Pilotii orbi

M.Eliade

1937

noiembrie 30, 2010 de malaimare Imoralitatea clasei conductoare romnesti, care detine puterea politic de la 1918 ncoace, nu este cea mai grav crim a ei. C s-a furat ca n codru, c s-a distrus burghezia national n folosul elementelor alogene, c s-a npstuit trnimea, c s-a introdus politicianismul n administratie si nvtmnt, c s-au desnationalizat profesiunile libere toate aceste crime mpotriva sigurantei statului si toate aceste atentate contra fiintei neamului nostru, ar putea dup marea victorie final s fie iertate. Memoria generatiilor viitoare va pstra, cum se cuvine, eforturile si eroismul anilor cumpliti 1916- 1918 lsnd s se astearn uitarea asupra ntunecatei epoci care a urmat unirii tuturor romnilor. Dar cred c este o crim care nu va putea fi niciodat uitat: acesti aproape douzeci de ani care s-au scurs de la unire. Ani pe care nu numai c i-am pierdut (si cnd vom mai avea naintea noastr o epoc sigur de pace att de ndelungat?!) dar i-am folosit cu statornic voluptate la surparea lent a statului romnesc modern. Clasa noastr conductoare, care a avut frnele destinului romnesc de la ntregire ncoace, s-a fcut vinovat de cea mai grav trdare care poate nfiera o elit politic n fata contemporanilor si n fata istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politic. Nu e vorba de o simpl ginrie politicianist, de un milion sau o sut de milioane furate, de coruptie, bacsisuri, demagogie si santaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui nssi existenta istoric a neamului romnesc: oamenii care ne-au condus si ne conduc nu mai vd. ntr-una din cele mai tragice, mai furtunoase si mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult ncercata Europ luntrea statului nstru este condus de niste piloti orbi. Acum, cnd se pregteste marea lupt dup care se va sti cine merit s supravietuiasc si cine si merit soarta de rob elita noastr conductoare si continu micile sau marile afaceri, micile sau marile btlii electorale, micile sau marile reforme moarte. Nici nu mai gsesti cuvinte de revolt. Critica, insulta, amenintarea toate acestea sunt zadarnice. Oamenii acestia sunt invalizi: nu mai vd, nu mai aud, nu mai simt. Instinctul de cpetenie al elitelor politice, instinctul statal, s-a stins. Istoria cunoaste unele exemple tragice de state nfloritoare si puternice care au pierit n mai putin de o sut de ani fr ca nimeni s nteleag de ce. Oamenii erau tot att de cumsecade, soldatii tot att de viteji, femeile tot att de roditoare, holdele tot att de bogate. Nu s-a ntmplat nici un cataclism ntre timp. Si deodat, statele acestea pier, dispar din istorie. n cteva sute de ani dup aceea, cettenii fostelor state glorioase si pierd limba, credintele, obiceiurile si sunt nghititi de popoare vecine. Luntrea condus de pilotii orbi se lovise de stnca final. Nimeni n-a nteles ce se ntmpl, dregtorii fceau politic, neguttorii si vedeau de afaceri, tinerii de dragoste si tranii de ogorul lor. Numai istoria stia c nu va mai duce mult vreme povara acestui strv n descompunere, neamul acesta care are toate nsusirile n afar de cea capital: instinctul statal.

