Scurt istoric

Integrarea monetara este acel proces de formare a unei uniuni monetare, a unui spatiu in care monedele mai multor tari sunt legate intre ele in mod irevocabil: fiecare moneda se raporteaza la o moneda 'ancora' sau monedele nationale sunt inlocuite cu o singura moneda, care va fi folosita in intreaga zona. O uniune monetara formata in acest mod este un spatiu economic in care tarile respective renunta la politica monetara proprie, la folosirea instrumentelor specifice - in special la instrumentul curs valutar - in favoarea unei politici monetare si de curs comune. O uniune monetara este, in fapt, o continuare a etapelor anterioare de integrare, etape in care un anumit factor a contribuit la progresul integrarii: liberalizarea comertului in prima faza (aceea a formarii uniunii vamale) si liberalizarea circulatiei factorilor de productie in faza formarii pietei comune si a uniunii economice. Ulterior, este randul monedei sa contribuie la progresul integrarii si sa devina un suport al uniunii politice si monetare. Un argument forte in favoarea integrarii monetare europene l-a constituit faptul ca tarile europene doreau sa-si sporeasca forta economica pe plan mondial, iar utilizarea unei singure monede contribuia la amplificarea schimburilor comerciale si a operatiunilor financiare, nu numai in interiorul zonei, ci si in relatiile cu restul lumii. In acest mod, aparea efectul favorabil al 'economiilor datorate dimensiunii activitatii economice' (economii de scara), aspect cheie in competitia cu marile companii americane si aponeze. !rimii pasi in directia integrarii economice si monetare europene s-au realizat in anii "#$ ai secolului %%, cand s-au semnat doua tratate importante: - Tratatul de la Paris, in anul &'#&, tratat privind infiintarea (omunitatii )conomice a (arbunelui si a Otelului*&+, la care au participat , tari: -ranta, .ermania, Italia, /elgia, Olanda, 0u1emburg. !ana la sfarsitul anului &'#2, s-au eliminat in spatiul celor , tari aproape toate ta1ele vamale, restrictiile cantitative si alte bariere la comertul cu carbune, cocs, fonta, otel si fier vechi. - Tratatul de la Roma, din anul &'#3, privind infiintarea (omunitatii )uropene a )nergiei 4tomice ()U546O7) si tratatul privind infiintarea (omunitatii )conomice )uropene (())). Obiectivele ()) de politica comunitara vizau: &. Infiintarea uniunii vamale si realizarea unei protectii comune fata de terti. )liminarea tuturor tarifelor interne si adoptarea unui tarif e1tern comun au dus la realizarea uniunii vamale depline in iulie &',89 :. (irculatia libera in spatiul ()) a marfurilor, serviciilor, capitalurilor si fortei de munca9 ;. 5ealizarea unei politici comune in domeniul agriculturii (!4() si transporturilor. !olitica agricola comuna garanta practicarea unor preturi comune, prin recurgerea la preturi interne de spri in si la ta1e vamale la importuri. In urma acestui tratat, au fost create /anca )uropeana de Investitii si -ondul <ocial )uropean, doua institutii care acordau asistenta si coordonau dezvoltarea economica in spatiul comunitar. ()) a instituit practic un mecanism de cooperare intre statele europene, care a facut necesara ulterior si corelarea politicilor monetare.

