CARACTERIZARE GENERAL A DREPTULUI CIVIL 1. Definitia, rolul si principiile dreptului civil 1.1.Definitia dreptului civil 1.1.1.

ntelesurile expresiei "drept civil" Expresia "drept civil" este susceptibila de mai multe ntelesuri. [1] ntr-o prima acceptiune, prin drept civil (mai exact drept subiectiv civil) se desemneaza un element al continutului raportului juridic civil (corelativ obligatiei civile), adica posibilitatea subiectului activ de a avea o anumita conduita, de a pretinde subiectului pasiv o conduita corespunzatoare, iar, n caz de nevoie, de a recurge la forta coercitiva a statului. ntr-o a doua acceptiune, pe care o vom avea n vedere ceva mai jos, prin drept civil se desemneaza o ramura de drept, adica un ansamblu de norme juridice. Ultima acceptiune este aceea de ramura a stiintei juridice, care are ca obiect de cercetare dreptul civil ca ramura de drept. La rndul ei stiinta dreptului civil constituie obiectivul disciplinei de nvatamnt desemnata cu expresia in discutie. 1.1.2. Definitia dreptului civil, ca ramura de drept n literatura de specialitate au fost formulate mai multe definitii ale dreptului civil, ca ramura a sistemului romnesc.[2] Dintre definitiile oferite, o vom retine pe aceea potrivit careia dreptul civil este un ansamblu normelor juridice care reglementeaza raporturile patrimoniale si nepatrimoniale stabilite ntre persoane fizice si persoane juridice aflate pe pozitie de egalitate juridica.3 1.1.3. Explicarea definitiei dreptului civil, ca ramura de drep civil

n primul rnd definitia de mai sus face referire la continutul dreptului civil, acesta fiind un ansamblu de norme juridice , adica o ramura a sistemului din dreptul romnesc. Normele juridice civile sunt grupate pe categorii ce reglementeaza subdiviziuni ale obiectului dreptului civil, adica sunt ordonate n institutii ale dreptului civil. Dreptul civil cuprinde urmatoarele institutii: raportul juridic civil; actul juridic civil; prescriptia extinctiva; subiectele dreptului civil (persoanele fizice si persoanele juridice); drepturile reale; obligatiile civile (teoria generala a obligatiilor); contractele civile speciale; mostenirea (succes 212x2315c iunile); dreptul de proprietate intelectuala (dreptul de autor si dreptul de proprietate industriala).[3]

Cel de-al doilea element al definitiei priveste obiectul dreptului civil. Acesta este format din raporturile juridice patrimoniale si raporturile juridice nepatrimoniale ce se stabilesc ntre persoane fizice si juridice. Asadar, vom deosebi doua categorii de raporturi juridice civile: raporturi juridice civile patrimoniale; raporturi juridice civile nepatrimoniale.

Raportul juridic patrimonial este acel raport social care, datorita continutului si valorii economice, poate fi evaluat pecuniar (de exemplu raportul nascut din contractul de vnzare-cumparare). Raportul juridic nepatrimonial (numit si personal nepatrimonial) este acel raport social lipsit de un continut economic, deci al carui continut nu poate fi evaluat n bani (spre exemplu, raportul ce are n continutul sau dreptul la nume sau denumire). Trebuie retinut nsa ca dreptul civil nu reglementeaza toate raporturile juridice patrimoniale si nepatrimoniale din societate, si alte ramuri de drept au obiectul format din astfel de raporturi. n functie de natura sau felul drepturilor subiective civile care intra n continutul lor, raporturile juridice civile patrimoniale sunt grupate n doua categorii: - raporturile juridice reale, adica acele raporturi care au n continutul lor drepturile reale; - raporturile juridice civile obligationale (sau de obligatii), adica acele raporturi care au n continutul lor drepturile de creanta, indiferent ca acestea izvorasc dintr-un act juridic sau dintr-un fapt juridic.[4] Raporturile juridice civile nepatrimoniale pot fi grupate n trei categorii: - raporturile care privesc existenta si integritatea subiectelor de drept civil, adica acele raporturi care au n continutul lor drepturi personale nepatrimoniale precum dreptul la viata, sanatate, reputatie, etc; - raporturile de identificare, deci acele raporturi care au n cotinutul lor drepturile prin care se individualizeaza subiectele de drept civil (dreptul la nume, domiciliu, resedinta, denumire,sediu, etc.) - raporturile generate de creatie intelectuala, adica acele raporturi care au n continutul lor drepturile personale nepatrimoniale ce au ca izvor opera stiintifica literara, artistica, inventia sau alte obiect de proprietate industriala (spre exemplu, dreptul la paternitatea operei). Dupa felul subiectelor lor, deosebim trei categorii de raporturi juridice civile; raporturi juridice civile ce se stabilesc numai ntre persoane fizice; raporturi juridice civile ce se stabilesc numai ntre persoane juridice, raporturi juridice civile care se stabilesc intre persoane fizice si persoane juridice.

