Universitatea Academiei de tiine din Moldova Facultatea: tiine ale naturii Specialitatea: Ecologie

Referat la Radiobiologie

Rolul radiaiei ionizante n evoluia vieii pe Pmnt

A elaborat: Cumpana Ludmila, E-31 A verificat: Stregrescu Vasile, doctor

Cuprins
1. Istoria apariiei radiaiei 2. Radiaiile ionizante. Definiie i clasificare 3. Surse de radiaii ionizante 4. Cum pot afecta radiaiile organismul uman? 5. Clasificarea efectelor biologice dup natura lor 6. Protecia mpotriva radiaiilor 7. Tratamentul cu radiaii ionizante

ISTORIA APARIIEI RADIAIEI Dei radiaia a fost descoperita n secolul XIX, pericolele de radioactivitate i de radiaie nu s-au recunoscut imediat. Efecte acute de radiaii pentru prima data au fost observate n utilizarea razelor X cnd Nikola Tesla intenionat a supus degetele la raza X n 1896. El a publicat observaiile privind arsuri care s-au dezvoltat, dei el le-a atribuit ozonului mai degrab dect pentru raze X, leziunile s-au vindecat mai trziu. Efectele genetice de radiaii, inclusiv efectele privind riscul de cancer, au fost recunoscute mult mai trziu. n 1927 Hermann Joseph Muller a publicat cercetari care arat efectele genetice i n 1946 a fost primit Premiul Nobel pentru concluziile sale. nainte de a fi cunoscute efectele biologice de radiaii, muli medici i corporaii au nceput comercializarea substanelor radioactive. Exemplu era tratamente cu Radiu i ape care conin Radiu ar fi fost baute ca tonice. Marie Curie era mpotriva acestui fel de tratament, avertizind c efectele radiaiilor asupra corpului uman nu au fost bine nele. Curie a murit mai trziu de anemie cauzata de intoxicaii radiaiilor. Eben Byers, un celebru socialist american, a murit n 1932, dup ce consuma cantiti mari de Radiu, peste civa ani moartea sa a atras atenia publicului asupra pericolelor de radiaii. Prin anii 1930, dup un numr mare de cazuri necroza oaselor i moartea n entuziati, produse medicale ce contineau radium aproape dispruse de pe pia. Cu toate acestea, pericolele de radiaii au fost nu pe deplin apreciate de ctre oamenii de tiin pn mai trziu. n 1945 i 1946, doi oameni de tiin U.S. au murit la expunerea la radiai i acut n accidente separate . n ambele cazuri, victimele s-au confruntat cu cantiti mari de materiale fisionabile fr nici o protective. Bombardamentele atomice de la Hiroshima i Nagasaki au dus la un numr mare de incidente de otrvire cu radiatii, permind o perspectiv mai mare de simptome i pericolele sale. Actrita Midori Naka, care a fost prezenta n timpul Bombardamentele atomice de la Hiroshima, a fost primul ca/incident de otrvire cu radiatii pe larg analizat. Moartea ei pe 24 August 1945 a fost prima moarte oficiala ca urmare a otravirii cu radiaiei (sau "boala bombei atomice").