<e poate spune ca integrarea monetara europeana incepe cu mecanismul =sarpelui monetar> in &'3&, continua cu infiintarea in mod oficial a <istemului 7onetar )uropean (<7)) in &'3' si se definitiveaza prin introducerea monedei unice incepand cu & ianuarie &''', initial in && tari. ?<arpele monetar> s-a instituit prin acordul de la @ashington din &'3&, prin care mar ele de variatie permise ale monede #;#g,;f lor nationale in raport cu dolarul erau largite de la &A la :,:#A. (ursul monedelor nationale in raport cu dolarul varia intre limitele reprezentate de cursul plafon si cursul planseu. 4cest mecanism nu aducea insa decat o stabilitate relativa si temporara pe pietele valutare. In realitate, daca o moneda se gasea la cursul plafon, iar alta se situa la limita cursului planseu, variatia cursului de schimb intre cele doua monede era de fapt de 2,#A. 7ai mult, daca o moneda trecea de la cursul plafon la cursul planseu, iar cealalta parcurgea drumul in sens invers, ecartul de curs intre cele doua monede putea a unge la aproape 'A. In aceste conditii, in &'3: se hotaraste in mod oficial limitarea variatiei de curs intre monedele europene la 2,#A, in conditiile in care variatia permisa fata de dolar ramanea la :,:#A. (and se atingeau pragurile de alarma, /ancile (entrale aveau obligatia de a interveni si de a readuce cursurile intre mar ele prestabilite. 7ecanismul =sarpelui monetar> a fost puternic afectat insa de practica speculativa a detinatorilor de dolari, de a solicita <istemului -ederal de 5ezerve - -)B convertirea acestora in aur, aur pe care ulterior il vindeau la preturi mult peste cel oficial, pe piata libera de la 0ondra. In aceste conditii, 7area /ritanie renunta prima la sistem in &'3:, iar pana in &'38 toate statele europene abandoneaza ?sarpele monetar>. In anul &'38, tarile europene erau in cautarea unui nou sistem de asigurare a stabilitatii monetare in zona.

Functionarea sistemului monetar european - realizari si insuficiente

In anul &'38, (onsiliul )uropean de la /ru1elles a hotarat infiintarea Sistemului Monetar European, bazat pe: - o moneda de cont curent numita )(U (european currency unit)9 - definirea unor cursuri pivot ale monedelor nationale europene, in raport cu )(U9 - definirea unui mecanism multilateral al cursurilor de schimb ( Exchange Rate Mechanism ERM), prin care fiecare moneda participanta avea stabilite paritati oficiale cu celelalte monede, paritati derivate din cursul pivot fata de )(U, prin sistem cross. (uloarul de fluctuatie intre cursurile monedelor nationale, precum si intre cursurile acestora si cursul )(U era de C:,:#A. - instituirea unui sistem specific de interventie pe piata monetara. <istemul monetar european (<7)) a devenit functional in martie &'3', avand drept membre opt tari: -ranta, .ermania, Italia, /elgia, Olanda, 0u1emburg, Banemarca si 7area /ritanie.

<tabilitatea cursurilor de schimb era asigurata de acel mecanism al evolutiei acestora intre mar ele de variatie de :,:#A. 4ceste mar e, asa cum am precizat, trebuiau pastrate atat in ceea ce priveste cursul fata de )(U, cat si in ceea ce priveste cursurile dintre monedele europene, fiind un sistem multilateral. (and cursul dintre doua monede tindea sa depaseasca limitele acceptate, trebuiau sa intervina ambele banci centrale. !entru a sustine astfel de interventii, ele se puteau imprumuta reciproc cu sume nelimitate, pe intervale de pana la 3# de zile sau se puteau folosi sume imprumutate de la -)(O7 ( Fondul European de Cooperare Monetara), un organism de cooperare multilaterala intre bancile centrale europene, infiintat in &'3;. 7oneda )(U se calcula ca o moneda cos, pe baza monedelor statelor membre. !onderea fiecareia in cos depindea de !I/-ul tarii respective. 0a infiintarea )(U, acesta cuprindea in cos cele opt monede ale statelor fondatoare ale <7). In &'';, in cosul )(U erau &: monede, cea mai mare pondere avand-o marca germana, iar cea mai scazuta drahma greceasca. (ele &: monede erau: francul francez, marca germana, lira sterlina, francul belgian, guldenul olandez, francul lu1emburghez, coroana daneza, lira italiana, peseta spaniola, escudo portughez, lira irlandeza si drahma greceasca. )(U a fost folosit de institutiile europene pentru stabilirea bugetului si a ta1elor vamale, precum si pentru stabilirea varsamintelor si a prelevarilor comunitare. In cadrul <7), )(U a indeplinit urmatoarele functii: - moneda efectiva in mecanismul de schimb9 - baza de calcul pentru monedele europene9 - baza de interventie utilizata in aplicarea politicilor monetare9 - instrument de reglare intre bancile nationale. 7otivul principal pentru care )(U nu a devenit pana la urma o adevarata moneda a )uropei nu a fost lipsa sa de calitati, ci absenta vointei politice a statelor membre, care nu au dorit acest lucru. Un alt motiv este ca el nu a dus la o asemenea coordonare a politicilor monetare si valutare nationale, care sa fie considerata satisfacatoare de catre toate statele participante. <tabilitatea <7) a fost zguduita serios de reunificarea .ermaniei din &''; si de miscarile speculative din vara acelui an. In august &''; s-a incercat salvarea sistemului, prin largirea mar elor de variatie permise la &#A, dar in acest caz nu se mai putea vorbi de cursuri fi1e. Intrun asemenea canal larg, orice moneda se putea mentine fara a apela la devalorizare sau revalorizare. <e poate spune ca, de la admiterea acestui nou sistem, conditia nemodificarii paritatilor, nu mai era de actualitate. Important era, insa, e1ercitiul participarii la un mecanism care 'simula' o cooperare in cadrul unei zone si, mai ales, importanta era realizarea stabilitatii de facto a cursurilor. In aceste conditii, se urmarea depasirea imperfectiunilor <7) prin realizarea unui nou proiect de unificare monetara in plan european.

