Sunteți pe pagina 1din 9

BISERICA $I POLITTCA DIN PERSPECTTVI CANONIC{

P r. Conf, univ.

Dr. I r imie Mar ga

Facultatea de Teologie Ortodoxd "Andrei $aguna" Sibin

Biserica qi politica nu este o temd noud, ea apar(ine subiectului mailargprivind

relaliile dintre Bisericl gi stat. A devenit, insd, o temd deosebit de

actuald"

pentru noi

dupd anul 1989, c6nd Biserica Ortodoxd Romind a trebuit sd-qi redefineascd rela{iile ei

cu statul, ?n deplind libertate qi in acord cu timpurile de astlzi, dar gi cu tradilia


bimilenar6.

sa

Dar pentru a analiza, din perspectivd canonic-oftodoxd, raportul dintre Bisericd qi

politicd, trebuie mai intdi sd expliclm ce ?n{elegem prin cele doul nofiuni puse
rela{ie, fiindcd aceste nofiuni au un sens rnultiplu.

?n

Astfel, pe de-o parte, no{iunea de Bisericd face referinld, din punct de vedere
canonic, la toate cele trei categorii de membri ai Bisericii, respectiv, clerici, laici gi monahi. De cealaltd Wtte, prin nofiunea de politicd se inlelege atdt politica de partid,
cAt gi

politica de stat sau politica nafionaldl.

Av6nd in vedere aceste sensuri,

iatl c5 practic ne gdsim in

fa[a unui raport

multiplu ce caracterizeazd relaliile dintre Bisericl qi politici, gi anume:

1.

Clericii

Si

politica

de

partid

Acesta este prirnul sens

la

care ne gdndim, ?n general, atunci cdnd pronunfdm

expresia,,Biserica qi politica". Care trebuie sd fle atitudinea clericilor fa![ de politica de

Politica de partid este politica pe care o promoveirzd fiecare partid in parte. Politica de stat este politica pe care o promoveazd statul, la un mcment dat, prin conjugarea tuturor politicilor de partid. Practic, politica de stat iz.rcrd$te din politicile de partid (mai ales din politica partidelor #!ate la putere), dar ea transcende partidismul. Identificarea politicii de stat ?n mod exciusiv cu politica unui partid este o anomalie, care s-a prcCus numai ?n timpul dictaturilcr partidului unic conducdtcr. In cazul R.orniniei, public, Oradea, 1997, p. 10i.
,,politica de stat" poate fi numitd gi ..politic5 na!ional5", pentru ci art. 1, par. (1) din Constitulia Romdniei din 1991 pre.rede cd,,R-omdnia este stat naltonal-", cf Dr. Ovidiu Jinca, Constitu-yii Si alte texte de drept

partid?

Potrivit doctrinei canonice ortodoxe, clericii sunt oprili categoric de a face politici

de partid, sub pedeapsa caterisirii. De ce? Pentru cd propoviduirea Evangheliei

este

incompatibild cu politica de partid. Biserica prin definilie ?nseamnd comuniunea care


trebuie sd-i cuprinda pe to!i, pe cdnd tennenul ,,partid" vine de la,,parte"" In acest sens,

clericii nu pot sluji, in acelaqi timp, qi tuturor qi numai unei singure pdrfi. Misiunea clericilor este de a propovddui Evanghelia, iar nu platformele-program. Pastorafia
urmdreqte cAgtigarea credincioqilor pentru impird{ia

lui Dumnezeu, iat nu pentru

anumiti orientare politic[.


Cu alte cuvinte, pastora{ia transcende politica. A face politicd inseamn6 coborArea

in irnanent, in interese ?nguste gi viziuni

temporare.

in

schimb,

a face pastoralie

?nseamnl exact contrariul politicii, adicd urcarea duhovniceascd spre cele vegnice,
lepddarea de sine qi de propriile interese, av0nd mereu in minte qi in inimd o viziune eshatologicd asupra lumii.

