Mitropolitul Veniamin Costachi

(1768-1846)
Marele mitropolit Veniamin Costachi a fost unul din cei mai venerabili ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane. El a pastorit eparhiile din Moldova cu o rara daruire de sine, timp de o jumatate de secol ( !"#$ %&#'. Mare carturar, ierarh plin de curaj, neobosit traducator de carti, ctitor de scoli si biserici, parinte sufletesc al Moldovei, ales slujitor al Bisericii lui (ristos, dascal, sfetnic si calu)ar devotat.

Fapte si cuvinte de invatatura

*rima )rija a mitropolitului Veniamin Costachi dupa ce ajun)e episcop la Roman ( !"+' a fost aceea de a intari disciplina in parohii si a ridica viata morala a preotilor din eparhia sa. ,n acest scop, da o Carte *astorala catre preoti, compusa din opt puncte, prin care cere deplina dra)oste fata de (ristos, sar)uinta pentru cele bisericesti si multa )rija pentru mantuirea credinciosilor. ,n lun)a sa pastorie, mitropolitul Veniamin ctitoreste din nou si sfinteste -eci de biserici manastiresti si numeroase biserici parohiale la sate si orase. .intre bisericile manastiresti ctitorite cu ajutorul lui se pot aminti/ biserica Manastirii Varatec, biserica Manastirii 0ihastria, biserica Manastirii Vorona, Manastirea (oraita, 0chitul .urau, Rarau si altele. ,nsa, cea mai mare ctitorie a sa, pe lan)a cele amintite, a fost Catedrala mitropolitana din ,asi, fondata in %11, dar ramasa neterminata in timpul vietii sale. 2stfel, asa invata mitropolitul Veniamin despre importanta 3Vietilor 0fintilor3 pentru mantuirea sufletului/ *recum pomii si ierburile mirositoare indulcesc simturile, veselesc ochii, desfatea-a )ustul, fac vesel sufletul privitorului, tot asa si cartile cu Vietile 0fintilor imbarbatea-a pe cel de-nadajduit, man)aie pe cel necajit, pe cel pacatos il intoarce la pocainta, pe cel impietrit la inima il moaie si umilinta ii daruiesc4 pe cel ratacit il intoarce, pe cel neplecat il pleaca, simtirile sufletului cele pline de amaraciunea pacatului le indulcesc, iar pe om, din vechi il fac nou, din mort, viu4 din somnul nesimtirii si al lenevirii il desteapta4 catre lucrarea faptelor bune il pornesc4 catre urmarea sfintilor il aprind si catre calea ce duce la ,mparatia cerurilor il povatuiesc. 2lteori, iarasi invata poporul, -icand/

 O, omule, cand tu nu poftesti, nici iti este dra) sa citesti cuvintele cele invatatoare de fapte bune, sufletul tau nu se smereste, nu se umileste, nu se caieste de pacatele sale. Cand tu nu te parasesti de rautati, cand nu cercete-i bolnavii, nu miluiesti pe saracul cu ce$ti da mana, nu iubesti pe aproapele ca pe sineti, ci -avistuiesti sporirea lui si, in loc de mila, rapesti cele ale saracului, atunci sufletul tau este mort cu totul despre faptele bune, care prin citirea dumne-eiestilor 0cripturi se lucrea-a si cresc si se adau)a. 2poi -icea/ .aca veti citi de multe ori Vietile 0fintilor cu dreapta credinta, cu evlavie si cu luare$aminte, sufletul vostru se va destepta catre urmarea celor bune, mintea se va lumina, iar ochii se vor face doua rauri sau doua i-voare de lacrimi. 2tunci veti cunoaste milostivirea lui .umne-eu, bunatatea, facerea de bine catre aproapele. 2tunci veti cunoaste cata dra)oste au aratat sfintii catre .umne-eu, 5iditorul nostru, incat unii si trupurile lor si le$au dat spre munci pentru dra)ostea 6ui, iar altii cu post si cu toata patimirea si le$au topit. 5icea alta data/ 7imic nu este, iubitilor, mai mare, mai puternic, mai stralucit, mai folositor sub soare si totodata mai usor de dobandit decat bunurile virtutii. *rin virtute si prin credinta, nu prin arme si putere lumeasca, sfintii toti au biruit cumplitele imparatii ale intunericului si au intemeiat imparatia Evan)heliei. .upa cinci-eci de ani de jertfa, de osteneala si de rodnica slujire arhiereasca in Biserica lui (ristos ( !"#$ %&#', mitropolitul Veniamin Costachi s$a retras la Manastirea 0latina, unde a mai trait inca patru ani ca simplu monah, traducand in continuare carti folositoare de suflet din limba )reaca veche, pentru luminarea poporului nostru ortodox. Miscat de harul .uhului 0fant, 3smeritul parinte duhovnicesc al Moldovei3, inainte de obstescul sau sfarsit, isi imparte prin testament toata a)oniseala sa la manastire si la saraci, adresand tuturor cele mai de pe urma cuvinte de obsteasca iertare si binecuvantare/ $ 6as, iert si binecuvinte- din toata inima si din tot sufletul pe toti fratii mei crestini si pe insisi cei ce ma urasc si pe cei ce m$au nedreptatit si pe cei ce au intins curse in

calea mea si chiar pe cei ce mi$au facut vreun rau va-ut ori neva-ut, ru)and pe milostivul .umne-eu sa nu judece faptele acelora, ci cu indurarea 0a sa$i ierte pe toti, dupa cum i$am iertat si eu.