1. MEMORIA.

Memoria este procesul prin care se realizeaz gestionarea informaiilor i experienelor cotidiene prin: fixare sau engramare, p strare, reorganizare i reactualizare. Ea confer Eului nostru identitate i continuitate n timp, i asigur transformarea necunoscutului n cunoscut. Evaluarea funcionrii i eficienei memoriei o realizm dup urmtorii parametri: 1. Durata engramrii materialului considerat (cu ct mai scurt , cu att mai bine ! ". #olumul materialului reinut i reprodus dup o singur percepere (prezentare ! $. %rinicia pstrrii materialului memorat! &. 'idelitatea recunoaterii i reproducerii! (. )ompletitudinea reproducerii! *. )apacitatea de cuprindere (diversitatea modal : cu ct mai ntins, cu att mai bine . #alorile acestor parametri depind att de factorii subiectivi (particularit ile individuale i strile subiective de moment , ct i de factori obiectivi (volumul materialului, modul lui de prezentare, gradul lui de organizare, sistematizare . +c ionnd n mod adecvat asupra acestor factori, memoria poate fi mbuntit. Formele memoriei. )a i alte procese psi,ice, memoria se poate realiza la niveluri integrative diferite i n forme diferite. Dup prezena inteniei i contextului voluntar, se disting: 1 memoria involuntar (absena inteniei i a scopului de a re ine, pstra i reactualiza un fapt, o informa ie etc. i " memoria voluntar (prezena inteniei i a scopului ! dup gradul de nelegere a celor memorate, se difereniaz: 1 memoria mecanic i " memoria logic! dup durata pstrrii celor ac,iziionate, au fost identificate: 1 memoria de scurt durat, pentru care limita superioar a pstrrii este de trei minute, i " memoria de lung durat, pentru care limita superioar a pstrrii ec,ivaleaz cu durata vieii individului! dup coninut, se delimiteaz: 1 memoria informa ionalcognitiv, prin care se ac,iziioneaz, se pstreaz i se actualizeaz toate cunotinele noastre despre lume i despre noi nine, " memoria afectiv, care realizeaz pstrarea i evocarea ntregii experiene emoionale, plcute sau neplcute, i care se integreaz n dispoziia general de fond, $ memoria motivaional, legat de pstrarea trebuinelor primare nnscute i a celor secundare, dobndite! & memoria motorie, care asigur pstrarea i actualizarea sc,emelor micrilor obiectuale i instrumentale care alctuiesc praxia! dup canalele senzoriale implicate n recepionarea i integrarea informaiei, se diferen iaz: 1 memoria vizual, " memoria auditiv, $ memoria tactil, & memoria olfactiv, ( memoria gustativ i * memoria .inestezic. /n sfrit, pe lng o memorie evocativ, prin care aducem trecutul n actualitate i-l integrm n activitatea i comportamentul cotidian, trebuie admis existena i a unei memorii prospective, de fixare, pstrare i conectare la prezent a evenimentelor i aciunilor ce urmeaz s se produc n viitor. +ceast form de memorie maximal dezvoltat la om face posibil programarea, planificarea i anticiparea n reglarea comportamentului. Memoria senzoriala sau registrul informational senzorial (012 constituie acea parte a memoriei in care sunt stocate informatiile primite de la celulele receptoare in vederea procesarii lor. +stfel, functia esentiala a acestei forme consta in pastrarea informatiei senzoriale pana cand alte procese cognitive sunt capabile s-o preia, s-o analizeze, s-o interpreteze si sa-i dea un inteles. 0olul ei apare in mod evident in situatiile in care asupra organelor noastre de simt actioneaza simultan mai multe insusiri. +stfel, in timp ce noi procesam informatii despre o insusire, informatiile despre alte insusiri nu se pierd, ci sunt stocate in memoria senzoriala pana cand le vom putea procesa. De exemplu, intro conversatie, daca nu am dispune de memoria senzoriala auditiva, multe dintre cuvintele care se rostesc succesiv ar fi pierdute! sau atunci cand citim, daca nu am dispune de memoria senzoriala vizuala, nu am mai fi capabili sa desprindem intelesul logic al propozitiilor, frazelor, etc. +stfel, ori de cate o informatie oarecare (auditiva, vizuala, tactila, gustativa, olfactiva etc nu poate fi procesata

imediat, ea este pastrata in memoria senzoriala pana cand sistemul sistemul senzorial respectiv se elibereaza si se poate preocupa de informtia stocata. Exista tot atatea tipuri de memorii senzoriale cate tipuri de senzatii cunoastem, dar cele mai studiate sunt memoria vizuala (sau iconica si memoria auditiva (sau ecoica . Memoria cognitiva, afectiva si motorie: aceasta impartire a fost efectuata avandu 3se in vedere doua criterii: pe de o parte, continutul celor memorate (imagini, idei, stari afective, miscari , iar pe de alta parte, specializarea proceselor psi,ice implicate in procesarea informatiilor. 1n primul rand, unii oameni memoreaza si reactualizeaza cu o mai mare usurinta imaginile, desenele, figurile, in timp ce altii 3notiunile, conceptele, 4udecatile, ideile abstracte. 1n ambele cazuri vorbim de existenta memoriei cognitive, de cunoastere, care in functie de continutul ei poate lua forma memoriei intuitiv 3plastice sau forma memoriei verbal 3abstracte. 1n al doilea rand, oamenii nu retin doar cunostinte, ci si propriile lor trairi afective. +stfel, trairile afective nu sunt doar aici si acum, nu se pierd o data cu consumarea lor, ci lasa urme la nivelul psi,icului, putand fi reamintite sau c,iar retraite la intensitati diferite de cat cele din momentul consumarii efective a starilor afective. Existenta memoriei afective poate fi argumentata si experimental, observabil, stiindu 3se faptul ca trairile afective se exteriorizeaza prin intermediul expresiilor emotionale (mimica, postura, gesturile, modulatiile vocii, etc iar la nivelul organelor interne se produc modificari fiziologice atat in momentul consumarii trairilor afective, cat si in momentul evocarii lor. 1n al treilea rand, omul retine in memoria sa si descrie miscari, operatii sau actiuni efectuate in vederea bunei finalizari a activitatilor. Ea face posibila formarea priceperilor si deprinderilor, explicand astfel invatarea dansului, innotului, sofatului, scrisului, etc. Momoriea in functie de durata stoca4ului Memoria de foarte scurta durata este un sistem neuronal care pastreaza pentru cateva zecimi de secunda urma senzatiilor, respectiv o imagine detalita a informatiei senzoriale a4unsa la un organ de simt. +cest tip de memorie, consta in fenomenul de stoca4 senzorial care are la baza relativa inertie a campurilor receptoare. 2e stie ca exitatia (influxul nervos se mentine la nivelul unor componente ale analizatorului un anumit timp ( aproximativ 5, ( sec. dupa ce stimulul a incetat sa actioneze. +cest timp permite realizarea modelului nervos al stimulului si efectuarea nunei codari care face posibila realizarea unui cod 3imagine a stimulului, pe baza carora stimulul in cauza va fi deosebit de alti stimuli. +stfel, stoca4ul senzorial este necesar pentru desfasurarea normala a procesului perceptiv. Memoria de scurta durata (M2D ( numita si memoria operationala, de lucru, instrumentala, pentru ca in cadrul ei informatia este filtrata si folosita in sarcini concrete . +stfel rezolvarea unui exercitiu de tipul (16 37 8 $$ : $ ar fi imposibila fara a poseda o oarecare memorie privind cifrele continute si ordinea in care ele se succed. 9entru rezolvarea unor sarcini concrete este nevoie de o retinere temporala a o serie de informatii conexe sau auxiliare care servesc desfasurarii logice a tuturor etapelor implicate in rezolvarea sarcinilor respective. 1ndata ce obiectivul a fost atins, informatia legata de etapele actiunii sau de succesiunea lor nu mai este necesara si astfel ea va fi uitata rapid. 2a constatat o fluctuatie destul de mare a performantelor acestui tip de memorie. +stfel, s-a observat ca daca in timpul utilizarii unei informatii auxiliare (de context actiunii, un factor perturbator, informatia in cauza este stearsa datorita fenomenului de interferenta, iar daca in cazul in care intra in memoria de scurta durata o informatie noua, aceasta elimina o informatie stocata anterior, eliminarea avand loc pe baza principiului recentei si care explica de ce stimulii de la sfarsitul unei serii sunt mai bin retinuti, decat cei din mi4locul seriei. 1n cazul in care informatia este exersata prin repetitie, acesta va fi transferata in rezervorul memoriei de lunga durata (sau atunci cand intervin anumite conditii speciale, cum ar fi: declansarea interesului, intensitatea fizica si psi,ica a stimulilor, noutatea etc .