RADIAIILE IONIZANTE. DEFINIIE I CLASIFICARE Radiaiile ionizante sunt radiaiile care au proprietatea de a ioniza materia asupra creia acioneaza deoarece la locul impactului ele cedeaz energiile mari pe care le poarta. Ca urmare, prin interaciunea cu substratul iradiat, rezult particule ncrcate electric sau perechi de ioni i ruperea legturilor moleculare. Radiaiile ionizante sunt reprezentate de: radiaiile electromagnetice fotonice (radiaiile X i radiaiile gamma) fluxurile de particule atomice (radiatiile corpuscuiare) reprezentate de radiatia aformata din 2 protoni si 2 neutroni (respectiv un nucleu do heliu), radiatia formata din fluxuri de electroni(cu sarcina electrica negativa), fluxurile de protoni(cu sarcina electrica pozitiva) si fluxurile de neutroni (radiatii care nu producionizare directa). CARACTERIZAREA RADIATIILOR IONIZANTE Expunerea organismului uman la radiatiile ionizante poate ft urmata de aparitiaunor efecte biologice dependente de caracteristicile acestora: capacitatea de penetratie,respectiv de capacitatea de ionizare. Capacitatea de penetrare a radiatiilor ionizante Radiatiile ionizante corpusculare au o capacitate de penetratie redusa: radiatiile a pot strabate doar distante foarte mici, aproximativ 0.1 mm in aer sau tesuturi, cea mai mare parte diniie ele fiind retinute in stratul cornos al pielii; radiatiile au o capacitate de penetrare care nu depaseste de rcgui , 2 cm ( doar cele din categoria dure pot penetra pana ta cea, 8 cm), astfel ca majoritatea lor pot produce leziuni doar la nivelul tesutului cutanat.Spre deosebire de radiatiile corpusculare, radiatiile ionizante electromagnetice auo foarte mare capacitate de penetratie, ele pot strabate intreg corpul, si ca urmare pot firetinute in diferite tesuturi in functie de densitatea acestora. Capacitatea de ionizare a radiatiilor ionizante Capacitatea de ionizare a radiatiilor ionizante este invers proportionala cucapacitatea de penetratie: radiatiile corpusculare (cu exceptia fluxurilor ce neutroni carenu produc direct ionizare) au o foarte mare capacitate de ionizare deoarece elibereazaintreaga energie purtata in stratul subtire in care sunt retinute. Radiatiile fotonice (X si )au capacitate de ionizare mult mai redusa.Din aspectele prezentate se desprind urmatoarele concluzii privind riscurile biologice generate de expunerea la radiatiile ionizante:radiatiile si radiatiile au nocivitate maxima in

contextul iradieriiinterne (patrunderea radionucliziior in organism prin inhalare sau ingestie);radiatiile electromagnetice ionizante (X si ) determina efecte nocive deintensitate maxima in situatia iradierii externe, prin expunerea partiala sau totala acorpului ia radiatia exterioara. SURSELE DE RADIATII IONIZANTE Sursele de radiatii ionizante sunt clasificate in doua mari categorii: naturale siantropice, care determina iradierea naturala sau iradierea antropica a factorilor ambientalisi a organismului uman. Organismul uman poate recepta variate doze de radiatii ionizante prin iradiere externa (de la surse dinafara corpului uman - aer, sol) sau prin iradiereinterna (de la radionuclizii patrunsi in organism prin inhalare sau ingestie). Sursele naturale de radiatii ionizante sunt reprezentate de radiatiil cosmice si deradiatiile telurice (terestre), Acestea pot determina iradierea externa (radiatiile gammaterestre) sau iradierea interna, in cazul patrunderii in organismul uman prin inhalarea sauingestie unor radionuciizi naturali ambientali.In cadrul circumstantelor uzuale de expunere a colectivitatilor umane la radiatiileionizante, sursele naturale contribuie cu aproximativ 87 % din doza receptata (figura

Sursele de expunere la radiatii ionizate, %

Antropica Apa Cosmica Telurica taron Telurica radon

Cum pot afecta radiatiile organismul uman?

Viata a evoluat intr-un mediu bombardat cu radiatii ionizante. Acestea provin din spatiul cosmic, din pamant, si chiar din propriile corpuri. Unele alimente, precum bananele sau nucile braziliene, prezinta in mod natural un nivel mai ridicat de radiatii decat alte alimente. Radiatia ionizanta poate determina modificari chimice la nivelul celulelor vii. Daca doza de radiatie este mica sau persoana o primeste de-a lungul unei perioade indelungate de timp, organismul poate, in general, sa repare sau sa inlocuiasca celulele afectate, fara a se inregistra