Cel de-al treilea element al definitiei vizeaza subiectele (partile) raporturilor de drept civil, acestea fiind persoanele fizice si peroanele juridice. Pentru a fi subiect de drept civil nu este necesara o calitate speciala, fiind suficienta aceea de fiinta umana (persoana fizica) sau aceea de colectiv organizat avnd un patrimoniu si un scop determinat (persoana juridica). Subiectele raporturilor juridice civile, indiferent ca ar fi vorba de persoane fizice sau de persoane juridice si indiferent ca ar fi vorba de raporturi patrimoniale sau raporturi personale nepatrimoniale, se afla pe pozitie de egalitate juridica, n sensul ca nici una din parti nu se subordoneaza celeilalte. n acest sens se afirma ca n raportul de drept civil, partile se gasesc "pe picior de egalitate juridica".[5] Trebuie subliniat ca egalitatea partilor din raporturile de drept civil este numai de ordin juridic, iar nu neaparat si economic. Egalitatea juridica a partilor reprezinta att o trasatura caracteristica raportului juridic civil, ct si metoda de reglementare specifica dreptului civil. 1.2. Rolul dreptului civil

n sistemul dreptului romnesc, dreptul civil are un rol deosebit de important, ntruct, prin normele sale, contribuie la ocrotirea valorilor (drepturilor subiective) patrimoniale si personale nepatrimoniale ale persoanelor fizice si juridice. De asemenea, dreptul civil reprezinta o garantie a formarii constiintei juridice corecte, precum si a respectarii si ntaririi moralei. Un aspect foarte important al rolui pe care l ocupa dreptul civil n sistemul dreptului romnesc consta n pozitia sau functia dreptului civil de a fi drept comun fata de alte ramuri de drept. Aceasta nseamna ca, ori de cte ori o alta ramura de drept nvecinata nu contine norme juridice proprii care sa reglementeze un anumit aspect al unui raport juridic sau cnd normele sale ar fi insuficiente, se va recurge la norma corespunzatoare din dreptul civil. De altfel unele ramuri de drept prevad n mod expres mprumutarea unor norme de la dreptul civil. Astfel, potrivit art. 187 C.mun.,"dispozitiile prezentului cod se ntregesc cu celelalte dizpozitii ale legislatiei muncii si, n masura n care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de munca, cu dispozitiile legislatiei civile" (spre exemplu, legislatia muncii nu reglementeaza nulitatea contractului de munca, nsa, prin aplicarea normelor corespunzatoare din dreptul civil, se poate constata nulitatea unui contract de munca) ; art. 1 C. com. dupa ce precizeaza n comert se plica dispozitiile acestui cod, adauga faptul ca unde el nu dispune se aplica

prevederile Codului Civil (de exemplu, art. 1552 C.civ., care stabileste cazurile de ncetare a contractului de mandat, si gaseste aplicare si n privinta contractului de mandat comercial). n alte situatii, mpumutul normelor juridice civile se face n mod tacit, deoarece ramura de drept respectiva nu cuprinde reglementari speciale pentru anumite aspecte, fiind nevoie sa se recurga la dreptul comun, chiar daca nu exista un text de lege care sa trimita expres la acesta. Spre exemplu, art.30 alin.1 C.fam. stabileste ca "bunurile dobndite n timpul casatoriei, de oricare dintre soti, sunt, de la data dobndirii lor, bunuri comune ale sotilor", nsa Codul familiei nu reglementeaza institutia juridica a bunurilor, astfel nct, pentru a se cunoaste notiunea si sfera acestei institutii, se va aplela la norme dreptului civil; potrivit art. 48 alin. 2 si art. 57 alin. 2 C. fam.,recunoasterea unui copil din afara casatoriei poate fi facuta de catre tatal sau nu numai prin declaratie la serviciul de stare civila, ci si prin nscris autentic sau testament, iar, pentru a se vedea daca suntem n prezenta unui nscris autentic sau, dupa caz, a unui testament, va trebui sa se apeleze la normele juridice civile. 1.3. Principiile dreptului civil

1.3.1 Categorii de principii ale dreptului civil Orice sistem de drept este guvernat de anumite principii fundamentale, adica de idei calauzitoare (reguli de baza), comune tuturor ramurilor de drept. n acelsi timp fiecare ramura de drept cuprinde raguli de baza pentru ntreaga legislatie din domeniul respectiv, precum si reguli de baza ce se aplica uneia sau mai multor institutii ale ramurii de drept respective. si, n dreptul civil si gasesc aplicare trei categorii de principii, anume: principiile fundamentale ale dreptului romn; principiile fundamentale ale dreptului civil romn; principii ale uneia sau mai multor institutii de drept civil. Principiile fundamnetale ale a dreptului romn sunt idei de baza ce se regasesc n ntreaga legislatie a Romniei, fiind consacrate de legea fundamentala, precum si de alte legi mai importante. Ele sunt aplicabile tuturor ramurilor de drept, deci si dreptului civil. Principiile fundamentale ale dreptului civil sunt idei calauzitoare pentru ntreaga legislatie civila, viznd deci toate institutiile dreptului civil, chiar daca nu-si manifesta prezenta cu aceeasi intensitate. Aceste principii au o vocatie generala pentru ntreaga ramura de drept civil. Vom include n aceasta categorie: principiul proprietatii, principiul egalitatii n fata legii civile, principiul mbinarii intereselor personale cu interesele generale, principiul ocrotirii si garantarii drepturilor civile. [6] Principiile institutiei dreptului civil sunt idei de baza care se aplica fie numai ntr-o institutie, fie n doua sau mai multe institutii ale dreptului civil, avnd deci o importanta mai redusa dect principiile fundamentale ale dreptului civil. Spre exemplu, principiul consensualismului priveste forma actului juridic civil; principiul chemarii la mostenire a rudelor in ordinea claselor de mostenitori legali, principiul proximitatii gradului de rudenie ntre mostenitorii din aceeasi clasa si principiul egalitatii ntre rudele din aceeasi clasa si de acelasi grad chemate la mostenire sunt specifice devolutiunii succesorale legale; principiul ocrotirii bunei-credinte este ntlnit n mai multe materii ale dreptului civil (drepturile reale, raspunderea civila etc.) etc.