Crima elitelor conductoare romnesti const n pierderea acestui instinct si n nfiortoarea lor inconstient, n ncptnarea cu care si apr puterea . Au fost elite romnesti care s-au sacrificat de bun voie, si-au semnat cu mna lor actul de deces numai pentru a nu se mpotrivi istoriei, numai pentru a nu se pune n calea destinului acestui neam. Clasa conductorilor nostri politici, departe de a dovedi aceast resemnare, ntr-un ceas att de tragic pentru istoria lumii face tot ce-i st n putint ca s-si prelungeasc puterea. Ei nu gndesc la altceva dect la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambitiile pe care si le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. Si nu n aceste cteva miliarde risipite si cteva mii de constiinte ucise st marea lor crim, ci n faptul c mcar acum, cnd nc mai este timp, nu nteleg s se resemneze. [ ] Stiu foarte bine c evreii vor tipa c sunt antisemit, iar democratii c sunt huligan sau fascist. Stiu foarte bine c unii mi vor spune c administratia e proast iar altii mi vor aminti tratatele de pace, clauzele minorittilor. Ca si cnd aceleasi tratate au putut mpiedica pe Kemal Pasa s rezolve problema minorittilor mcelrind 100.000 de greci n Anatolia . Ca si cnd iugoslavii si bulgarii s-au gndit la tratate cnd au nchis scolile si bisericile romnesti, deznationaliznd cte zece sate pe an. Ca si cnd ungurii nu si-au permis s persecute ftis, cu nchisoarea, chiar satele germane, ca s nu mai vorbesc de celelalte. Ca si cnd cehii au sovit s paralizeze, pn la sugrumare, minoritatea german! Cred c suntem singura tar din lume care respect tratatele minorittilor, ncurajnd orice cucerire de-a lor, preamrindu-le cultura si ajutndu- le s-si creeze un stat n stat. Si asta nu numai din buntate sau prostie. Ci pur si simplu pentru c ptura conductoare nu mai stie ce nseamn un stat, nu mai vede. Pe mine nu m supr cnd aud evreii tipnd: antisemitism , Fascism , hitlerism ! Oamenii acestia, care sunt oameni vii si clarvztori, si apr primatul economic si politic pe care l-au dobndit cu atta trud risipind atta inteligent si attea miliarde. Ar fi absurd s te astepti ca evreii s se resemneze de a fi o minoritate, cu anumite drepturi si cu foarte multe obligatii dup ce au gustat din mierea puterii si au cucerit attea posturi de comand. Evreii lupt din rsputeri s-si mentin deocamdat pozitiile lor, n asteptarea unei viitoare ofensive si, n ceea ce m priveste, eu le nteleg lupta si le admir vitalitatea, tenacitatea, geniul. Tristetea si spaima mea si au, ns, izvorul n alt parte. Pilotii orbi! Clasa aceasta conductoare, mai mult sau mai putin romneasc, politicianizat pn n mduva oaselor care asteapt pur si simplu s treac ziua, s vin noaptea, s aud un cntec nou, s joace un joc nou, s rezolve alte hrtii, s fac alte legi. Acelasi si acelasi lucru, ca si cnd am tri ntr-o societate pe actiuni, ca si cnd am avea naintea noastr o sut de ani de pace, ca si cnd vecinii nostri ne-ar fi frati, iar restul Europei unchi si nasi. Iar dac le spui c pe Bucegi nu mai auzi romneste, c n Maramures, Bucovina si Basarabia se vorbeste idis, c pier satele romnesti, c se schimb fata oraselor ei te socotesc n slujba nemtilor sau te asigur c au fcut legi de protectia muncii nationale. Sunt unii, buni patrioti , care se bat cu pumnul n piept si-ti amintesc c romnul n veci nu piere, c au trecut pe aici neamuri barbare etc.Uitnd, sracii c n Evul Mediu romnii se hrneau cu gru si peste si nu cunosteau nici pelagra, nici sifilisul, nici

alcoolismul. Uitnd c blestemul a nceput s apese neamul nostru odat cu introducerea secarei (la sfrsitul Evului Mediu), care a luat pretutindeni locul grului. Au venit apoi fanariotii care au introdus porumbul slbind considerabil rezistenta tranilor. Blestemele s-au tinut apoi lant. Mlaiul a adus pelagra, evreii au adus alcoolismul (n Moldova se bea pn n secolul XVI bere), austriecii n Ardeal si cultura n Pricipate au adus sifilisul. Pilotii orbi au intervenit si aici, cu imensa lor putere politic si administrativ. Toat Muntenia si Moldova de jos se hrneau iarna cu peste srat; crutele ncepeau s colinde Brganul ndat ce se culegea porumbul si pestele acela srat, uscat cum era, alctuia totusi o hran substantial. Pilotii orbi au creat, ns, trustul pestelui. Nu e att de grav faptul c la Brila cost 60-100 lei kilogramul de peste (n loc s coste 5 lei), c putrezesc vagoane ntregi cu peste ca s nu scad pretul, c n loc s se recolteze 80 de vagoane pe zi din lacurile din jurul Brilei se recolteaz numai 5 vagoane si se vinde numai unul (restul putrezeste), grav e c tranul nu mai mnnc, de vreo 10 ani, peste srat. Si acum, cnd populatia de pe malul Dunrii e secerat de malarie, guvernul cheltuieste (vorba vine) zeci de milioane cu medicamente, uitnd c un neam nu se regenereaz cu chinin si aspirin, ci printr-o hran substantial. Nu mai vorbiti, deci, de cele sapte inimi n pieptul de aram al romnului. Srmanul romn, lupt ca s-si pstreze mcar o inim obosit care bate tot mai rar si to mai stins. Adevrul e acesta: neamul romnesc nu mai are rezistenta sa legendar de acum cteva veacuri. n Moldova si n Basarabia cad chiar de la cele dinti lupte cu un element etnic bine hrnit, care mnnc gru, peste, fructe si care bea vin n loc de tuic. Noi n-am nteles nici astzi c romnul nu rezist buturilor alcoolice, ca francezul sau rusul bunoar. Ne ludm c tinem la butur , iar gloria aceasta nu numai c e ridicul, dar e n acelasi timp fals. Alcoolismul sterilizeaz legiuni ntregi si ne imbecilizeaz cu o rapiditate care ar trebui s ne dea de gndit. Dar pilotii orbi stau surztori la crm, ca si cnd nimic nu s-ar ntmpla. Si acesti oameni, conductori ai unui popor glorios, sunt oameni cumsecade, sunt uneori oameni de bun-credint, si cu bunvoint; numai c, asa orbi cum sunt, lipsiti de singurul instinct care conteaz n ceasul de fat instinctul statal nu vd suvoaiele slave scurgndu- se din sat n sat, cucerind pas cu pas tot mai mult pmnt romnesc; nu aud vaietele claselor care se sting, burghezia si meseriile care dispar lsnd locul altor neamuri Nu simt c s-au schimbat unele lucruri n aceast tar, care pe alocuri nici nu mai pare romneasc. Uneori, cnd sunt bine dispusi, ti spun c n- are important numrul evreilor, cci sunt oameni muncitori si inteligenti si, dac fac avere, averile lor rmn tot n tar. Dac asa stau lucrurile nu vd de ce n-am coloniza tara cu englezi, cci si ei sunt muncitori si inteligenti. Dar un neam n care o clas conductoare gndeste astfel, si-ti vorbeste despre calittile unor oameni strini nu mai are mult de trit. El, ca neam, nu mai are ns dreptul s se msoare cu istoria C pilotii orbi s-au fcut sau nu unelte n mna strinilor putin intereseaz deocamdat. Singurul lucru care intereseaz este faptul c nici un om politic romn, de la 1918 ncoace, n-a stiut si nu stie ce

