Ce am vrut si ce-am ajuns 2006-05-17, 17:53 Autor: Mihaela B Eram copii...

ce viata grea: trebuia sa invatam, sa ne facem temele, sa castigam campionatele de sah in fata blocului, sa ascultam mereu de cei mari. De abia as teptam sa ne facem mari, sa avem o viata usoara, nu? Ne si faceam planuri despre cum va decurge viata noastra si ce vom face, incepand cu tot ce nu puteam sau n u aveam voie atunci. Acum suntem mari (copii mari, bineinteles). Ce viata usoara : mergem la facultate, mergem la serviciu, ne distram in cluburi cu prietenii, p latim facturi, calculam in cati ani ne vom permite rata la masina. Ne distram, c u alte cuvinte... Si ne facem planuri despre cum va decurge viata noastra si ce vom face, in speci al in prima zi de pensie. Dar oare vom face ce planuim? Acum facem oare ce planu iam odata? Cati dintre fostii cei mici sunt acum ce si-au imaginat atunci ca vor fi? Ma gandesc cum era, cand in liceu ne visam la diverse facultati sau in diverse f unctii. Si ce mandri eram de noi, parca deja totul era stabilit. Acum, nu dupa m ulti ani, constat ca au existat si cativa clarvazatori, dar in multe cazuri, ace le planuiri au fost pierdere de vreme. Nu se vor fi realizat din cauza ca erau mult prea pretentiosi atunci, sau din ca uza ca acum le-au scazut pretentiile sau pur si simplu au gasit un drum mai bun si au profitat de ocazie? Seara, in metrou, vad fete. Sunt si fete senine, sunt si fete parca aflate intrun labirint in care au intrat din greseala sau voit, dar din care nu au sanse sa mai iasa. Ma deprima atata resemnare. Intorc privirea catre o fata senina. Pent ru scurte momente chiar si aceasta are aceeasi privire in gol ca vecinele. Oare ce fel de micuti au fost acestia? Oare suntem stapanii propriilor destine? Sau ca simplu individ in societate, ne supunem rigorilor legilor scrise si nescrise ale societatii? Oare se suporta mai multe consecinte in primul caz sau in al doilea? De ce seara pare ca avem atat de multe pe suflet? Probabil pentru ca scopurilor importante le-au luat loc scopurile marunte. Surpr inzator, dar majoritatea isi chinuie mintea cu intrebari si probleme, de multe o ri inutile, se zbat pentru moartea caprei vecinului, desi asta nu-i ajuta sa pro spere sau sa fie ei mai destepti. Concluzia ar fi doar ca a mai trecut o zi in c are in fapt nu au realizat nimic. Consumul insa a fost mare, iar consecintele se vor suporta. Nu mai este la moda sa fim veseli, optimisti, cu bun simt, si cu respect fata de ceilalti. Ne simtim mai importanti cand denigram pe cineva. Nu oricine poate sa faca asa ceva, si nici asa de bine, nu? Ce stare de euforie trebuie sa existe i n momentul in care un lucru incredintat de cineva devine, datorita tie, barfa zi lei? Acum este la moda sa fim oportunisti, obraznici, egoisti. Ce mare lucru daca pie rdem consideratia unui om? Castigam in schimb batalia de moment. Ce daca nu ne l auda toti pentru asta? Oricum parerea noastra conteaza si nu a celor care vor fi urmatoarele victime. Iar seara suntem cu un pic mai mult oameni moderni. Doar a sta-i scopul, nu? Sa fim moderni, sa incercam sa ne ridicam deasupra. Si daca nu-i asa? Si daca teoria relativitatii se schimba intr-o zi? Si daca in acest timp, nu am stiut sa ne largim orizonturile, in mai multe domenii si reali

zam ca de fapt nu avem backgroundul necesar unui om normal? Doar traim in epoca vitezei si totul este posibil. Daca peste o vreme, sa fii modern inseamna tocmai opusul a ceea ce inseamna astazi? Ne pierdem in haosul necunoscutului? Ne reinventam? Slaba speranta. A fi bun doa r intr-un domeniu este un mic inceput doar. Dar oare avem timp sa realizam acest lucru? Inca nu, pentru ca acum ne preocupa sa fim moderni pentru noi si moderni printre ceilalti.