efecte negative asupra sanatatii. Insa, expunerea la nivele ridicate de radiatii, asa cum se intampla in cazul unor accidente nucleare precum cel din Japonia, poate provoca doua feluri de efecte. Modificari biologice pe termen scurt si lung In primul rand apar modificari biologice pe termen scurt, consecinta unui incident specific (inrosiri si/sau arsuri ale pielii, boala de iradiere). Aceste efecte apar doar daca se atinge un nivel prag al dozei absorbite. Simptomele apar cu atat mai repede si sunt cu atat mai severe cu cat doza de radiatie a fost mai mare. Cea de-a doua categorie e reprezentata de efectele stocastice, care sunt efecte biologice intarziate, a caror probabilitate de aparitie depinde de doza totala absorbita si care apar, de obicei, dupa un timp (mai multi ani sau chiar zeci de ani) dupa un incident sau o expunere cumulativa. Acestea se manifesta prin cresterea riscului de cancer si boli ereditare, conform siteului Agentiei Nucleare si pentru Deseuri Radioactive din Romania. Efectele biologice ale radiatiilor asupra celulelor vii au trei posibile finalitati:

celulele afectate se refac, fara urme ulterioare asupra organismului; celulele mor, asemenea altor milioane de celule ale corpului in fiecare zi, fiind inlocuite prin procese naturale;

celulele se repara, insa anormal, rezultand o schimbare biologica ce afecteaza corpul. Asocierile dintre expunerea la radiatii si dezvoltarea unui tip de cancer sunt bazate pe grupuri expuse la nivele relativ mari de radiatii ionizante (de exemplu supravietuitorii bombardamentelor nucleare din Japonia sau locuitorii din vecinatatea centralei de la Cernobil). Tipurile de cancer asociate cu expunerea la doze mari de radiatii (mai mari de 500 millisievert - unitatea de masura pentru dozele de radiatii care ajung in organism) includ leucemia, cancerul de san, de vezica urinara, de colon, de ficat, de plamani, esofagian, ovarian, de stomac si mielomul multiplu. De asemenea, ar mai putea fi posibila o legatura intre expunerea la radiatii ionizante si cancerul de prostata, laringian, nazal/al sinusurilor si pancreatic, relateaza nrc.gov, site-ul oficial al Comisiei de Control al Activitatii Nucleare a Statelor Unite ale Americii. Perioada de timp dintre momentul expunerii la radiatii si cel al descoperirii cancerului se numeste perioada latenta, iar aceasta poate sa se intinda pe mai multi ani. Dozele mari de radiatii tind sa omoare celulele in timp ce dozele scazute tind sa deterioreze sau sa modifice ADN-ul celulelor iradiate. Dozele mari pot distruge atat de multe celule incat organele si tesuturile pot fi vatamate pe loc. Aceasta poate declansa un raspuns rapid al corpului, denumit si sindrom acut de iradiere. Cei mai afectati in urma unei contaminari sunt copiii

Cu cat dozele de radiatii sunt mai mari, cu atat mai rapid apar efectele iradierii si cu atat mai mare este probabilitatea de deces. Deoarece radiatiile afecteaza in mod diferit oamenii, nu exista o limita inferioara absoluta a nivelului fatal de radiatii. Se considera ca jumatate dintr-o populatie ar muri in 30 de zile de la expunerea intregului corp la valori intre 3500 - 5000 mSv pentru o perioada ce variaza intre cateva minute si cateva ore. In dimineata zilei de marti, la cateva ore dupa dezastrul de la centrala nucleara din Fukushima, Japonia, emisii de pana la 400 mSv pe ora au fost raportate la centrala nucleara de la Fukushima. Nivelul de emisii care nu afecteaza organismul poate fi de maxim 1 mSv pe an, conform Agentiei Internationale pentru Energie Atomica. Materialele radioactive aruncate in aer de exploziile care au avut loc la Centrala Fukushima din Japonia pot contamina resursele de hrana si de apa, cei mai afectati urmand a fi copiii, transmite Reuters. Vacile de lapte sunt printre cele mai vulnerabile animale, daca acestea pasc iarba expusa la radiatii, in conditiile in care laptele este un aliment consumat in cantitati destul de mari de catre copii. Conditia pentru a nu dezvolta cancer este ca organismul sa-si repare modificarile produse la nivelul celulelor mai repede decat timpul necesar multiplicarii materialului ADN afectat, la nivel de celule. Majoritatea expertilor sunt de acord ca cei mai expusi riscului sunt copiii, deoarece celulele lor se divid intr-un ritm mai rapid decat in cazul adultilor. La cine apelam in cazul unei alerte de pericol nuclear? Se stie ca, momentan, nu sunt sanse ca radiatiile provocate de catre explozia reactorului de la Fukushima sa ajunga pana in Romania. Insa, daca ar fi fost cazul, am dorit sa vedem ce institutii pot oferi informatii cetateanului. Ne-am adresat in primul rand Directiei de Sanatate Publica. De aici am fost asigurati ca nu este cazul sa ne ingrijoram si ca, in cazul unei alerte, populatia va fi informata cu privire la actiunile necesare. Ministerul Mediului a raspuns la fel de prompt si concis, asigurandu-ne ca pe site-ul oficial va posta informatii in clipa in care ar putea aparea un pericol. Urmatoarea pe lista: Agentia Nucleara si pentru Deseuri Radioactive. Contactata telefonic, reprezentanta s-a aratat deosebit de deranjata ca a fost sunata de o persoana fizica. Sugestia acesteia: Daca vreti informatii, sunati la televiziune, urmata de inchiderea telefonului. La un al doilea telefon, ni s-a explicat pe un ton ceva mai amabil ca masurarea nivelului radiatiilor nucleare din aer nu este de competenta Agentiei Nucleare si ne-a indrumat catre Mediu.

