UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE

GRIGORE T. POPA IASI

FACULTATEA DE MEDICINA
ISTORIA MEDICINEI

1
INTRODUCERE
Transplantul de esuturi i de organe este una din formele de vrf ale
practicii medicale contemporane, care transform suferin a n ndejde pentru mai
mult via . Este o performan a tiin ei i a practicii medicale pe care Biserica o
binecuvinteaz atta vreme ct, prin transplant, se rezolv criza determinat de
lipsa altor solu ii de vindecare i se red via a normal unei persoane, fr ns a i-
o ridica alteia nimeni nu trebuie ucis pentru ca s triasc altcineva.
Transplantul de organe reprezinta de fapt inlocuirea unui organ care nu isi
mai poate indeplini corect functiile !datorita unor procese patologice sau
traumatisme" sau care devine c#iar periculos pentru organism, cu altul sanatos,
care poate prelua rolul celui bolnav. $n vederea realizarii transplantului este
necesara e%istenta a doua persoane c#eie primitorul !receptorul" si donatorul.
&onatorul poate fi o persoana in viata sau o persoana recent decedata. Trebuie
precizat insa ca nu toate organele organismului uman pot fi transplantate.
'ealizandu-se din iubire si din respect fata de viata umana, transplantul va
lua in calcul viata persoanei umane in toata comple%itatea ei, nu numai viata care
se consuma sub forma si la nivel e%clusiv biologic, ci si dimensiunea
du#ovniceasca, eterna a vietii omului. (iind metoda e%ceptionala de tratament,
transplantul este justificat dupa ce s-au epuizat toate celelalte forme si modalitati
de tratament.
)rovocarea voita a mutilarii sau a decesului prin prelevarea unor organe,
c#iar pentru scopul de a salva viata unei alte personae este
inadmisibila,transplantul va fi bine justificat se va urmari scopul imediat si pe
termen lung al transplantarii, ca si acordarea unei calitati satisfacatoare vietii
primitorului.
&arul cunoasterii si al descoperirii noutatii vine de la &umnezeu* ii revine
omului responsabilitatea folosirii lui nu impotriva aproapelui si a lumii, ci pentru
sprijinirea prezentei demne a persoanei in creatie si pentru implinirea sensului
e%istentei. $n acest conte%t, medicul trebuie sa aiba constiinta ca este instrument si
colaborator al lui &umnezeu, in inlaturarea manifestarii raului in lume ca
suferinta*
Binecuvantand efortul medicilor pentru eforturile depuse in vederea
reducerii suferintei din lume, si prin transplantul de organe, precum si jertfa celor
dispusi sa le ofere, Biserica nu poate incuraja negativismul
nejustificat al altora. &aca viata aproapelui, cea fizica si
cea du#ovniceasca, este garantata, nici un sacrificiu nu
este prea mare, cu conditia sa nu ucizi un om spre a
promite sau a da viata altuia.
+
I.PRINCIPII GENERALE
,iata specifica persoanei umane, unica si irepetabila, este un dar al lui
&umnezeu, inteles ca vietuire a sufletului in trup* crestinul va purta de grija pentru
amandoua, dar ii va acorda ma%ima importanta sufletului, luptand pentru
mantuirea sa.
-ctul de daruire voita a vietii pentru &umnezeu ori pentru aproapele
descopera adevaratul sens al dragostei, de aceea daruirea este mai dorita decat
conservarea ei* pe aceste considerente se fundamenteaza eroismul dar mai ales
martiriul.
&arul vietii consta in sfintenia ei, de aceea urmarirea .calitatii vietii/ ar
trebui sa se faca pentru sporirea sfinteniei, iar prelungirea vietii pentru lucrarea mai
departe a mantuirii si prezenta benefica a persoanei in mijlocul semenilor.
$nvatatura ortodo%a acorda mare importanta cinstirii trupului, atat in timpul
vietuirii lui, cat si dupa moarte, si aceasta pentru ca trupul reprezinta o materie
structurata de &umnezeu in taina persoanei, Trupul .este templul &u#ului 0fant/
! $ 1orinteni 2, 3" si, sub o forma spiritualizata, urmeaza sa participe si la viata de
dincolo de mormant. 4oartea, ca despartire a sufletului de trup, nu justifica ideea
considerarii trupului ca un obiect, care sa poata fi folosit dupa bunul plac al unor
terte persoane.
4oartea,din punt de !edere re"tin, are doua acceptiuni
indepartarea omului de &umnezeu prin pacat !moarte care poate fi
temporara sau vesnica, in functie de gravitatea pacatului, de pocainta sau
lipsa acesteia"*
moartea fizica - concretizata prin despartirea sufletului de trup. Tot efortul
crestin este acela de a scapa de moartea vesnica prin comuniunea dinamica
cu &umnezeu in 5ristos, prin &u#ul 0fant. -ceasta nu e%clude grija pentru
conditiile, momentul si modalitatea separarii sufletului de trup
Moartea, din punt de !edere #edia$ "i $e%a$, este cunoscuta in mai
multe feluri si anume
moarte aparenta !functiile vitale sunt atat de mult slabite incat nu pot fi
percepute decat cu aparate speciale"*
moarte clinica !functiile vitale au incetat fara sa se fi alterat inca structurile
in mod ireversibil* de aceea este posibil ca aceste functii sa fie reactivate
prin terapia intensiva si reanimare"*
6
moarte biologica !se produce atunci cand organele vitale au intrat deja in
proces de alterare, adica a inceput procesul de necrozare a tesuturilor"*
moarte cerebrala .