Memoria de lunga durata (M:D : trasatura principala a acestei forme consta in pastrarea informatiilor pentru o lunga perioada de timp 3saptamani, luni, ani. +cestei trasaturi i se adauga o alta la fel de importanta, cea referitoare la capacitatea M:D de a fixa si pastra informatii foarte variate (sentimente, dorinte, ganduri, obiceiuri, atitudini, principii etc . ;nii specialisti considera ca M:D este un sistem complex compus din doua tipuri de memorie: 1. Memoria semantica care include informatii abstracte legate in esenta de cunoasterea lumii exterioare si interioare! ". Memoria nesemantica - responsabila cu explicarea senzatiilor concrete. +ceasta distinctie este oportuna pentru ca sunt intr-adevar persoane care prezinta o mare usurinta in procesul de ac,izitionare a ideilor celor mai abstracte (din punct de vedere al gandirii, aceste persoane utilizeaza mai ales operatiile algoritmice si persoane care exceleaza in realizarea combinarilor celor mai diverse de imagini, date senzoriale, fapte concrete, trairi cu valoare afectiva (ar,itectii, pictorii 3acestia se bazeaza mai ales pe procedeele euristice ale gandirii .%otusi, intre aceste doua tipuri de memorie exista numeroase conexiuni pentru ca in lumea umana codificarea este o operatie predominant de tip semantic. <rice fapte concrete, imagini sau impresii senzoriale sunt purtatoarele unor sensuri si semnificatii, respectiv a unor aprecieri valorice (vezi sentimentele sau intelesuri logice. De aceea, se afirma ca M:D are un caracter semnatic, specifica ei fiind structurarea rezultatelor experientei si ale gandirii intr-un vast sistem de sc,eme, operatii logice si notiuni. +cest fapt face ca M:D sa obtina in cele mai multe situatii caracterul unei Memorii 9rocedurale, respectiv a unei memorii in care datele continute sunt insotite de un mod de utilizare a lor in vederea dobandirii de noi informatii si deprinderi. =u trebuie sa vedem in M:D o modalitate pasiva de stocare a informatiilor, un fel de depozit inert! dimpotriva, in cadrul ei se produce in orice moment un anumit nivel de activare a informatiilor, de restructurare si de reordonare a lor in vederea unei mai bune operationalizari a lor in sarcinile de activitate. )ercetarile din ultimii ani asupra M:D au realizat distictia intre termenii: memoria implicita (indirecta si memoria explicita (directa . )eea ce este caracteristic memoriei sau invatarii explicite este faptul ca indeplinirea sarcinii respective de memorare, pretinde din partea subiectului ca el sa-si aminteasca informatie, explicatie precisa. +ltfel spus, memoria explicita pretinde reactualizarea clara, voluntara a experientei sau a faptelor de viata anterioara. De exemplu, un student nu va putea incadra si descrie in mod corespunzator diferite persona4e accentuate din opera lui 2,as.eapeare daca nu-si va reactualiza o serie de cunostinte privind comportamentele obsesive, fobice sau delirante. 1n cazul memoriei implicite o sarcina de invatare poate sa se efectueze fara a se face apel in mod explicit la o experienta anterioara! de exemplu a redacta un text la calculator nu presupune reactualizarea orelor, cursurilor in care ai dobandit abilitatea de a utiliza calculatorul. Memoria senzorio 3motorie, sociala si autistica: Memoria senzorio 3motorie sau biologica (reflexele consta in capacitatea de a retine si de a reactualiza senzatiile si miscarile. Memoria sociala 3este specific umana si corespunde asa numitei >conduite sociale? de care a vorbit 9. @anet si care este logica, implica o ordine rationala, reprezentari colective, universale, fiind inseparabila de recunoasterea sau de cunoasterea trecutului ca atare (retinem informatii cu privite la evenimentele care s-au petrecut in 4urul nostru fara sa fim participanti directi la actiune etc . Memoria autistica 3se manifesta in somn sau in unele afectiuni sub forma visului si delirului. Este o memorie pur subictiva, subordonata mecanismelor inconstientului, debarasata de logica si cadrele sociale ale existentei. Uitarea este un fenomen opus memoriei i const n tergerea sau scderea sub pragul de actualizare a informa iilor, experienelor, amintirilor de un gen sau altul. Ea are att o latur pozitiv, ct i una negativ. :atura pozitiv rezid n aceea c ne a4ut s ne debarasm de informaii i date nesemnificative i inutile, lsnd locul liber pentru ac,iziionarea altora mai importante! latura

negativ const n blocarea sau eliminarea din fluxul actual al con tiinei a unor informaii i date importante i necesare pentru finalizarea optim a unei activiti. Dinamica ei depinde de natura i caracterul materialului memorat. +stfel, uitarea se produce mai rapid i n raii mai mari n cazul unui material f r sens (ex. silabe, cuvinte f r neles dect n cazul materialului cu sens! se produce mai repede i mai intens n cazul unui material neorganizat, fragmentat, dect n cazul unui material bine sistematizat i organizat logic! se produce mai repede i mai intens n cazul unui material lipsit de semnifica ie pentru noi, dect n cazul unui material cu semnificaie mare. ;itarea nu acioneaz ca o fatalitte dect n cazuri patologice, de amnezie total . /n mod normal, ea poate fi inut sub control, determinnd-o s acioneze selectiv. )erina principal pentru stabilirea efectului negativ al uit rii const n activarea i ntrirea (consolidarea periodic a celor pe care le apreciem ca fiind importante i necesare n activitatea noastr viitoare. Memoria reprezinta unitatea dinamica a trei actiuni sau procese: 1. Memorarea informatiilor (intiparirea, fixarea, engramarea sau encodarea ! ". 9astrarea lor in timp (retinerea, conservarea, stocarea ! $. 0eactualizarea informatiilor (reactivarea . 1. Memorarea informatiilor: acest proces poate lua aspectul unei engramari intentionate, voluntare, cu scop a informatiilor, sau din contra, aspectul unei inregistrari spontane. De asemeni, el poate lua forma unei intipariri mecanice a informatiilor sau a unei retineri logice a informatiilor. =u toate aceste forme de memorare sunt la fel de productive. +stfel, memorarea mecanica se bazeaza pe asociatiile binare, respectiv pe asociatiile de contiguitate, de alaturare in timp si spatiu. 9ersoana care a devenit dependenta de un astfel de tip de momorare, respecta intr-atat succesiunea elementelor informationale dintr-un text, incat memorarea sa se va realiza in mod unilateral, univoc, respectiv, un element informational dupa altul in stricta lor succesiune fara preocuparea de a surprinde corelatiile logice, semnificative dintre concepte si idei. +sa se explica, de exemplu, comportamentul unor elevi, studenti care atunci cand sunt opriti in relatarea lor prin intrebari suplimentare, nu pot continua reproducerea materialului. Este evident ca un astfel de tip de memorare este neproductiv, pentru ca el asigura o memorare a formelor verbale, nu si a continutului logic. %otusi, sunt situatii in care memorarea mecanica se impune, cand materialul de memorat nu dispune de o structura logica (numerele de telefon, numele persoanelor, datele istorice etc ! dar, c,iar si in aceste situatii, pentru asi usura memorarea, persoana face efortul de a acorda anumite semnificatii faptelor memorate sau le leaga de anumite puncte referentiale din experienta sa de viata. :a cealalta extrema este memorarea logica care se desfasoara pe un teren intelectual, specificul ei constand in sesizarea intelesurilor logice si valorice ale conceptelor, in organirzarea materialului de memorat in unitati logice, in elaborarea unor raporturi explicative, de tip inductiv, deductiv, analogic. 9rin faptul ca asigura insusirea materialului de memorat intr-un mod explicit, demonstrativ, memorarea logica este eficienta, adica creeaza mari posibilitati operationale si de transfer a informatiilor in cele mai diverse situatii si, totodata este economica pentru ca pretinde un efort de memorare mai redus comparativ cu memorarea mecanica care se bazeaza pe un numar mult mai mare de repetitii, in aceeasi forma statica. Dupa prezenta sau absenta efortului voluntar, putem distinge in cadrul memorararii alte doua forme si anume: memorarea involuntara si memorarea voluntara. Memorarea involuntara se caracterizeaza prin faptul ca intiparirea informatiilor se realizeaza in absenta unui scop mnezic fixat in prealabil si fara utilizarea unor procesdee speciale de memorare. De obicei, aceasta forma a memorarii este determinata de insusirile obiectelor, fenomenelor etc care se impun atentiei prin caracterul lor nou, inedit sau imprevizibil (culori deosebite, contraste de forme sau dimensiuni, ritmuri alerte etc . Dar cel mai mult este determinata de acele evenimente sau situatii de viata care au proprietatea de a ne satisface optimal anumite trebuinte sau interese de cunoastere. De exemplu, pentru o persoana pasionata de istorie sau geografie care viziteaza o expozitie de carte, se vor impune atentiei si memorarii acele standuri de carte care fac referiri la domeniile mentionate. 9rin comparatie

