Despre mine

Intuneric..atat de intuneric..cateodata mi se pare ca sunt singura pe lume..ajunge sa nu aud nicio voce si gata..uneori imi vine sa fug..sa alerg fara oprire si sa ma opresc doar atunci cand mi s-au consumat toate lacrimile si Pamantul ma lasa sa ii cad ostenita in brate. In rest nu ma plang , sunt spre surprinderea multora o fata vesela cu un suras fermecator asa cum ma face sa cred Tom de fiecare data cand ma face sa chicotesc zgomotos...Dragul meu Tom el e singurul care imi asculta toate pledoariile mele legate de lumea mea nevazuta dar pe care simt ca o cunosc atat de bine ca si cum ea ar face parte din mine si invers...El ma face sa "vad"..imi picteaza in cuvinte locuri fermecate pe care le inmagazinez in fiecare sertaras al corpului. De e emplu intr-una din zilele acelea monotone de inceput de toamna cand crezi ca nimic surprinzator nu se mai poate petrece , Tom m-a rapit pentru cateva ore si am fost sa ne plimbam prin padure...cu fiecare pas el imi "picta" fiecare tablou... izvorul de o limpezime racoritoare ce imi susura sub talpi incet ca si cum ar vrea sa pacaleasca timpul..copacii pe care ii imbratisam cu atata ardoare simtindu-le scoarta lipita de obrazul meu..Tom zicea ca daca te concentrezi ii poti surprinde vorbind..si intr-o singura clipa fara sa iti dai seama treceai intr-un regat al fiintelor fantastice unde gnomii cu barbi roscate ce cadeau pana in Pamant traiau in armonie cu elfii de o frumusete izbitoare ce aveau un par lung balai si ochi de culoarea safirului..cu zanele florilor si alte vietuitoare ale padurii.. !m fost o frunza , i-am simtit fiecare nervura , Tom m-a ajutat sa-i vad culoarea aramie..mirosul crud al unei palarii de ciuperca presarata cu picaturi de apa..amanita muscaria..atunci am intins mana spre Tom si mi-am dat seama ca in intuneric vedeam lumina...