1onstatarea mortii fizice nu este obiectivul teologiei sau al filosofiei, ci tine
de resortul stiintelor medicale si juridice. )ana nu demult, era considerata moarta
acea persoana careia inima i-a incetat sa mai bata si careia ii lipsea respiratia.
&atorita te#nicilor de reanimare s-a ajuns la convingerea ca moartea este un proces
si ca ea nu este in mod necesar legata de incetarea batailor inimii.
4oartea, ca incetare efectiva a vietii, presupune oprirea inimii* absenta
respiratiei spontane* moartea cerebrala. -ceste trei conditii trebuie indeplinite,
concomitent si in totalitate, pentru a se evita erori regretabile.
)recizari esentiale cu privire la conceptul de moarte cerebrala
moartea cerebrala reprezinta medical alterarea ireversibila a vietii celulelor
creierului !corte%, cerebel si trunc#i cerebral", care provoaca incetarea
definitiva a functiilor encefalului intreg, ceea ce inseamna imposibilitatea
organismului uman de a mai fi in relatie cu mediul si de a-si asigura si
realiza propria e%istenta, caracter specific si obligatoriu in definirea vietii
umane*
nu trebuie confundata moartea cerebrala cu moartea biologica*
din punct de vedere juridic, moartea este considerata una singura, si anume
cea declarata din punct de vedere medical.
1riteriile potrivit carora poate fi declarata moartea cerebrala, din punct de
vedere legal, sunt
e%amen clinic, constand in constatarea comei profunde, flasca, areactiva,
absenta refle%elor de trunc#i cerebral !in mod special absenta refle%elor
fotomotor si corneean"*
absenta ventilatiei spontane, confirmata de testul de apnee !la un )a17+ de
28 mm 5g"*
doua trasee EE9, efectuate la 2 ore, care sa ateste lipsa electrogenezei
corticale.
4oartea, in calitate de separare a sufletului de trup, ramane o taina. :imeni nu
va putea spune cu precizie ca separarea aceasta coincide cu moartea cerebrala*
poate sa coincida, poate sa preceada sau poate sa urmeze mortii cerebrale.
(iind creat dupa c#ipul lui &umnezeu, omul este inteles si se pune in valoare in
masura in care reflecta in el prototipul sau. -tata vreme cat implineste porunca
iubirii si ramane in &umnezeu, care este iubire, este membru al Bisericii lui
5ristos.
$n aceasta perspectiva, daruirea unui organ, a unui tesut si c#iar a unei picaturi
de sange, din dragoste fata de aproapele, inseamna autodaruirea si autojertfirea
;
intregului om in interiorul aceluiasi Trup mistic al lui 5ristos, ceea ce e%clude
privirea trupului omului ca pe un simplu mijloc de insanatosire fizica a cuiva sau
ca pe o magazie de organe de sc#imb.
Transplantul trebuie sa aiba la temelie iubirea crestina a celui ce daruieste si
implinirea ei in iubirea celui care primeste. $n acest sens, el va indeplini
urmatoarele conditii
sa respecte demnitatea persoanei !donator, receptor, medic"*
sa aiba scop terapeutic*
sa fie in folosul aproapelui*
sa respecte viata si c#iar moartea persoanei umane*
sa respecte drepturile omului si dimensiunea du#ovniceasca a e%istentei
umane, c#iar din momentul conceperii acesteia*
sa nu fie determinat de oportunisme politice sau economice, de curiozitati
medicale, la moda in lumea noastra secularizata.
actul de donare sa aiba la temelie iubirea crestina fata de aproapele si
jertfelnicia* donarea nu poate sa fie obiectul unor tranzactii*
prelevarea si transplantul de organe si de tesuturi se face numai in scop
terapeutic* transplantul va trebui sa se dovedeasca a fi unicul remediu valid
pentru prelungirea si imbunatatirea vietii unui pacient*
pentru ca prelevarea de organe presupune consimtamantul donatorului, va fi
de neacceptat prelevarea de tesuturi de la un embrion, dat fiind faptul ca,
desi fiinta vie, acesta este in imposibilitatea de a-si da consimtamantul*
este inadmisibila provocarea voita a mutilarii < decesului prin prelevarea
unor organe, c#iar pentru scopul de a salva viata unei alte persoane*
transplantul va fi bine justificat se va urmari scopul imediat si pe termen
lung al transplantarii, ca si acordarea unei calitati satisfacatoare vietii
primitorului*
'ealizandu-se din iubire si din respect fata de viata umana, transplantul va lua
in calcul viata persoanei umane in toata comple%itatea ei, nu numai viata care se
consuma sub forma si la nivel e%clusiv biologic, ci si dimensiunea du#ovniceasca,
eterna a vietii omului. (iind metoda e%ceptionala de tratament, transplantul este
justificat dupa ce s-au epuizat toate celelalte forme si modalitati de tratament.
