Afar-i toamn

de Mihai Eminescu
Afar-i toamn, frunza mprtiat, Iar vntul svrl n geamuri grele picuri; i tu citeti scrisori din roase plicuri i ntrun ceas gndeti la viaa toat. Pierzndu-i timpul tu cu dulci nimicuri, Nai vrea ca nimeni n ua ta s bat; Dar i mai bine-i, cnd afar-i sloat, S stai visnd la foc, de somn s picuri. i eu astfel m uit din jet de gnduri, Visez la basmul vechiu al znei Dochii, n juru-mi ceaa crete rnduri-rnduri; De odataud fonirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scnduri Iar mni subiri i reci mi-acoper ochii.