cu memorarea involuntara, memorarea voluntara pretinde formularea in prealabil a unui scop mnezic, ceea ce presupune mobilizarea tuturor resurselor persoanei pentru indeplinirea scopului si recurgerea la o serie de procedee speciale care sa faciliteze memorarea. 'actorii facilitatori sau in,ibitori ai memorarii (encodarii, fixarii informatiilor: A 'actori ce tin de particularitatile materialului de memorat: unele carcateristici ale materialuli de memorat, cum ar fi nartura lui, gradul de organizare, volumul, semnificatia, gradul de familiaritate etc influenteaza in mod semnificativ vivacitatea si consistenta ulterioara a datelor memorarii si eficacitatea lor in viata psi,ica umana: B B B B B =atura materialului <rganizarea materialului <mogenitatea sau ,eterogenitatea materialului #olumul materialului +lte particularitati (familiaritatea, semnificatia, caracterul agreabil sau dezabreabil

A 'actori dependenti de particularitatile subiectului care memoreaza: subiectul, actor al memorarii, influenteaza (prin starea lui, prin motivatie, stuctura temperamentala, stilul de viata etc in mod semnificativ productivitatea si eficienta celor conservate in propria structura psi,ica: B B B B B Cradul de implicare in activitate Cradul de semnificatie a materialului pentru subiect Modul de invatare =ivelul reactivitatii sistemului nervos 0epetitia(de detaliat in cadrul seminariilor

". 2tocarea, pastrarea informatiilor si fenomenul uitarii: pastrarea, conservarea materialului memorat constituie premisa reactualizarii lui ulterioare, pentru ca presupune retinerea pentru un anumit timp, mai scurt sau mai indelungat a celor memorate. )eea ce este important de semnalat este faptul ca materialul engramat nu se pastreaza in memorie in proportia si in forma in care el a fost memorat initial. +re loc, de obicei, o ordonare si restructurare continua a informatiilor memorate, o ierar,izare valorica si includerea lor in sisteme de noi legaturi informationale, respectiv in categorii logice aflate pe trepte tot mai ridicate de abstractizare si generalizare. +sa se explica de ce, pe masura ce ne indepartam de timpul, de data memorarii unui material, restructurarea lui se face in alt fel, alta forma, structura, ordine decat acea in care a fost memorat initial. +cest fenomen al structurarii informatiilor petrecut pe parcursul pastrarii, sporeste eficienta actului memorarii, pentru ca s-a constatat ca, cu cat o unitate informationala este mai bine structurata, cu atat retentia este de mai lunga durata. Durata si calitatea pastrarii sunt in stransa dependenta si de conditiile psi,ice in se realizeaza (conditii de stres, de boala, de confort psi,ic, etc (vezi conditiile memorarii . De asemeni, depinde de particularitatile materialului de memorat. +stfel, un material cu sens si de un volum mai restrans este mai bine pastrat in memorie decat un material confuz si voluminos. Dar c,iar si materialul cu sens si bine structurat

se pastreaza diferit in memorie, in functie de procedeele utilizate in actul memorarii. )ercetarile psi,opedagogice au aratat ca dupa * luni de la memorare, ideile principale ale unui text sunt retinute in proportie de *5D, unitatile logice, categoriile in proportie de $*D, in timp ce forma textuala in proportie de "1 3""D. Daca fenomenul pastrarii desemneaza conservarea, transformare, restructurarea pe care materialul memorat le inregistraza in timp, uitarea se refera la pierderile produse in pastrare si care fac imposibile procesele de reactualizare. De obicei, uitam informatiile neesentiale (detalii, amanunte sau acele date care isi pierd actualitatea pentru ca nu mai raspund nevoilor de cunoastere. Din aceasta ultima perspectiva, uitarea se dovedeste a fi un fenomen pozitiv, pentru ca fereste memoria de o supraincacare, adica o scapa de informatiile de prisos si-i creeaza conditiile de a retine noi informatii si experiente de viata. Desi natural si necesar, fenomenul uitarii trebuie controlat pentru a fi pastrat in anumite limite, altfel el devine o povara pentru memorie care trebuie sa reia de la inceput activitatea de intiparire si pastrare a informatiilor. ;itarea poate fi: a totala (situatie mai rara care caracterizeaza anumite cazuri clinice de amnezii ! b partiala, lacunara (cand sunt uitate anumite fapte, situatii, evenimente etc ca expresie a asocierilor cu anumite trairi afective negative 3socuri emotionale, deceptii ! c reproducerile eronate, inadecvate care au la baza greseli de decodare informationala . )urba sau ritmul uitarii ia forme diferite in functie de mai multi factori: 1. =atura materialului de memorat (inteligibil, cu sens, bine structurat sau din contra ! ". #olumul materialului! $. 1mportanta personala a materialului ce trebuie memorat! &. 9otentialul mnezic individual determinat de caracteristici ereditare si de varsta! astfel, odata cu inaintarea in varsta a omului, uitarea se accentueaza potrivit legii regresiunii memoriei stabilita de %,. 0ibot (vezi, Memoria si patologia ei, %,. 0ibotE 3conform careia uitarea se manifesta progresiv de la prezent la trecut, se uita masiv prezentul, dar este bine conservat trecutul. $. 0eactualizarea: fixarea si conservarea informatiilor, a experientei de viata, creeaza posibilitatea recunoasterii si a reproducerii lor ulterioare. 9rocesul recunoasterii este considerat mai simplu si mai usor de realizat pentru ca reactualizarea experientei anterioare se realizeaza in prezenta obiectului, a situatiei memorate. 2e realizeaza pe baza suprapunerii modelului perceput actual pe cel aflat in memoria personala. De exemplu, revizitand un oras, un parc recunoastem o serie de edificii, specii de plante sau de animale. %otusi, recunoasterea poate sa se realizeze nu numai pe baza unor perceptii anterioare, nemi4locite, ci si pe baza unor reprezentari pe care ni le-am format despre anumite lucruri, fenomene, prin intermediul unor descrieri, lecturi etc. De exmplu, putem sa recunoastem caracteristicile unor perioade istorice indepartate atunci cand ni se prezinta diferite urme concrete ale acestora. 0ecunoasterea este in acest caz mai vaga, mai putin precisa sau c,iar eronata. 0eproducerea prezinta un grad mai mare de complexitate psi,ica pentru ca ea se realizeaza in absenta obiectului de referinta. +cest fapt pretinde realizarea unui proces activ de reconstructie, triere a informatiilor, de prelucrare, sintetizare a lor in plan verbal pentru a a4unge astfel la redarea cat mai adecvata a acelor informatii de care avem nevoie la momentul respectiv. )alitatea reproducerii se apreciaza dupa urmatoarele caracteristici: 1. 9romptitudinea, respectiv de a ne reaminti si de a utiliza la timp, la momentul oportun cunostintele de care avem nevoie! ". Exactitatea, fidelitatea 3indica gradul de precizie, corectitudine si acuratete a reproducerii! $. #olumul si supletea obiectivate, pe de o parte prin capacitatea de a opera la un moment dat cu o cantitate mare de informatii importante, iar pe de alta parte prin capacitatea de a interconecta informatiile, de a le relua pe cele vec,i in vederea eliminarii datelor nesemnificative. <btinerea acestor performante in actul reproducerii (proces specific uman, in care este activ implicata gandireaE depinde de o serie de factori: a procedeele folosite in memorare 3s-a constatat ca reproducerea este mai productiva dupa o invatare esalonata in timp, decat dupa o invatare desfasurata in ritm comasat, pentru ca in acel interval de timp se adancesc diferentele dintre notiuni, idei si se realizeaza o sistematizare, o ierar,izare valorica a informatiilor, evitandu-se integrarea datelor recente cu acelea vec,i! b starea afectiva sau gradul de motivare a persoanei in procesul invatarii! c fenomenele de inductie, interferenta aparute in procesul memorarii.