nseamn un stat. Si asta e destul ca s ncepi s plngi. [Vremea, Nr. 505, 19 Septembrie 1937, p. 3]

Zi de toamna - Rainer Maria Rilke (trad. Al.Philippide) E vremea, Doamne! Vara a fost lunga. Arunca-ti umbra peste cadranele solare si vanturile pe campii le-alunga. Da fructelor din urma porunci sa fie pline; mai da-le doua zile de la sud, indeamna-le s-ajunga coapte bine si toarna dulce suc in vinul crud. De-acum cel fara casa mereu pribeag va fi. Cel singur va fi singur vreme lunga, va sta de veghe, lungi scrisori va scri si prin alei mereu va rataci, nelinistit, cand frunzele s-alunga.

Nichita Stanescu Emotie de toamna A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. Ma ca ca si tem ca n-am sa te mai vad, uneori, or sa-mi creasca aripi ascutite pna la nori, ai sa te ascunzi ntr-un ochi strain, el o sa se-nchida cu o frunza de pelin.

Si-atunci ma apropii de pietre si tac, iau cuvintele si le-nec n mare. Suier luna si o rasar si o prefac ntr-o dragoste mare.

Ana Blandiana Lasa-mi, toamna... Lasa-mi, toamna, pomii verzi, Uite, ochii mei ti-i dau. Ieri spre seara-n vntul galben Arborii-n genunchi plngeau. Lasa-mi, toamna, cerul lin. Fulgera-mi pe frunte mie.

Asta-noapte zarea-n iarba ncerca sa se sfsie. Lasa, toamna-n aer pasari, Pasii mei alunga-mi-i. Dimineata bolta scurse Urlete de ciocrlii. Lasa-mi, toamna, iarba, lasa-mi Fructele si lasa Ursii neadormiti, berzele neduse, Ora luminoasa. Lasa-mi, toamna, ziua, nu mai Plnge-n soare fum. nsereaza-ma pe mine, Ma-nserez oricum.

Radu Stanca Elegie de toamna Nu ma-treba nimic in toamna asta Nici ct e ceasul, nici ce gnduri am, Mai bine lasa-ma sa-nchid fereastra, Sa nu vad frunzele cum cad din ram Fa focul si preumbla-te prin casa Fara sa spui nimic, nici un cuvnt Vreau sa ma simt la tine ca acasa Sa nu simt frunzele cum zboara-n vnt Invaluita-n straie de culcare Aseaza-mi-te-alaturea c-un ghem Si deapana mereu, fara-ncetare, Sa n-aud frunzele sub pasi, cum gem Fereste-ma in preajma ta de vasta Urgie-a toamnei care bntuie Si nu ma intreba in noaptea asta De ce ma inspaimnta frunzele