1.3.2. Principiile fundamentale ale dreptului civil Principiul proprietatii este consacrat n Constitutie si dezvoltat de normele de drept civil. Astfel, art.41 din Constitutie se refera la protectia proprietatii private, dispunnd printre altele, ca dreptul de proprietate este garantat si ca proprietatea privata este ocrotita n mod legal de lege, indiferent de titular.Tot la proprietate se refera si art.135 din Constitutie Ct priveste dispozitiile din Codul civil referitoare la proprietate, le vom retine pe cele nscrise n art,480 C,civ., care prevede ca "nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afara numai pentru cauza de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire". Mai subliniem ca normele juridice civile reglementeaza continutul dreptului de proprietate (posesia, folosinta si dispozitia), precum si mijlocul specific de ocrotire a lui (actiunea n revendicare), nsa aceste aspecte vor fi analizate la institutiile corespunzatoare. Ct priveste principiul egalitatii n fata legii civile, n prealabil ,trebuie mentionat ca art.4 ali.2 si art.16 din Constitutie consacra, cu caracter general, principiul egalitatii n fata legii. Pentru persoanele fizice, principiul egalitatii n fata legii civile este nscris n art.4 ali.2 din Decretul nr. 31/1954, potrivit caruia,"sexul, rasa, nationalitatea, religia, gradul de cultura sau originea nu au nici o nraurire asupra capacitatii". Ct priveste persoanele juridice, acest principiu trebuie nteles n sensul ca toate persoanele juridice dintr-o anumita categorie se supun, n mod egal, normelor juridice edictate pentru reglementarea acelei categorii de persoane juridice. Principiul mbinarii intereselor individuale cu interesele colective este consacrat att pentru persoanele fizice, ct si pentru persoanele juridice. Art.1 alin.1 din Decretul nr.31/1954 dispune ca drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute n scopul de

a satisface interesele materiale si culturale n acord cu interesul obstesc, potrivit legii si regulilor de convietuire..."iar art.3 alin.2 din acelasi act norminativ prevede ca drepturile civile "pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic si social"; art.26 lit.e din Decretul nr.31/1954 stabileste ca este persoana juridica acel colectiv de oameni care are o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu afectat realizarii "unui anume scop, n acord cu interesul obstesc". si n Constitutie se regasesc numeroase dispozitii care privesc acest principiu, spre exemplu, art.26 ,art37,art.41 alin.4 si 6 etc. Principiul ocrotirii si garantarii drepturilor subiective civile este consacrat de o serie de dispozitii cuprinse n Constitutie (art.1 ali.3,art.18 ,art.21 etc.) dar si n art.3 ali.1 din Decretul nr,31/1954 potrivit caruia "drepturile civile sunt ocrotite de lege".Acelasi act normativ contine un ntreg capitol referitor la ocrotirea drepturilor personale nepatrimoniale. De asemenea, art,26 din Pactul international privin drepturile civile si politice ale omului (la care Romnia a aderat prin Decretul nr. 212/1974) dispune ca "toate persoanele sunt egale n fata legii si au, fara discriminare, dreptul la o ocrotire egala din partea legii...". Garantarea drepturilor subiective civile este prevazuta si de Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (ratificata de Romnia prin Legea nr.3471994).

2. Normele de drept civil 2.1. Izvoarele dreptului civil 2.1.1. Notiune

Norma de drept civil ar putea fi definita ca regula generala si abstracta care reglementeaza conduita subiectelor n raporturile juridice civile. Forma specifica de exprimare a normelor de drept civil poarta denumirea de izvor de drept civil. Acesta este sensul formal al expresiei "izvor de drep civil", expresie care este susceptibila si de al doilea nteles. Astfel ,n sens material, prin izvor al dreptului civil se desemneaza conditiile materiale de existenta care genereaza normele acestei ramuri de drept. n principiu, singurele izvoare formale ale dreptului civil sunt actele normative, adica actele ce emana de la organele de stat nvestite cu prerogativa legiferarii. n functie de organul de stat de la care emana si de natura lor, deosebim urmatoarele categorii de acte normative ce pot constitui izvoiare ale dreptului civil: legile (atat legile constitutionale, ct si legile organice si legile ordinare);[7] hotarrile si ordonantele Guvernului; ordinele, instruntiunile si regulamentele conducatorilor organelor centrale ale administratiei de stat; actele normative emise de autoritatile administratiei publice locale.

n rndul izvoarelor dreptului civil vom include si actele normative anterioare anului 1990, n masura n care acesetea mai sunt in vigoare (legi, decrete, hotarri ale Consiliului de Ministrii, ordine si instructiuni) precum si reglementarile internationale (conventii, pacte, acorduri etc.) la care Romnia este parte prin aderare sau ratificare.