Clasificarea efectelor biologice dup natura lor Cel mai frecvent, efectele biologice se clasifica dup natura lor n: -efecte precoce, care nu apar dect pentru doze ridicate; -efecte somatice trzii, care se manifesta dup mai muli ani, chiar mai muli zecide ani; -efecte genetice, care privesc descendenii; -efecte teratogene, care se refera la afectarea embrionului i a fetusului. 1. Efecte biologice precoce Efectele biologice precoce survin la puin timp dup iradiere, uneori dup ctevaore sau mai puin i sunt efecte cu prag, fapt pentru care nu apar dect dac dozadepete un anumit nivel. Deasupra pragului ele cresc cu doza. De aceea, pentru a evita producerea lor, s-au elaborat reglementri care impun limitarea sub nivelul de prag aldozelor ce le pot primi operatorii care lucreaz n medii de radiaii ionizante. Cele maifragile esuturi care sufer efecte biologice cu prag sunt: pielea, celulele formate desnge, mduva osoas, intestinul i organele sexuale sau gonade. Efectele biologice precoce n cazul iradierilor pariale. Acestea se refer la piele, mduva osoas i organele genitale. Pielea. Efectele radiobiologice ale pielii sunt foarte variabile i ele depind dedoz, de localizarea anatomic, de vrst, de pigmentaia tegumentului etc. n general, ladoze mai mari de 10 Gy nu se observ nici o leziune grav, dar la 25% din cazuri apare osenzaie de cldura. La doze ntre 10 i 20 Gy apar epidermite exudative, urmate dup untimp de o latenta de trei sptmni, de eritema secundar, apoi de epitelitaexudativ, dup3-6 luni fcndu-se restaurarea fr recurs. n cazul unor iradieri foarte importante i profunde, se alterneaz vascularizaia i apare ulceraia, care necesit un tratament chirurgical. Mduva osoas , organul cel mai sensibil la iradierea global, conduce limfopenia,cu att mai repede, cu ct doza de radiaii este mai mare. Organele sexuale, respectiv testiculele la brbai i ovarele la femei, reacioneazdiferit la iradiere.

