"Procesul" - Franz Kafka.

"Procesul" este un roman al condamnarii omului prin destin, aceasta devenind sursa principala a absurdului cartii. Povestea ne dezvaluie drama omului sanctionat fara vina, a unei existente percepute ca o drama a absurdului. Prima fraza din roman consemneaza un amanunt care socheaza prin continutul sau nefiresc si prin lipsa de precizie si cauzalitate: Pe Josef K. il calomniase pesemne cineva, caci, fara sa fi facut nimic rau, se pomeni intr-o dimineata arestat . Asadar, in dimineata in care K. implineste 30 de ani este surprins de anuntul ca este arestat la domiciliu. Cu toate ca prota onistul se afla in arest el isi poate continua viata ca pana inainte, mer and in fiecare dimineata la banca unde indeplineste functia de prim!procurist. "osef K. este trimis in duminica din saptamana arestarii sa caute tribunalul unde avea sa aiba loc primul sau intero atoriu. Absurditatea situatiei este intretinuta de aflarea tribunalului la eta#ul superior al unei cladiri cu apartamante de inchiriat, avand un aspect derizoriu si saracacios. $tarea deplorabila a institutiei #ustitiei accentueaza dez ustul prota onistului vis!a!vis de tot ceea ce inseamna #ustititie si oamenii care lucreaza in slu#ba ei. %upa ce, intr!un final, K. aseste camera in care urma sa fie intero at, acesta ramane profund stupefiat de ce avea sa vada acolo: "K. crezu ca nimerise la o intrunire publica. O multime de oameni, cit se poate mai feluriti, umpleau o incapere nu prea mare, cu doua ferestre, inconjurata, la mica distanta de tavan, de-o galerie intesata si ea de lume, si unde spectatorii nu puteau sa stea decit incovoiati, cu cefele si spinarile lipite de plafon. !" #ulti dintre ei isi adusesera perne, pe care si le pusesera intre cap si plafon, ca sa nu-si loveasca testele.

Albert K, unchiul lui K., caruia el ii mai spunea si $antoma de la tara ! afla despre procesul lui "osef, se infiinteaza la acesta cu o falca in cer si alta in pamant, cerandu!i explicatii: cum de a putut el sa le faca una ca asta, cum a putut sa pateze numele familiei, tocmai el & care era mandria neamului lor 'datorita functiei pe care K. o detine in cadrul unei banci(. %upa o mica discutie cu $antoma de la tara, aceasta il duce la un vechi prieten de!al sau, avocatul )uld, care fiind bolnav isi primea toti clientii acasa. Asta e una dintre scenele alea in care incerci sa transpui absurdul in realitate, eu ma tot andeam cum ar fi ca un avocat sa isi primeasca clientii acasa, intr!o camera semi!obscura, el stand in pat, zacand bolnav, iar clientul pe un scaun, petrecandu!si in casa chiar si zile, avand timp sa exploateze apetitul sexual alaturi de in ri#itoarea lui )uld.

*n scurt timp de la an a#area acestui avocat, K. incepe sa se dezechilibreze, la servici nu se mai poate concentra asupra sarcinilor sale, clientii sunt nemultumiti de modul in care sunt tratati. +oate aceste esecuri pretinzand ca sunt din cauza lipsei de preocupare a lui )uld fata de cazul sau. *n cele din urma K. hotaraste sa renunte la serviciile avocatului.

%ar din pacate problemele sale nu se imbunatatesc, el la servici este in continuare absent si fiind presat de concurenta unui cole !rival, devine din ce in ce mai dezechilibrat. ,nul dintre clientii sai, un industrias, observa starea prosta in care se alfa K. si se decide sa!i dea un mic sfat. Acesta ii spune ca cunoaste un pictor & +itorelli & care l!ar putea a#uta. Acest pictor este an a#at la tribunal, el pictand tablouri pentru #udecatori. %e aceasta meserie se ocupa tocmai si tatal sau, si deci i!ar putea fi de folos.

*n timpului vizitei facute lui +itorelli, K. aflase ca sunt trei tipuri de achitari cu procesul sau: achitarea reala, achitarea aparenta si tara anare la nesfarsit. +itorelli ii explica in ce anume consta fiecare tip de achitare. -ici una din aceste achitari nu!l scuteau pe K. proces, doar tara anarea la nesfarsit i!ar fi fost cea mai favorabila in situatia sa.

.a finalul vizitei, cand K. iese din camaruta pictorului, este curprins de stupefactie, din nou se re aseste in birourile tribunalului/ fapt care!l buimaceste si incepe sa realizeze ca lumea intrea a este o farsa #ustitiara. %e aici si replica pictorului +itorelli:

- %u stiati ca tribunalul are birouri aici& 'proape in fiecare pod e(ista birouri ale tribunalului) de ce nar e(ista si aici&

0vident acest proces nu este nici pe departe unul obisnuit, fiindca pe de o parte lipseste motivul invinuirii, iar pe de alta parte avem o institutie de "udecata absolut diferita de cea normala, atat prin amplasarea sa aproape in fiecare pod si prin prezenta #udecatorilor teribil de neobisnuiti, cat si prin modul desfasurarii unui proces.

Procesul in sine nu are durata, e ilimitat. 0l are doar un inceput bizar, nefiresc, iar sfarsitul sau este marcat de insasi moartea propriu-zisa a acuzatului.

1 mica revelare a sensului acestui roman ne este prezentata, printre randuri, in parabola pe care "preotul tribunalului" i!o spune lui K.: "*a poarta *egii, dinaintea careia sta un paznic, vine un om de la tara, dar care este oprit sa intre in clipa aceea. Omul incearca toata viata sa patrunda dincolo de usa inc+isa, apeland la bunavointa paznicului sau incercand sa-l cumpere cu daruri) rabdarea nu-i foloseste la nimic, iar cand viata omului s-a sfarsit, paznicul ii spune, -%imeni in afara de tine, n-avea dreptul sa intre aici, caci poarta asta era facuta numai pentru tine) acum plec si o incui. " Asadar omul este liber/ el ar fi putut sa alea a: ar fi putut sa forteze usa inchisa sau ar fi putut sa plece/ Prefera insa sa astepte, iar asteptarea ii anuleaza libertatea, il pune in aceeasi situatie cu paznicul ! constrans sa stea in fata usii inchise.

citat:

"/a plec oare ca un imbecil care n-a fost niciodata in stare sa inteleaga nimic& sa las sa se spuna despre mine ca la inceputul procesului voiam sa-l sfarsesc si ca la sfarsit nu voiam decat sa-l incep&"