Starea de incompatibilitate dintre misiunea preoleasci gi ,,grijile lumegti" s-a


constatat incd din perioada primard a Bisericii. Sf. Ap. Pavel vorbind despre ostagul lui F{ristos spune

td ,,nici un ostas nu se ?ncurcd cu treburile vielii dacd vrea sd-i placd celui ce l-a adus tn oaste " (2 Tim. 2" 4). Acest principiu scripturistic a fost intocmai
implinit gi de Sf. Pdrinli care au dat numeroase canoane ce opresc pe clerici de la
aclivitAti nepolrivite cu preofia.

Astfel, canonul 6 apostolic prevede ca ,,episcopul, preotul sau diaconul sd nu ia


asupro sa purtdri de grtld lwnegti, iar de nu, sd se cateriseascit"2.

Canonul 81 apostolic argumenteazd cd nimeni nu sc poate coborj la grijile politice


(luraegti), pentru cd ,,nimeni nu pocte sluli la doi domni (Mt. 6, 21) "t.

Canonul 83 apostolic prevede

c[ grijile politice

sunt incompatibile cu preofia,

fiindcd ,,cele ale Cezarului sunt ale Cezarului si cele ale lui Durnnezeu sunt ale lui
Dumne:eu" (Mt. 22, 21/.

La Sinodul IV ecumenic (451), prin canoanele 3 qi 7, se opreqte imixtiunea


clerului in problemele politice, sub pedeapsa caterisirii. Pe de altd parte, prin canonul
'Arhid. Protl Dr. N. Floca, Cqno&nele Bisericii Ortodoxe. Note qi comentqrii, Sibiu, 1993, p
3Ibidem, p. 48. " Ibdiem, p. 49.

ll

72

al aceluiaqi sinod, se interzice gi imixtiunea

statului (politicului)

in

problemele

bisericeqti.

La Sinodul VII ecumenic (787), relu6ndu-se aceast[ problem[, prin canonul 10 sahotdrdt ca clericii care ,,pdrdsindu-qi parohia lor... aleargd Ia dregdtorii lumeqti...,pe
aceStia nu este fngdduit a-i

primi la nici un.fet de casd sau bisericd"5, de aceea ori sd

inceteze, ori sd se cateriseascd.

Interdicfia clericilor de a se implica

in dregdtoriile politice

este reluatb qi de

canonul 16 Cartagina$19) gi canonui 11,I-il Constantinopol (861).

Potrivit sfintelor canoane misiunea pastorald este, aqadar, incompatibild cu


activitatea politicd de partid.

Din nefericire, dupb anul 1989, unii episcopi gi preofi ortodocgi au intrat in
diferite partide qi au candidat la alegeri din partea acestor partide. Rezultatul a fost
defavorabil pentru cd antipatia la adresa acestor partide s-a revdrsat qi asupra lor.

Mai mult,

?n Parlamentul Rorndniei au existat preofi ortodocqi

din partea unor

partide concurente. Necanonicitatea acestei situalii s-a putut vedea gi din faptul cd
aceqti preofi parlamentari nu au putut sd aclioneze unitar corespunzdtor credin,tei lor, ci

divergent conform politicii de partid pe care aureprezentat-o intrebarea este: ce a fost

mai important pentru ei, credin{a ortodoxd in baza c6reia au devenit preoli
orientarea politicd inbaza cdreia au devenit parlamentari?

sau

in timpul mandatului
pedepseqte cu caterisirea6.

1or, aceqti preo{i parlamentari gi-au

parisit parohiile lor, ori


sa

acest fapt, conform canoanelor 36 apostolic gi 10, de

la Sinodul VII ecumenic,

in

situafii similare s-au aflat qi preolii care au candidat pentru funclii

administrative locale de stat (primar), fapt prin care au neglijat misiunea lor pastoral[ qi
au diminuat autoritatea lor duhovniceascdT.

lbidem, p. 169. Din p[cate, acegti preoli-parlamentari au fost doar ,,suspenda{i" din postul de paroh pe perioada mandatului, de cdtre episcopii lor. Or, aceastb procedurl de suspendare este, in rnod practic, nu o pedeaps5, ci o favoare, pentru ca la expirarea mandatului preofii in cauzb, s-au ?ntors t}rrb gr4i la postul de o
^".^h i-it i" I n;cfrof na carma l^.