". IMAGINAIA. Dei nu ntotdeauna i s-a recunoscut identitatea de sine, imagina ia este un proces distinct de prelucrare i utilizare a informa iei. 9e de o parte, ea vine, n continuarea reprezent rii, bazndu-se pe memorie, pe de alt parte, ea deviaz printr-o bucl traiectoria care ncepe spre gndire, ocupnd astfel o poziie aparte pe continuumul activitii cognitive a omului. 2pecificul imaginaiei ni se dezvluie n urmtoarele elemente: 1 generarea de imagini noi, pornind fie de la fapte reale date n experien a anterioar, fie crearea prin mecanisme proprii de imagini Fpure?, fr legtur aparent cu realul! " operarea cu imagini exclusiv n limitele imageriei secundare i ale fanteziei, realizndu-se combinri, amplificri, reordonri, etc.! $ o minim originalitate a modului de operare cu datele ini iale i a produsului final! & caracterul convenional, figurativ i simbolistic al func iei designative a imaginilor elaborate. 1maginaia este elementul central n structura creativit ii, ca dimensiune global a personalitii. Formele imaginaiei. 1maginaia se manifest sub mai multe forme, diferenierea fcndu-se dup natura produsului i dup domeniul de aplicaie. Dup primul criteriu, acela al implicarii, se delimiteaz:+ imaginatia involuntara: 1 visul! " reveria si G imaginatia voluntara: 1 imagina ia reproductiv; " imaginaia creatoare! $ visul de perspectiva! & empatia! dup cel de-al doilea criteriu, distingem: 1 imagina ia artistic (literar, muzical, plastic ! " imaginaia te,nic, exprimat n inovaii i invenii! $ imaginaia tiinific, exprimat n conceperea strategiilor i proiectelor de cercetare, n elaborarea modelelor explicative etc.! & imagina ia ar,itecturalconstructiv, exprimat n crearea unor forme i stiluri noi de construcii! ( imaginaia managerial, care const n elaborarea celor mai ingenioase i eficiente moduri de conducere i administrare etc. Procedeele imaginaiei. )a activitate intelectual finalist, imaginaia se spri4in pe o serie de procedee specifice, precum: 1 2c,imbarea proporiilor lucrurilor prin diminuarea sau amplificarea lor (ex. FCuliver n ara piticilor?, F'lmnzil?, F2etil? etc. ! " +malgamarea 3 combinarea de elemente i trsturi eseniale luate de la lucruri diferite (ex. Ducipalul lui +l. Macedon ! $ 2c,imbarea raporturilor cauzale (ex. un piepten aruncat de ' t-'rumos duce la apariia unei pduri ! & 2ubstituia (nlocuirea unor elemente cu altele, a unor obiecte cu altele ! ( 2c,ematizarea (redarea unor fenomene, procese rela ii printr-o sc,em ! * %ipizarea (redarea unei trsturi generale printr-un prototip individual: avari ia ntruc,ipat de Hagi %udose ! Functiile imaginatiei: 1n analiza functiilor imaginatiei vom apela la trei criterii care sintetizeaza punctele de vedere ale psi,ologiei traditionale, ale pespectivei psi,analitice si ale psi,ologiei contemporane: 1. Din perspectiva psi,ologiei traditionale, MeIerson (in C. Dumas, =ouveau tratJ de psIc,ologie, 1K$" traseaza functiile imaginatiei, tinand cont de dublul aspect al imaginii: concret si semnificativ: B 'unctia de ilustrare 3imaginatia ilustreaza continuturile constiintei care prin natura lor pretind figurarea concreta, intuitiva!

B 'unctia de realizare 3consta in materializarea abstractului, astfel, imaginatia intoarce gandirea spre concretul pe care conceptul il indeparteaza! B 'unctia de indicare 3imaginatia marc,eaza un continut, il delimiteaza, il asociaza cu altele, il opune unuia sau altuia! B 'unctia de semnificare 3imaginatia explica, rezuma, precizeaza, serveste gandirii care generalizeaza, marc,eaza fluiditatea gandirii, continuitatea experientei personale, evoca, anticipa si retine ceea ce este semnificativ ". B B B B $. B B Din perspectiva psi,analitica, Glazer (1K*& identifica urmatoarele functii ale imaginatiei: Descarcare tensionala 9roiectare 2ubstituire )ompensare Din perspectiva psi,ologiei contemporane sunt evidentiate urmatoarele trei functii: De expresie a realului, simtit sau gandit! De deformare a realului, fie pentru a-l stimula, fie pentru a-i explora posibilitatile,

B De relevare a unui real ascuns. (Exemplificati functiile imaginatiei, avand in vedere cele trei criterii avute in vedereE

