Sunteți pe pagina 1din 2

As vrea Mi-ar place sa redescopar puterea sa scriu, aura din interiorul meu, vocea cuvintelor, spiritual imaginatiei, fantoma

a amintirilor. Mai presus de toate as vrea sa am timp sa o fac sa am timp sa fiu lenesa, sa am timp sa gandesc, sa am timp sa beau o ceasca de cafea si sa scriu un cuvant. Vreau ca timpul sa stagneze , inima sa nu mai bata, sangele sa nu-mi mai curga prin vene, vreau eternitate in moarte si nemurire in viata. Vreau ca imposibilul sa devina posibil si posibilul- imposibil. Vreau tot ce nu se poate sa se poate si tot ce se poate sa nu mai fie. Vreau luna de pe cer sa-mi intre in privire, vreau ca soarele sa nu mai rasara dimineata. Dar ce rost au toate daca nu te am pe tine? Atunci vreau mai bine ca in fiecare dimineata sa fi pe zambetul meu. As vrea ca dimineata sa ma trezeasca o raza de soare, dar afara sa fie luna plina. Poate exista o a doua dimensiune, nu poate si daca ci chiar cred, ba sunt destul de sigura si din ce in ce repet mai mult, sunt convisa ca exista. Acolo noaptea e zi, luna e soarele, stelele sunt oameni, moartea inseamna viata, dar mai ales eu SUNT eu in esenta, in eternitate, in tot ceea ce vad ma regasesc pe mine. Sunt ultimul om sau primul sau, poate, nici macar nu sunt om. Dar ce sunt atunci? Sa spunem ca sunt spirit, spiritual mintii, constiintei mele sau al faptelor. SUNT tot ceea ce nu am fost si as fi putut sa fiu, sunt tot ceea ce nu am facut, dar as fi putut face, sunt tot ceea ce nu am vazut atunci dar vad acum. Daca mai vreau pe cineva cu mine SA FIE? Nu mam gandit. Poate ca da, poate ca nu. Cred ca imi place ca pot sa domin, cred ca imi place ca eu guvernez peste tot ce vad. Vreau sa fiu avida, egoista, NU vreau sa impart. Vreau sa am curajul sa spun nu. Dar e viata asta sa fi singur? Dar totusi n-am nevoie de viata cand am moarte si nu am nevoie de muritor daca vreau nemurire, eternitate.

Totusi am o lume, o dimensiune numai a mea. Deci nu am ce bariera sa traversez, defapt nu am viata, dar n-am nici moarte. Am NIMIC daca se poate define asa. Sunt eu in intuneric, dar vreau sac red ca exista luna. Sunt eu in agonie, dar vreau sa cred ca e visare. Sunt eu in sufletul gol si vreau sa cred ca n-are cine sa ma raneasca. Este esenta mea ce a iesit din trup si vrea sa creada in imposibil, dar nu stie ca imposibilul este doar absenta posibilului, iar intunericul e doar absenta luminii, asa cum agonia si viasarea sunt doar stari ale mintii. Asa ca TREZESTE-TE !