1

1. Securitatea si apararea nationala in context euroatlantic

Securitatea naional reprezint starea, concepia general a statului,
n temeiul creia sunt definite, proiectate, promovate i aprate interesele
naionale prin intermediul instituiilor abilitate constituional acestui scop,
angajnd vectorial, n modaliti specifice fiecreia dintre ele, integralitatea
resurselor disponibile la un moment dat, spre a asigura prezervarea
intereselor naionale n condiiile nfruntrii oricrui tip de agresiune, pericol,
ameninare, risc sau provocare. Ca factor cumulativ i de convergen
transpartinic, securitatea naional urmrete s asigure starea de
normalitate democratic la care aspir societatea cetenii, comunitile i
statul pe baza eforturilor ce vizeaz deplina instaurare a legalitii, furirea
prosperitii economice, echilibrul social i stabilitatea politic. Securitatea
naional se realizeaz n cadrul ordinii democratice prin: exercitarea deplin
a drepturilor i libertilor ceteneti; asumarea contient a respon-
sabilitilor; perfecionarea capacitii de decizie i de aciune a statului;
afirmarea statului (n spe Romnia) ca membru activ al comunitii
internaionale.








2

2. Functiile managementului organizatiei

Principii fundamentale ale managerului intr-o organizatie militara

Managementului organizaiei militare trebuie s respecte urmtoarele
cerine de baz:
fiecare funcie s poat fi corelat cu oricare dintre obiectivele posibile;
funciile nu trebuie s cuprind coincidene pariale de coninut;
ntre funcii trebuie s existe legturi de condiionare reciproca ce le
integreaz ntr-un proces unitar.
Aciunile ce dau coninutul funciilor managementului organizaiei militare
sunt specifice, n ansamblul lor numai conductorilor, aceasta constituind
elementul esenial care le difereniaz de cele de execuie.
Delimitarea necesit s se aib n vedere, n acelai timp, doua aspecte:
orice conductor este concomitent i executant;
n activitatea oricrui executant se regsesc elemente ce se nscriu n
sfera de cuprindere a funciilor managementului, dar aceste elemente
privesc numai propria activitate de execuie, nu i pe a altora, ca n cazul
activitii de management.

Caracteristicile principale ale funciilor managementului sunt:
se exercit n toate organizaiile, indiferent de profilul i dimensiunile
lor i la toate nivelurile ierarhice din cadrul acestora;
au coninuturi i forme de manifestare diferite n raport cu nivelul la
care se exercit;
au importan i ponderi diferite n ansamblul procesului managerial
n raport cu nivelul la care acesta se desfoar.
3

Functiile managementului organizatiei sunt urmatoarele:
a) Previziunea
Functia de previziune consta in ansamblul proceselor prin intermediul
carora se determina obiectivele organizatiei militare, a componentelor sale, se
formuleaza modalitatile de actiune in vederea realizarii acestora si se aloca
resursele necesare.
Exercitarea functiei de previziune trebuie sa asigure identificarea
tendintelor existente, prefigurarea proceselor si fenomenelor ce vor avea loc,
stabilirea obiectivelor de realizat in viitor si resursele necesare.
Trasaturile ce caracterizeaza functia de previziune sunt:
pune in evidenta necesitatea practicarii unei conduceri previzionale;
prin exercitarea ei se anticipeaza evolutia conditiilor in care se va afla
sistemul condus, precum si starea, comportarea si functionarea
acestuia;
permite identificarea tendintelor existente;
prefigureaza procesele si fenomenele ce vor avea loc in viitor, precum si
resursele necesare;
realizeaza o punte intre ceea ce este (prezent) si ce va fi, unde se vrea a
se ajunge (viitor);
este strns legata de decizie si control.
n esen, funcia de previziune consta n:
formularea obiectivelor strategice ale organizatiei militare;
stabilirea perioadei in care se propune realizarea acestora;
stabilirea strategiilor la nivelul organizatiei in functie de factorii interni
si externi acesteia;
formularea scenariilor de realizare a obiectivelor propuse;
4

stabilirea modului in care vor fi masurate rezultatele;

b) Organizarea
Functia de organizare desemneaza ansamblul proceselor de management din
organizatia militara, prin intermediul carora se stabileste si delimiteaza munca
fizica si intelectuala, componentele lor (miscari, timpi, operatii, lucrari, sarcini
etc.) gruparea acestora pe posturi, formatii si compartimente de munca, precum
si atribuirea lor personalului, corespunzator anumitor criterii, in vederea realizrii
in cat mai bune conditii a obiectivelor previzionate.
Realizarea funciei este condiionata de doua aspecte:
I. stabilirea structurii organizatorice, adica:
stabilirea componentelor (posturi, functii, compartimente,
niveluri ierarhice etc.);
precizarea documentelor de exprimare a acestei structuri;
stabilirea tipului de structura.
Aceasta responsabilitate cade asupra managementului superior al organizatiei
militare.
II. Stabilirea si organizarea principalelor compartimente ale organizatiei
militare (instruire-educare, organizare-mobilizare, logistica, resurse umane,
cercetare-dezvoltare etc.)
III. Ca functie a managementului, organizarea consta in:
definirea pozitiei si rolului fiecarui compartiment;
precizarea scopurilor, sarcinilor, responsabilitatilor si autoritatilor
fiecarui post de munca;
repartizarea echitabila a sarcinilor;
5

