Rzboiul de Yom Kipur

Cuprins :
I. Descriere.3 II. Natura conflictului i actorii implicai n conflict..4 III. Situaia politic actual...........5 IV. Prejudiciile rzboiului ruso-georgian..............5 V. Desfurarea conflictului propriu-zis..6 VI. Situaia militar...........................................................................7 VII. Negocierile de pace...................................................................7

Bibliografie...8

I.Descriere.
Israelul este situat la captul estic al Mrii Mediterane, delimitat de ctre Liban la nord, Siria la nord-est, Iordania la est, i Egipt, la sud-vest. Acesta se afl ntre latitudinile 29 i 34 N, i longitudinile34 i 36 E. Pe teritoriul suveran al Israelul, cu excepia tuturor teritoriilor capturate de Israel n timpul Rzboiului de ase Zile din 1967, suprafaa este de aproximativ 20.770 km ptrai, dintre care doi la sut este ap.Suprafaa total sub conducere israelian, cnd sunt incluse nlimile Golan i Ierusalimul de Est este de 22.072 km ptrai iar suprafaa total sub control israelian, incluznd zona controlat militar i sub guvernare parial palestinian, Cisiordania, este 27.799 km ptrai. Temperaturile n Israel variaz foarte mult, mai ales n timpul iernii. Regiunile mai mult muntoase pot fi vntoase, friguroase i uneori inzapezite; n Ierusalim ninge cel puin o dat n fiecare an. ntre timp, oraele de coast, cum ar fi Tel Aviv i Haifa, au un climat tipic mediteranean, cu ierni reci, ploioase i veri lungi, calde. Zona Beer eva i Negevul de Nord au un climat semiarid, cu veri calde, iarni reci, dar cu zile mai puine ploioase dect la climatul mediteranean. Negevul de Sud i zonele Arava au clima deertic, cu veri foarte calde i uscate, i ierni blnde, cu cteva zile de ploaie.

Informaii generale.

Statul Israel este o republic parlamentar localizat n Orientul Mijlociu, de-a lungul malului de est al Mrii Mediterane. n urma adoptrii planului de mprire a Palestinei din 1947 al Organizaiei Naiunilor Unite, pe data de 14 mai 1948, odat cu expirareaMandatului britanic pentru Palestina, David Ben-Gurion, preedintele Organizaiei Sioniste i al Ageniei Evreieti pentru Palestina, a proclamat independena Statului Israel n cadrul liniilor de mprire teritorial cuprinse n decizia ONU.Israel se nvecineaz 3

cu Libanul, n nord, Siria n nord-est, Iordania i Cisiordania, n est,Egipt i Fia Gaza, la sud-vest, i conine caracteristici din punct de vedere geografic diverse n suprafaa sa relativ mic. Are capitala n oraul Ierusalim.Israelul este definit n Declaraia de Independen i n legile lui de baz ca un stat evreiesc i democratic i este singurul stat din lume unde evreii sunt majoritari. Israelul este o ar dezvoltat i o democraie reprezentativ, cu un sistem parlamentar i vot universal. Prim-ministrul Israelului servete ca ef al guvernului, iar Knessetul, cu cei 120 de membrii, servete ca organism legislativ unicameral. Scurt istoric Noiunea de ara Israel, cunoscut n ebraic ca Eretz Yisrael a fost important i sacr pentru poporul evreu din timpurile biblice. Potrivit Pentateuh, Dumnezeu a promis terenul la trei Patriarhi poporului evreu. Pe baza scripturii, perioada celor trei Patriarhi a fost plasat undeva la nceputul celui de-al doilea mileniu .Hr., iar primul Regat Israel a fost stabilit n jurul secolului al 11-lea .Hr.. Ulterior el s-a divizat n regatul Israel i cel al Iudeei sau Iuda, care au dinuit n urmtorii 400 ani,fiind cunoscute din Biblie i din diverse surse extrabiblice.Dup cderea Regatului de nord a Israelului n 722 .Hr. regatul Iudeei a persistat pn la cucerirea babiloneana n 586 .e.n. Pn la cuceririle musulmane din secolul al 7-lea EC regiunea a stat sub dominaie asirian, babilonian, persan, greaca,seleucid, a cunoscut din nou o perioad de independen vreme de dou secole sub regatul ebraic al Hasmoneilor i Antipatrizilor , apoi a fost sub dominaie roman, persona,sasanid i bizantin. Prezena evreiasc din regiune s-a diminuat considerabil dup eecul revoltei Bar Kochba mpotriva Imperiului Roman n 132 EC.Cu toate acestea, a existat pemanent o mic colectivitate evreieasc, iar Galileea a devenit centrul su religios Mina i o parte din Talmud, texte centrale evreieti, au fost compuse in timpul secolelor 2 i 4 EC n Tiberias i Ierusalim.n 635 EC, regiunea, inclusiv Ierusalimul, au fost cucerite de ctre arabi i au rmas sub control musulman arab sau turc, cu o parantez cretin cruciat, pentru urmtorii 1300 de ani.Controlul regiunii a fost transferat n urmtorele ase secole ntre Califatul Umayyad, cel Abbasid i state ale cruciailor, nainte de a fi cucerit de sultani mameluci ncepnd cu 1260.n 1516, regiunea a fost cucerit de Imperiul Otoman i a rmas sub dominaie turceasc pn la nceputul secolului al 20-lea.