Procesele afective
1. Definirea proceselor afective A 9rocesele afective constau in trairea subiectiva a concordantei sau discordantei dintre cerintele interne ale individului si realitatile din mediu. De exemplu, ati dorit mult sa obtineti o nota mare la admitere. )and s-au afisat rezultatele, ati vazut ca ati obtinut nota Mare v-a fost bucuria. Dorinta, ca cerinta interna, s-a realizat in rezultatul nota )oncordanta dintre dorinta si rezultat ati trait-o subiectiv ca LbucurieL. 9rocesele afective au functie adaptativa 'ac parte din structura de baza a fiintei si au substratul neurologic in ,ipotalamus. L2timularea unor parti ale nucleului amigdalian din ,ipotalamus produce teama. )and volta4ul este scazut, animalul priveste impre4ur temator, iar cand volta4ul creste, el se va ascunde, au constatat Hess si Holst. ( <amenii carora li se stimuleaza nucleele amigdaliene in timpul operatiilor pe creier pot incerca nelinistea sau pot c,iar tipa de groaza.L (0 M. Milner :egatura proceselor afective cu cele de cunoastere decurge din faptul ca ele sunt declansate de informatiile venite din mediul extern sau intern. Canditi-va, de exemplu, la tonalitatea afectiva a senzatiilor sau la ce simtiti cand vedeti pe cineva care v-a facut un rau, sau cand priviti un apus de soare etc. )omponenta de cunoastere este necesara pentru a defini procesele afective, dar nu este si suficienta. Este la fel de importanta componenta motivationala informatiie fiind raportate la cerintele interne. 0eferitor la legatura proceselor afective cu motivatia, sa facem urmatoarea subliniere: emotiile sunt conditionate de motive (emovere M a pune in miscare dar, la randul lor, unele dintre motivele dobandite au fost la origine emotii. 0elatia cognitiv - afectiv - motivational apare bine ilustrata in acel gen de motiv complex care este convingerea. +fectivitatea are functie evaluativa: trairea relatie cu realitatea determina o anumita atitudine fata de aceasta. 1ntotdeauna procesele afective au, ca si forta in fizica, directie si sens, reprezinta latura dinamica a psi,icului. De aceea, ele sunt foarte importante in orice activitate umana, fie ca activitatea este 4oc, este munca, este invatare sau este creatie. De asemenea, influenteaza toate procesele de cunoastere, fie pozitiv (cand materialul iti place, de exemplu, il memorezi mai usor , fie negativ (de pilda, nu poti intelege, nu poti invata daca esti foarte suparat . ". 9roprietatile proceselor afective 9olaritatea proceselor afective 1ntr-un moment anume, trairea afectiva este pozitiva sau negativa, de acceptare sau de neacceptare! placere -neplacere! bucurie sau tristete! iubire sau ura! admiratie sau dispret! incredere sau

neincredere etc. %rairile formeaza, in general, perec,i contrare si nu poti avea in acelasi timp, pentru acelasi obiect decat una din cuplul de opuse. Dar poti avea in momente diferite trairea contrara (sa treci de la iubire la ura sau invers, de la teama la incredere sau invers , daca situatia relatiei cu obiectul s-a inversat. )aracterul stenic sau astenic o traire are caracter stenic atunci cand ofera energie pentru activitatea persoanei, o intareste, o mobilizeaza. o traire afectiva are caracter astenic atunci cand ea duce la scaderea tonusului persoanei in activitate, o demobilizeaza, ii scade eficienta. 0elatia dintre sensul pozitiv sau negativ al trairii afective si efectul ei stenic sau astenic depinde de particularitatile individuale ale persoanei. )ercetand ""& de persoane, N+. Hunt a constatat urmatoarele: in cazul fricii -&6D au spus ca este neplacuta si 1 D ca este placuta! ((D au spus ca pentru ei este o stare de excitare si de incordare, iar 1&D au spus ca ii demobilizeaza! in cazul bucuriei - K*D au spus ca este stenica, iar 1 D ca este astenica. 0eferitor la rolul trairilor afective in eficienta activitatii persoanei, H. 9ieron spune ca cele foarte puternice dezorganizeaza, creand deruta, alarma. 1nvers, N. G. )annon spune ca mania sau frica, c,iar daca produc pentru moment dereglare, totusi pana la urma duc la conduite de adaptare optima. Durata proceselor afective in mod normal, o traire afectiva dureaza: 1 cat timp dureaza factorul care a generat-o (factorul afectogen ! " cat dureaza semnificatia obiectului respectiv pentru persoana. De exemplu, frica dureaza cat persista cauza care a provocat-o, apoi este normal sa dispara. Dar dragostea poate sa dureze si toata viata, c,iar daca cel iubit nu este prezent. +numite persoane au tendinta de perseverare a afectului, pastreaza mult timp starea afectiva negativa respectiva, desi impre4urarile care au provocat-o s-au sc,imbat. Este daunator si pentru ei insisi, precum si pentru ceilalti. 1ntensitatea proceselor afective 2e refera la profunzimea trairii. +ceasta depinde de particularitatile afective ale persoanei si de semnificatia pe care obiectul (factorul afectogen respectiv o are pentru acea persoana. 1n mod normal, intensitatea factorului afectogen si intensitatea trairii afective sunt direct proportionale: la intensitati medii ale situatiei, trairi de intensitate moderata! la intensitate slaba, traire slaba, iar la intensitati inalte ale situatiei, trairi puternice. )ine este ec,ilibrat afectiv are trairi proportionale cu intensitatea factorului afectogen. <mul matur afectiv este ec,ilibrat. Hipoafectivul are trairi slabe c,iar si cand situatia provoaca in mod normal traire puternica! el este LreceL, nu LvibreazaL, este LinsensibilL. Hiperafectivul are un prag de activare afectiva prea scazut (invers decat ,ipoafectivul ! de aceea are trairi intense si pentru situatii cand ar trebui sa fie moderate. )opilul este ,iperafectiv.

Ec,ilibrul afectiv depinde de maturizarea afectiva care, la randul ei, depinde de ereditatea persoanei respective si de mediul in care aceasta se formeaza (in special familia . Mobilitatea proceselor afective 2e refera la doua aspecte: 1 trecerea procesului afectiv de la faza de activare la cea de intensitate maxima, apoi la stingerea lui. " trecerea de la o traire afectiva la alta, in functie de aparitia factorilor afectogeni. Ec,ilibrul afectiv se manifesta si intr-o mobilitate in functie de situatie, deci mobilitate medie, iar dezec,ilibrul afectiv apare si ca o mobilitate prea ridicata (fluctuatie, trecere fara motiv de la o stare la alta si ca mobilitate prea scazuta (perseverarea afectului . :a copil, dezec,ilibrul apare ca o mobilitate prea mare, mobilitate care se normalizeaza prin maturizare. Mobilitatea afectiva prea ridicata are influenta negativa asupra atentiei, instabilii afectiv au dificultati in adaptarea scolara (instabilitatea afectiva este o cauza a dificultatilor la invatatura . Expresivitatea proceselor afective #om intelege prin expresivitatea proceselor afective faptul ca ele se exprima in afara, pot fi vazute. %rairea este interioara, expresia ei este in afara, in diferite categorii de manifestari.. Manifestari motorii, miscari ale intregului corp (fugi sau intepenesti de groaza, plangi de se zguduie camasa pe tine, dansezi, mergi saltaret cand esti vesel sau abia te misti cand esti trist etc. ! miscari ale fetei (mimica la veselie, la tristete, la frica, la groaza, la ura, la dispret, la admiratie, la mila etc. ! miscari ale bratelor (mangai, bati etc. . Manifestari ale vocii : intonatie, ritm, viteza, intensitate, inaltime etc. 2tralucirea oc,ilor: de bucurie, de ura, de manie, de tristete, de mila etc. Manifestari organice : lacrimi, vine sangele in obraz (roseasti sau fuge (paloare , inima Lo ia fuga sau abia mai bate, si uneori trairi foarte puternice, mictiune sau c,iar defecatie. Manifestarile organice nu pot fi controlate in mod constient. 2ub influenta emotiilor se mareste amplitudinea reflexului psi,ogalvanic si create conductibilitatea electrica a pielii. Expresiile mimice, pantomimice se invata in copilaria timpurie, sunt conditionate cultural. De exemplu, +mala si Oamala, doua fetite crescute de lupi, cand au fost aduse printre oameni, urlau, nu stiau sa vorbeasca, iar cand radeau, de fapt, ran4eau. 1n cultura de tip european, cand ti se face observatie, trebuie sa te arati ma,nit, in felul acesta acceptand ca ai gresit la 4aponezi, trebuie sa zambesti. )lasificarea proceselor afective 9entru a clasifica procesele afective, se iau in consideratie simultan mai multe criterii: masura constientizarii, intensitatea, durata, intensitatea de manifestare a expresivitatii, gradul de conditionare culturala, gradul de organizare (complexitatea .