Integrarea monetara europeana

<e considera ca adevarat inceput al integrarii monetare europene, raportul lui DacEues Belors, prezentat la (omisia )uropeana in anul &'88. )l constituie punctul de pornire pentru 6ratatul de la 7aastricht, din &'':, tratat care a stabilit calendarul oficial de trecere la moneda unica europeana. In &'88, prin raportul lui Belors se propuneau trei solutii pentru stabilitatea monetara in spatiul european: &. mentinerea in sistem a tuturor monedelor nationale, intre care sa se stabileasca cursuri de schimb definitiv fi1ate9 :. mentinerea in sistem a tuturor monedelor si infiintarea unei monede comune pentru spatiul european. 4ceasta a fost pozitia 7arii /ritanii, care considera ca )(U ar putea indeplini acest rol9 &. renuntarea la toate monedele nationale si instituirea unei monede unice europene. Bin raportul Belors s-a retinut pentru aplicare a treia solutie, pentru realizarea careia trebuiau parcursi urmatorii pasi: - consolidarea !ietei )uropene Unice prin cresterea performantelor economice si financiare ale statelor europene, intarirea concurentei, unificarea pietelor de capital si cresterea eforturilor de coordonare a politicilor monetare9 - infiintarea unor institutii noi cum ar fi /anca (entrala )uropeana (/())9 - transferul competentelor bancilor nationale catre /() si crearea <istemului )uropean al /ancilor (entrale F <)/(9 - trecerea la moneda unica. Ulterior, prin 6ratatul de la 7aastricht din &'':, s-a introdus un nou concept, acela de Uniune )uropeana (U)) care cuprindea: ;. (omunitatea )conomica )uropeana (()))9 2. (ooperarea in materie de politica interna si ustitie9 #. (ooperarea in materie de politica e1terna si securitate. 6ratatul de la 7aastricht cuprindea doua parti: una referitoare la Uniunea )conomica si 7onetara si o alta referitoare la Uniunea !olitica. !rincipiile care au stat la baza realizarii Uniunii )conomice si 7onetare (U)7) si care constituie o componenta principala a obiectivelor Uniunii )uropene, statuau urmatoarele: sistemul economiei de piata sau al concurentei este liber, acolo unde pietele sunt deschise9 stabilitatea monetara este garantata de o dezvoltare ritmica a economiei, de e1istenta unui nivel inalt de ocupare a fortei de munca si de stabilitatea sociala9 finantele publice trebuie sa fie puternice si sanatoase in toate statele membre9

trebuie sa e1iste libertate deplina a miscarii capitalurilor si o perfecta integrare a pietelor de capital.

