SIMBOLISMUL (FR.

SYMBOLISME)

Prin simbolism se intelege curentul literar de circulatie universala care a aparut in a doua jumatate a secolului al
XIX-lea, ca reactie impotriva parnasianismului. Cel care a dat numele curentului a fost poetul francez Jean Moreas
(de la gr. symbolon = semn), care a publicat si un manifest literar, intitulat Simbolismul (1886).
Simbolismul impunea o noua expresie lirica, aspirand sa ocoleasca sentimentalismul, retorismul si patetismul
romantic. Abstras din realitatea imediata, simbolismul proclama un principiu creator inalt, bazat pe muzica si
simbol: "De la musique avant toute chose", proclama Verlaine.
Arta poetica simbolista promoveaza conceptul modern de poezie, caracterizandu-se prin urmatoarele trasaturi
mai importante:
- respingerea prozaismului (adica a ceea ce este comun, plat si banal) si a expresiei discursive, poezia fiind
definita ca arta de a simti;
- cultivarea simbolului (inteles ca imagine expresiva), care sa exprime corespondetele, afinitatile invizibile intre
diferite elemente ale universului (natura-om);
- folosirea sugestiei drept cale poetica de exprimare a corespondenelor, prin cultivarea senzatiilor coloristice,
muzicale, olfactive (A numi un obiect este a suprima trei din patru parti din placerea poemei, facut din fericirea de
a ghici incetul cu incetul. Sa-l sugerezi este visul, sa-l evoci incetul cu incetul pentru a crea o stare sufleteasca.
Mallarme);
- inclinatia spre starile sufletesti nedefinite, predispozitia spre reverie, pentru proectia diafana, nedefinita in timp
si in spatiu;
- muzicalitatea interiorizata, inteleasa ca senzatie interioara, asigurata prin aliteratie si asonanta, dar si prin
refrene sau repetitii obsedante a unor cuvinte, care se constituie adesea in laitmotiv*, sau prin refren;
- preferinta pentru anumite teme si motive (teme: natura, contemplarea locurilor exotice, calatoria, conditia
eroului damnat, singuratatea eroului, boala, moartea, timpul ireversibil, dragostea, visul, evaziunea din real;
motive: toamna, amurgul, orasul, ploaia, parcul, fantanile, florile, parfumurile tari, instrumentele muzicale,
drogurile, cimitir, cavou, ninsoarea, cosmarul; atitudini: spleenul*, plictisul existential, dezolarea, indiferenta,
nevroza, dispretul, tristetea, melancholia etc);
- deschiderea fata de inovatiile formale (folosirea versului liber)

Simbolismul a aparut mai intai in Franta, apoi s-a manifestat, la inceputul secolului, in intreaga Europa,
reprezentanti: Baudelaire, Mallarme, Verlaine, Rimbaud, Ruben Dario, Rainer Maria Rilke, Esenin, T.S. Elliot.
Primele elemente ale simbolismului apar, in literatura romana, in ultimele decenii ale secolului al XIX-lea si se
dezvolta, ulterior, in functie de conditiile specifice nationale. Simbolismul romanesc este un fenomen de imitatie,
un imprumut, ci o atitudine literara moderna, constituita si manifestata paralel cu alte literaturi si, progresiv,
autohtonizat. Acesta cunoaste in literatura romana m.multe etape de dezvoltare.

1. Prima etapa este cea teoretica-estetica, reprezentata de activitatea de pionierat a lui Alexandru Macedonski la
revista Literatorul. Macedonski teoretizeza spre o noua poezie, in mai multe articole, cel mai important fiind Poezia
viitorului (1892). Noua poezie trebuie sa fie ,,muzica si imagine; daca proza implica anecdota, descriere, poezia
insemna in primul rand sugestie.
Creatia poetica a lui Macedonski nu e simbolista, ci imbina mai multe tendinte: romantica (ciclul Noptilor,
strabatute de ironie si sarcasm), romantic parnasiene (Noaptea de decemvrie), simboliste. Poezia sa este expresia
unui spirit al contrastelor (dintre sublim si grotesc, tragedie si farsa).
Alti poeti care se arata receptivi fata de experientele simboliste sunt: Mircea Demetriad, Traian Demetrescu,
Stefan Petic, Dimitrie Anghel.

2. Primei etape ii urmeaza directia pseudosimbolista de la Viata noua (1905), care il are ca teoretician pe Ovid
Densuianu. Acesta opune poeziei de orientare samanatorista o poezie citadina, inspirata din peisajul specific al
oraselor, cu parcuri, cu havuzuri, turnuri. El nu agrea insa starile depresive, nevroza in poezie, se simtea atras de
energia oraselor. Astfel, poezia lui este doar o modalitate armonioasa de comunicare, poeziile sale neavand nimic in
comun cu adevarata poezie simbolista.
3. Simbolismul ,,exterior, minulescian este un nou aspect din desfasurarea acestui curent. Ion Minulescu este
simbolist mai mult prin mijloace decat prin viziune si sensibilitate. Poezia sa este retorica, ceea ce contravine
principiului simbolist, potrivit caruia elocventa trebuie reprimata. In schimb, Minulescu manifesta o deosebita
atractie fata de tehnica si motivele simboliste.
4. Simbolismul autentic este reprezenat in literatura roamana de George Bacovia. Poezia sa are mai toate trasaturile
esentiale specific simboliste: atitudinea antiburgheza, revolta fata de realitatea sociala sursa a inadaptarii,
evaziunii, insingurarii; cultivarea analogiilor, a sugestiei, a simbolului, a sinesteziilor (Dormeau adanc sicriele de
plumb/ Si flori de plumb si funerar vestmant/ Stam singur in cavou si era vant- Plumb); atractia pentru mister si
sensuri partial revelate (prin simbol), fascinatia departarilor, retragera intr-un spatiu estetizat sau exotic, asocierea
cu muzica wagneriana, a ideii cu imaginile si muzicalitatea (Mars funebru), dislocarea elementelor de prozodie
clasica (ritm, rima), utilizarea versului liber. Se intalnesc, apoi, teme si motive tipic simboliste: targul provincial,
element al claustrarii (Seara trista), nevroza (Nevroza, Ploua), peisajul interiorizat (Amurg de toamna),
descompunerea materiei (Cuptor). Caracteristica liricii bacoviene este nelinistea continua prin care poezia lui
Bacovia se inscrie intr-o zona mai larga a sensibilitatii moderne, depasind, in unele privinte, simbolismul.

Obs.
*simbol= figura de stil care consta in intrebuintarea imaginii unui obiect pentru sugerarea unei anumite idei
*principiul corespondentelor=cultivarea analogiilor misterioase dintre datele diverselor simturi, ca si dintre
planul uman si cel cosmic
*laitmotiv=motiv sau tema dintr-o opera, de obicei de factura simbolista, ce se repeta de mai multe ori
*estetica uratului=intrebuintarea imaginilor de descompunere, care sugereaza oroarea de real sau superioritatea
frumoasului artistic in raport cu cel natural
*spleen=uratul existential,plictiseala provocata de banalitatea realului
*sinestezie=asociatie intre senzatii de natura diferita