Testiculele care se remarc printre cele dou funcii de productore de hormoni ispermatozoizi, la iradiere, le este afectat numai cea de-a doua funcie (productoare despermatozoizi). La doze relativ mici, de 0,5 Gy, se instaleaz o depresiune tranzitorie ispontan reversibila, iar la doze de circa 2 Gy apare o azoospermie i sterilitate temporar,n jur de un an. Experienele efectuate de americani pe deinui voluntari au artat ca ncazul iradierii testiculelor cu doze de 6 Gy, sterilitatea este temporar la om. Deasemenea, supravieuitorii dintre cei 23 pescari japonezi care au fost iradiai n urmaexploziei experimentale a armei termonucleare de la Bikini, n 1954, i care se estimeazca au primit doze de 3 - 6,6 Gy, dup o sterilitate de 2-3ani, au avut copii normali (n total45 copii). Ovarele, comparativ cu testiculele, au o sensibilitate mai mic fa de radiaiileionizante, aceasta fiind influenat i de vrst. Astfel, pe cnd la o femeie tnr n jur de25 de ani este necesar o doza de 12-15 Gy pentru a provoca o menopauz artificial, la ofemeie de peste 40 de ani este suficient o doza de numai 7 Gy. Se menioneaz ca lafemei sterilitatea este nsoit de oprirea funciei endocrine.Din cercetrile efectuate, precum i din constatrile asupra descendenilor celor iradiai n urma exploziilor atomice de la Hiroima i Nagasaki, a rezultat ca n urma uneiiradieri puternice care a provocat sterilitatea temporar, nu s-au produs urmri genetice, prin afectarea celulelor sexuale. Iradierea organelor profunde La iradieri puternice, mai ales n radioterapiesunt iradiate i organele profunde: plmnii, inima, rinichii, tubul digestiv, ficatul,sistemul nervos central i creierul. Dintre acestea, deosebit de sensibile sunt plmnii,care, dup o doza de 25 Gy, se mbolnvesc de fibron pulmonar, iar dup 6-12 luniurmeaz decesul. Rinichii i ficatul sunt afectai la doze peste 30 Gy. n cazul rinichilor,funcionarea lor este afectat dup cteva sptmni de la iradiere, pe cnd vezica poatesuporta doze mult mai mari. Diversele organe ale aparatului digestiv au radiosensibilitiidiferite. Cel mai radiosensibil este intestinul subire, la care apar leziuni n urmaabsorbiei unor doze sub 30 Gy. Urmeaz stomacul care este afectat de doze n jur de 40Gy, cel mai rezistent fiind colonul, care reacioneaz numai la doze cuprinse ntre 50 i56 Gy.Destul de radiosensibil este i sistemul nervos, care manifest o fragilitate acelulelor nervoase, a vaselor sangvine i o capacitate limitat de regenerare a esuturilor nervoase. La doze peste 40 Gy administrate n patru sptmni, apare o paraplegie, caredup doi ani se extinde. n ceea ce privete creierul, dei modificri morfologice apar dejade la doze de 10 Gy, el poate suporta doze de circa 50 Gy, timp de 5-6 sptmni.

Efecte biologice precoce n cazul iradierilor globale. n urma unor iradieriglobale cu doze n jur de 1 Gy, care sunt fr gravitate imediat, nu se observa dectfoarte discrete modificri hematologice, n ceea ce privete globulele albe, dar ele seregenereaz rapid. n astfel de cazuri se aplica un tratament modest, fr a fi necesarspitalizarea. 2. Efecte somatice trzii Efectele somatice trzii, n general, sunt fr prag. Ele pot fi necancerigene(cataracte, tulburri ale creterii, scderea longevitii i a unor reacii imunologice), ns principalul efect ntrziat este cancerul, care apare dup civa ani sau zeci de ani de lairadiere. Principalele efecte somatice trzii necancerigene se caracterizeaz prinurmtoarele: Cataractele sunt boli care provoac opacifierea cristalinului. Radiaiile ionizantegenereaz cataracte la doze superioare la 10 Gy de radiaii X. Ele sunt efecte cu prag,care la brbai este foarte ridicat i apare ntre 1 i 10 ani de la iradiere. n cazulneutronilor rapizi, pragul este mult mai jos 0,8 Gy, respectiv 8 Sv. Tulburri de cretere. Constatrile efectuate pe supravieuitorii de la Hiroima i Nagasaki au evideniat ca, prin expunere la doze de 1 Gy, au loc tulburri de cretere ianume: un deficit n greutate, o scdere a taliei i a circumferinei capului. Longevitatea. De asemenea, studiile de supravieuitori de la Hiroima i Nagasaki, precum i pe animale n laborator, au artat ca la doze ridicate (4 Gy) deradiaii, se scurteaz durata medie de via, indiferent dac iradierea a produs leucemiesau cancer. Reaciile imunologice. La iradierea cu doze de 1 Gy scad reaciile imunologice iorganismele devin vulnerabile la infecii.Pielea dei nu este radiosensibil, se manifesta ca un organ critic, avnd un pragde toleranta de 2mGy/zi. Prin iradierea minilor cu doze superioare (5 mGy/zi) apar leziuni cutanate cronice, sau uscate i atrofice, care fisureaz, dnd ulceraii grave. Cancerele, principalele efecte ntrziate, se caracterizeaz prin faptul c nu au prag i se produc mai ales cu doze slabe de radiaii. Frecventa lor este influenat de oserie de factori, printre care se numra: doza de radiaie, natura radiaiilor, sexul, vrsta inatura esuturilor iradiate.Dintre toi factorii, doza de radiaii este cel mai important, iar dintre radiaii, particulele i neutronii sunt cele mai periculoase. Radiosensibilitatea organismelor este17