Raportul juridic civil" este o specie de "raport"(social) (Belein). Raportul juridic civil este o relatie sociala-patrimoniala ori nepatrimoniala - reglementata de norma de drept civil. Daca orice raport juridic civil este o relatie sociala, nu orice relatie sociala este un raport juridic civil. O conditie a raportului juridic civil o reprezinta reglementarea unei relatii sociale prin norme ce intra n continutul dreptului civil. Caractere a) Raportul juridic civil are caracter social, evident, care nu trebuie administrat, doarece toate raporturile juridice se stabilesc ntre oameni, fie priviti ca persoane fizice, fie priviti ca persoane juridice. Chiar daca "legea vorbeste" despre "regimul juridic al bunurilor", n realitate se are n vedere conduita oamenilor cu privire la bunuri sau lucruri (Nicolae Titulescu, Observatiuni asupra reorganizarii

facultatilor de drept, Bucuresti, 1904, p.47-48). b) Raportul juridic civil are caracter volitional . Se poate vorbi de un caracter dublu volitional (doctrine). Pe lnga vointa exprimata de legiuitor din norma de drept civil care reglementeaza actul juridic civil, exista si vointa autorilor sau autorului actului juridic civil dupa cum suntem n prezenta unui act bilateral sau unilateral). c)Raportul juridic civil se caracterizeaza prin pozitia de egalitate juridica a partilor. Aceasta pozitie de egalitate este nu numai metoda de reglementare a dreptului civil, ci si un caracter propriu raportului juridic civil. Aceasta se exprima n nesubordonarea unei parti fata de cealalta. Elementele de structura ale raportului juridic civil Raportul juridic cuprinde n structura sa trei elemente: partile, continutul si obiectul. 1. Partile sau subiectele raportului juridic civil sunt persoanele fizice si persoanele juridice care sunt titulare de drepturi si obligatii civile. 2. Continutul raportului juridic este dat de totalitatea drepturilor subiective si obligatiilor civile pe care le au partile. 3. Obiectul raportului juridic civil - consta n conduita partilor, adica actiunile sau inactiunile la care sunt ndrituite partile. Aceste elemente trebuie sa fie ntrunite cumulativ. Cap.II Partile raportului juridic - notiuni generale Definitia persoanei fizice "Persoana fizica" este subiectul individual de drept, adica omul, privit ca titular de drepturi si obligatii civile. Definitia persoanei juridice "Persoana juridica" este subiectul colectiv de drept, adica un colectiv de oameni care, ntrunind conditiile cerute de lege, este titular de drepturi subiective si obligatii civile. Aceste expresii de "persoana fizica si persoana juridica" sunt folosite de legea de baza n materia subiectelor de drept civil, care este Decretul 31/1954 ("privind persoanele fizice si persoanele juridice)". Rezulta ca exista doua mari categorii de subiecte de drept civil: - persoanele fizice; - persoanele juridice expresie echivalenta cu persoanele morale. In categoria persoanelor fizice se pot deosebi urmatoarele subcategorii: - minorii sub 14 ani, persoane fizice lipsite de capacitate de exercitiu. - minorii ntre 14 si 18 ani, persoane fizice cu capacitate de exercitiu restrnsa. - majorii care sunt persoane fizice peste 18 ani, cu capacitate de exercitiu deplina. Dupa criteriul cetateniei, persoanele fizice mai pot fi mpartite n: - PF de cetatenie romna; - PF de cetatenie straina; aici includem si: - PF fara cetatenie - apatrizii - PF cu cetatenie dubla - din care nici una nu este romna. In categoria persoanelor juridice, deosebim: - PJ particulari sau private; - PJ cooperatiste sau obstesti; - PJ mixte;

- PJ de stat. Dupa criteriul nationalitatii, deosebim: - PJ de nationalitate romna (n principiu, cu sediul n Romnia) - PJ de alta nationalitate, straina. Pluralitatea de subiecte Raportul juridic civil de regula se stabiste ntre doua persoane (raport juridic simplu), care presupune "determinarea" subiectele raportului juridic civil. Aceasta determinare presupune cunoasterea partilor acestui raport, si se realizeaza diferit dupa cum este vorba de raporturi civile ce au n continutul lor: - drepturi absolute ori - drepturi relative In primul caz (al dreptrului absolut) dupa cum vom vedea ntr-un capitol ulterior, numai subiectul activ care este titularul dreptului subiectiv civil este determinat sau cunoscut (ex. proprietarul unui bun). Subiectul pasiv este nedeterminat si este format din toate celelalte subiecte de drept civil (Belein). In al doilea caz este determinat att subiectul activ ( numit creditor), ct si subiectul pasiv (debitorul) (ex. raportului juridic nascut din contractul de vnzare-cumpare cele doua parti sunt determinate: vnzatorul si cumparatorul. Exista nsa cazuri n care raportul juridic civil este stabilit ntre mai multe persone, fie ca subiecte active, fie ca subiecte pasive, fie sub ambele aspecte. In acest caz deosebim: - pluralitate activa - mai multi creditori, - pluralitate pasiva - mai multi debitori, - pluralitate mixta - mai multi creditori si mai multi debitori. Capacitatea civila a persoanelor Capacitatea civila este expresia care desemneaza capacitatea n dreptul civil (Belein). In structura capacitatii civile intra doua elemente: - capacitatea de folosinta - capacitatea de exercitiu Capacitatea de folosinta a PF este aptitudinea, generala si abstracta, a omului, de a avea drepturi si obligatii civile (art.5 alin.2 din D.nr.31/2954). Inceputul si sfrsitul acestei capacitati sunt stabilite, de art.7 din D.31/1954: "Capacitatea de folosinta ncepe de la nasterea persoanei si nceteaza odata cu moartea acesteia". Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice este aptitudinea omului de a-si exercita drepturuile civile si de a-si ndeplini obligatiile civile, prin ncheierea de acte juridice civile (art.5 alin.3 D.31/1954). Capacitatea civila a persoanelor juridice Capacitatea de folosinta a PJ este aptitudinea subiectului colectiv de drept civil de a avea drepturi si obligatii civile. Capacitatea de exercitiu a PJ este o aptitudine a sa de a-si exercita drepturile civile si de a-si ndeplini obligatiile civile, prin ncheierea de acte juridice, de catre organele sale de conducere.