stabilirea relatiilor intre compartimente;
stabilirea gradului optim de delegare a autoritatii si responsabilitatii;
repartizarea resurselor pe obiective.
Este de remarcat ca in organizatia moderna organizarea inregistreaza un avnt
deosebit. Reflectarea acestei situatii o reprezinta conturarea organizarii ca
disciplina stiintifica de sine statatoare, care inglobeaza un ansamblu de concepte
specifice si un bogat evantai operational.

c) Coordonarea
Functia de coordonare consta in: dirijarea resurselor, astfel incat, acestea
sa fie disponibile la timpul potrivit, in cantitatea si calitatea stabilita, in scopul
atingerii obiectivelor propuse..
Coordonarea este functia managementului cel mai putin formalizata. Ea
depinde in mare masura de potentialul managerilor in cunoasterea si
stapanirea resursei umane, efectele ei fiind strans legate de continutul si
rezultatele modalitatii de considerare si aplicare a celorlalte functii.
Infaptuirea coordonarii presupune desfasurarea unor activitati specifice:
I. armonizarea intre oameni si intre diversele activitati, intre partile de
ansamblu. Unirea eforturilor este suma actiunilor umane, o insumare
calitativa complexa, nu una aritmetica.
II. sincronizarea, fapt ce presupune o legatura in timp si spatiu a
actiunilor diferitelor componente ale structurilor organizatorice militare in
vederea realizarii sarcinilor incredintate.
III. echilibrarea. Cele mai multe sisteme pot fi interpretate ca fiind fie intr-
o stare de echilibru, fie ca tinzand catre o asemenea stare sau in trecere de la o
stare de echilibru la alta.
6

IV. proportionalitatea consta intr-un sistem de corelatii sau proportii
obiectiv determinate, in care se reflecta laturile interne ale organizatiei
militare, interdependentele complexe dintre subdiviziunile structurii
organizatorice. Proportiile care intereseaza managementul sunt cele de
munca, materiale, valorice, informationale etc.
V. ordonarea. Ordinea semnifica dispunerea elementelor organizationale
intr-o schema de relatii care-i potenteaza capacitatile functionale. Rolul
ordonarii este de a pune organizatia militara in concordanta cu legitatile,
gasind acele modalitati si succesiuni a activitatilor, incat sa se optimizeze
executia intregii multimi a activitatilor.
VI. reglarea. se efectueaza cu ajutorul a doua mecanisme: cel de prevenire
a erorii (feed-back) si cel de reglare inainte (feed-before), de alimentare cu
informatii inainte de producerea erorii respective.
VII. corelarea presupune angajarea tuturor elementelor, a tuturor
posibilitatilor umane si materiale, dar si fixarea de sarcini precise, pana la
individ, stabilind raporturi concrete intre scop, mijloace si criterii de evaluare.
VIII. colaborarea poate fi definita ca o participare alaturi de altii la
realizarea unei actiuni sau a unei lucrari care se efectueaza in comun. Consta
in conjugarea eforturilor pentru solutionarea anumitor probleme de interes
comun cu scopul de a obtine progrese in domenii pentru care eforturile
proprii nu sunt eficiente.

d) Antrenarea
Functia de antrenare cuprinde ansamblul proceselor de munca prin care se
determina personalul organizatiei militare si contribuie la stabilirea si
7

realizarea obiectivelor previzionate, pe baza luarii in considerare a factorilor
care il motiveaza.
Scopul antrenarii, care are un caracter operational, care acesta ar fii
implicarea cat mai profunda, cat mai eficace a personalului de executie si
managerial la realizarea obiectivelor ce le revin, deduse din obiectivele
organizatiei.
Pentru a realiza o antrenare eficace este necesar ca procesul motivarii
personalului sa intruneasca simultan mai multe caracteristici:
sa fie complex, in sensul utilizarii combinate atat a stimulentelor
materiale, cat si morale, pe baza luarii in considerare a principalilor
factori implicati, endogeni si exogeni organizatiei militare;
sa fie diferentiat, adica motivatiile considerate si modul lor de folosire
sa tina cont de caracteristicile fiecarei persoane si ale fiecarui colectiv de
munca, astfel incat sa se obtina maximum de participare la stabilirea si
realizarea obiectivelor organizatiei;
sa fie gradual, adica sa satisfaca succesiv necesitatile personalului, in
stransa corelatie cu aportul sau;
sa tina cont de interdependentele dintre diferitele categorii de
necesitati.