)acientii care se confrunta cu afectiuni cronice, atat de avansate incat
tratamentul medicamentos nu mai poate face fata, pot avea indicatie de transplant
de organ. 4edicul curant este cel care poate aprecia cel mai corect o astfel de
necesitate si poate decide daca respectivul pacient este sau nu un bun candidat
pentru transplant.
Ec#ipa de transplant trebuie sa informeze, sub toate aspectele si in detaliu,
atat pe donatorul, cat si pe primitorul de organe, cu privire la riscurile, beneficiile,
=
procedura si consecintele prelevarii si, respectiv, implantului de organe, incat cei
vizati sa poata lua #otararea in deplina cunostinta de cauza.
II. TIPURI DE TRANSPLANT
$n Egiptul antic se practica deja transplantul
de tesut epitelial. $n crestinism se vorbeste despre faptul ca sfintii doctori fara de
arginti, 1osma si &amian, in sec. al $,-lea au efectuat transplantul de gamba unui
suferind, prelevand gamba de la un om mort de patru zile. 4edicina a facut
progrese enorme, dar multa vreme nu s-a preocupat de posibilitatea si fiabilitatea
transplantului. $n 13=; s-a realizat primul transplant fiabil de rinic#i, iar in 132>
primul transplant de inima.
?lterior, performantele au continuat, actualmente realizandu-se transplantul
de
'inic#ii daca sunt afectati de lupus, boala polic#istica renala, sau sufera de
nefropatie diabetica in stadiu avansat. 'inic#ii sunt cei mai des transplantati.
Transplantul poate fi realizat de la un donator mort sau viu, rinic#ii fiind organe
perec#e, unul putand prelua si functia celuilalt !in anumite limite, desigur"*
$nima in cazurile avansate si grave de insuficienta renala, boala coronariana
isc#emica, cardiomiopatii. 0e poate transplanta doar de la un donator decedat*
)lamanii in cazul pacientilor cu fibroza c#istica, boala pulmonara
cronica obstructiva sau alte probleme de acest tip. Transplantul se poate realiza
de la un decedat sau de la un donator viu*
)ancreasul poate fi transplantat in cazul pacientilor cu diabet, insa doar de la
un donator decedat*
(icatul este unul din cele mai transplantate organe, una din cauzele frecvente
care au indicatie fiind ciroza #epatica. (ragmente #epatice pot fi transplantate
atat de la donatori decedati, cat si de la cei in viata*
)ielea este considerat a fi cel mai mare organ al omului si trebuie transplantat
de cel mai multe ori post-traumatic sau dupa indepartarea unor tumori
impresionante care lasa o lipsa tegumentara semnificativa*
$ntestin mai ales cand e%ista tumori sau traumatisme ce devitalizeaza zone
e%tinse din intestin*
2
1elulele stem se pot transplanta si ele, insa aceasta este mai degraba apanajul
medicinii regenerative, care isi propune ca prin implantarea lor sa stimuleze
dezvoltarea de novo a organului sau segmentului care lipseste.
-ctualmente se vorbeste de posibilitatea transplantului de parti ale creierului
si c#iar de transplant de cap. $n ceea ce priveste tipurile de transplant, actualmente
se efectueaza transplanturi de tesuturi sange, vene, oase lungi, valve cardiace,
cornee, maduva osoasa, piele* transplant de celule izolate, transplant de
organe regenerabile !ficatul" si neregenerabile duble !rinic#ii", unice !inima,
plaman, intestin subtire, pancreas".
Din punt de !edere a$ donoru$ui "i a$ reeptoru$ui, tran"p$antu$ poate
&i'
tran"p$ant ontop$a"t !transplant de tesut viu de la o parte la alta a
aceluiasi organism*
tran"p$ant (o#op$a"t !realizat prin transplant de tesuturi si organe de
la un individ la altul - in cazul nostru, de la om la om"*
tran"p$ant (etero$o% !realizat prin transferul de tesuturi si organe de
la un individ apartinand unei specii la un individ apartinand altei
specii".
Tran"p$antu$ ontop$a"t "i tran"p$antu$ (o#op$a"t s-au bucurat de cel mai
mare succes de-a lungul anilor, mai mult sau mai putin mediatizat, mai mult sau
mai putin incurajat. &aca in ceea ce priveste transplantul ontoplast nu sunt
probleme din punct de vedere moral, in ceea ce priveste transplantul #omoplast, in
ultimii treizeci de ani au aparut serioase probleme de ordin moral, legal si religios,
cum ar fi selectia donatorilor si a primitorilor, consimtamantul constient din partea
donatorului si a primitorului, libertatea donatorului si a rudelor acestora, definirea
persoanei si a mortii umane, dreptul societatii de a preleva organe de la cadavre,
legalitatea compensatiilor si remunerarii donatorilor, legalitatea transplanturilor
care ar putea afecta identitatea primitorului, legitimitatea transplantului
e%perimental, obstinatia terapeutica si incetarea terapiei intensive si mentinerea
artificiala in viata.