Cap. III Continutul raportului juridic civil Dupa cum am aratat continutul raportului juridic civil este alcatuit din:

- drepturi subiective civile - obligatii civile Drepturile subiective civile formeaza latura activa iar obligatiile civile formeaza latura pasiva a raportului juridic civil. Oricarui drept subiecti civil i corespunde o anumita obligatie civila. Definitia dreptului subiectiv civil (Belein) Dreptul subiectiv civil este posibilitatea recunoscuta de legea civila subiectului activ - PF sau PJ n virtutea careia aceasta poate, n limitele dreptului si moralei, sa aiba o anumita conduita, sa pretinda, o conduita corespunzatoare - sa dea, sa faca, ori sa nu faca ceva - de la subiectul pasiv, si sa ceara concursul fortei coercetive, statului, n caz de nevoie. Clasificarea drepturilor subiective civile Criterii de clasificare - n functie de opozabilitate - drepturile subiective sunt: - absolute si - relative - n functie de natura continutului lor: - patrimoniale - nepatrimoniale - dupa corelatia dintre ele: - principale - accesorii - n functie de gradul de certitudine conferit titularilor:- pure si simple - afectate de modalitati Drepturile subiective civile - absolute si - relative Dreptul subiectiv civil absolut - este acel drept n virtutea caruia titularul sau poate avea o anumita conduita, fara a face apel la altcineva pentru a si-l realiza (Belein). Sunt absolute - drepturile personale nepatrimoniale - drepturile reale Dreptul subiectiv civil relativ - este acel drept n virtutea caruia titularul poate pretinde subiectului pasiv o conduita determinata, fara care dreptul nu se poate realiza (Belein). Tipic, relativ, sunt drepturile de creanta.

Caracteristicile dreptului absolut - titularul dreptului absolut este cunoscut - titularul obligatiei corelative este necunoscut, format din toate celelalte subiecte de drept civil - dreptului absolut i corespunde obligatia generala si negativa de a nu i se aduce atingere - a nu face. - este opozabil era omnes - tuturor persoanelor - sunt prevazute de lege, limitate. Caracteristicile dreptului relativ - sunt cunoscute att titularul dreptului, ct si al obligatiei (subiectul activ si subiectul pasiv). - I corespunde o obligatie ce are ca obiect: a da, a face ori a nu face (ceva ce s-ar fi putut face n lipsa

obligatiei pe care si-o asuma subiectul pasiv determinat) - este opozabil numai subiectului pasiv determinat - sunt nelimitate ca numar. Drepturile subiective civile patrimoniale si nepatrimoniale Este patrimonial dreptul subiectiv ce are continut exprimat baneste, precuniar sunt - drepturile reale - drepturile de creanta Este nepatrimonial (sau personal nepatrimonial) acel drept subiectiv ce nu are continut banesc Clasificare Dreptul real - jus in re - este acel drept n virtutea caruia titularul sau si poate exercita prerogativele asupra unui bun fara concursul altcuiva. Dreptul de creanta - jus ad personam - este acel drept n temeiul caruia subiectul activ - creditorul poate pretinde subiectului pasiv - debitor - sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva. Asemanarile dintre cele doua drepturi - sunt patrimoniale - au cunoscuti titularii lor, ca subiecte active Deosebiri - sub aspectul subiectului pasiv - n cazul dreptului real - nu este cunoscut - n cazul dreptului de creanta - este cunoscut. - sub aspectul continutului obligatiei corelative - n cazul dreptului real - i corespunde obligatia generala si negativa de nonfacere - n cazul dreptului de creanta - i corespunde obligatia : - de a da - de a face - de a nu face - ca numar - drepturile reale sunt limitate - drepturile de creante - nelimitate - numai dreptul real - are prerogative: a) urmaririi = care consta n posibilitatea titularului de drept real (ex. creditor ipotecar) de a urmari bunul n minile oricui s-ar gasi. b) a preferintei = consta n posibilitatea titularului dreptului real cu a-si realiza drepul sau cu ntietate ori preferinta. Categoriile de drepturi personale nepatrimoniale 1. Drepturi care privesc existenta si integritatea (fizica si morala) ale persoanei: dreptul la viata, la sanatate, onoare, reputatie etc. 2. Drepturi care privesc identificarea persoanei - pentru PF : dreptul la nume, pseudonim, domiciliu, la stare civila - pentru PJ; dreptul la denumire, la sediu, etc. 3. Drepturi decurgnd din creatia intelectuala - adica numai drepturile nepatrimoniale ce izvorasc din