9rocese afective primare 2unt conditionate mai mult de mecanisme biologice, sunt spontane (nu pot fi controlate constient , au un grad scazut de organizare, de diferentiere. 1.Dispozitii organice. 2unt legate de disfunctionalitati organice. la cardiopati anxietate ca alarma interna, cu teama. in maladiile gastro-intestinale -mo,oreala. la ,epatici -sensibilitate deosebita si euforie. in maladiile pulmonare -iritabilitate si incordare. senzatiile de sete, foame, frig etc. sunt conexe unor dispozitii organice specifice. ".+fecte. 2e caracterizeaza prin: descarcare brusca, fara control constient, durata scurta, intensitate foarte mare, caracter instinctiv, neculturalizat, foarte expresiv, dezvoltare unipolara ca furie oarba, agresivitate oarba, acces nestapanit de ras, abandon de sine, acces nestapanit de plans. in cazul afectelor, poti savarsi acte grave. )onsecintele pot fi prevenite cu a4utorul unor miscari cu efect cat,artic, ca de exemplu, desfacerea pumnilor, miscari respiratorii, numeri pana la. ;n caz special de afect este angoasa, un sindrom de teama fara obiect, fara 4ustificare reala. Efecte: oboseala, tulburari de concentrare, dezanga4are. <pusul angoasei este furia ca acumulare de excitatie si descarcare in comportamente irationale. $. 2tres psi,ic. +nsamblu de stari si reactii de aparare determinate de: suprasolicitare, agresiune, socuri, zgomote prea puternice. Manifestari: frica, manie, groaza, stari penibile, suferinta sufleteasca, reactii defensive.

9rocese afective secundare 2e caracterizeaza prin faptul ca sunt constientizate si conditionate cultural (sunt educabile, se invata in conditiile vietii sociale , au un grad mai inalt de organizare si diferentiere, desfasurare fazica (spre deosebire de afecte care se descarca brusc , au intensitate moderata in functie de situatie, tin cat tine situatia. Emotii . indeplinesc caracteristicile de mai sus. 2unt bipolare: bucurie - tristete! admiratie - dispret! simpatie - antipatie! speranta - deznade4de. +vem emotia unui eveniment actual sau in perspectiva deoarece este nou, puternic semnificativ pentru viata noastra si insuficient controlat de catre noi.

1nvatare afectiva. 2e invata motivele secundare care genereaza emotii (deci se invata sursele interne ale emotiilor . 2e invata, de asemenea, modul de a manifesta emotia, deci expresivitatea emotiva, sub aspectul controlului formei, dozarii, interpretarii etc.

)and factorul afectogen are o forta foarte mare si exista un conflict intre asteptarile persoanei, pe deo parte, si impre4urarea cu totul neobisnuita, pe de alta parte, se produce instantaneu socul emotional. Dispozitii afective. 2e folosesc expresii ca: Lcum te simtiPL in sensul de Lin ce dispozitie estiPL. +stazi sunt in buna dispozitie, totul mi se pare ca merge bineL. Llasa-ma, sunt prost dispusL. Guna sau proasta dispozitie sunt dispozitii afective difuze si generalizate, de intensitate moderata, care sunt un efect sumatoriu al impre4urarilor in care te afli. in formarea bunei sau proastei dispozitii, un rol insemnat il au relatiile sociale. 9entru explicarea aparitiei unor asemenea fenomene afective, se folosesc notiunile de contagiune afectiva si climat afectiv. A )ontagiunea afectiva consta in transmiterea trairii afective la altii si de la altii. 9e stadion are loc o contagiune afectiva, la o ceremonie funebra, la fel! muzica si spectacolul teatral, orice arta in general, genereaza dispozitii afective. A )limatul afectiv consta in dispozitii afective resimtite de membrii grupului. De exemplu dispozitia sarbatoreasca, dispozitia entuziasta sau dispozitia antrenanta sunt stenice pentru grup si pentru fiecare membru. Dispozitii astenice sunt: agitatia superficiala! neincrederea! insecuritatea! blazarea. Dispozitiile afective pot sa devina trasaturi de caracter daca persista multa vreme in perioada cand se formeaza personalitatea. 2entimente. 1au nastere ca efect si persistentei emotiilor de o anumita polaritate. Exemple: dragosteura! admiratie-dispret. 2unt puternic constientizate! fac parte din structura personalitatii, deoarece se permanentizeaza. +u momente de activare intensa si momente de latenta. De exemplu, nu iti este permanent dor de persoana iubita. 9entru trecerea de la simple emotii la sentiment, este necesara proiectarea ta in altul si valorizarea aceluia. 9rin deprindere, se poate a4unge la satietate si este nevoie de o noua valorizare, o noua motivare. 9asiuni. 2unt procese sau stari afective foarte stabile si angreneaza in structura lor obisnuinte de conduita ale individului. De aceea creeaza necesitatea de a efectua actiunea respectiva. De exemplu, pasiunea pentru arta, pasiunea pentru sport, pasiunea pentru 4ocuri de noroc. ;neori sentimentele pot a4unge pasiuni.

&. 0oata emotiilor

(. ATENIA. 9oziia ateniei n structura psi,ologiei generale a fost puternic controversat : din element central n psi,ologia introspecionist devine lipsit de consisten n be,aviorism. De asemenea, s-a discutat mult dac trebuie considerat un proces, o stare, o activitate sau o condi ie facilitatoare. 9rima constatare de care trebuie s inem seama n definirea ateniei trebuie s fie aceea c ea nu posed un coninut informaional propriu! cea de a doua constatare trebuie s fie aceea c atenia caracterizeaz toate procesele psi,ice de cunoa tere i toate actele comportamentale finaliste, contiente. Din cele dou constatri se desprinde concluzia c termenul cel mai adecvat pentru definirea ateniei este cel de mecanism psi,ic de reglare. +stfel, aten ia este mecanismul psi,ic prin intermediul cruia se poteneaz i se orienteaz selectiv activitatea perceptiv , activitatea mintal (de gndire i activitatea motorie extern, crendu-se condiii psi,ofiziologice optime de finalizare. +tenia pune n eviden o serie de trsturi sau caliti, care: au valori diferite la diferite persoane, ceea ce face necesar testarea i evaluarea ei. )ele mai importante caliti care se cer a fi determinate i msurate sunt: 1 concentrarea, care exprim gradul de activare i intensitatea focalizrii contiinei i controlului voluntar n cadrul percepiei, gndirii i aciunii! " distributivitatea, care const n concentrarea simultan a contiinei i controlului voluntar asupra a dou sau mai multor obiecte sau activit i! $ stabilitatea, proprietate a ateniei de a se menine la nivel optim de concentrare pe toat durata desfurrii unei activiti! opus ei este instabilitatea, care are influen puternic perturbatoare att asupra nv rii, ct i asupra activitii profesionale! & mobilitatea, proprietatea ateniei de a-i deplasa punctul optimei concentrri n concordan cu succesiunea evenimentelor i secvenelor activitii! opusul ei este rigiditatea sau fixitatea 3 stagnarea aten iei ntr-un punct! ( volumul atentiei, adica cantitatea de date ce pot fi cuprinse simultan in planul reflectarii constiente este limitat. #olumul mediu este de (6 elemente. /n explicarea ateniei se confrunt dou tipuri de modele: fiziologice i psihofiziologice. 9rimele pun accentul pe rolul sistemului reticulat activator ascendent i pe raporturile de induc ie reciproc dintre excitaie i in,ibiia central de care se leag n plan comportamental reflexul de orientare i mozaicul cortical cu crearea succesiv i selectiv a dominantelor funcionale. )elelalte (psi,ofiziologice pun accentul pe interac iunea dintre mecanismele neuronale i factorii psi,ici, cum ar fi: motivaia, valoarea scopului, dependena sau independena de cmp, respectiv, introversia i extraversia., fora voinei, autocomanda i autostimularea verbal. 'ormele atentiei Dupa plasarea obiectului atentiei: externa 3 obiectul aflat in ambianta cu actiune exterioara proprie! interna 3 obiectul (imaginile, ideile, sentimentele, gandurile subiectului . Dupa intentia si efortul solicitat, dupa complexitatea mecanismelor prin care este declansata: involuntara 3 forma simpla, declansata spontan, desfasurata fara efort, cu o durata relativ scurta! apare in prezenta unor factori externi sau interni. Este declansata de stimuli interni si externi si consta in orientarea, concentrarea neintentionata, declansata spontan si fara efort voluntar. +tentia involuntara poate fi atrasa de mediul exterior, ca urmare a organizarii particulare a campului perceptiv in care apare un obiect detasat din ansamblu. +ceasta forma a atentiei o intalnim si la animale. Exista cateva calitati ale stimulilor care pot provoca, pot capta atentia involuntara:

intensitatea stimulilor, contrastul, noutatea, aparitia sau disparitia brusca, complexitatea, proprietatea stimulilor de a se adapta interesului etc. Este in general de scurta durata mentinandu-se atata vreme cat dureaza actiunea stimulilor care o provoaca. voluntara 3 forma superioara declansata intentionat, desfasurata cu efort pe interval de timp dorit de subiect (concentrarea . 2e caracterizeaza prin prezenta intentiei de a fi atent si a efortului voluntar de a-l mentine. Deci aceasta forma de atentie depinde in mare masura de individ si de motivatiile sale. 'iind autoreglata in mod constient atentia voluntara este superioara atat prin mecanismele verbale de producere, cat si prin implicatiile ei pentru activitatea omului. +utoregla4ul voluntar se realizeaza prin orientarea intentionata spre obiectul atentiei, selectivitate in functie de scop si cresterea efortului psi,ic. +tentia voluntara este esentiala pentru desfasurarea activitatii, dar datorita consumului energetic sporit, a interventiei oboselii se poate mentine pe o perioada relativ scurta de timp. post-voluntara 3 apare la unii subiecti datorita repetarii nesc,imbate a conditiilor de activitate! ea este Fdeprinderea de a fi atent?. %,. 0ibot sustine ca atentia spontana este singura care exista atat timp cat educatia nu intra in actiune. +tentia este un dar al naturii, repartizata inegal de la un individ la altul. 9uternica sau slaba, are drept cauza starile afective. <mul nu da atentie in mod spontan, decat lucrurilor care il intereseaza, il ating, ii produc o stare placuta, neplacuta ori mixta. =atura atentiei spontane la o persoana releva caracterul acesteia sau cel putin tendintele sale fundamentale. =e arata daca avem de-a face cu un spirit frivol, banal, marginit, desc,is, profund. 0ibot da exemplul unei portarese care in mod spontan da atentie barfelor! pictorul este atras de un frumos rasarit de soare! geologului ii atrag atentia niste roci, in care omul obisnuit nu vede decat niste pietre. +tentia voluntara sau artificiala in opinia lui %,. 0ibot este un produs al trebuintei, aparut odata cu progresul civilizatiei, artei, al educatiei, al antrenamentului. 1si gaseste conditiile de existenta in atentia spontana. +tentia voluntara s-a nascut sub presiunea trebuintei si odata cu progresul inteligentei. Ea este un aparat de perfectionare si un produs al civilizatiei.

*. Voina. #oina este modalitatea superioar de autoreglare a sistemului psi,ocomportamental, care n forma sa complet, este proprie omului i se mpletete strns cu dezvoltarea func iilor contiinei. 2timulii specifici care determin constituirea blocului funcional al regla4ului voluntar sunt obstacolul i dificultatea sarcinilor crora individul uman trebuie s le fac fa nc din primele zile dup natere. )a factori interni favorizani se menioneaz fora proceselor nervoase fundamentale 3 excitaia i in,ibiia 3, ec,ilibrul acestor procese, motiva ia, rezistena la tentaii. 0ezult atunci c voina nu se reduce la un simplu impuls spre ac iune i nu este nici o for spiritual pur, ci o construcie psi,ofiziologic complex, care se dezvolt treptat n ontogenez n contextul activitii fizice i intelectuale 3 n Flupt? cu obstacole de diferite grade de dificultate. < astfel de nelegere a naturii i rolului voinei ne permite s depim att teoria liberului arbitru, potrivit creia voina este o for primordial, situat n afara oricrui determinism, ct i teoria fatalist, a destinului implacabil, care consider aciunile voluntare ale omului ca fiind supuse unui determinism intern, orb, ca n psi,analiz , sau ambiental, ca n be,aviorism. 9rezena mecanismelor regla4ului voluntar confer subiectului uman atributul autodetermin rii, dar aceasta neleas nu n sensul sustragerii aciunii unor factori extravoli ionali, ci n sensul libert ii de a face opiuni i de a elabora decizii care s concorde cu principiul necesitii obiective. +ctul voluntar are o structur psi,ologic multifazic, el punnd n eviden cteva verigi, i anume: 1 apariia impulsului spre aciune i formularea scopului, " analiza i lupta motivelor (atunci cnd subiectul este confruntat cu mai multe cerin e sau solicitri, care trebuie supuse evalurii comparative ! $ elaborarea i adoptarea deciziei de aciune i instalarea strii subiective de autodeterminare: F#reau acest lucru?, F#reau s acionez aa?! & execuia (trecerea efectiv la atingerea scopului propus, cu surmontarea obstacolelor care pot apare pe traiectoria ac iunii ! ( analiza rezultatului i generarea informaiei feedbac. de validare sau de corec ie. )a mecanism reglator cu sfer de aciune la nivelul sistemului supraordonat al personalit ii, voina se concretizeaz printr-un set de trsturi generale, precum: 1 fora sau tria, care exprim gradul de efort pe care o persoan poate s-l susin pentru nvingerea obstacolelor interne sau externe! " perseverena, care const n meninerea sau repetarea efortului voluntar pn la finalizarea aciunii! $ consecvena, care reprezint rezistena liniei de conduit adoptate la influena perturbatoare, precum i concordana dintre vorbe i fapte! & fermitatea, care exprim capacitatea subiectului de ai menine ,otrrea luat, n pofida diverselor presiuni ce se exercit din afar asupra lui! ( independena, care reprezint capacitatea subiectului de a lua pe cont propriu adoptarea deciziei i ,otrrii de aciune, fr a apela la spri4in extern! * ini iativa, care exprim gradul de activism intern al subiectului, promptitudinea de implicare n ac iune ntr-o situaie sau alta. #ointa ca modalitate superioara de organizare functionala a personalitatii umane, se impune prin cateva calitati si anume: B 'orta exprima capacitatea mecanismelor de autoreglare de a mobiliza si concentra energia neuropsi,ica si musculara in vederea asigurarii rezistentei la presiunea pulsiunilor interne si a stimulilor din afara. 9utem spune ca o persoana are o vointa cu atat mai puetrnica cu cat ea poate sasi stapaneasca trebuintele sau starile interne bulversante sau daca poate depasi obstacole de intensitate foarte mare. 'orta vointei se dobandeste prin educatie, incepand din familie, unde copilul ia contact pentru prima data de semnificatiile lui trebuie Q nu trebuie, se poate Q nu se poate, drept Q obligatie etc. si unde i se creeaza acele situatii 3obstacol, care sa-l determine la efort, la automobilizare si autocontrol, si continuand apoi in cadrul celorlalte sisteme de socializare.