' Dupf, 1989 au fost numeroqi preoli care au candidat la functia de primar. Acest fapt este nepotrivit cu sfintele canoane. Incompatibilitatea de func1ii s-a vdzut qi din impi4irea nefireascd a preotului intre altar qi fotoliul de primar. Cel mult, preotul poate^fi consilier local ales sau numit, nu pe liste de partid, ci ca reprezen!"ant al comunit[1ii crtodoxe locale. In fpl'.l oneoro nrpnr'l-nnncilier (sfbtuitor sau sfetnic, dupl

Pornind de la aceasti realitate qi ludnd

in considerare principiile

canonice

ortodoxe, in februarie 1996, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe RomAne a dat un comunicat

privind pozilia Bisericii in perspectiva alegerilor, prin care clericilor

li

se recomanda

ab\inerea de la activit5lile politice de partid. Din nefericire, aceasta a fost doar o


precizare, deqi, confonn sfintelor canoane, ea ar fr trebuit sI fie o hotdrdre prevLzuth cu
pedeapsa cateri siriiR.

Abia in anul 2004, Sf Sinod al Bisericii Ortodoxe RomAne aluat o hotdrAre


clard de interzicere a inscrierii clericilor in partidele politicee. Cei care,
erau deja membrii de partid,

la

acea datil,

li

s-a dat posibilitatea de a se decide pentru una din cele

doud: preofia sau activismul de partid. Rezultatul acestei hotdr6ri a fost evident, in
Parlamentul Rominiei, ales in 2004, nu au mai fost preofi-parlamentari.

Prin urmare, dreptul canonic ortodox opreqte clericii de a se implica in politica


de partid, din doua motive:

a) mai intAi pentru cd politica de partid presupune cobor0rea clericilor de la propoviduirea credinfei cregtine, la afirmarea ideologiilor echivoce (qi de cele mai
multe ori ieftine) de partid,

b) qi, apoi, pentru cd politica de partid ii obliga pe clerici

sE

renunfe, practic, la

activitatea lor misionar-pastorald spre a lucra la afinnarea partidului sau a exercita diferite funclii politice.

Aceste dou6 aspecte constrAng clericii implica{i

in

politica de partid la

compromisuri inadmisibile. Preotul trebuie sd rdmdnd preot,

frri

suspendSri, ftrd

?ntreruperi, frrd" pauze. Realitatea istoricd a dovedit de at6tea ori, in mod indubitabil, ce

partidul a dus la compromiterea preotului, iar nu preotul la metamorfozarca partidului.


Acesta este gi motivul pentru care pedeapsa canonicd pentru clericul care se coboard la

titulatura veche) poate fi, in cadrul consiliului local, vocea competent[ a Biserisii ortodoxe locale qi a valorilor cregtine tradilionale. o Ccrnunicat Nr. 1055/1996. "9fanru! Sinod s! Bisericii Ortodoxe F,omane, intrunit tn Sedinpd ptenard in zilele de I 3-| 4 februarie )996, face urmdtoqrele precizdri in perspectiva alegerilor locale, parlamentore ;i preziCenliale dinF,cmdnia, c{tre vor a'tea loc in anul {tcestG: (...) in conforrnilate cu sfintele canastrc, episcopii, preoyii Si diaconii, ca pdrinli duho,-nice;ti ai teduror credirucioqilor, se vor abgine de q cmtdidcr Ia alegeri p?ntr?r a dcveni deputo"li scut senalori", cfl "Hotir'6n ale Sfhnr.ului Sinod al Bisericii Ortodore
Romdne referitoare la activitatea bisericeascb (1986^2002)"" Galali 2003, p.65. e Hotlrdrea nr.4W/2004luat5 de Sf Sinod ?n cadrul iucririlor dintre 10-1-r februarie 2004.

politica de partid este maximd: caterisireal0.

