Sunteți pe pagina 1din 9

Orientări
metodologice
în


sociologie

Dis2ncții
şi
dezvoltări

Componente
ale
metodologiei

•  



1
.
Domeniul
referențial

•  Teoria
sociologică
de
referință

•  Metode
şi
tehnici
de
inves2gare
dezvoltate
de‐a
lungul

istoriei
cercetării
sociale



2.
Domeniul
cons2tu2v 


•  Metodologia
cercetării
sociologice


•  Impactul
teoriei
sociologice
asupra
prac2cii
de

cercetare





3.
Domeniul
relațional


•  



•  Teorii
sau
discipline
ş2ințifice
ale
căror
problema2ci

sunt
interferente
cu
metodologia
cercetării
sociologice



•  


Diferențierea
orientărilor

metodologice

•  Criteriul:
principiile
teore2ce
care
au
generat

un
mod
de
abordare

•  Diferențe
intre:

•  Prac2ci
metodologice
“obiec2ve”
(monism

metodologic)

•  Prac2ci
metodologice
“interpreta2ve”
(dualism

metodologic)


















 

Prac2ci
metodologice
obiec2ve

•  Iau
ca
model
ş2ințele
naturii:
fenomenele

sociale
sunt
“obiecte”
similare
celor
naturale

•  Analiza
se
concentrează
asupra
elementelor,

relațiilor
şi
cauzelor

•  Cunoasterea
socială
ia
forma
explicațiilor
şi

predic2ilor,
legilor
şi
generalizărilor
empirice

•  Enunțurile
cogni2ve
sunt
factuale
şi
nu

valorice,
pentru
a
se
asigura
“obiec2vitatea”

Orientări
în
prac2cile
metodologice

obiec2ve

•  Pozi2vismul
(inițiat
de
A.Comte)

•  Operaționalismul
(G.A.
Lundberg,
mijlocul
sec.XX)

•  Empirismul
(a
doua
jumătate
a
sec.
XX,
susținut
la

început
de
P.
Lazarsfeld)

•  Analiza
funcțională
(
a
doua
jumătate
a
sec.
XX;
T.

Parsons,
R.
K.
Merton)

•  Analiza
structurală
(1960‐70;
C.Levi‐Strauss,
R.
Boudon)

•  Analiza
sistemică
(1960‐70:
L.
von
Bertalanffy,
W.

Buckley;
anii
1990
–
Niklas
Luhmann)

•  Neoins2tuționalismul
(după
1990
:
C.
D.
North,

DiMaggio&Powell)

Prac2cile
metodologice
interpreta2ve

•  Acțiunea
umană:
intenționată
şi
saturată
de

semnificații
subiec2ve

•  Acțiunea
umană
guvernată
de
mo2ve(nu
de

cauze),
de
imagini
(nu
de
s2muli)

•  Acțiunea
umană
trebuie
înțeleasă
din

perspec2va
actorului

•  A
analiza
fenomenele
sociale
înseamnă
a
le

analiza
semnificațiile
inves2te
de
actorii
sociali

Enunțuri
teore2ce
cheie
în
prac2cile

interpreta2ve

•  Oamenii
se
raportează
la
lumea
socială
pe

baza
semnificațiilor
pe
care
aceasta
le
are
are

pentru
ei

•  Semnificațiile
se
cons2tuie
şi
se
dezvoltă
în

procesele
de
interacțiune
socială

•  Interpretările
date
semnificațiilor
sunt

modelate
de
condițiile
de
interacțiune
în

situații
concrete
de
implicare

Orientări
ale
prac2cii
metodologice

interpreta2ve

•  “Sociologia
comprehensivă”

(Max
Weber,
sf.

sec.
XIX‐
înc.
sec.
XX)

•  Interacționismul
simbolic
(G.
H.
Mead‐
anii

1930;
H.
Blumer

şi
H.
S.
Becker–
anii
1960;
E.

Goffman
–
1960/70)

•  Etnometodologia
(H.
Garfinkel
–
1960/70)

•  Fenomenologia
sociologică
(A
Schutz
–

1960/70)

Mod
de
structurare
a
fiecărei
orientări

metodologice

•  Principiile
teore2ce
conver2te
în
principii

metodologice

•  Instrumentele
–
metodele
şi
tehnicile
–
de

culegere
şi
prelucrare
a
datelor
empirice

•  Tipul
de
construcție
teore2că

•  Aplicații
ale
cunoaşterii
sociale