$n ciuda faptului ca transplantul poate salva atat de multe vieti si poate
corecta malformatii, anomalii, redand pacientului frumusetea vietii insasi,
transplantul de organe nu poate fi facut oricui sau in orice conditii. 4edicina de
transplant, ramura speciala a medicinei moderne care se ocupa cu astfel de
probleme, nu trebuie sa gasesasca doar o metoda prin care se va rezolva
transplantul in sine, dar trebuie sa previna si rejectele, sa demonstreze
compatibilitati, sa realizeze prognosticuri pentru fiecare pacient in parte.
Transplantul de organe ramane insa un subiect controversat, el ridicand
numeroase probleme de natura bioetica, religioasa si umana. )rintre cele mai
arzatoare subiecte referitoare la o astfel de situatie sunt momentul in care se acorda
>
consimtamantul pentru donarea organelor dupa moarte, cand un pacient in coma si
stare vegetativa totala poate fi declarat ca fara sanse de supravetuire in absenta
aparatelor de intretinere artificiala a vietii si in final mort, sau cum se pot plati
organele transplantate.
III TRANSPLANTUL DE ORGANE SI PUNCTUL DE VEDERE AL
BISERICII
&in diferite @i nenumrate motive, prAi ale trupului uman ncep s nu mai
funcAioneze corect, punnd n pericol viaAa ntegului organism. &ac prin diferite
medicamente se poate mpiedica sau ntrzia acest lucru, de multe ori, singura
soluAie o reprezint nlocuirea organului respectiv. Bn secolul CC$, cu tot progresul
@tiinAific @i te#nologic obAinut, nu e%ist ma@ini care s nlocuieasc permanent un
organ, renunAandu-se astfel la concepAia mecanicist despre corpul uman.
0uferinta este o realitate pe care nu o putem nega, nu o putem subaprecia si
nici nu o putem inlatura lasand impresia ca nu o luam in seama, dupa cum nu
rezolvam cauza si faptul concret al suferintei, teoretizand cu privire la ea. &e multe
ori suferinta este mai grea decat moartea fizica. &e aceea Biserica se roaga incat
fiii ei sa aiba parte de /sfarsit crestinesc, fara durere, neinfruntat si in pace/. :u ne
este ingaduit sa /teoretizam/ despre suferinta nici macar atunci cand este vorba de
suferinta altuia. &impotriva, in aceasta situatie, crestinul trebuie sa aiba un
comportament dinamic, compatimitor si participativ fata de aproapele, facand tot
ce-i sta in putinta spre a usura suferinta celuilalt. D&ac nu mai e%ist speranA
pentru recuperarea pacienAilor aflaAi n moarte cerebral, iar medicina nu mai poate
face nimic bun pentru ei, atunci recoltarea organelor nu le mai poate face lor nici
un ruE.
Bnainte de toate, vorbind despre transplant nu putem s nu ne gndim la
suferinAa omului czut @i, de aceea, e nevoie de o atitudine plin de sensibilitate @i
respect faA de el @i taina suferinAei lui. 0ensul suferinAei este ntr-adevr o tain a
F
lui &umnezeu, ascuns c#iar de cei care trec prin ea. &e aceea, pentru mulAi,
deslu@irea, mcar n parte, a semnificaAiilor profunde ale suferinAei aduce mult
rbdare, iar rbdarea, cum spune 0criptura, aduce curAie.
1restinul intelege cauza suferintei, precum si faptul ca &umnezeu poate sa
foloseasca c#iar raul spre bine. &in aceasta perspectiva, crestinul poate intelege si
sensul ascuns al suferintei. -ceasta este una din manifestarile raului fizic si psi#ic,
rau derivat din raul moral. Este consecinta mortii du#ovnicesti, a indepartarii de
&umnezeu, iar suferinta provocata de boala este preludiul mortii fizice.
0tiind toate acestea, dupa modelul 4antuitorului 5ristos, crestinului nu-i
este ingaduit sa aiba o atitudine pasiva fata de boala si de suferinta, nici cand el are
parte de ele, nici cand altii sunt victima acestora. $n toate imprejurarile descrise in
:oul Testament, in care 4antuitorul 5ristos 0-a intalnit cu boala si suferinta, El nu
a ramas indiferent a vindecat toti bolnavii care $-au fost prezentati sau care ii
cereau acest lucru, pe altii i-a scapat de suferinta provocata de foame !4atei 1;,16-
+1* $oan 2,1-1=", insetatei femei samarinence i-a dat apa cea vie !$oan ;,;-;+" etc,
a vindecat insa suferintele neconstientizate provocate de orgoliu si ipocrizie. -
asumat suferintele lumii si a neutralizat, a anulat, a distrus prin propria-$ suferinta
suferinta firii umane asumate din 0fanta (ecioara /spre invierea vietii/ !$oan =,+3",
adica spre starea in care viata, ca fapt, ca realitate concreta, si c#iar notiunea de
/viata/ vor fi supuse unei transformari, unei prefaceri cu totul speciale, ec#ivalente
cu o e%istenta innoita* innoita in ne-stricaciune !$ 1or. 1=,=;".
