Zmbind, cu umeri ascutiti, cu parul fara noima ncaierat la tmple, cu irisii albastri-aurii, plin de tacere, iata-te cum vii

si te nvecinezi cu mine. Zmbind, depun pe gtul tau sarutul nrudirii, si ma mbrac n seara (n singurul vesmnt ce mi-a ramas) si, tot zmbind, tot fara glas, ntineresc a suta oara.