!rin realizarea Uniunii 7onetare (U7) si introducerea monedei unice, se estima materializarea urmatoarelor obiective pe termen lung: - cresterea stabilitatii interne, prin convergenta ratelor dobanzii si a unei singure rate a inflatiei9 - intarirea stabilitatii e1terne, prin infiintarea unei monede puternice, care sa concureze cu dolarul american9 - cresterea competitivitatii si accentuarea concurentei in spatiul european9 - reducerea riscului si a instabilitatii pe piata europeana. In plus, Uniunea 7onetara se coreleaza indispensabil cu Uniunea )conomica. 4stfel, politica monetara unica trebuie sa genereze stabilitate, pentru a forma un cerc virtuos al increderii in moneda F populatia este dispusa sa economiseasca, investitiile cresc - ca urmare, in respectivul spatiu economic e1ista o crestere stabila si neinflationista. 7ai mult, politica economica si financiara in zona trebuie sa fie guvernata de principiul subsidiaritatii, principiu care prevede ca statele membre pastreaza responsabilitatea politicilor lor economice si financiare, insa ele sunt considerate a fi probleme de interes comun. !entru realizarea obiectivelor Uniunii 7onetare s-a stabilit un calendar care cuprindea trei faze: Faza 1992 1994 )ste faza caracterizata prin masuri de liberalizare a circulatiei capitalurilor, de coordonare a politicilor monetare si de instituire a unei gestiuni sanatoase in domeniul finantelor publice. Faza 1994 199 )ste faza caracterizata de functionarea unor institutii desfiintate ulterior, cum a fost Institutul 7onetar )uropean F I7), cu sediul la -ranGfurt, precursor al /ancii (entrale )uropene. !entru declansarea celei de-a treia faze, I7) trebuia sa pregateasca instrumentele si procedurile necesare aplicarii politicii monetare unice, sa armonizeze regulile si practicile privind colectarea, stabilirea si difuzarea statisticilor, sa elaboreze regulile pentru operatiunile pe care le vor intreprinde bancile centrale nationale in cadrul <istemului )uropean al /ancilor (entrale F <)/(, sa incura eze eficacitatea platilor transfrontaliere etc. Faza care incepe cu 1 ianuarie 1999 si care este in desfasurare. 4ceasta faza este caracterizata de infiintarea /ancii (entrale )uropene, a <istemului )uropean al /ancilor (entrale si de lansarea oficiala a monedei unice )uro, pentru inceput ca moneda de cont (book-keeping money), apoi de la & ianuarie :$$: si ca moneda cu e1istenta fizica. 4dmiterea tarilor la cea de a treia faza a Uniunii )conomice si 7onetare a fost conditionata de indeplinirea a cinci criterii de con!ergenta, reprezentand testul economic de evaluare a stadiului de pregatire pentru aderare a unei economii nationale. 4ceste criterii au fost