II.Natura conflictului i actorii implicai n conflict

Rzboiul de Iom Kipur a fost un conflict armat dintre Israel i o coaliie de naiuni arabe condus de Egipt i Siria, care a durat ntre 6 octombrie i 26 octombrie1973. n afar de Egipt, Siria, Iordania i Irak, alte cteva naiuni arabe au fost implicate n rzboi, asigurnd arme sau bani combatanilor. Suma acestor ajutoare este necunoscut.Arabia Saudit i Kuweitul au oferit anumite ajutoare financiare i au trimis o for simbolic s participe la lupte. Marocul a trimis trei brigzi pe front. Palestinienii au participat de asemenea cu trupe la lupte. Pakistanul a trimis pe front 16 piloi militari.Din 1971 pn n 1973, Muammar Gaddafi, liderul Libiei, a trimis avioane de vntoare Mirage i a oferit aproximativ 1 miliard $ pentru finanarea rzboiului. Algeria a trimis escadrile de avioane de vntoare i bombardament, brigzi blindate i zeci de tancuri. Tunisia a trimis peste 1.000 de soldai care au lucrat pentru armata egiptean n Delta Nilului, iar Sudanul a trimis 3.500 de soldai.Radio naional a afirmat c Idi Amin a trimis soldai ugandezi s lupte mpotriva Israelului. Cuba a trimis de asemenea aproximativ 1.500 de soldai, tancuri i elicoptere care au fost angajate n lupte mpotriva armatei israeliene

III. Prejudiciile rzboiului

Israel -2.656 mori, 7.250 rnii, 400 tancuri distruse, 600 avariate/reintrate n lupt, 102 avioane doborte. Coalitia araba-8.528 mori, 19.540 rnii (estimri occidentale),15.000 mori, 35.000 rnii (estimri israeliene), 2.250 tancuri distruse sau capturate, 432 avioane distruse.

IV.

Desfurarea conflictului propiu-zis

Egiptul si Siria si-au lansat atacul impotriva Israelului pe 6 octombrie, 1973. Era Yom

Kippur, ziua sfanta a anunlui evreisc. Avand multi civicli inarmati in sinagogi, Israelul a fost surprins cu garda jos de atacurile coordonate. Sursele de informatie Israelite nu au tinut seama de probabilitaea unui atac arab, iar armata Israelina nu era pregatita pentru un razboi. Armatele lui Sadat au traversat rapid Canalul de Suez, astfel, Egiptul spargand randul de fortificatii Israeliene aflate de-a lungul malului estic al Canalului, numit linia Bar-Lev, pe care Israelienii il credeau impenetrabil. Egiptul a intarit regiunea pentru a-si apara pozitia. Constient de puterea limitata a armatei sale in privinta modului de atac, Sadat nu o ordonat o inaintare spre tinutul detinut de 5

Israel in Sinai. Dimpotriva , armatele sale au luat o mica parte din tinutul aflat pe intreaga lungime a malului estic al Canalului. Intre timp, fortele siriene avansau in teritoriul Inaltimilor Golan.In timpul primei saptamani de razboi, si Siria si Egiptul ar fi facut multe ravagii armatei israelene, ar fi putut lua multe teritorii si ai ar fi putut provoca distrugeri grave centrelor civile israelene. Cu toate acestea, ambele armate nu au putut obtine un avantaj al castigurilor anterioare, asupra lipsei de pregatire israeliana si asupra primelor pierderi ale acestora. Sistemul de comunicare neregulat si lipsit de acuratete dintre Moscova si aceste capitale arabe, a inhibat succesele armate arabe.Pe la mijlocul lui Octombrie, Israelul si-a mobilizat trupele si a lansat o serie de contraatcacuri pe ambele fronturi. In ciuda unor grave pierderi initiale, israeletii au recucerit terenul pe care Siria il capturase si au trecut prin forta dincolo de granitele Siriei, facandu-si curand drum prin artileria Damascului. Intre timp Israelul a lansat a contraofensiva impotriva Egiptului, traversand Canalul de Suez, avansand in Egipt si incojurand Armata a III-a a Egiptului. Pana la sfarsitul razboiului, fortele israelene au avansat pana la 100 km de Cairo si 40 km de Damasc. Cu toate acestea, Israelul n-a considerat necesar din punct de vedere politic sa ocupe cele doua capitale arabe.

