1.

Dozarea creatininei Principiul metodei: In solutie alcalina creatinina formeaza cu acidul picric un compus galben-proctocaliu cu maxim de absorbtie la =500 nm. Deoarece concentratia de acid picric este mica nu se produce precipitarea proteica. Concentratia compusului colorat format este o masura a concentratie de creatinina. Calculul rezultatelor: Ep = Extinctia proba; Estd = extinctia standard Pentru ser:

Pentru urina:

Valori normale: Barbati 0.7-1.1 mg/dl 8.7 24.6 mg/kg greutate corp/24h Femei 0.6-0.9 mg/dl 7.3-21.4 mg/kg greutate corp/24h

Ser Urina

2. Dozarea ureei serice cu ureaza Ureea este principalul produs final azotat al metabolismului aminoacizilor proveniti din scindarea in stomac si intestin a proteinelor sub actiunea enzimelor proteolitice si absorbtiei acestora prin peretele intestinal. Aminoacizii elibereaza gruparea amino in urma unei decarboxilari ce are loc sub actiunea decaarboxilazei, urmata de o dezaminare oxidativa cu eliberare de amoniac prin fixare de CO2, amoniacul liber se condenseaza, intra in ciclul ornitinei spre citrulina, din care pe calea argininei se desprinde ca produs final ureea. Sediul principal de formare a ureei este ficatul, dar aceasta este prezenta in cantitati mari si in tesuturile de crestere (t. embriona, t. tumoral) care au proprietatea de a forma uree din arginina. (probabil datorita ratei ridicate de metabolizare a aa). Principiul metodei: Ureea este hidrolizata de ureaza in amoniac si dioxid de carbon. In prezenta amoniacului, fenolul se oxideaza cu hipocloritul de sodiu, dand un compus colorat care are un maxim de absorbtie la 620 nm. Coloratia se intensifica in prezenta nitroprusiatului de sodiu.

Calculul rezultatelor:

( Unde: Ep= densitatea optica a probei Es = densitatea optica a standardului F = factorul de panta 40 = concentratia standardului de uree Variatii patologice:

Valori crescute in: hipercatabolism proteic (cu crestere de urina), diabet, febra, afectiuni renale acute sau cronice, azotemie prin lipsa de sare; Valori scazute in: afectiuni hepatice antrenand o prabusire a ureaogenezei. De retinut ca ureea din sange si urina variaza in raport direct cu alimentatia proteica si indirect cu anabolismul celular din cursul starilor de crestere, gestatie, covalescenta.

3. Dozarea bilirubinei directe si totale prin metoda Van den Bergh Bilirubina este un pigment galben-brun provenit din metabolismul hemoglobinei in cursul procesului fiziologic de regenerare eritrocitara. Sediul degradarii hemoglobinei se afla la nivelul celulelor sistemului reticuloendotelial (ficat, splina, maduva osoasa). Bilirubina produsa este legata primar de alfaglobulina. Catabolismul bilirubinei are loc in intestin sub actiunea florei intestinale, rezultand mai intai stercobilinogen si apoi stercobilina, forma sub care este eliminata in fecale. Atat urobilirubinogenul cat si urobilirubina sunt de fapt stercobilinogen si sertcobilina, pigmenti eliminati sub aceeasi forma prin urina.

Principiul metodei: Bilirubina formeaza cu acidul sulfanilic diazotat, un azopigment colorat cu maxim de absorbtie la 530 nm pentru bilirubina directa in mediul neutru si 600 nm pentru bilirubina totala, in mediu puternic alcalin. Calculul si modalitati de exprimare a rezultatelor: Bilirubina directa: Bilirubina (mg/dl) Unde: E530 = densitatea optica a probei 0.943 = extinctia a 1mg/100ml provenita din ceoficientul procentual al azopigmentului la 530 nm 2,8 = volumul final al pronei; 0.5 = volumul de ser luat in lucru. Bilirubina totala: Bilirubina (mg/dl) Unde: E600 = densitatea optica a probei 1.15 = extinctia a 1mg/100ml provenita din ceoficientul procentual al azopigmentului la 600 nm 2,55 = volumul final al pronei; 0.25 = volumul de ser luat in lucru. Scaderi patologice apar in urmatoarele situatii: defect de producere a bilirubinei sferocitoza ereditar: defect de metabolism hepatita infectioasa si ciroza; defect de eliminare carcinom de pancreas, hepatita clorpromazinica si litiaza coledociana.

4. Determinarea productiei de oxid nitric in macrofage murine prin metoda colorimetrica GRIESS Intr-o prima etapa, nitritul este tratat in mediu acid cu un agent de diazotare S, ca produs de reactie formandu-se o sare de diazoniu instabila. Acest intermediar reactioneaza cu un agent de cuplare NED pentru a forma un compus stabil colorat. Productia de NO este apreciata indirect prin cuantificarea nitritului din proba (stiut fiind ca NO se transforma spontan atat in nitrit cat si in nitrat care la randul sau se transforma in nitrit). Metoda este caracterizata printr-o sensibilitate crescuta, putand masura concentratia de nitrit la un nivel de aproximativ 0.5 M. Absorbanta compusului stabil colorat la 540 nm prezinta o dependenta liniara fata ade concentratia de nitrit din proba. Se pot testa ata probe solide (dupa dizolvarea lor in apa distilata extrapura), cat si probe lichide hidrosolubile. Nu se testeaza probe lichide neomogene, cu depuneri sau probe care au fost

pastrate in tuburi fara capac. Se respecta conditiile de pastrare a probelor indicate de producatori: la temp. camerei (eventual la intuneric) sau la frigider (2-80C). De fiecare data cand se testeaza probele se realizeaza curba de etalonare. Se iau in considerare numai acele experimente cu R2 > 0.95.