Sunteți pe pagina 1din 2

Invidiem de foarte multe ori unele relatii.

Le analizam, le admiram, si uneori ne dorim sa fim


si noi in locul lor. In viziunea noastra, ele sunt un model. Insa la un moment dat, aflam ca
acel prototip de relatie pe care il veneram, dispare. Cei doi s-au despartit. Si ne punem
intrebarea, de ce?
Raspunsul e in fiecare relatie pe care am avut-o sau o avem si noi. De foarte multe ori,
aspiram la relatiile altora si o neglijam pe a noastra. Credem ca unele probleme pe care noi
le avem, ceilalti nici nu au auzit de ele. Sincer, ne inselam groaznic. normal ca problemele
sa difere, insa , importanta lor e aceeasi. Cum noi ii vedem pe unii , ca fiind un cuplu perfect,
asa suntem si noi vazuti cand avem o relatie. Si totusi apar diverse situatii dificile. !nde
vreau sa ajung? "ceste neintelegeri dintre noi, provin din diferenta dintre mentalitati,
accentuata de un ego puternic. C#iar m-am intrebat de foarte multe ori , de ce cand iubim,
totusi ne certam?
$ici acum nu cred ca am gasit un raspuns, insa sper sa ma apropii de cea mai pura
realitate. "m observat cu totii, cum evolueaza o relatie. La inceput, toate gesturile, cuvintele,
c#iar si unele ganduri, le controlam foarte atent ca sa fim un e%emplu. $u mintim, doar
suntem atenti. Dupa un timp, balanta dintre ganduri si ceea ce e%primam incepe sa incline
spre o usoara obisnuinta. Si ne place, ca nu mai suntem constransi ca la inceput, ci avem o
relatie desc#isa de care ne bucuram enrom. Si observam cum toate aspiratiile, gandurile,
emotiile, seamana cu ale persoanei iubite. Insa, apar certurile. Care sunt normale. & relatie
fara certuri, nu e o relatie sincera. De ce ? 'entru ca noi ca si oameni, gandim total diferit
unu fata de altul. Si apar contradictii intre mentalitati. 'roblema este atunci cand intervine
egoul. Intervine competitia oarecum ine%plicabila. $u facem un gest, sau un lucru pe plac
persoanei de langa noi, pe motivul, ca (si-o ia in cap). Cred ca e una dintre cele mai mari
greseli e%istente intr-o relatie. Sa iubesti pe cineva, printre multe altele, inseamna sa faci
fericita persoana iubita. Cum poti sa o bucuri , daca nu faci lucrurile care ii aduc cu adevarat
fericirea? Si asa se nasc orgoliile, care distrug in cel mai subtil mod o relatie. In fond, c#iar
daca suntem diferiti in gandire, insa e%ista o compatibilitate e%trema in relatiile noastre,
facem greseala la un moment dat sa ne bucuram atunci cand reusim sa castigam o
(competitie) din orgoliu intre noi si persoana iubita. "tunci e primul pas sa pierdem ce avem.
*otivele pentru care doi oameni nu se inteleg, sunt infinite. Sunt o multime de situatii care
pot destrama o relatie. Insa eu , vreau sa vorbesc despre majoritatea dintre noi. Despre
relatiile clasice, frumoase, in care nu e%ista interese ascunse, minciuna si lipsa de afectiune.
Despre ceea ce nu merita sa facem, c#iar daca avem in viziunea noastra dreptate, ca sa
daramam ce am construit. 'entru ca de obicei, de aici porneste totul. Si ca sa e%tind putin
aria acestei probleme, am realizat de foarte multe ori , ca nu ne dam seama cand gresim
atat de grav. Se instaleaza o usoara indiferenta in comportamentul nostru si nu mai dam
atentie detaliilor ca la inceput. Secretul, este in modul cum ne gestionam egoul in
comparatie cu reactiile pe care le avem si actiunile pe care le facem intr-o relatie. Si totusi,
cum putem depasi situatiile neprevazute, in care nu ne dam seama , ca orgoliile sunt cele
care ne determina sa facem greseli? Raspunsul l-am in gasit in raportarea fata de inceputul
relatiei. $iciodata nu poate fii ca atunci. "r fii absurd. Insa , modul cum ne controlam, si cum
eram atenti , este etalonul pe care trebuie sa il urmarim mereu. Si asa cred ca ajungem la un
control de sine vis a vis de persoana iubita.
Diferenta dintre mentalitati, poate fii si constructiva. +iecare avem cate ceva de invatat din
fiecare e%perienta. Din fiecare om pe care il intalnim, fiecare situatie, fiecare relatie. Cum
e%tremele se atrag, asa si asemanarile pot avea mici deosebiri. 'e de alta parte, certurile si
neintelegerile ne dau motive de impacare. Realizam de multe ori cat am gresit si ne pare
atat de rau incat se accentueaza sentimentul de iubire fata de celalalt. Si invatam ce nu
trebuie sa mai facem, sau cel putin asa ar fii normal. Daca am gandi la fel, am fii la fel,si nu
am stii ce ne atrage la o persoana, ce ne place sau ce ne intriga sa descoperim. Daca
certurile sunt oarecum bune, cum se ajunge totusi la despartiri? Si aici cred ca intervine
modul in care ne-am ascuns de celalalt inca de la inceput. Diferentele erau prea mari de
compatibilitate, iar ca sa ne vizam interesul, scopul frumos de a fii cu cineva, am incercat
involuntar sa fim ceea ce nu suntem de fapt. Si cand evoluam intr-o relatie, ne dam seama
ca diferentele de mentalitati sunt mult prea mari. Ce m-am intrebat mereu, este urmatorul
lucru, daca realizam ca suntem atat de diferiti, de ce ajungem sa iubim?