V. Situaia militar
Starea precara in care se aflau armatele arabe au grabit incheiarea razboiului. A incurajat de asemenea interventia imediata a Statelor Unite, care au furnizat arme Israelului in timpul razboiului, si Uniunii Sovietice, care au aprovizionat fortele arabe. Amenintarea Israelului de a eradica armata a III-a a Egiptului l-a convins pe secretarul de stat al Statelor Unite, Henry Kissinger sa viziteze Moscova pentru a negocia un acord de incetare a focului cu comandantul sovietic Leonid Brejnev. Pe 23 octombrie, Natiunile Unite au aprobat rezolutia, ceea ce ducea la negocieri intre israeliti si arabi.Si Israelul si Egiptul au incalcat termeni de incetare a focului, iar Israelul si-a continuat incercuirea Armatei a III-a egiptene. Brejnev, crezand intr-o victorie a Egiptului si o posibila destabilizare a guvernului lui israelian, a sugerat presedintelui Statelor Unite, Richard Nixon, ca o actiune a armatei israeliene ar determina un raspuns sobietic, incluzand interventia in favoarea salvarii Armatei a III-a. La raspuns, Kissniger a cerut si a primit totodata permisiunea lui Noxon de a pune trupele americane in alerta nucleara. Si sovieticii si americanii s-au retras aproape imediat dintr-o confruntare. Incetarea focului a avut loc pe 25 octimbrie.Dorinta Israelului de a i se returna prizonierii de razboi cu existenta precara a Armatei a III-a a Egiptului au grabit discutiile la nivel militar intre Israel si Egipt. Aceste tratative au avut loc la kilometrul 101 pe drumul Cairo-Suez din 28 octombrie pana pe la sfarsitul noiembrie. Kissinger, dorind o participare mai mare a americanilor, a angajat o 6

Conferinta de pace a Orintului Mijlociu, avand Statele Unite si Uniunea Sovieticadrept copresedinti, pentru a continua negocierile. Desi a participat si Iordanul, Siria a renuntat sa participe, iar Organizatia de Eliberare a Palestinei nu a fost invitata. Dupa 2 zile de negocieri publice, conferinta a fost suspendata si nu a mai reusit sa se reuneasca.In urmatorii 2 ani, Kissinger a negociat zburand inspre si dinspre capitale arabe si Israel comportandu-se ca un mediat-o. Aceasta tehnica a dus la primul acord de dezarmare egipto-israelene, cerand retragerea Israelului dincolo de Canalul de Suez si infiintarea in ianuarie 1974 a unei forte de instaurare a pacii in zona Canalului (Forta Natiunilor Unite fusese instaurata dupa razboiul din 1956 si a durat pana in 1967). In mai 1974, Siria si Israelul, cu ajutorul lui Kissinger a concluzionat un acord de dezarmare prin care Israelul returna Siriei teritoriul capturat in razboiul din 1973, impreuna cu orasul Al Qunaytrah din regiunea Golan. Au stabilit deasemenea o zona a Natiunilor Unite, fortele israelite si cele siriene in Golan. Un al doilea acord egipto-israelian a fost incheiat in septembrie 1975.

VI.

Negocierile de pace

Pe 24 octombrie, Consiliul de Securitate al ONU a votat Rezoluia nr. 339 prin care se cerea tuturor prilor acceptarea i respectarea ncetrii focului n condiiile prevederilor Rezoluiei nr. 338. ncetarea focului nu a nsemnat i oprirea ciocnirilor de-a lungul liniei frontului i nu a risipit tensiunea militar. Avnd armata a 3-a izolat, lipsit de orice posibilitate de aprovizionare, egiptenii aveau o mare mas de oameni ostatic n minile israelienilor.Israelul a primit ameninarea lui Kissinger (de sprijinire a soluiei ONU de retragere), dar mai nainte de a da vreun rspuns, consilierul egiptean pentru securitatea naional a trimis lui Kissinger un mesaj surprinztor: Egiptul era gata s nceap discuii directe cu israelienii, n condiiile n care acetia din urm erau de acord cu aprovizionarea Armatei a 3-a cu materiale nemilitare (hran i ap potabil) i de asemenea erau de acord cu o ncetare complet a focului.Discuiile au avut loc pe 28 octombrie, fiind purtate de generalul maior israelian Aharon Yariv i de generalul maior egiptean Muhammad al-Ghani al-Gamasy. n cele din urm, Kissinger a dus propunerile lui Sadat, care a fost de acord cu aproape toate punctele fr mult discuie. Punctele de control ale ONU urmau s fie instalate n locul celor israeliene, aprovizionarea armatei a 3-a cu hran, ap i medicamente era permis n continuare, urma s nceap schimbul de prizonieri de rzboi. A urmat o ntlnire la Geneva i, n cele din urm, a fost semnat o nelegere de armistiiu. Pe 18 ianuarie, Israelul a semnat o nelegere de retragere de pe malul estic al canalului, iar ult imii militari israelieni s-au retras n partea de est a canalului pe 5 martie 1974. 7

Bibliografie
Monografii
1. Berque J., LEgipte. Imperialisme et revolution, Paris, 1967. 2. Ilinca Drago, O istorie zbuciumat a poporului evreu, Bucureti, 1999 3. Ionescu Crciun, Coresponden n Orientul Mijlociu, Bucureti, 1985.

Surse electronice
1. http://ro.wikipedia.org