2. Clericii

qi

politica nalionald

Dacd clericii sunt oprigi de sfintele canoane de la politica de partid, aceasta nu


?nseamnd cd Biserica trebuie sd r[rndn6

total indifercntd, fa[d de politica na{ionald, adicFt

politica generald a statului nostru nafional. Aici lucrurile stau exact invers. Clericii sunt obliga{i moral, prin hirotonia 1or, sd propovdduiascd Evanghelia la toath ftptura qi
urmdreascd intruparea ei
sd

in realitSlile cotidiene. De aceea evolufia generald a societdfii

nu trebuie s[ fie un lucru strdin clericilor. Aceastd evolufie trebuie sd fie p5truns6 de
duhul lui Hristos. Chiar dacd societatea se vrea astdzi a f,r profand, Biserica trebuie sd

lupte pentru increqtinarea ei, deci inclusiv pentru increqtinarea politicii generale
fundamentald a Bisericii noastre.

statului. Apdrarca valorilor creqtine gi a identitifii noastre spirituale este misiunea

Din acest motiv, clericii trebuie sI se implice in politica nafionald, nu de pe


pozi{iile politice de partid gi ale intereselor lor, ci de pe propria pozilie, de slujitori ai Evangheliei

lui Hristos, urmdrind

intruparea credinlei cregtine ortodoxe


?n

in aceastd

politicd. Altfel spus, preolii trebuie sd se implice

politica na{iona\S a statului nostru,

nu ca membri de partid, ,,renunfdnd" temporar la preofie, ci ca preo{i ortodocqi,


refluz6nd interesele partinice, ?n schimbul apdrdrii intereselor Bisericii noastre na{ionale
qi ale neamului romdnesc.

Aceasta a fost gi raliunea pentru care, pAnE ?n anul 1948, patriarhul, rnitropolifii gi

episcopii eparhiofi

ai Bisericii
Din

Ortodoxe Rom0ne au fost membri de drept ai

Parlamentului Romdniei, adicd rcprezentanti nu

ai unor partide, ci ai Bisericii

qi

neamului nostrul1.

aceastd perspectivd patriarhul

Miron Cristea a putut fi

preqedinte al Consiliului de
tu

Minigtri qi chiar preqedinte al Consiliului de Regenfi (adicd

Uttii teologi qi-au exprimat pdrerea cd intrarea preotului in politici, gi prin aceasta in parlament, este o necesitate pentru cd astlzi nu se mai permite episcopilor si fie membrii de drept in Parlamentul R-ominiei. Aceasta este insi o solufie de compromis. Or, dupi pirerea noastrd, compromisu! nu poate duce la progres. Sol4ia real6 ar fi lupta insistentb a Sl Sinod a1 Bisericii Ortodoxe Romdne pentru recuperaree drept';1ui istoric pierdut, pentru prima dat6, prin Constitulia din 1991, ca episcopii sd redevinS membrii de drept ?n Parlamentul Romdniei. Sau, cel pu{in, rezervarea dreptului, prin lege, de patl-icipare a episeopilor la. eonsr:ltlnle privind deciziile in probleme morale majore ale societilii. tt Cf art. 76, pct.2 din Constitulia Rominiei din 1866; art. 72" pct. qi b c dinConstitulia Romdniei din 1923; art. 64, pd.... c qi d din Constitulia Rominiei din 1938; vezi Dr. Ovidiu linca, op.cit, p. 18, 33 qi
52-53.

primul om in stat dupl Regele Mihai), slujind valorile qi interesele statului romAnesc Bisericii stribune, iar nu interese restrdnse de partidlz.

qi

Dupd 1948 - degi numai formal - dreptul patriarhului Bisericii Ortodoxe Rom0ne
de a

fi membru

?n

parlamentul de atunci (,,Marea Adunare Na{ionald") a fost pdstrat.

Aga ar fi trebuit sd fie gi dupb anul 1989. Din pdcate, modelul urmat de politicienii

noqtri a fost unul strdin de tradi{ia rdsdritean1, qi romineasci. Dupd perioada comunisti
ne-am abdtut qi mai mult de la propriile noastre valori, urmdnd, din nefericire, modele strdine de spiritualitatea qi cultura noastr6. Tragedia noastrd este cd Rd.slritul comunist

ne-atdiat rdddcinile, iar Apusul secularizantne-a dat modele improprii.

tn felul

acesta, ludnd model apusean inadecvat" Constitulia RomAniei din anul

1991 n-a mai permis reprezentanfilor Bisericii Ortodoxe Rornine de a mai

fi membri

de

drept in Parlamentul Rominiei. S-a distrus astfel, in numele ,,democrafiei", un drept qi


o tradigie veche ca gi poporul rom0n.