opera literara, artistica ori stiintifica. Drepturile subiective civile principale si accesorii este principal - dreptul subiectiv civil care are o existenta de sine statatoare, soarta sa nedepinznd de vreun alt drept. Este accesoriu - dreptul subiectiv civil a carui soarta juridica depinde de existenta altui drept subiectiv civil cu rol principal. Aceasta clasificare are importanta pentru ca dreptul accesoriu depinde de dreptul civil principal potrivit adagiului: accesorium seqmtur principale. Drepturile nepatrimoniale, sunt drepturi principale. Drepturile reale principale sunt: - dreptul de proprietate a) dreptul de proprietate publica ce E statului sau unitatilor administrativ-teritoriale-asupra bunurilor din domeniu public. b) dreptul de proprietate privata n toate formele sale: - dreptul de proprietate privata E PF - dreptul de proprietate privata PJ de stat. (ca ex. RA sI SC cu adaos unic statul Romn potrivit 45/90). - dreptul de proprietate al PJ cooperatiste sau obstesti potrivit L.66/90 si 109/1996. - dreptul de proprietate al PJ particulare (potrivit L.31/90 republicata). - dreptul de proprietate al PJ mixte cum sunt societatile comerciale cu participare straina n Romnia (art.6 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 92/1997 combinat cu art.65 din L.31/90). - dreptul de proprietate al statului si unitatilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor din domeniul privat (art.4 din L.213/1998). 2. drepturile reale principale corespunzatoare dreptului de proprietate privata : dreptul de uz, de uzufruct, de servitute, de superficie, de abitatie. 3. dreptul de administrare (folosinta) al RA si institutiilor publice ( ca dreptul real corespunzator dreptului de proprietate publica al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale - L.213/1998 art.12. 4. dreptul de folosinta al cetatenilor care si-au construit locuinte proprietate personala pe terenuri atribuite de stat - prin efectul L.nr.18/1991, a.c. - dr. s-a tranformat la cerere n drept de proprietate privata ( art.36). 5. dreptul de folosinta gratuita al PF fara scop lucrativ care-si desfasoara activitati de binefacere asupra unor imobile proprietate publica sau privata de stat ori a unitatilor adminstrativ-teritoriale (art.17 din L.213/1998). 6. dreptul de folosinta , conferit de stat PJ cooperatiste, obstesti asupra unor bunuri proprietate de stat. 7. dreptul de folosinta conferit de PJ cooperatiste, obstesti, particulare ori mixte PJ anexe. 8. dreptul de concesiune reglementat de Constitutie (art.135) L.18/1991 (art.17 al.3 si art.26 al.1); L.50/1991 (art.10); L.219/1998 privind regimul concesiunilor.

9. dreptul de p..... reglementat de art.5-10 din L.54/1998 privind articulatia juridica a terenurilor sau art.52 din Codul Silvic (L.26/1996 si dreptul de preferinta reglementat de Legile 64/1991 si L.129/1992 (art.5).

Drepturile reale accesorii sunt: 1. dreptul de ipoteca - drept de garantie reala imobiliara 2. dreptul de gaj - drept de garantie reala mobiliara 3. privilegiile 4. dreptul de retentie Aceste drepturi reale accesorii - presupun ca drept principal - un drept de creanta. Drepturi subiective civile - pure si simple - afectate de modalitati Dreptul civil pur si simplu - confera maxima certitudine titularului sau, deoarece nici existenta si nici exercitarea lui nu depinde de vreo mprejurare viitoare - el poate fi exercitat imediat dupa nasterea lui, neconditionat (Belein). Dreptul civil afectat de modalitati este dreptul civil a carui existenta sau exercitare depinde de o mprejurare viitoare, certa ori incerta. Modalitatile sunt: termenul, conditia si sarcina si vor fi studiate ntr-un capitol viitor. Obligatia civila Definitie . Obligatia civila este ndatorita subiectului pasiv al raportului juridic civil de a avea o anume conduita, corespunzatoare dreptului subiectiv corelativ, conduita care poate consta n a da, a face ori a nu face ceva si care poarte fi impusa la nevoie prin forta coercitiva a statului. Obligatia civila are trei sensuri: 1. - ndatorirea subiectului pasiv de a da, a face, a nu face ceva (sensul definitiei de mai sus) 2. - raport obligatoriu ce contine sensul definitiei de mai sus 3. - obligatie - nscris constatator al unei creante (obligatiunea CEC). Clasificarea obligatiilor civile In functie de obiectul lor se fac trei subclasificari: a) obligatia de a da, de a face, de a nu face ceva b) positiva si negativa c) obligatia de rezultat (determinata) si obligatia de diligenta (de mijloace). Dupa opozabilitatea lor: obligatiile se mpart n : 1) obisnuite (opozabile numai "ntre parti ") 2) opozabile terzilor (scriptae in rem) 3) reale (propter rem) In functie de sanctiunea ce asigura respectarea obligatiilor civile, se disting: - obligatia civila perfecta - obligatia civila imperfecta (naturala).

-Obligatiile de a da, a face si a nu face - de a da = este ndatorirea de a constitui sau a transmite un drept real (obligatia vnzatorului de a transmite dreptul de proprietate asupra lucrului vndut n patrimoniul cumparatorului). - de a face = este ndatorirea de a executa o lucrare, a presta un serviciu, ori de a preda un lucru. - a nu face ceva = are continut diferit, dupa cum este corelativa unui drept absolut ori unui drept relativ (de creanta). - corelativa unui drept absolut = este ndatorirea de a nu face nimic de natura a aduce atingere acelui drept. - corelativa unui drept de creanta = a nu face ceva, ce ar fi putut sa faca, daca debitorul nu s-ar fi obligat la abtinere. Obligatii civile pozitive si negative Sunt pozitive - obligatiile de "a da" si "a face". Este negativa - a nu face ceva. Obligatii de rezultat si obligatii de diligenta Este de rezultat - este obligatia care consta n ndatorirea debitorului de a obtine un rezultat determinat (ex. obligatia vnzatorului de a preda cumparatorului lucrul vndut). Este de diligenta (mijloace) - obligatia ce consta n ndatorirea debitorului de a depune toata staruinta pentru obtinerea unui anumit rezultat (ex. obligatia medicului de a-l vindeca pe pacient). Obligatii obisnuite, opozabile tertilor si obligatii reale Obligatia obisnuita este, opozabila ntre parti ca si dreptul de creanta. Marea majoritate a obligatiilor civile sunt de acest fel. Aceasta obligatie i......debitorului fata de care s-a nascut. Obligatia opozabila si tertilor (scriptae in rem) este acea obligatie strns legata de un bun, astfel nct creditorul nu-si poate realiza dreptul sau dect cu concursul titularului actual al dreptului real asupra acelui bun, care este tinut si el, de ndeplinirea unei obligatii nascute anterior, fara participarea sa (ex....cumparatorul este datorat sa respecte locatiunea facuta nainte de vnzare). Obligatia reala (propter rem), este ndatorirea ce revine potrivit legii, detinatorului unui bun, n considerarea importantei deosebite a unui astfel de bun pentru societate (ex. obligatia detinatorului de teren agricol de a-l cultiva L .18/1991). Obligatiii civile perfecte si imperfecte Majoritatea obligatiilor civile este formata din obligatiile perfecte. Obligatia perfecta - este acea obligatie civila a carei executare este asigurata n caz de neexecutare de catre debitor, printr-o actiune n justitie, obtinndu-se un titlu executor pentru a fi pusa n executare silita. Este imperfecta obligatia a carei executare nu se poate obtine pe cale silita, si odata executata de buna voie de catre debitor, nu este permisa restituirea ei, aceasta obligatie se mai numeste si naturala. Obligatia imperfecta nu se confunda cu obligatia morala, care se realizeaza din constiinta (obligatia copiilor ajunsi la maturitate de a-si ntretine parintii bolnavi).