diferita n funcie de sex: ea este mai important la femei dect la brbai, n special pentru sni i tiroida i are un efect invers pentru mduva osoas i pulmon. Totodat,efectele difer cu vrsta, copiii tineri, adolescenii i persoanele n vrsta fiind mairadiosensibile dect adulii. Timpii de latenta sunt foarte variabili i depind n modesenial de natura esutului iradiat. Ei sunt cuprini ntre 4 i 20 de ani de la iradiere pentru leucemie , de 10 ani pentru tumori, 22-25 de ani pentru sni etc. Cancerul cutanatapare la doze de circa 15 Gy radiaii electromagnetice, ntre 25 i 40 de ani. Cancerulosos apare la doze >8Gy, iar leucemia la doze >1 Sv. Cancerul snului apare la doze de0,20 Gy (la iradieri radiologice), iar cancerul tiroidei la 0,1 Gy la copii ntre 13 i 14 ani. Hiroima i Nagasaki 3. Efecte genetice Alturi de ali ageni fizico-chimici (substane chimice, radiaiileelectromagnetice, cldura etc.) care pot provoca efecte mutagene se afl i radiaiileionizante.Dac la doze slabe nu s -au nregistrat astfel de efecte la om, n schimb printrecopiii supravieuitorilor de la Hiroima i Nagasaki, iradiai cu doze puternice, s-aunregistrat cazuri de anomalii genetice semnificative.Pe plan uman, singurele informaii de care dispunem sunt descendenii iradiailor de la Hiroima i Nagasaki i ai pescarilor de la Bikini, dar n ambele cazuri, dozele nusunt cunoscute cu precizie. n cazul supravieuitorilor de la Hiroima i Nagasaki, dei au prezentat forme cancerigene pentru doze ridicate (>1 Gy), nu s-au nregistrat efectegenetice. De asemenea, n cazul celor 23 marinari pescari de la Bikini, iradiati de caderileradioactive, cu excepia unuia care a decedat, dup o sterilitate de doi ani, ceilali au avutcopii normali (45 copii), la care nu au fost observate efecte genetice aparente la primageneraie.n modul de evaluare a efectelor genetice se ntmpl unele dificulti datorateurmtorilor factori: caracterul particular al efectelor genetice; necesitatea extrapolriirezultatelor obinute experimental pe animale, la om; i de asemenea, extrapolarearezultatelor obinute experimental cu doze forte, la doze slabe.18. Din investigrile pe animale, s-a stabilit ca frecvena anomaliilor genetice seobserva la doze >1 Gy. La om, anomaliile (de ex. structura cromozomilor) reprezint unrisc de 1-10 pe milion de nateri vii, pe centiGy, iar mutaiile genetice apar, la iradiereacelor doi prini, cu o frecventa de 5-65 pe milion de nateri vii, pe centiGy. Dup primageneraie i la echilibru (dup 5 generaii), frecvena lor este de 40-200 pe milion denateri vii pe centiGy, pe generaie. Mutaiile sunt legate de sexe, n sensul ca ele setransmit prin femei. n prima generaie, numrul de afeciuni adugat este <1,3 pe milionde nateri vii pe centiGy.