stabilite prin 6ratatul de la 7aastricht, ratificat de catre toate tarile membre U) in &''; si se refera la tinte in domeniul inflatiei, finantelor publice, ratelor dobanzii si cursurilor de schimb, dupa cum urmeaza*:+: - sta"ilitatea preturilor - rata medie a inflatiei din ultimele &: luni (calculata prin indicele preturilor de consum) nu trebuie sa depaseasca cu mai mult de &,# puncte procentuale rata inflatiei din primele trei state cu cele mai reduse nivele ale ratei inflatiei9 - finantele pu"lice# pozitia bugetara a unei tari trebuie sa fie sustenabila, respectiv sa nu e1iste un deficit bugetar e1cesiv. In particular, aceasta inseamna: (i) deficitul bugetar consolidat al statului nu trebuie sa depaseasca nivelul stabilit in 6ratat de ;A din !I/9 daca aceasta valoare este depasita, deficitul bugetar trebuie sa fie redus substantial si continuu, catre o valoare apropiata de cea de referinta sau depasirea valorii de referinta sa fie temporara si e1ceptionala, (ii) datoria publica bruta nu trebuie sa depaseasca ,$A din !I/ sau daca are valori mai mari trebuie sa se diminueze semnificativ si sa se apropie de valoarea de referinta intr-un ritm satisfacator9 - ratele do"anzii - randamentul mediu al titlurilor de stat pe termen lung, calculat pe ultimele &: luni, nu trebuie sa depaseasca cu mai mult de : puncte procentuale randamentul aferent titlurilor de stat din primele trei state cu cele mai reduse niveluri ale inflatiei9 - cursurile de sc$im" - trebuie sa se mentina in mar ele de fluctuatie convenite prin mecanismul ratelor de schimb din cadrul <istemului 7onetar )uropean, pentru cel putin : ani, fara a se proceda din propria initiativa la deprecierea monedei fata de celelalte monede ale statelor membre (sa participe la asa numitul ERM ! Exchange Rate Mechanism sau noul mecanism al cursului de schimb "ERM - "e# Exchange Rate Mechanism, succesorul lui ERM$. In conformitate cu 6ratatul de la 4msterdam (&''3) care este parte integranta din 6ratatul Uniunii )uropene, toate tarile care devin membre ale Uniunii trebuie sa adopte euro ca moneda de circulatie, dupa o perioada care poate fi mai mult sau mai putin e1tinsa. In acest conte1t, institutiile monetare ale tarilor candidate vor trebui sa faca fata mai intai e1igentelor impuse de acest sistem. Bupa cum este precizat in (onventia pentru )57 II (& septembrie &''8), fiecare tara candidata va trebui sa isi defineasca un curs al monedei nationale fata de euro, precum si o banda de fluctuatie de C&#A. (andidatele la zona )uro trebuie sa mentina moneda nationala in conformitate cu cerintele )57 II, pentru o perioada de cel putin doi ani inainte de adoptarea monedei unice. 7area /ritanie, Banemarca, <uedia, .recia nu au aderat initial la Uniunea 7onetara (faza a treia). .recia a adoptat euro la & ianuarie :$$&, cand a indeplinit criteriile de convergenta. 7area /ritanie a negociat o clauza speciala de optiune, care ii da dreptul sa treaca la euro oricand doreste. !entru <uedia si Banemarca adoptarea monedei unice depinde de rezultatele referendumurilor nationale facute in acest sens. In acest moment, situatia Uniunii )uropene este urmatoarea: - :# state membre, din care &: pro-euro si &; non-euro. (ele &: state care au adoptat euro sunt: -ranta, .ermania, Italia, /elgia, Olanda, 0u1emburg, <pania, !ortugalia, Irlanda, .recia, 4ustria si -inlanda. (ele ; state non-euro cu clauza de optiune ( opting-out) sunt <uedia, Banemarca si 7area /ritanie. (ele &$ state non-euro admise la & mai :$$2 sunt: !olonia, <lovenia, <lovacia, Ungaria, 5epublica (eha, )stonia, 0ituania, 0etonia, 7alta, (ipru9