$nvierea si preaslavirea firii umane asumate de $postasul 1uvantului lui
&umnezeu, confirma posibilitatea curmarii suferintei si depasirea mortii fizice,
drept consecinte ale inlaturarii mortii du#ovnicesti, prin desavarsita comuniune cu
&umnezeu. $n acelasi timp, fundamenteaza credinta si speranta crestinilor ca
e%istenta omului nu se stinge prin suferinta si moarte, ci ca omul, trecand prin
suferinta si moartea fizica, trece la viata cea fara de sfarsit unde va avea fericirea sa
traiasca in comuniune cu &umnezeu, prin $isus 5ristos si in #arul &u#ului 0fant.
(irea oricarei persoane asumata de (iul lui &umnezeu in trupul 0au mistic, partasa
la roadele invierii si prea-slavirii firii 0ale omenesti asumata din 0fanta (ecioara
!printr-o viata corespunzatoare e%igentelor e%istentei ca madular al Trupului mistic
al lui 5ristos", va trai realmente spre viata, avand parte c#iar din viata aceasta de
/arvuna/ vietii nestricacioase, lipsite de suferinta.
Biserica lupta impotriva pacatului si a tot ceea ce, legat de pacate inseamna
suferinta. in acelasi timp binecuvanteaza toate eforturile depuse de membrii
ei,persoane individuale si institutii, in vederea inlaturarii raului si a tuturor
formelor sale de manifestare in viata si in societatea umana.
1um medicina are drept obiectiv ameliorarea si eventual inlaturarea
suferintei si a bolii, Biserica a binecuvantat si binecuvanteaza stradaniile medicilor.
:u intamplator in calendarul crestin se gasesc sfinti, consacrati cu numele de
/doctori/, adica medici.
3
$n implinirea obiectivului lor, medicii folosesc mijloace devenite demult
obisnuite, dar si mijloace si procedee e%traordinare. ?nul dintre acestea din urma
este transplantul de tesuturi si de organe.
)otrivit Gegii nr. +<F. 81.133F prin /transplantul de tesuturi si<sau de organe
se intelege acea activitate medicala comple%a care, in scop terapeutic, inlocuieste
tesuturi si<sau organe umane compromise morfologic si functional, din corpul unui
subiect uman cu alte structuri similare, dovedite ca fiind sanatoase.
Transplantul de tesuturi si de organe este una din performantele practicii
medicale, care transforma suferinta in nadejde prelungirii vietii. Este o performanta
a stiintei si a practicii medicale pe care Biserica o binecuvanteaza atata vreme cat,
prin transplant, se va reda viata normala unei persoane, fara insa a i-o ridica alteia
nimeni nu trebuie ucis pentru ca sa traiasca altcineva.
,iata este un dar al lui &umnezeu. 7mul a fost creat fiinta vie spre a-si trai
viata asa cum a fost data de &umnezeu - cu daruire, nu in mod egoist.
1restinismul marturiseste si invata ca viata eterna a omului depinde de viata
aproapelui. $ar calitatea vietii eterne depinde de cata viata, cu adevarat omeneasca,
am pus in viata aproapelui. -ltfel spus, de cata viata spre viata am oferit
aproapelui, nu /viata/ spre moarte. 7mul are cu atat mai indestulat viata, cu cat din
dragoste fata de aproapele si de viata eterna a amandurora, investeste propria sa
viata in viata aproapelui, dupa invatatura si modelul Mantuitoru$ui no"tru Ii"u"
)ri"to", care a spus ucenicilor 0ai /Sa !a iu*iti unu$ pe a$tu$, preu# Eu !+a#
iu*it, . $ar implinirea poruncii iubirii, care cuprinde deopotriva pe &umnezeu si pe
aproapele, uneori, poate presupune c#iar sacrificiul suprem, incat /4ai mare
dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca viata sa si-o puna pentru prietenii sai/ .
?cenicii au cunoscut iubirea 4antuitorului, 1are a mers pana la jertfa,
punandu-0i viata pentru altii /$ntru aceasta am cunoscut iubirea ca -cela si-apus
viata pentru frati/ avea sa scrie spre sfarsitul secolului $ 0fantul -postol $oan.
