar, o stare generala alterata progresiv, icter si anemie. Printre complicatii se numara interesarea pleurala, peritoneala si pericardica. o Abces amoebian pulmonar Determina tuse si expectoratie cu aspect ciocolatiu. Poate determina interesare peritoneala. o Amoebiaza cutanata ulceratie albicioasa, dureroasa si pruriginoasa.

Tratament: Medicamentos Evacuare prin punctie a abcesului in cazul unui abces mare sau rezistent la tratament sau in cazul ascensiuni periculoase a hemidiafragmului drept

Profilaxie: Individuala igiena personala si alimentara, tratament si control pentru amoebioza intestinala Colectiva control coprologic periodic la personalul din alimentatia publica, amplasarea corecta a surselor de apa potabila si controlul acesteia, neutilizarea dejectelor umane pentru fertilizarea solului

Amoebe libere
Sunt conditionat patogene si telurice. Toate aceste specii au nucleul cu aspect de ochi de pasare (un cariozom central mare, inconjurat de un halou). Morfologie: Trofozitul (forma amoeboida) 8-15 m, cu citoplasma diferentiata in endoplasma granulara si ectoplasma. Nucleul prezinta un cariozom central mare, inconjurat de un halou. Se gaseste in leziunile SNC. Stadiul amoeboflagelat (stadiu temporar) Prezinta 1-4 (de obicei 2) flageli terminali. Se gaseste in mediul extern lichid poluat, la temperaturi crescute (ape de lacuri si balti, piscine incalzite, ape reziduale, etc.) Chistul Rotund, cu un diametru de 7-10 m. Prezinta un singur nucleu. Are un perete dublu neted care prezinta 2-3 pori greu vizibili la microscopul optic, uneori sigilati cu cate un dop 4

Parazitologie Curs I 09.10.2013 mucoi. Se gaseste in mediul extern uscat sau lichid, la temperaturi scazute (pamant, nisip, praf) sau in conditii de uscaciune. Este forma de rezistenta a parazitului in mediul exterior, in conditii nefavorabile hranirii si multiplicarii. Patogenie Forma amoeboflagelata patrunde activ prin mucoasa nazala la contactul acesteia cu apa infectat, mai ales in timpul inotului sau scaldatului in ape calde si murdare. Ciclu biologic Chistul, care este ubiquitar, daca ajunge in apa murdara (mediu nutritiv) la temperatura crescuta, rezulta stadiul amoeboflagelat. Acesta patrunde pe calea mucoasei nazale, prin eliberarea de enzime litice. Isi lasa flagelii la nivelul mucoasei nazale si dupa ce o strabate se transgorma in trofozoit propriu-zis (forma amoeboida). Aceasta migreaza pe calea nervilor olfactivi pana la nivelul bulbilor olfactivi (2-4 cm/zi), apoi se raspandeste si se multiplica in masa cerebrala, rezultand meningoencefalita. Manifestari clinice Afecteaza copii si tineri imunocompetenti. Incubatia este de 2-15 zile. Debutul este nespecific, cu febra, greturi, varsaturi in jet, nelegate de alimentatie, semne de iritatie meningiala si encefalitica, obstructie nazala. Perioada de stare se caracterizeaza prin cefalee frontala sau temporala persistenta, febra > 39C, greturi si varsaturi nelegate de alimentatie, fotofobie, rigiditatea cefei, stare de confuzie, convulsii generalizate si/sau ataxie cerebeloasa, coma si in final o rigiditate de decerebrare. Evolutia este acuta sau supraacuta, spre deces, prin stop cardiac sau edem pulmonar acut, in mai putin de 10 zile. Tratament Nu exista tratament specific. Profilaxie: Individuala evitarea bailor in locuri expuse, in ape poluate si nepoluate Colectiva atentionarea comunitatii medicale, clorinarea adecvata a rezervelor de apa, inclusiv a apelor destinate inotului

Se pare ca, de obicei, adultii prezinta anticorpi specifici, astfel incat infectia cu acest parazit apare aproape exclusiv la copii si tineri.

Acanthamoeba spp.
Exemple: A. astronyxis, castellanii, culbertsoni, hatchetti, palestinensis, poliphaga, rhysodes La imunocompetenti, determina leziuni la poarta de intrare, cel mai frecvent keratita amoebiana (ulceratie la nivelul corneei) si leziuni cutanate granulomatoase. La imunodeprimati, determina encefalita granulomatoasa amoebiana cu evolutie lenta.

Parazitologie Curs I 09.10.2013

Morfologie: Trofozoitul (forma vegetativa) Are un diametru de 30 m si un singur nucleu. Prezinta prelungiri sub forma de ace numite acanthopodii. Este forma infectanta pentru om. Se gaseste in mediul extern lichid poluat, la temperaturi crescute (piscine incalzite, ape de lacuri si balit, ape reziduale etc.) si in leziuni. Chistul Este o celula mai mica, avand un diametru de 13-19 m. Prezinta un singur nucleu si un perete dublu, cel intern fiind poligonal, iar cel extern (ectochistul) mai larg si zbarcit. Este forma infectanta pentru om. Se gaseste in mediul extern (lichid, sol, praf poluat), la temperaturi scazute sau in conditii de uscaciune si in leziuni.

Transmitere Se produce prin leziuni preexistente la nivelul mucoaselor, corneei si tegumentelor. Ciclu biologic Oricare dintre cele doua forme patrunde in organismul uman prin leziuni preexistente. La persoanele imunocompetente, ramane la poarta de intrare, unde se multiplica, determinand leziunile specifice. La indivizii imunodeptrimati, are loc diseminarea hematogena si ajunge la nivelul SNC, unde se multiplica foarte lenta, determinand o encefalita granulomatoasa cu evolutie lenta. Manifestari clinice: Keratita amoebiana Este mai frecventa la purtatorii de lentile de contact. Incubatia este de cateva zile. Perioada de stare este caracterizata prin dureri oculare, senzatie de corp strain intraocular, hiperlacrimare, fotofobie, ochi hiperemic si edem palpebral, iar acuitatea vizuala scade progresiv. Leziunile se pot extinde in suprafata si profunzime si in lipsa tratamentului evolueaza catre distrugerea corneei si cecitate. Encefalita granulomatoasa amoebiana Incubatia este de saptamani sau chiar luni. Faza de stare este caracterizata prin manifestari nespecifice, in functie de numarul si localizarea granulomatoamelor tulburari psihice, cefalee, febra, convulsii, redoarea cefei, fotofobie, greturi, varsaturi, slabiciune, anorexie, tulburari ale somnului si auzului, hemipareze, ataxie, halucinatii si coma. Evolutia este lenta si cronica, spre moarte.

Tratament nu exista tratament specific. Pentru keratita ameobiana, in afara de tratamentul medicamentos, exista si unul chirurgical (keratoplastie, crioterapie). Profilaxie: Individuala evitarea spalarii lentilelor de contact cu apa de robinet sau solutii preparate in casa, recomandarea pentru imunodeprimati de a nu se scalda in ape termiale calde, piscine etc., al caror grad de igiena nu poate fi controlat Colectiva educatie sanitara 6