- : state in curs de definitivare a negocierilor, care vor adera la orizontul lui :$$3: 5omania si /ulgaria9 - : state care nu au inceput inca negocierile, dar si-au e1primat dorinta de a adera la U): 6urcia si (roatia. In ceea ce priveste atri"utiile %ancii &entrale 'uropene (%&'), infiintate la & ianuarie &''', ele pot fi sintetizate astfel: - !eg$eaza la sta"ilitatea preturilor in zona euro* In conformitate cu 4rticolul &$# din versiunea consolidata a 6ratatului Uniunii )uropene, obiectivul principal al /() este mentinerea stabilitatii preturilor in %ona euro. <tabilitatea preturilor trebuie mentinuta pe termen mediu, astfel incat nu se asteapta din partea /() sa faca fata variatiilor de pret cauzate de socuri pe termen scurt. In &''8, Institutul 7onetar )uropean a definit stabilitatea preturilor ca fiind =cresterea anuala a Indicelui 4rmonizat al !returilor de (onsum> (I4!() pentru zona euro sub :A>. I4!( este o medie ponderata a indicilor preturilor de consum, colectati intr-o maniera uniforma din statele zonei euro. - autorizeaza emisiunea "ancnotelor euro* - ela"oreaza si aplica politica monetara europeana* Instrumentele politicii monetare ale /() sunt: rezervele minime, operatiunile pe piata libera si facilitatile permanente. !entru a-si imbunatati lichiditatea, bancile centrale nationale se imprumuta de la /(), fie pe termen scurt, fie pe termen mai lung. /ancile pot obtine (sau plasa) lichiditatile de care dispun la /(), la o rata de schimb predeterminata (asa numita facilitate de imprumut sau de depo%it permanenta). In fiecare saptamana, /() deschide o licitatie pentru institutiile echivalente din zona euro (banci si alte institutii financiare). /ancile informeaza /() asupra ratei dobanzii pe care ele sunt dispuse sa o plateasca pentru aceste imprumuturi, fiind creditate cele care ofera cea mai buna rata (cea mai mare). In fiecare luna, (onsiliul Birector al /() hotaraste limita inferioara a ratelor dobanzii in cadrul acestei operatiuni de licitatie, asa numita rata minima de licitare. - administreaza rezer!ele !alutare ale statelor mem"re* - promo!eaza un Sistem de Plati si Compensare Integrat numit T+R,'T- 4cesta asigura transferul automatizat si in timp real al sumelor (banii apar in conturile bancilor beneficiare chiar in momentul operarii tranzactiei si pot fi folositi imediat). - contri"uie la supra!eg$erea prudentiala a institutiilor de credit din tarile mem"re. 7ai mult, in acelasi articol &$# amintit anterior, se specifica faptul ca, fara a pre udicia scopul stabilitatii preturilor, /() trebuie sa sustina politicile economice generale ale Uniunii )uropene, in vederea atingerii obiectivelor comunitare reprezentate de =progresul social si economic, un nivel ridicat al ocuparii fortei de munca si o dezvoltare echilibrata pe termen lung>. 4cest lucru ar putea demonstra faptul ca /() nu este indiferenta fata de dezvoltarea economica a zonei euro.

.u constituie atri"utii ale /(): - nu are responsabilitatea evolutiei cursului euro9 - nu elaboreaza regulamente de functionare a bancilor comerciale, ci doar recomandari si norme prudentiale9 - nu actioneaza ca imprumutator de ultima instanta pentru bancile centrale din zona euro. 6rebuie sa mentionam totodata ca, /() este independenta de !arlamentul )uropean, deci nu depinde de factorul politic.

/oneda euro
6ratatul de la 7aastricht schita un cadru general pentru lansarea si functionarea Uniunii )conomice si 7onetare, dar nu preciza nimic despre moneda unica. !entru a da solutii acestor intrebari, (omisia )uropeana a supus dezbaterii la ;& mai &''# o 'carte verde a modalitatilor practice de a introduce moneda euro'. <-au analizat atunci trei scenarii: &. 'big bang-ul imediat': toate tarile trec imediat la euro inca de la inceputul celei de-a treia faze (cea a lansarii U)7). (hiar daca era simpla si menita sa diminueze costurile tranzitiei, o astfel de alegere ar fi dus la o mare confuzie, datorata imposibilitatii de a regla problemele practice si logistice intr-un interval de timp atat de scurt. :. 'big bang-ul decalat': tarile participante continua pentru o anumita perioada sa foloseasca monedele nationale, iar ulterior se introduce si euro de catre tarile vizate. 4cest scenariu era incompatibil insa cu dispozitiile tratatului, pentru ca lasa sa planeze o indoiala asupra ireversibilitatii procesului si a introducerii efective a monedei unice. ;. 'scenariul de referinta': pentru a asigura credibilitatea si ireversibilitatea trecerii la euro, anumite operatiuni incep sa se efectueze in noua moneda de la & ianuarie &'''. 4stfel, scenariul presupunea la randul sau trei etape:

punerea in functiune a <)/( (<istemul )uropean al /ancilor (entrale) si fi1area listei tarilor participante la euro (pana la & ianuarie &''')9 lansarea U)7, cu fi1area definitiva si irevocabila a paritatilor, conducerea politicii monetare unice de catre /(), trecerea in euro a emisiunilor de titluri publice si a tranzactiilor interbancare, aplicarea unui principiu nici de obligare, nici de interdictie in utilizarea monedei (de la & ianuarie &''' pana la & ianuarie :$$:). 7onedele nationale urmau sa fie, pe toata perioada, simple diviziuni nedecimale ale monedei euro. Bin momentul introducerii euro, toate referirile la )(U se transfera asupra acestuia, paritatea fiind de &:&9 introducerea bancnotelor si a monedelor euro (la & ianuarie :$$:), cu retragerea in cateva saptamani a unitatilor monetare nationale. 4cest scenariu este adoptat de catre (onsiliul )uropean de la 7adrid in decembrie &''#. Prin urmare, etapele introducerii euro au fost#

&. 0a & ianuarie &''8 s-au selectat statele europene care indeplineau criteriile de convergenta9 :. 0a & ianuarie &''' s-a introdus euro ca moneda de cont in && state europene. In scopul transformarii preturilor si tarifelor din moneda nationala in euro s-au stabilit && rate fi1e de conversie, dupa cum urmeaza:

7arca germana - &,'##8;$9 -rancul francez - ,,##'#3$9 -rancul belgian - 2$,;;''$9 -ranc lu1emburghez - 2$,;;''$9 !eseta spaniola - &,,,;8,9 )scudo portughez - :$$,28:9 0ira irlandeza - $,383#,29 0ira italiana - &';,,:39 .ulden olandez - :,:$;3&$9 <ilingul austriac - &;,3,$;9 7arca finlandeza - #,'2#3;$.

Bin ianuarie :$$&, drahma greceasca a intrat si ea in grupul monedelor participante la euro, rata de schimb a acesteia fiind de ;32,# drahme la & euro. !latile in numerar au continuat sa se faca in moneda nationala in aceasta perioada. !latile in euro se faceau intre guverne, banci, operatori ai pietei de capital si mari companii. In perioada & ianuarie &''' F & ianuarie :$$:, bancile comerciale au oferit detinatorilor de conturi de economii in moneda nationala posibilitatea convertirii lor in euro. Be asemenea, la cerere, platile prin virament se puteau face in euro. ;. 0a & ianuarie :$$: s-au introdus bancnotele si monedele divizionare euro. 6imp de , luni, acestea au circulat in paralel cu bancnotele nationale9 2. Be la & iulie :$$:, euro a devenit singurul mi loc legal de plata in &: state europene.

'fectele generale ale introducerii euro pot fi sintetizate astfel#

- s-au redus cheltuielile aferente tranzactiilor valutare. )liminarea necesitatii schimbului si a cheltuielilor cone1e (comisioane bancare, cheltuieli cu plata personalului anga at in gestionarea valutei, utilizarea de instrumente financiare de limitare a e1punerii la risc etc.), a diminuat cu mult costurile companiilor cu activitate de comert e1terior9

- utilizarea crescanda a euro a dus la diminuarea riscului si a instabilitatii pe pietele europene. <e poate spune ca moneda unica a potentat avanta ele comertului liberalizat de bunuri si servicii cu cele ale integrarii pietelor factorilor de productie. Introducerea, de la & ianuarie &''' a <istemului de !lati si (ompensare 645.)6, a fost de natura a facilita foarte mult operatiunile de plati intra-comunitare9 - s-a eliminat ineficienta politicilor monetare nationale necoordonate si a crescut stabilitatea si credibilitatea politicii monetare europene9 - transparenta preturilor si posibilitatea compararii lor cu usurinta a adus la accentuarea concurentei intre agentii economici, pe toate pietele de bunuri si servicii9 - standardizarea contabilitatii a antrenat cheltuieli importante pentru firme, insa a dus la uniformizarea raportarilor financiare9 - e1pansiunea pietelor financiare a adus firmelor mai multe facilitati de finantare, moneda unica fiind de natura sa atraga o serie de flu1uri investitionale semnificative9 - s-au atenuat decala ele de dezvoltare economica a tarilor participante. )uro poate fi considerat, din acest punct de vedere, un catalizator de integrare macroeconomica, deoarece statele nu puteau sa detina aceeasi moneda si sa aiba politici economice dispersate. (oordonarea politicilor economice devine astfel premisa esentiala a credibilitatii monedei, echilibrului si succesului Uniunii )conomice si 7onetare9 - moneda euro a devenit un concurent credibil pentru dolarul american pe piata internationala. Bupa , ani de la lansarea sa, euro a devenit cea mai utilizata moneda internationala dupa dolar, inaintea Henului aponez si a lirei sterline. In concluzie, )uropa este la inceputul unui proces de integrare monetara, a carui anvergura si efecte sunt greu de evaluat cu e1actitate astazi.