)ractica medicala a transplantului de tesuturi si de organe a adoptat
respectarea unor principii generale, ca demnitatea persoanei !donor, receptor,
medic", sa aiba scop terapeutic, sa fie in folosul aproapelui, sa respecte viata si
c#iar moartea persoanei umane !care are dreptul sa intre si sa iasa din istorie", sa
respecte drepturile omului, dimensiunea du#ovniceasca a e%istentei umane si sa nu
fie determinat de oportunisme politice sau economice, de curiozitati medicale, la
moda in lumea noastra secularizata.
4edicul trebuie sa aiba constiinta ca este instrument si colaborator al lui
&umnezeu in inlaturarea manifestarii raului in lume ca suferinta. 'ealizandu-se din
iubire si din respect fata de viata umana, transplantul va lua in calcul viata
persoanei umane in toata comple%itatea ei, nu numai viata care se consuma la nivel
e%clusiv biologic. (iind metoda e%ceptionala de tratament, transplantul este
justificat dupa ce s-au epuizat toate celelalte forme si modalitati de tratament.
18
4edicul, artizanul transplantului /are un rol dificil si ingrat, de multe ori
insuficient constientizat in intreaga lui dimensiune etica/, spune )rof. dr. 0ebastian
:icolau. 1#iar daca a demonstrat ca este integru din punct de vedere moral, este
supus unor presiuni diverse, uneori contrare pe de o parte, el este in situatia sa
apere viata, pe de alta parte este conditionat si de cele mai multe ori restrictionat,
de posibilitatile reale de ordin economico-financiar, de limitele programului
stiintific, de dotarea te#nica, de cariera etc. in spital, puterea persuasiva a
medicului asupra bolnavului este cvasitotala.
0uspectat de rea intentie, uneori el poate pune in actiune institutiile
judiciare. /&e aceea - spune )rof. :icolau - este e%trem de dificil ca medicul sa
concilieze sentimentul datoriei fata de pacient cu celelalte considerente de ordin
social !costuri, prioritati". )artea financiara a procedurii de transplant poate aduce
mari castiguri medicului si nu au fost rare situatiile de abandon deontologic si
moral din partea acestuia. 1u toate acestea ec#ipa medicala care efectueaza
transplanturi reusite se bucura de un imens prestigiu in lumea medicala si a
pacientilor, iar riscul orgoliilor satisfacute trebuie avute in vedere. )revenirea
acestora impune o pregatire mult mai comple%a a medicului, dincolo de cea
stiintifica, pentru a face fata dilemelor morale si optiunilor dificile care-i stau in
fata/.
&aca este cu frica de &umnezeu, medicul - in special cel care preleva
organele - isi poate face multe probleme de constiinta, determinat, mai ales, de
prelevarea organelor de la oameni declarati legal si stiintific morti, dar a caror
inima continua sa bata. )entru asemenea cazuri de constiinta, Biserica trebuie sa-si
formuleze un punct de vedere clar. )otrivit legislatiei in vigoare, daca in conditii
normale, organele vitale functioneaza nu se va putea face prelevare de organe.
Biserica e%clude posibilitatea prelevarii, organelor care nu este realmente moarta.
&in ce in ce se incearca tratarea unor maladii, cum ar fi parHinsonul, anumite
tulburari de metabolism si unele forme de diabet prin implantarea de tesuturi
provenind de la embrioni umani. 4erita retinut ca Biserica si crestinismul in
general, considera embrionul din momentul constituirii sale, fiinta umana. )rin
urmare el are o serie de drepturi. )entru ca prelevarea de organe presupune
consimtamantul donatorului va fi de neacceptat prelevarea de tesuturi de la un
embrion dat fiind ca, desi fiinta vie, acesta este in imposibilitatea de a-si da
consimtamantul. )reluarea de tesuturi de la un embrion presupune avortul. 7r, in
nici un caz Biserica nu poate accepta acest lucru nu avem dreptul sa ucidem un om
spre a prelungi viata altui om.
$n cazul prelevarii de organe de la persoanele decedate, lucrurile se
simplifica atunci cand omul si-a dat acordul ca, dupa moarte, anumite organe ale
trupului sau sa fie folosite pentru transplant.
)reluand invatatura crestina potrivit careia sufletul este in tot
trupul omenesc, )rof. dr. Tristam Engel#ardt precizeaza ca e%ista o diferenta intre
11
organele trupului omenesc in ceea ce priveste efectul prezentei lor la definirea
personalitatii. 0pre e%emplu, omul isi pastreaza calitatile personale si identitatea
personala c#iar daca i se transplanteaza o alta inima, un alt ficat sau un alt plaman.
0ufletul este si in mana, dar distrugandu-se mana nu se distruge si
persoana. 0ufletul este si in inima, dar in cursul operatiilor pe cord oamenii traiesc
avand inima scoasa din trup !c#iar daca aceasta nu este decat pentru cateva ore".
:u acelasi lucru este cand este afectat creierul cand unei persoane i s-a distrus
creierul, persoana este moarta.
)rin urmare, este o crima sa declari un om mort numai ca i-a incetat
functionarea spontana a sistemului cardio-respirator fara sa fi murit si creierul.
&upa moartea creierului celelalte parti ale trupului pot fi folosite pentru transplant.