B 9erseverenta consta in mentinerea efortului voluntar la nivel optim atat timp cat este necesar pentru atingerea scopului, in pofida diferitelor piedici ce pot aparea in calea tingerii unui obiectiv. 9erseverenta se poate masura dupa numarul tentativelor pe care un subiect le face pentru a indeplini o activitate care presupune multe obstacole. )a si in cazul fortei, perseverenta este un rezultat al educatiei, imbinat cu rezervele energetice de care dispune persoana. 1n cazul pasionatilor de anumite activitati se poate a4unge la ,iperperseverenta (una din cele 15 dimensiuni ale personalitatilor accentuate. O, :eon,ard, 9ersonalitati accentuate in viata si in literatura . <pusul perseverentei este delasarea sau >lenea?. B )onsecventa se exprima in stabilitatea scopului si a liniei de conduita, in concordanta dintre convingeri si actiune, dintre vorba si fapta. Ea se integreaza si ca o dimensiune in structura caracterului, fiind o trasatura importanta a personalitatii umane mature. <pusul consecventei este inconsecventa, care sta la baza fluctuatiilor si instabilitatii deciziilor, a ,otararilor si scopurilor. B 'ermitatea indica stabilitatea operational 3instrumentala a deciziilor si ,otararilor luate in diferite situatii, in pofida tentativelor potrivnice ale celor din 4ur, de a ne determina sa revenim asupra lor, spre a le modifica sau anula. <pusul fermitatii este influentabilitatea, comportamentul devenind oscilant si fluctuant, persoana fiind g,idata, nu atat de convingerile proprii, cat de influentele celor din 4ur. B 1ndependenta exprima capacitatea unei persoane de a-si organiza si duce viata pe cont propriu, pe baza ,otararilor si scopurilor formulate in mod independent. <pusul ei este dependenta, care consta in absenta unui orizont si a unor repere existentiale clare, in dificultatea sau imposibilitatea de a lua o ,otarare sau de a trece la actiune fara un spri4in din partea altcuiva.

6. Motivaia. 9rin termenul de motivaie se desemneaz un ntreg ansamblu de Fentiti? psi,ice care reflect oscilaiile, disonanele i deficitele care apar n cadrul diferitelor componente ale sistemului personalitii, determinnd subiectul s acioneze n direcia nlturrii lor i restabilirii ec,ilibrului. :uat global, motivaia reprezint, aadar, fora motrice intern a comportamentului i activitii, conferindu-ne caracterul de fiin e active i relativ autonome. <rice act comportamental integrat are o anumit baz motivaional, iar motivaia devine o lege general de organizare a comportamentului. Elementul central al structurii motiva ionale este trebuina. +ceasta exprim nevoia puternic consolidat de ceva anume: ,ran, ap, aer, odi,n, micare, adpost, informaie, frumos etc. =esatisfacerea ndelungat a unei trebuine duce la perturbri ma4ore ale ec,ilibrului psi,ic al personalitii. De aceea, trebuinele, prin actualizare, genereaz cele mai puternice motive sau mobiluri de aciune. Cenetic, trebuinele umane se mpart n dou grupe mari: primare sau nnscute (aici intrnd, n primul rnd, trebuin ele biologice i fiziologice i secundare sau dobndite (aici intrnd trebuinele de cunoatere, trebuinele estetice, trebuinele religioase, trebuinele morale . :und drept criteriu urgena i ordinea de satisfacere, +. MasloR a construit Fpiramida trebuin elor?, larg acceptat n psi,ologie. /n forma ei final , piramida cuprinde 7 clase, care n ordine, de 4os n sus, sunt urmtoarele: 1 trebuine biologice 11 trebuine de securitate 111 trebuine de afiliere social 1# trebuinele Eului # trebuine de autorealizare #1 trebuine de cunoatere #11 trebuine estetice #111 trebuine de concordan. Din analiza acestei piramide se dega4 urmtoarele aspecte i relaii: 1 o trebuin este cu att mai improbabil, cu ct este mai continuu satisf cut! " o trebuin nu apare ca motiv dect dac cea anterioar ei a fost satisfcut! $ efectul perturbator al nesatisfacerii cronice a unei trebuin e este cu att mai mare, cu ct trebuin a respectiv se situeaz mai aproape de baza piramidei! & activarea i satisfacerea trebuinelor se subordoneaz legii alternanei 3 o trebuin o dat satisfcut se retrage lsnd locul alteia. 9e lng trebuine, n alctuirea sferei motivaionale a omului intr alte dou componente: interesele i idealurile. 1nteresele realizeaz legtura noastr selectiv i relativ stabil cu diferite aspecte ale realitii i domenii de activitate! idealurile reprezint fora de proiecie i propulsie a etaloanelor i modelelor de devenire a propriei personalit i. Dup efectul n timp pe care l are satisfacerea lor, trebuin ele pot fi mprite n pozitive, care contribuie la meninerea ec,ilibrului personalitii sau la stimularea i meninerea proceselor de dezvoltare, i negative, care determin degradri i tulburri serioase ale tabloului psi,ocomportamental (ex. trebuine de alcool, trebuine de droguri etc. . 0aportat la performana activitii, motivaia pune n eviden o anumit intensitate optim 3 optimum motivaional. /n principiu, activitile uoare i mai puin atrgtoare prin coninutul lor reclam o motivaie mai puternic, iar cele dificile i atractive prin coninut reclam o stare de motivaie mai slab. a motivatia pozitiva si motivatia negativa se refera la tonalitatea afectiva a motivelor, respectiv si la sursa formarii lor. Motivatia pozitiva este produsa de stimulari periodice cum ar fi lauda, incura4ari, recompense si are efecte pozitive asupra activitatilor pe care le determina. )ele negative sunt rezultatul amenintarilor, pedepselor si blamarilor, si ele sunt cele care declanseaz comportamente de retragere, de evitare. b motivatia intrinseca si motivatia extrinseca se diferentiaza dupa legatura cu insusi continutul activitatii pe care o va realiza omul. Motivatia intrinseca sau directa este cea care se satisface prin insasi desfasurarea acelei activitati. De exemplu un astfel de motiv intrinsec este

placerea pentru 4oc. +cesta ii face pe copii sa se implice puternic, sa se 4oace fara sa simta nici un fel de oboseala. Motive intrinseci cum sunt curiozitatea epistemica sau interesul cognitiv se satisfac prin insasi activitatea de invatare, Ele retin permanent atentia si activeaza gandirea asa incat invatarea devine eficienta si se obtin rezultate foarte buna. Motivatia extrinseca sau indirecta nu este legata de continutul activitatii, ci aceasta este numai mi4locitorul satisfacerii acestor motive. ;n copil care invata pentru ca i s-a promis un cadou va fi motivat indirect pentru a depune eforturile corespunzatoare. =u-i va face placere si, adesea ii va fi foarte greu. %anarul care isi va alege un loc de munca doar pentru ca are salariu bun va fi indirect motivat, ii va fi foarte greu sa desfasoare acea activitate si s-ar putea sa fie nefericit. 9rin urmare cea mia buna motivatie ptr o activitate este cea intrinseca, dar cea extrinseca poate fi asociata cu prima si astfel creste nivelul general al stimularii si al sustinerii energetice. c Motivatia afectiva si motivatia cognitiva. Motivatia afectiva este determinata de nevoia omului de a se bucura de iubirea si aprobarea celorlalti pentru ceea ce face. ;n elev mic poate invata motivat de dorinta lui de a pastra dragostea parintilor sai. ;n elev de liceu poate sa elaboreze un referat de literatura pentru a raspunde asteptarilor profesorului si a pastra admiratia lui. Motivatia cognitiva este legata si isi are sursa in activitatea de cunoastere a omului si se satisface prin aceasta. 'ormele tipice de motivatie cognitiva sunt: curiozitatea epistemica, interesul cognitiv, nevoia de stimulare senzoriala, de percepere etc.