0eza!anta1ele euro (el mai des invocat inconvenient al punerii in practica a Uniunii 7onetare este pierderea suveranitatii nationale, din cauza transferului la nivel comunitar al unor competente nationale de ordin monetar si fiscal. !e de alta parte, tari integrate cu economii mai putin prospere au pierdut solutia recurgerii la devalorizarea monedei nationale care le permitea sa-si amelioreze temporar competitivitatea economiei lor. )ficienta recurgerii la devalorizare este totusi contestabila, caci ea are un impact inflationist imediat, datorita scumpirii importurilor, dar si pentru ca reprezinta o solutie facila, eludand adevaratele probleme. 4lte dezavanta e pot fi rezumate astfel: - costuri substantiale pe termen scurt F spre e1emplu costurile implementarii la toate nivelele (micro si macroeconomic) ale sistemelor informatice capabile sa e1ecute prompt tranzactiile in euro si sa realizeze automat conversia monedelor nationale in euro, au fost e1trem de ridicate9

- viata politica e1acerbata, care a insotit procesul de creare a Uniunii 7onetare, ignorandu-se de multe ori realitatile economice. O astfel de situatie, in conditiile unei recesiuni economice, poate avea repercusiuni serioase asupra U79 - amenintarea deflationista. 5espectarea planului /() de realizare in spatiul euro a unei inflatii reduse - :A - ar putea duce, daca acest proces este ?scapat> de sub control, la un soc deflationist puternic9 - lipsa de coerenta si de instrumente a /() de a gestiona situatii de criza. In cazul unor crize severe, s-ar putea ca anumite tari sa iasa din sistem, situatie pentru care nu sunt prevazute nici un fel de proceduri*;+. III In primii ani dupa lansare, oficialii /ancii (entrale )uropene au pretins ca au o atitudine absolut neutra fata de cursul de schimb al monedei unice. )i au sustinut adesea ca modul cel mai potrivit de a sustine valoarea internationala a euro este prin asigurarea stabilitatii preturilor in )U5O04JB. 4stfel, dupa cum reiese din pozitia oficiala, nivelul cursului de schimb nu este un obiectiv in sine al politicii monetare unice. (a atare, oficialii /() s-au opus de mai multe ori ideii de a folosi stabilizarea cursului de schimb (adica cresterea ratei dobanzii cand euro se depreciaza si viceversa), in ciuda perceptiei publice ca rata de schimb euroKU<B este principalul etalon al masurarii succesului euro. Un euro prea slab in raport cu moneda americana a declansat totusi o interventie in forta, in toamna anului :$$$. !e de alta parte, un euro prea puternic (&,; U<BKeuro), a dus la numeroase discutii legate de efectul nefavorabil asupra e1porturilor si scaderea competitivitatii produselor europene pe pietele e1terne. In concluzie, perioada de e1istenta relativ scurta a euro pare sa fie caracterizata de o rata de schimb foarte volatila (si nu intotdeauna ustificata pe baze economice). In anii ce vor urma, nu ar fi e1clus ca /() si -ederal 5eserve sa decida sustinerea comuna a unei rate de schimb euroKU<B mai stabila.