poetul, primvara , nu tie prea multe nici nu are nevoie.

i ia bicicleta i pedaleaz prin ora numai pe strzile netiute, cele cu pomi care au coroana n afara gardurilor, aplecai exact ct s ajung poetul cu dou degete s culeag doar cte o petal din fiecare, n rotirea lui. un copac e alb, altul d spre mov, alii sunt roii de tot nct omul nostru are degetele cnd albe, cnd mov, cnd sngerii. ce pcat c magnoliile sunt mereu n curi, pe ele le poate atinge numai cnd e o fat frumoas nuntru. strnsele n sn petale, sub tricou, ele nsele i vorbesc despre cum fecioare fiind , rpite de cavalerul clare s-ar putea cumva oare vom fi un nou fruct, oare facem parte dintr-un harem de miresme? ne face dulcea, ne pune-ntr-o carte? n fiece primvar copacii nflorii de pe strzile mici ale oraului ofteaz! nc-o pedal nc-o petal