Ciudat cand ma gandesc ca m-am nascut intr-o zona in care este foarte cald,si mie imi place nespus

de mult iarna, credca asta avea si mama in minte cand mi-a pus numele.....Winter. Subtirica, bruneta, cu tenul mai inchis decat a bastinasilor, cu ochii caprui si mari ,cu gene lungi si dese , bratele lungi si subtiri eram o fetita frumusica dar cam retrasa, nu radeam din orice ca ceilalti copii, nu faceam prostioare, nu ma jucam tot timpul, dar am avut o copilarie fericita de care imi aduc aminte cu drag, marcata doar de absenta tatalui ,pe care nu l-am vazut niciodata, auzisem doar de la vecini ca era alcoolic si se prapadise prin sud macinat de boala ficatului, mama nu-mi povestise niciodata despre el si nici nu am intrebat-o pentru ca nu simteam nevoia sa stiu detalii despre cineva care isi parasise familia . Ma simteam ciudat de mica ,imi placea foarte mult sa ascult discutiile inteligente ale adultiilor despre politica ,mediu si alte subiecte la moda,discutii prin care incercau sa ascunda monotonia vietii de oras mic si posomorat in care predomina o atmosfera inchisa in culori putrede patrunsa de un aer inecacios ,poluat ramas parca ca o amintire a fabricii din zona care se inchisese cu multi ani in urma datorita unor evenimente neplacute si atat , despre care nu aveam voie sa vorbim, acestea fiind cauza principala a mutarii oameniilor din oras, am ramas noi, saracii si neputinciosii pe care familiile lor i-eu lasat in spate cu gandul ca o sa-I viziteze, dar nu o faceau. Rar cand vedeai o masina prin oras, zilnic la ora 3 jumatate se auzea clopotelul de pe masina vanzatorului de covrigi , o rabla ruginita, macinata de vreme ,de o culoare verzuie scorojita ,covrigii lui Tom erau cei mai buni, de altfel singurii din oras , aveam intotdeauna pusi deoparte 2 covrigi si asteptam cu nerabdare sa vina ora in care ma intalneam cu Tom fata de care aveam o simpatie aparte. Tucson era mai mult gol decat populat, mai ramasesera cateva familii si multi batrani, copiii putini si bolnaviciosi se jucau adesea in noroaiele de pe langa fabrica,scormonind in deseurile industriale unde misunau sobolanii care isi croisera un adevarat imperiu in ruinele fabricii .Mie nu-mi placea deloc locul acela,ma inspaimanta doar gandul de a intra acolo , unde s-a intamplat Marele Foc. Peretii erau dovada vie a lucrurilor intamplate ,acoperiti de cenusa neagra si plini cu amprente, ale copiilor ,dar si alte amprenteale caror origine nu o cunosteam atunci.Fabrica era inconjurata de plopi imensi uscati care puteau cadea in orice moment,sau cel putin asa aveam eu senzatia cand treceam pe acolo in drum spre scoala . Scoala noastra , o scoala imensa din care noi foloseam cateva sali pentru ca nu aveam copii destui sa le umplem. Eram 29 de copii , de diferite varste , deoarece primaria nu-si permitea sa plateasca mai multi profesori aveam o invatatoare pentru clasele primare , un professor pentru gimnaziu si altul pentru liceu pe care si asa nu prea ii bagam in seama. Mama Isabella , jumatate spanioloaica focoasa si jumatate americana mandra era privita mereu cu ochi rai de toata lumea, cand trecea pe strada cu mine de mana auzeam susoteli ,mama le zambea inapoi cu privirea ei blanda dar hotarata si atunci simteam ca respinge toata ura si nesiguranta pe care ne-o transmiteau oamenii, atunci nu intelegeam mare lucru ,nu stiam nimic din ceea ce avea sa se intample sau ce s-a intamplat ,eram copil Tin minte ca in ziua aceea se inserase mai devreme decat de obicei