Criza de autoritate in care s-a aflat sinodul Bisericii Ortodoxe Rom6ne dupd anul
1989 a favorizat autorii Constituliei romdnegti din anul 1991 s5 elimine, Ibrd scrupule,
acest drept - dup6 pdrerea noastrd - inalienabil.

Acest handicap va trebui dep6qit

?n

viitor. Biserica Ortodoxa RomAnd ar trebui

s5

cear[ in mod imperios, revenirca la tradigia noastrb creqtind qi romdneasci prin care
reprezentanlii Bisericii Ortodoxe Romdne, aldturi de reprezentanlii tuturor cultelor
legale" sd fie membri de drept in Parlamentul Romdniei. Ideea cd Uniunea Europeand nu ar pefinite prezenla clericilor in parlamentele nalionale este fa1s5, pentru cd Uniunea

Europeand nu

a impus nici unui stat membru un anumit model. Singura cerin{i

Uniunii Europene este respectarea principiilor democraliei, iar democra[ia nu se poate


opune Bisericii.

Implicarea consecventd a Bisericii noastre, a clericilor, in politica nafionald este,

in felul

acesta,

mai mult decAt necesard, pentru apdratea identitSlii, spiritualitafii

qi

culturii nafionale, pentru inriddcinarea valorilor cregtine in societatea noastr6. Altfel


Biserica va

fi marginalizatd tot mai mult,

credinfa creqtind va

fi

ignoratd, iar politica

romAneasci igi va pierde iremediabil verticalitatea.


Elie Miron Cristea, Note ascunse. inserundri personale (1895 Ig37), Cluj-Napoca, 1999. 175 p. Filosof.rl l{ae Ionescu nu a agreat deloc acest fapt, considerdnd cX Patriarhul lvliron s-a inregimentat prea mult in cele lumepti.
12

3.

Laicii

Si

politica

in privinfa raportului laicilor ortodocgi cu politica, lucrurile sunt mai simple. Aici
Biserica qi sfintele canoane nu i-au oprit pe creqtini de la implicarealor ?n orice formd
de

politicl, singura condilie care s-a impus de la sine a fost aceea de a fi qi a rimdne

mereu creqtini ortodocqi adevdrafi, apdrdtori ai duhului Evangheliei lui Hristos. Dreptul

creqtinilor laici de a se implica in politicd vine qi din faptul firesc

c[

credinciosul

gi

cetileanul sunt una ?n persoana umani, intre cele doua realitd{i nu se poate face
separafie. Singurul mod de separafie ?ntre cele doud identitdli este suprimarea existenfei

uneia dintre ele.

Prin urmare, Biserica nu-i opreqte pe creqtinii ei laici de a face fie politicd
partid, tle de a se implica
se implica
?n

de
a

politicana\ionald, ba mai mult, le recomandd acestora de

in politic[,

?n

convingerea c[, ?n felul acesta, societatea nu se va indepdrta de

valorile creqtine. Acolo unde nu sunt valori cregtine, nu poate fi o politicd adevdratd", iar
existenfa urnand" riscd sd cadd, dacd nu intr-o societate violentd, cel pufin ?ntr-o societate
pdg1nd.

in

societatea seculari zatd de astdzi apdrarea valorilor creqtine este o misiune de


se

mare actualitate, de aceea Biserica trebuie sd-i incuraj eze vizlbll pe creqtini de a

implica in politica de partid qi in politicana[ianald,. in vederea biruinlei Evangheliei lui


Hristos.

4.

Monahii

qi

politica

Monahii sunt creqtinii care, depundnd voturile monahale, se retrag din aceastl
lume, pentru a duce o viafd curatd, dAruit5 total lui Hristos. Este practic o moarte
spirituald pentru aceastd lume in vederea naqterii la o viafd noud in Hristos. De aceea
slujba funderii in monahism se aseam[n[ unui parastas, iar cdlugSrul primegte un nume nou, renunldnd la cel folosit in lume pdni in momentul tunderii.