Biserica a fost altadata foarte realista. 0e pare ca a asimilat persoanele
muribunde si in stare de inconstienta cu oamenii deja morti. Este o atitudine care
merita sa fie luata in considerare atunci cand vorbim de moartea cerebrala.
&aruirea unui organ, a unui tesut si c#iar a unei picaturi de sange, din
dragoste fata de aproapele, inseamna autodaruirea si autojertfirea intregului om in
interiorul aceluiasi Trup mistic al lui 5ristos, ceea ce e%clude privirea trupului
omului ca pe un simplu mijloc de insanatosire fizica a cuiva sau ca pe o magazie
de organe de sc#imb.
Biserica cere tuturor s priveasc transplantul ca pe o practic medical
menit nlturrii suferinAei membrilor ei @i nu ca pe una care s alimenteze ideea
autonomiei vieAii fizice @i a eternizrii acesteia, n detrimentul credinAei n viaAa
etern !adevrata viaA" @i neglijndu-se pregtirea pentru aceasta. )entru c vede
n donatorul de organe un om capabil s se autojertfeasc, Biserica socote@te c
acesta trebuie s mplineasc gestul su de bunvoie, din dragoste faA de aproapele
su, n urma unei informri corecte @i a unui consimAmnt liber @i independent de
orice influenA strin de con@tiinAa sa. -celea@i e%igenAe trebuie mplinite @i de
rudele celui decedat, responsabile de trupul acestuia @i dispuse s ofere pentru
transplant anumite organe ale defunctului.
Biserica se opune, ns, oricrei tranzacAii cu organe umane @i oricrei
e%ploatri a strilor de criz @i a vulnerabilitAii potenAialilor donatori, determinata
de lipsa de libertate psi#ic sau fizic ori de penuria social. Bn privinAa declarrii
morAii reale !prsirea trupului de ctre suflet, identificat cu moartea cerebral
legal declarat", Biserica cere s fie respectate e%act criteriile de diagnosticare a
acestei stri.
Biserica socote@te c organele omului nu pot fi privite drept obiecte
devnzare I cumprare. Transplanturile de organe de la donatorii vii se
poate ntemeia numai pe sacrificiul de bunvoie al cuiva de dragul salvrii vieAii
altuia. Bn acest caz, acordul la e%plant !prelevarea unui organ" este o manifestare a
iubirii @i compasiunii. )otenAialul donator trebuie s fie ns pedeplin informat
1+
despre consecinAele posibile ale e%plantului organelor salepentru propria lui
sntate.
&incolo de considerentele emotionale care contribuie la luarea unei decizii,
uneori sunt mai importante considerentele religioase. )ana de curand, in 'omania,
bisericile au etat sa ia o pozitie legata de acest subiect, pozitie asteptata de lumea
medicala. -m accepta sau nu, intr-o situatie critica, prelevarea unor organe de la o
persoana apropiataJ
&onarea unui organ este un act de dragoste cu totul speciala. Este un act de
jertfire facut nu in favoarea celui apropiat de sufletul tau, ci in favoarea celui care
are nevoie de tine si pe care tu nu il cunosti. Biblia spune ca trupul este supus
putrezirii/. &in aceste motive, un corp care a murit si caruia ii lipsesc unul sau mai
multe organe nu va fi inat oare intr-un corp perfect la revenirea lui 5ristosJ -r
trebui oare ca din acest motiv sa refuzam, in timpul vietii, scoaterea apendicelui
sau a stomacului sau c#iar a unui plaman sau rinic#i, daca aceste organe sunt
bolnaveJ7 intrebare pe care o pun unii este legata de posibilitatea influentarii
comportamentului celui care primeste un organ de catre cel care l-a donat.
'aspunsul este categoric negativ.
-cceptarea noului organ este pur organica. Kestrea genetica a primitorului
ramane aceeasi si temperamentul ramane nesc#imbat. &aca nu ar fi asa, ar trebui sa
ne impotrim si banalei transfuzii de sange.
1ea mai frecventa problema pe care si-o pune insa familia este cea legata de
certitudinea mortii, atata timp cat toracele se mai ridica !deci suflaL" si sangele mai
curge prin artere. -rgumentele stiintifice pot fi ineficiente pentru oamenii aflati in
suferinta. &e aceea, uneori se recomanda etarea notiunii de moarte cerebrala, care
poate crea confuzii de perceptie, si inlocuirea ei cu termenul, mai simplu si mai
lipsit de interpretari, de moarte propriu-zisa.
-r fi nu numai necrestinesc, ci si imoral sa acceptam transtul de organe ca
metoda terapeutica, in situatia in care am fi beneficiarii directi ai unui organ
prelevat de la altcineva, dar sa nu fim de acord, intr-o anumita situatie, cu donarea
unui organ pe care l-ar putea folosi altcineva si care ar putea fi astfel salvat.
&umnezeu respecta viata omului in cel mai inalt grad, asa cum ii respecta
si capacitatea de decizie. in acelasi timp, biserica nu poate decat sa aiba aceeasi
orientare, nefiind c#emata sa impuna nimanui o atitudine sau alta in acest domeniu.