Notiunea si clasificarea actelor juridice civile Definitie - Manifestarea de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, respectiv, de a naste, modifica ori stinge un raport juridic concret - reprezinta actul juridic civil. Sensurile expresiei act juridic civil Intr-un prim sens, actul juridic civil - deasemneaza tocmai manifestarea de vointa cu intentia de a produce efecte juridice civile - pentru acest sens se utilizeaza formula negotium juris - adica operatiune juridica. d5s17sg In al doilea sens - se desemneaza inscrisul constatator al manifestarii de vointa, adica suportul material. Pentru acest al doilea sens, se foloseste formula de instrumentum probationis (adica inscrisul autentic sau sub semnatura privata). Clasificarea actelor juridice civile 1. Dupa numarul partilor: - unilaterale - bilaterale - multilaterale a) Unilaterale Este act juridic unilateral cel care rezulta dintr-o singura vointa - exemplu testamentul, acceptarea succesiunii, renuntarea la o mostenire, oferta, promisiunea publica de recompensa. Este bilateral - actul juridic civil care reprezinta vointa concordanta a doua parti. Exemplul tipic de act civil bilateral este - contractul civil: vanzarea cumpararea, imprumutul, depozitul etc. Este multilateral - actul juridic rezultat din acordul de vointa ce provine de la trei sau mai multe parti exemplu contractul civil de societate. Nu trebuie confundata clasificarea actelor juridice civile in unilaterale si bilaterale, cu clasificarea contractelor civile in unilaterale (ce dau nastere la obligatii numai pentru una din parti) - donatia, imprumutul si bilaterale sau sinalagmatice care dau nastere la obligatii pentru ambele parti - vanzarea cumpararea). 2. Acte cu titlu oneros si acte cu titlu gratuit - Este cu titlu oneros acel act juridic civil in care, in schimbul folosului patrimonial procurat de o parte celeilalte, se urmareste obtinerea altui folos patrimonial. - Art.945 Codul civil Contractul oneros este acela in care fiecare parte voieste a-si procura un avantaj (exemplu contractul de vanzare cumparare, antrepriza, locatiunea etc). Este cu titlu gratuit este acel act juridic civil prin care se procura un folos patrimonial fara a se urmari obtinerea altui folos patrimonial in schimb (exemplu donatia, comodatul, imprumutul fara dobanda, mandatul gratuit). Actele cu titlu oneros se subclasifica in - act comutativ - la a carui incheiere partile cunosc existenta si intinderea obligatiilor lor (exemplu:contractul de vanzare cumparare, contractul de antepriza etc). - act obligatoriu - la a carui incheiere partile nu cunosc intinderea obligatiilor, existind sansa unei pierderi si a unui castig. (exemplu: contractul de renta viagera, contractul de vanzare cu clauza de intretinere). Actele cu titlu gratuit se clasifica in - liberalitatii si - acte dezinteresate Este liberalitate acel act cu titlu gratuit prin care dispunatorul isi micsoreaza patrimoniul prin folosul