Fiind o moarte spirituald, tunderea in monahism inseamnd renunlarea qi la


exercitarea drepturilor civile care presupun irnplicarea ?n via{a social6. Din aceastd

perspectivi monahii trebuie


societa{ii. Acesta

la orice implicare in viala politicd a este gi conlinutul canoanelor 3, 4 qi 7 de la Sinodul IV ecumenic


se abgin6 de

s[

(451), care
de politica.

il

opresc pe monah, sub pedeapsa caterisirii, sd se amestece in orice formd

Canonul 4, de

la Sinodul IV

ecumenic prevede cd ,,cei ce trdiesc


,sd

tn viata

rnonalzctld sd se supund episcopului, sd pdzeascd liniqtea,Si

petreacd numsi in post Si

rugdciune, rdmdndnd netncetat tn locurile in care au fost rdnduipi, sd nu tttlbure treburile bisericeqti qi nici cele ale vietii obqteqti, nici sd nu se amestece fn ele
pdrds indu-S i mdndstirile lor"13
.

Prin urmare, viafa monahali qi politica sunt doud lucruri care, din punct de vedere

canonic, nu pot coexista. Mai mult chiar, monahii trebuie sd se abtrind Si de la exercitarea dreptului de volt4, ca unii care au pdrdsit lumea qi interesele ei. Singurul
mod in care monahii pot influenfa societatea este cel spiritual-cultural, a$a cum de-altfel
s-a qi

intimplat

?n

istorie.

?n concluzie, raportul Bisericd-politicd

.u. un raportcomplex, de aceea numai


de

nuanfarea

lui duce la o inlelegere corecti. Astfel, clericii sunt oprili de la politica

partid, dar nu srint oprifi de la implicarea lor ?n politica nafionald in vederea apropierii

ei de Evanghelia lui Hristos. Laicilor

li

se recomandd implicarea atdt

in politica de

partid, cAt qi in politica na[ional6, in spirit creqtin, iar monahii sunt oprili de la orice
activitate care i-ar re?ntoarce Ia via[a I umeasci.

Episcopul qi canonistul Nicodim Milaq, coment6nd canonul


opreqte implicarea clericilor

apostolic care

in ,,grijile lumeqti",

noteazd.

,,serviciul lumesc public nu

poate avea nimic fn comun cu serviciul preolesc. Puterea lumeascd unitd cufuncliunea
preo{eascd ar sldbi

;i ar altera importanla

spirituald a celei din urmd. L-ar constrdnge

pe purtdtorul aceleia, spre dauna misiunii Si ,scopului ei nemijlocit, a se tndeletnici de

lucruri lumesti

Si de interesele pdmdntesti ale aamenilor Ei prin aceasfa

s-ar tmpiedica

dezvollarea inJluenlei spirituale depline qi libere, pe care preolia trebuie sd o exercite


asupro conqtiinlei Si vie{ii lor rnorale, qi, ceea ce este mai presus de toate, prin cceasta

preolia s-ar fnstrdina cu totul

de

pilda, spiritul qi voinla lui lisus Hristos. intemeietorul


,Si

divin al Bisericii creqtine, Carele nici insuSi nu a ocupat


13

nici'invdldceilor Sdi nu le-a


conlinl
qi interdiclia monahilor

ra

Arhid. Profl Dr.IoanN. Floca,op. cit.,p.80.


Cel mai potnvii ar fi fost ca hotS"rdrea 41,0/2AA4 a

Sf Sinod al BOP.

sd

de a participa la vot.

peftnis sd ocupe vreo func\iune de acest fel, ba nu le-a permis sd participe la nici o
afncere pwbtlcd de $at- frnprayla h{es nu este din ltmwo flceastdt - a rdspt*ts Hristos
cdnd

s-a pus intrebarea despre impdrdpia

Lui (Ioan 14, 36)"15.

Acests cuvinte nu Ei-au pierdut cu nimie acfi.ralitala Ba mai mult, ele ne


sugereazb cd raportul dintre Bisericd gi politic5 va

fi in deplin[ normalitate numai prin

respectarea riguroasi a prevederilor sfintelor canoane.

Dr. Nicodim Milaq, Cqnoanele Bisericii Orndoxe insolite de comentqril, vol. I, partea I, Arad, 1930, p. 309.

15

S-ar putea să vă placă și