Poema chiuvetei De Mircea Cartarescu

Mircea Crtrescu este promotorul unei imagini suprareale a evenimentelor obinuite, animnd obiectele printr-o stranie metamorfoz, plasndu-le intr-un univers imagistic de certa originalitate. In acest fel, in mod cu totul neobinuit, in Poema chiuvetei, spaiul apartamentului este locuit de fiine ciudate: chiuveta, muamaua, borcanul cu mutar, tacmurile ude. Toate acestea fac parte dintr-o natur interzis intrisec, definindu-se ca pri ale unui univers, unul dintre universurile transcendente posibile. Steaua din colul geamului de la buctrie, la care privete cu nostalgie chiuveta, reprezint i ea un alt univers, situat extrem de departe, intangibil.

Poema chiuvetei re-scrie scenariul romantic al iubirii imposible dintre un muritor i o fiin aparinnd supraumanului, ale crei linii de antitez sunt accentuate pin la grotesc. Este povestea iubirii unei chiuvete de buctrie pentru o mic stea galben din colul geamului de buctrie pentru o mic stea galben din colul geamului de buctrie. Intr-un fel, chiubeta este o Ctlina care se indrgostate de un Hyperion transcedent: intr-o zi chiuveta czu in dragoste, // stea mic, nu scnteia peste fabrica de pine i moara dmbovia. Degradat prin elementele care il repet, scenariul romantic, marcat eminescian, este subminat, in mod esenial, de faptul c se rostete in cliee ale vorbirii curente, cliee verbale care nu mai acoper un sens. Ele vin s inlocuiasc anumite formule consacrate ale hipotextului: descntecul de coborire al Ctline devine, in rostirea chiuvetei: d-te jos, inlcouind formula de chemare la Eminescu: cobori in jos; iar primul vers al poemei numete iubirea (inlocuind eminescianul i cade drag fata) prin czu in dragoste.

In Poema chiuvetei , simptomatice sunt construciile explicative care, de fapt, nu explic nimic: cum se pricepe i el, care v-am spus aceast poveste, ce s mai vorbim. Structural, poemul se bazeaz pe efecte de montaj contrapunctic, configurnd o situaie de simetrie intre non-cordana celor dou registre (inalt-romantic i degradat-in-clieu) i imposibilitatea de comunicare dintre aceste dou planuri ontologice. Situaia pare s fie anunat de din titlu, al crui doi termeni se revendic, primul , de la prestigiul textului romantic (poema), al doilea, de la niveluul ontologic degradat (chiuveta).

Versurile stabilesc o distan enorm intre lumea uranic, a stelei din deprtri inaccesibile, i centralele electrice din subsoluri, pline de becuri. Invocaia poetic adresat stelei implic un magnetism erotic al intregii fiine a chiuvetei: stea mic, nichelul meu te dorete, ifonul meu a bolborosit // crias a gndacilor de buctrie. Steaua devine astfel, in lumea modern a artefactelor ffr valoare, un Hyperion degradat, care ii risipete lumina pentru obiectele uneu luni fr strlucire, in case , in medii ce conin toate aceste resturi metalice. Totui, tensiunea ideatic a poeziei se asimplific, figurnd i aspiraiile banale ale stelei galbene, care iubete o strecurtoare de sup // privire la sensul existenei i la obiectivitatea ei. Chiar plagiate dup modele exemplare, cu reverberaii cosmice, iubirile se consum, totui, intr-o lume devalorizat, ca nite tranzacii pur mercantile: i intr-un foarte trziu i fcu propunere muamalei. Un alt actor in aceast scen devine gaura din perdea: eu, gaura din perdea, care v-am spus aceast poveste. // i tot ce a fost mi se pare un vis. Naratorii poeziei sunt multipli, fiind selectai din diverse medii ale tehnicii acaparatoare, personaliti de stranie putere a poeziei, nota de poveste de dragoste ireductibil, neconsumabil disprnd dup ce steaua galben, situat departe, nu mai rmine nici ea pe traiectoria ei, ci se situeaz intr-un spaiu comun, banalizat, fr a se mai desprinde de aici. Lumea ca ansamblu este comunizat de sentimentul degradat al dragostei contemporane sterile i lipsite de vlag, iar coborrea stelei in lumea de jos arat c intreg universul este mpnzit de aceste realii ale destrmrii misterului, ale siturii in sfera lipsit de insemntate a acestui trm inferior.