CREATORI, CREAŢII
Îndemn
Pe un deal înalt
Foarte întristat,
Stă Hristos cel sfant
Privind în pământ.
Unii L-au iubit,
Si L-au proslăvi.t
Altii L-au hulit,
Adanc L-au rănit.
Tu, copile blând,
Nu-L lăsa plângând,
O floare, tu, du-i
O vorba să-I spui.
Să-L mângâi cumva,
Poate o ridica
De jos faţa Sa
Şi te-o binecuvanta...
Copilăria mea
Copilăria mea frumoasă
A fost într-una un succes,
Căci mă jucam mereu pe stradă
Şi mă iubeau copii toţi.
Mama, tata şi bunicii
Ei, mă tot iubeau mereu,
Cadouri multe şi frumoase
Îmi ofereau de dragul meu.
Îţi mulţumesc, copilărie,
Şi n-aş dori să pleci deloc,
Căci tu eşti cea mai frumoasă
Şi dragoste eu ţie îţi port.
14
Un copil
Un copil e-o primăvară
Cu ochi mari de păpădie,
E speranţă şi candoare
Zâmbet pur şi veselie.
Un copil e zbor de fluturi,
Colindând din floare în floare,
E privirea spre înalturi,
Aşteptând să crească mare.
Un copil e joc şi cântec,
Braţe întinse-a-mbrăţişare,
E lumina lumii-n noaptea
Clipelor de închinare.
Un copil e-o bucurie,
Un copil e-o sărbătoare,
Un copil e viitorul,
E o binecuvântare.
RUGĂ DE COPIL
Doamne vino printre noi,
Să îmbraci copii goi,
Vino în prag de sărbătoare
Cu iubirea Ta cea mare.
Deseori, Te răstignim
Şi în ură Te învelim,
Giulgiul alb Ţi-L întinăm,
De tine ne îndepărtăm.
Doamne, vino mai aproape,
Ceartă-ne, dar nu ne bate,
Ajută să ne îndreptăm
Pe Tine să te lăudăm...
Cocari Magdalena Valentina VI A
 CREATORI, CREAŢII

Tablou de iarnă

Ninge, ninge mereu. Fulgi mari plutesc în văzduh şi se aştern într-un covor
din ce în ce mai pufos. De mult n-a mai fost o aşa iarnă! Doar în amintirile
bunicilor omătul ajungea cât gardurile, prin unele locuri, chiar până la streaşina
caselor. Atunci credeam că bunicul spune poveşti .
La Crăciun am prins un ger! ... Scârţâia zăpada sub picioare, ne ardeau
obraji... Nu puteai sta afară! Minus douăzeci de grade... Ce iarnă!
Pe coşurile caselor iese fum mult. Se consumă combustibil, nu glumă! Se va
simţi la buzunar lucrul acesta, dar e atât de frumos! Circulaţia e foarte
anevoioasă. Nu te încumeţi să pleci la drum şi repeţi mereu ca un refren: ce
iarnă!
Acum e bine să stai în casă, la căldură şi să citeşti. E timpul cel mai bun
pentru lectură, iar din când în când să te delectezi cu un ceai cald cu lămâie...
Ţi-arunci Ochii pe fereastră: ninge! Te întorci la cărţile care te aşteaptă şi
sufletul impresionat de atâta frumuseţe exclamă în tăcere: Doamne, ce iarnă!

Vin sărbătorile!

A căzut de ieri prima ninsoare...

Fiorii iernii ne cuprind tot trupul.
Tresare-n noi un dor de alb, se pare,
Mari bucurii inundă sufletul.

Vin sărbătorile... Ce dragi mi-s toate:

Vacanţa, Moş Crăciun, colindători!
Vom merge cu uratul la bunica
Şi vom primi tot ce-i mai bun de prin cămări.

De Anul Nou, sau de Crăciun ne strângem

Toţi cei mai dragi... Ce bine ne simţim!
Stăm laolaltă şi cântăm colinde
Urându-ne ca sănătoşi să fim.

15
 CREATORI, CREAŢII

Dansul unui fulg de nea

Este iarnă, copacii şi câmpul sunt de zahăr şi cristal. Fulgii zglobii se

joacă prin cer ca un roi de fluturi albi, steluţele argintii umplu văzduhul. Ninge
des, zăpada cade ca făina la cernut, dansul fulgilor pare ca petalele de cireş ce
îmbracă cu o mantie albă pământul. Casele sunt pitite sub căciuli mari şi albe.
Copiii veseli se joacă pe derdeluşul plin cu sănii. Alexandru, un băieţel de vreo
şase ani, la auzul unei voci se sperie şi întrebă cu sfială cine vorbeşte. Această
voce spunându-i să se uite în palmă şi nu mai scose nici o vorbă. Pare o mică
fiinţă strălucitoare, albă ca făina, un fulg mare care a fost cernut din norii
plumburii foarte obraznici de ninsoare. Alexandru întrebă fulgul:
− Cum te cheamă fulguleţ?
− Nu am nume, dar îmi poţi spune ,,dansato”.
− De ce?
− Deoarece unii fulgi sunt aleşi de către nori să fie dansatorii vestirii
sărbătorilor, iar ceilalţi dansează dansul ,,Fulgilor de nea”.
− Uau!!! Cred că e frumos! Mă poţi învăţa şi pe mine câteva mişcări!
− Desigur! Dar va trebui să te transform într-un fulg de nea! Doar cu
bunăvoinţa ta.
− Accept!
− Fulgii ninsorii, transformare!
Ei au dansat şi s-au distrat toată ziua. S-au transformat la loc, iar când a
vrut să-i mulţumească, fulgul s-a prefăcut într-o picătură de apă, iar prin magia
sărbătorilor care vor urma, fulgul puse în sacul lui Moş Crăciun un cadou mare
pentru Alexandru.

Anonim

16