4. Efecte biologice teratogene Efectele teratogene sunt anomalii i malformaii provocate de aciunea unor agenifizici, chimici i infecioi, sau a radiaiilor ionizante asupra embrionului i esuturilor petimpul creterii.Sensibilitatea lor la radiaii variaz dup stadiul dezvoltrii embrionului, dar pragul de aciune este foarte net mai jos dect dup natere. Efectele teratogene suntireversibile, iar radiaiile ionizante produc aceleai efecte ca i ali ageni teratogeni. Subaciunea radiaiilor ionizante, n funcie de stadiul de dezvoltare a embrionului i aesuturilor, se deosebesc urmtoarele:- n stadiul de preimplantare, iradierea determin fie distrugerea oului, fie moarteauneia sau a mai multor celule. Aceasta perioada adesea trece neobservat de femeie.Doza letal 50 este de 0,5-0,6 Gy.- n stadiul de organogeneza, cnd femeia are consecine de ntrziere i bnuialca ar fi nsrcinata, o doza de 0,1 Gy poate antrena malformaii. Aceasta este perioadacritic, deoarece radiosensibilitatea este maxim.- n stadiul fetal, frecvena i gravitatea malformaiilor se diminueaz. n schimb,iradierea poate avea o aciune cancerigen, care se manifest la copii tineri. Dozele egalesau inferioare la 0,25 Gy sunt considerate ca fr efect.Cele mai importante consecine legate de efectele teratogene sunt: malformaiile, ca de exemplu cele microcefalie, care pot fi nsoite de ntrziereamental;ntrzierea creterii, care are loc la doze puternice (>1 Gy), printre care seremarc deficitul ponderal, scderea taliei i a circumferinei capului i o ntrziere aosificrii; PROTECIA MPOTRIVA RADIAIILOR Doza maxima admisibila (DMA) Comisia Internationala pentru Protectia mpotriva Radiatiilor Ionizante (CIPR) stabileste valoarea DMA anuala, ca doza totala pe care o poate primi un om ntr-un an fara a suferi leziuni observabile (nu se tine cont de efectele genetice). Exista o evaluare stabilita a DMA pentru fiecare organ sau tesut n parte. Cele mai radiosensibile organe la om sunt maduva hematogena si gonadele (tesuturi cu grad mic de diferentiere si rata mare a diviziunilor celulare). DMA anuala este de 5 mSv/an, doza valabila si pentru gonade. Pentru oase si tiroida doza este 30 mSv/an. Din fondul natural de radiatii se absoarbe 1 mSv/an, iar din cel artificial, generat de surse create de om, 0.2 mSv/an. O radiografie abdominala produce 6.2 mSv, iar una pulmonara 0.27 mSv. O doza de 6 Sv duce la moarte n decurs de o luna. Pentru diminuarea efectelor radiatiilor ionizante se pot utiliza 2 categorii de metode: metode fizice si metode chimice

Protectia fizica se realizeaza prin: - marirea distantei fata de sursa - micsorarea timpului petrecut n apropierea sursei - utilizarea de ecrane protectoare Protectia fata de radiatiile a se poate face cu o simpla foaie de hrtie, sau un strat de 0.5 cm de apa. Fata de radiatiile b protectia se realizeaza cu ecrane de plastic si Al, iar fata de X si g se poate face doar partial cu ecrane de Pb. n cazul neutronilor sunt necesare mai multe straturi protectoare: primul format din apa, D2O (apa grea) si grafit are rol de moderator cu ajutorul caruia sunt ncetiniti neutronii; al doilea strat este format din bare de cadmiu, pentru absorbtia neutronilor termici; al treilea - ecrane de Pb pentru absorbtia radiatiilor g produse n primele straturi. n cazul surselor mixte sunt necesare ecrane mixte: pentru b+g se utilizeaza ecrane cu un prim strat de plastic sau Al (se absorb mai nti radiatiile b, care sunt electroni sau pozitroni accelerati, si un al doilea de Pb pentru a absorbi radiatiile g). Protectia chimica Se realizeaza cu ajutorul unor substante chimice radioprotectoare care se administreaza naintea iradierii si care maresc radiorezistenta organismului. Au drept scop diminuarea n special a actiunii indirecte a radicalilor liberi prin anihilarea acestora. Trebuie sa produca urmatoarele modificari: - sa micsoreze continutul n apa, mai ales n organele radiosensibile - sa micsoreze temperatura organismului si sa diminueze metabolismul - sa diminueze cantitatea de oxigen intra si extracelular, mai ales n organele radiosensibile - sa inhibe sau sa fixeze radicalii liberi (vnatori de radicali liberi) - sa mpiedice organele integratoare din organism (sistemul circulator) sa amplifice efectele.

