Povestea lui Harap-Alb

Ion Creanga
Intre creatiile poporului nostru, basmul este unic prin valoarea
etica si estetica, prin bogatia lui de idei si prin lumea fabuloasa pe
care o creeaza.
Basmul popular este opera epica de mare intindere in care
intamplarile reale se impletesc cu cele fantastice, fiind savarsite de
personaje cu puteri supranaturale care reprezinta fortele binelui si al
raului. Din confruntarea lor ies invingatoare fortele binelui deoarece
basmul propune modele de conduit, idealuri preuite de omul din
popor. Basmul popular are o anumita structura cu formule narative
specifice, impletindu-se diferite motive folclorice: cel al animalului
credincios, al imparatului fara urmasi, probele, calatoria. Actiunea se
desfasoara pe taramul obisnuit,cel al oamenilor, sau pe un taram
fabulos, locul si timpul actiunii nefiind bine precizate.
Basmul cult, spre deosebire de cel popular care are un autor
anonim si se transmit din generatie in generatie pe cale orala, apartin
unor scriitori cunoscuti si sunt transmise prin intermediul scrisului.
Basmul cult respecta structura celui popular, careia ii da o nota
originala prin prelucrarea ei. Personajele sunt puternic
individualizate, li se atribuie semnificatii noi si sunt abordate din
perspective diferite.

Ion Creang a fost un scriitor romn, recunoscut datorit
miestriei basmelor, povetilor i povestirilor sale. Acesta este
considerat a fi unul dintre clasicii literaturii romne, mai ales datorit
operei sale autobiografice Amintiri din copilrie.

Toate aceste trasaturi se intalnesc si in basmul lui Ion Creanga,
intitulat Povestea lui Harap-Alb,publicat in epoca marilor clasici, in
revista Convorbiri literare.Ca in orice basm cult, el porneste de la
modelul celui popular, la care se adauga anumite note originale.


Tema operei este lupta dintre Bine i Rau, cu victoria Binelui,
prin care se explic scopul moralizator al basmului. Motivele narative
specifice sunt: superioritatea mezinului, cltoria, supunerea prin
vicleug, muncile, demascarea rufctorului, pedeapsa, cstoria.
Titlul operei este un oximoron prin intermediul caruia este
ilustrata natura dubla a protagonistului. Pe de o parte, referitrea se
face la faptul ca, desi e fiu de imparat si are origine nobila, totusi,
Harap-Alb devine slujitor. Pe de alta parte, numele atrage atentia
asupra faptului ca protagonistul nu mai este un ideal, ci are si
defecte.
Aciunea se desfoar linear, succesiunea secvenelor narative
este redat prin nlnuire. Timpul este neprecizat (Amu cica era
odata),iar spatiul, desi este definit prin peisaje fantastice(padurea
spanului, gradina ursului) si este populat de personaje fabuloase
(tovarasii lui Harap-Alb, Sf.Duminica), nu mai apartine unui alt taram,
ci doar unui tinut indepartat.