Invocatio ad Mariam i Tu, Ce floare eti ntre fecioare De cari a scris cu har Bernard preasfntul La Tine Cea dintia

fac strigare: Alintoareo, lumineaz-mi gndul Spre-aceea ce pe diavol alungndu-1 Prin moartea ei, s-a-nvenicit curat i-ajut-mi s-i spun viaa ludat. Fecioar-mam,-a fiului Tu fiic, Izvor de mil i de bucurie, Prin Care nsui omul se ridic La culmi de umilin i sfinie, Din veac n-a pregetat s-i deie ie Cinstirea mult Tatl-Cel-Ceresc S-mbraci pe Fiul Su n strai trupesc. n pntecu-i ferice s-a-ntrupat Nermurita pace i iubire, Treimii cluz i Domn curat, i Cruia din veci n nemurire Pmnt i cer i vor cnta slvire; Tu, Precist Fecioar, L-ai nscut Pe Cel prin Care toate s-au fcut. n Tine mreia se adun Cu mila i cu-atta ndurare C Tu desvririlor cunun Nu sprijini doar pe cei ce-i fac rugare, Ci deseori din buntate mare Pe muli de bun voie-ntmpinindu-i Chiar nerugat viaa lor o mntui. Ajut, Tu Ce nu cunoti prihana, Fiina-mi n amaruri surghiunit; Gndete la femeia de la Cana Ce-a zis c-s cinii slobozi s nghit Frma pe sub mese risipit. Dei snt fiu al Evei, pctos, Primete, Tu, i crezul meu pios. Dar cum credina-i moart fr fapte, D-mi minte i rgaz s m scutesc De locu-n care-i cea mai neagr noapte! i, rogu-Te, potir cu har ceresc, S-mi pui cuvnt la tronul cel domnesc

Unde se cnt pururea Osana, Tu, Maica Lui, odor al sfintei Ana! ntemniatul duh mi-1 lumineaz, Cci tulburat l simt prin molipsire Cu trupul meu, i greu l-mpovreaz Lumescul jind, farnica iubire. Izbav, Tu, liman de mntuire Al celor ce-s n chin i-n destrmare, Ajut-m, cci voi s-ncep lucrare! Pe cetitori i rog cu struin S-mi dea iertare dac vrednic nu-s Povestea s-o urzesc cu iscusin, Dar tlcuri i voroave le-am adus Chiar de la cel ce prea pios a pus Povestea-n scris; eu spun legenda i S dregei voi pe unde-oi mai grei.