Tratamentul cu radiatii ionizante

Radiatile ionizante sunt acele de radiatii care produc ionizarea atomilor din materialul iradiat. Aceasta definitie tine seama de efect si nu de natura radiatiilor si asa se face ca in categoria radiatiilor ionizante intra si radiatiile gamma (de natura nucleara produse la nivelul nucleului atomilor) si radiatiile X (de natura atomica). Pe langa radiatiile electromagnetice gamma si X, tot in categoria radiatiilor ionizante sunt incluse si facicule de electroni accelerati, insa nu sunt incluse radiatiile UV. De fapt, termenul radiatii ionizante are o semnificatie tehnica si atunci cand vorbim de tratament cu radiatii ionizante (sau iradiere tehnologica), in aceasta categorie raman acele radiatii care au ca efect principal ionizarea, au o capacitate de penetrare mare si - foarte important - nu produc reactii nucleare in materialul iradiat. Considerente tehnice fac sa existe un numar limitat de optiuni privind radiatiile care pot fi utilizate pentru tratamentul cu radiatii ionizante: - radiatiile gamma (), sunt radiatii electromagnetice, penetrante, de natura nucleara. De interes pentru tratamentul cu radiatii ionizante sunt radiatiile obtinute din surse cu izotopi radioactivi de Cobalt-60 si intr-o masura mai mica, de Cesiu-137. Din multitudinea izotopilor radioactivi cunoscuti, doar acestia pot fi produsi in cantitati suficiente, cu costuri rezonabile si au o perioada de injumatatire suficient de mare. O sursa izotopica de Co-60 emite la o dezintegrare radioactiva doua cuante de energie (fotoni) cu energiile de 1,17 MeV si 1,33 MeV iar o sursa de Cs-137 emite o cuanta cu energia de 0,662 MeV. - electronii accelerati (fascicole de electroni E-beam), sunt radiatii formate din electroni care au fost accelerati in camp electro-magnetic la energii suficient de mari incat sa asigure o buna penetrare a materialului iradiat. Pentru excluderea activarii (producerii de izotopi radioactivi) in materialul iradiat s-a stabilit limita maxima a energiei electronilor accelerati la 10MeV. - radiatiile X (Rx), sunt tot radiatii electromagnetice iar spectrul lor energetic se suprapune spectrului radiatiilor gamma. De interes pentru tratamentul cu radiatii ionizante sunt radiatiile X de franare (bremstralung) care apar la franarea electronilor accelerati in campul electric al atomilor din tinta iradiata. Din aceleasi considerente ca si in cazul electronilor accelerati, utilizarea lor in domeniul tratamentelor cu radiatii ionizante trebuie limitata in energie (5MeV).

Bibliografia
1. Marcu GH. Ciplea L.I., Ciplea Al.,Elemente radioactive. Poluarea mediului i riscurile iradierii, Editura Tehnic, Bucureti, 1996.2. 2. Gaspar E., erban D.,Poluarea mediului ambiant,Editura Tehnic,Bucureti, 1978.3. 3. Cartas V.,Elemente de radioprotecie, Editura Tehnica, Bucureti. 4. Curs de fizic nuclear ,Universitatea Dunrea de Jos, 2004