7ricine insa poate fi, mai devreme sau mai tarziu, pe patul unui spital, intr-o
situatie disperata.
Este adevarat ca este mai usor sa primesti decat sa dai, dar este infinit mai
frumos sa daruiesti, pentru ca &umnezeu impreuna cu omul, ca unealta prin care
-cesta lucreaza, sa aduca ndecare si alinare.
16
CONCLU-II FINALE
Biserica binecuvinteaza orice practica medicala in vederea reducerii
suferintei din lume, prin urmare si transplantul efectuat cu respect fata de primitor
si de donator, viu sau mort. Trupul omenesc neinsufletit trebuie sa aiba parte de tot
respectul nostru.
Biserica previne insa pe toti sa inteleaga transplantul ca pe o practica
medicala menita inlaturarii suferintei membrilor ei si nu ca pe una care sa
alimenteze ideea autonomiei vietii fizice si a eternizarii acesteia, in detrimentul
credintei in viata eterna !adevarata viata" si neglijandu-se pregatirea pentru
aceasta.
)entru ca vede in donatorul de organe un om capabil sa se autojertfeasca,
Biserica socoteste ca acesta trebuie sa implineasca gestul sau din dragoste fata de
aproapele, de bunavoie, in urma unei informari corecte si a unui consimtamant
liber si independent de orice influenta straina de constiinta sa.
-celeasi e%igente trebuie sa fie implinite de rudele celui decedat,
responsabile de trupul acestuia si dispuse sa ofere anumite organe ale defunctului
pentru transplant.
Biserica respecta dorinta primitorului de a trai mai mult sau in conditii mai
bune, dar isi e%prima cu atat mai mult respectul pentru actele de iubire, autojertfire
si intelegere ale donatorului.
1;
Biserica se opune oricarei tranzactii cu organe umane si oricarei e%ploatari a
starilor de criza si a vulnerabilitatilor potentialilor donatori !lipsa de libertate
psi#ica sau fizica, penuria sociala".
$n privinta declararii mortii reale !parasirea trupului de catre suflet"
identificata cu moartea cerebrala legal declarata, Biserica cere respectarea e%acta a
criteriilor de diagnosticare a mortii cerebrale si respectiv, legale. Este legiferat ca
declararea mortii cerebrale s-o faca o ec#ipa medico-legala neimplicata in actiunea
de transplant, pe baza criteriilor clinice si de laborator e%istente.
Biserica nu poate fi de acord cu transplantul tesuturilor embrionare care
comporta riscul afectarii sanatatii fatului si nici cu utilizarea pentru transplant a
organelor nou-nascutilor acefali sau #idrocefalici. $n egala masura, nu poate fi de
acord cu tendinta unora de a deveni donatori de organe, cu conditia sa fie
eutanasiati.
1onsimtamantul informat si lucid de a-si oferi un organ, in viata sau dupa
moarte, pentru binele semenului suferind, din iubire fata de acesta si dezinteresat,
precum si #otararea rudelor de a permite prelevarea de tesuturi sau organe in
vederea transplantului de la trupurile decedate ale celor fata de care au drepturi
legale, respectandu-se legea, sunt in acord cu morala crestina.
Biserica binecuvinteaza persoanele care pot face, eventual, asemenea
sacrificii, dar in egala masura, intelege pe cei care nu pot face aceasta, respectand
libertatea de decizie a fiecarui om.
&eopotriva, are toata intelegerea pentru cei care-si doresc scaparea de
suferinta si prelungirea vietii fizice, fiind incredintata ca prelungirea vietii fizice va
oferi acestora sansa apropierii de &umnezeu si a progresului du#ovnicesc.
Binecuvantand efortul medicilor pentru eforturile depuse in vederea
reducerii suferintei din lume si prin transplantul de organe, precum si jertfa celor
dispusi sa le ofere, Biserica nu poate incuraja negativismul nejustificat al altora
!negativism care ar consta fie in refuzul donarii de organe, fie in refuzul acceptarii
oricarei forme de transplant cum ar fi c#iar si transfuzia de sange". &aca viata
aproapelui, cea fizica si cea du#ovniceasca, este garantata, nici un sacrificiu nu este
prea mare, cu conditia sa nu ucizi un om spre a promite sau a da viata altuia.
In acelasi timp, este necesar ca daruirea de sine si generozitatea
donatorilor pentru transplantul de organe sa nu fie manipulata ca pretext sau
paravan pentru profit financiar nedemn, care nu innobileaza, ci degradeaza fiinta
umana.
Crestinii, fie ei personal medical, donatori, beneficiari sau intermediari, nu
trebuie sa promoveze stiinta fara constiinta etica si responsabilitate fata de
demnitatea umana. De aceea, se impune o permanenta priveghere spirituala si
pastorala, un discernamant spiritual activ privind scopurile declarate si
nedeclarate ale transplantului de organe.
1=
12