patrimonial procurat. Sunt liberalitati donatiile si legatele. Este act dezinteresat acel act cu titlu gratuit prin care dispunatorul procura un avantaj patrimonial fara a-si micsora patrimoniul. Sunt acte dezinteresate: mandatul gratuit, depozitul nerenumerat, comandatul etc. 3. Acte juridice civile: - constitutive - translative - declarative Este constitutiv - actul juridic civil care da nastere la un drept subiectiv civil care n-a existat anterior. exemplu: ipoteca conventionala, amanetul ori gajul). Este translativ actul civil care are ca efect stramutarea unui drept subiectiv civil dintr-un patrimoniu in alt patrimoniu (exemplu:donatia, vanzarea-cumpararea). Este declarativ actul civil care are ca efect consolidarea ori definitivarea unui drept subiectiv preexistent (exemplu: partajul (imparteala este un asemenea act.) O specie aparte de act declarativ este actul confirmativ - este acel act prin care o persoana renunta la dreptul sau de a ataca cu actiunea in anulabilitate un act juridic civil, la a carui incheiere a fost incalcata o dispozitie legala ce ocroteste un interes personal, individual. Actul constitutiv si cel translativ isi produc efectele numai pentru viitor (exemplu.nunc), pe cand actul declaratiei isi produce efectele pentru trecut (exemplutunc). 4. Acte juridice de: - conservare - administrare - dispozitie Este act de conservare - acel act juridic care are ca efect preintampinarea pierderii unui drept subiectiv civil. Este avantajos pentru autorul sau deoarece, cu o cheltuiala mica, se salveaza un drept de o valoare mai mare (Exemplu: intreruperea unei presciptii prin actiunea in justitie, somatia, inscrierea unei ipoteci.). Actul de administare - este acel act juridic prin care se realizeaza o normala punere in valoare a unui bun ori a unui patrimoniu (exemplu inchirierea unui bun, culegerea fructelor, asigurarea unui bun etc.). Actul de dispozitie este acel act juridic civil care are ca rezultat iesirea din patrimonoi a unui bun sau drept ori grevarea unui bun cu o sarcina reala (ipoteca, gaj). 5. Acte juridice civile patrimoniale si nepatrimoniale Este patrimonial actul juridic civil care are un continut evaluabil in bani, asemenea acte sunt cele care privesc drepturile reale si de creanta (Exemplu: contractul de vinzare-cumparare, donatie, imrumut etc.). Este nepatrimonial - actul juridic civil care are un continut neevaluabil in bani. (Exemplu: conventia parntilor unui copil din afara casatoriei, in sensul stabilirii numelui de familie al acestuia). 6. Acte juridice - consensuale - solemne - reale Este consensual actul juridic civil care se incheie prin simpla manifestare de vointa. Actul consensual reprezinta regula, din punctul de vedere al formei in care se incheie actele juridice civile. Solemn este acel act juridic care trebuie sa imbrace o forma prescrisa de lege. Forma speciala, solemna pentru un asemenea act este o conditie de valitate (de valabilitate) (Exemplu: donatia, ipoteca, conventionala, testamentul).

Este real este actul juridic civil care se incheie in mod valabil daca manifestarea de vointa este insotita de remiterea( predarea) bunului. Exemplu: (imprumutul, depozitul, darul manual). Un act juridic consensual (ca regula) poate fi uneori solemn (vanzarea-cumpararea unui teren). 7.Acte juridice civile intre vii si pentru cauza de moarte Actul intre vii - inter vinos - este actul juridic civil care-si produce efectele neconditionat de moartea autorului ori autorilor. Majoritatea actelor civile sunt acte intre vii.. Actul pentru cauza de moarte - mortis cauza - este actul juridic care nu-si produce efectele decat la moartea autorului - exemplutestamentul. 8. Acte juridice civile -subiective - conditie Este act subiectiv - actul juridic civil al carui continut este determinat prin vointa autorului sau autorilor lui. Majoritatea actelor civile intra in aceasta categorie. Este act conditie - actul juridic la a carui incheiere partile isi exprima vointa doar in privinta nasterii actului, continutul lui fiind predeterminat de norme de la care partile nu pot deroga (exemplucasatoria). 9. Acte civile - pure si simple si - acte afectate de modalitati Este pur si simplu actul civil care nu cuprinde o modalitate (termen, conditie, sarcina). (Exemplu: acceptarea ori renuntarea la mostenire). Este afectat de modalitati - actul civil care cuprinde o modalitate (exemplu: contractul de asigurare, donatia cu sarcini, vanzarea cumpararea cu clauza de intretinere - in care e prezent termenul). 10. Acte juridice civile -principale - accesorii Este principal - actul juridic civil care are o existenta de sine statatoare soarta sa nepretinzand de soarta juridica a altui act juridic. Majoritatea actelor juridice intra in aceasta categorie. Este accesoriu - actul a carui soarta juridica depinde de soarta altui act juridic, principal. Exemplu: clauza penala, fidejusiunea, gajul, ipoteca conventionala, arvuna). 11. Acte cauzale si acte abstracte Este cauzal - actul juridic a carui valabilitate implica analiza cauzei ori scopului (daca scopul este imoral actul juridic este lovit de nulitate). Este abstract (necauzal) actul juridic civil care este detasat de elementul cauza, valabilitatea sau neimplicand analiza acestui element. Sunt abstracte actele juridice constatate prin titlurile de valoare - inscrisuri care incorporeaza operatiuni juridice (obligatiunea CEC). 12. Acte juridice civile - strict personale - si acte ce pot fi facute si prin reprezentare Strict personal este actul juridic civil care nu poate fi facut decat personal fara a putea fi incheiat prin reprezentare exemplu: testamentul. Majoritatea actelor juridice civile este formata din actele ce pot fi incheiate personal, dar pot fi incheiate si prin reprezentant (mandatar).

Normele care reglementeaza actul strict personal sunt de stricta interpretare si aplicare - deoarece constitue exceptia. 13. Actele juridice civile numite (tipice) si acte nenumite atipice Este numit - actul juridic civil care are o denumire stabilita de legea civila, precum si o reglementare proprie. Majoritatea actelor juridice civile sunt tipice. Este nenumit - actul juridic care nu are o denumire si o reglementare proprie (exemplucontractul de vanzare cumparare cu clauza de intretinere. 14. Acte juridice civile cu executare dintr-o data (uno ictu) si cu executare succesiva Cu executarea dintr-o data este actul juridic a carui executare presupune o singura prestatie din partea debitorului. Se mai numeste si act cu executare instantanee (darul manual). Cu executare succesiva este acel act a carui executare presupune mai multe prestatii esalonate in timp (contractul de renta viagera, contractul de incheiere). - Consecintele neexecutarii culpabile - pentru contractul cu executare dintr-o data - a contractului sinalogmatice - se aplica rezolutiunea; iar pentru contractele cu executare succesiva - refilierea.