e) Controlul
Functia de control reprezinta ansamblul proceselor prin care
performantele organizatiei militare sunt masurate si comparate cu obiectivele
stabilite initial, in vederea eliminarii deficientelor constatate si integrarii
abaterilor pozitive.
8

Informatiile colectate si prelucrate in procesul controlului sunt esentiale
pentru finalizarea functiei previziune si pentru inceperea unui nou ciclu
managerial (previziune, organizare, coordonare, antrenare, control).
Procesele de control implica patru faze:
masurarea realizarilor;
compararea realizarilor cu obiectivele stabilite initial, evidentiind
abaterile produse;
determinarea cauzelor care au generat abaterile constatate;
efectuarea corecturilor ce se impun, inclusiv actionarea, pe masura
posibilitatilor, asupra cauzelor care au generat abaterile negative.
Functia de control este indispensabila ciclului managerial, deoarece
asupra fiecarui subsistem actioneaza doua tendinte contradictorii:
tendinta de organizare, manifestata prin activitatea conducatorului si
tendinta de dezorganizare (entropia), determinata indeosebi de factorii
externi.











9

3. PROCESUL DECIZIONAL N ORGANIZAIA MILITAR

3 3. .1 1. . M Me ec ca an ni is sm mu ul l p pr ro oc ce es su ul lu ui i d de ec ci iz zi io on na al l
A decide nseamn a alege dintr-o mulime de variante de aciune,
innd cont de anumite criterii, pe aceea care este considerat cea mai
avantajoas pentru atingerea unor obiective.
Decizia ne apare, deci, ca o linie de conduit, aleas din ansamblul
evoluiilor posibile ale realitilor existente la un moment dat, ca urmare a
iniiativei i a aciunii forelor sociale, pe baza analizelor multilaterale ale
consecinelor i, deci, a avantajelor alternativelor posibile.
Decizia managerial trebuie s ndeplineasc o serie de cerine de
raionalitate:
s fie fundamentat tiinific;
s fie mputernicit;
s fie clar, concis i necontradictorie;
s fie oportun;
s fie eficient;
s fie integrat i armonizat n ansamblul decizional adoptat;
s fie complet;
s fie realist.
Procesul decizional const n ansamblul fazelor prin intermediul crora
se pregtete, adopt, aplic i evalueaz decizia managerial.
Componentele implicate n procesul decizional sunt: decidentul,
mulimea variantelor decizionale, mulimea criteriilor decizionale, mediul
ambiant, mulimea consecinelor i obiectivele.
Potrivit metodologiei normative de fundamentare i elaborare a
deciziilor, procesul decizional cuprinde urmtoarele etape:
identificarea i definirea problemei;
10

stabilirea criteriilor i a obiectivelor decizionale;
stabilirea variantelor decizionale posibile;
alegerea variantei optime;
aplicarea variantei optime;
evaluarea rezultatelor.

4 4. .2 2. . T Ti ip po ol lo og gi ia a d de ec ci iz zi ii il lo or r
Exist o mare varietate de criterii dup care se face clasificarea
deciziilor, dar noi ne vom opri numai asupra ctorva:
1) dup gradul de cunoatere al mediului ambiant i natura variabilelor
care influeneaz rezultatele poteniale posibil de obinut, exist:
decizii n condiie de certitudine, caracterizate prin existena unei
singure stri a condiiilor obiective, care va aprea cu siguran
(probabilitatea de apariie este egal cu unitatea); sunt cunoscute variabilele
de realizare a obiectivelor, iar variabilele cu care se opereaz sunt
controlabile, putnd fi previzionat evoluia lor;
decizii n condiii de risc, caracterizate prin existena a dou sau mai
multe stri ale condiiilor obiective, care pot aprea cu o probabilitate
cunoscut ( ) 1 0 s s p ; suma probabilitilor de manifestare a tuturor strilor
condiiilor obiective este egal cu 1 ( )

=1 p ; variabilele cu care se opereaz

sunt mai greu de controlat, neputnd fi previzionate n totalitatea evoluiilor
lor;
decizii n condiii de incertitudine, caracterizate prin existena a dou
sau mai multe stri ale condiiilor obiective, a cror probabilitate de apariie
nu se cunoate; variabilele cu care se lucreaz sunt necontrolabile i nu poate
fi previzionat evoluia lor.
2) dup numrul de persoane care fundamenteaz decizia, exist:
decizii unipersonale, elaborate i fundamentate de o singur
persoan;
decizii de grup (participative), elaborate i fundamentate de mai
multe persoane (un grup de indivizi).
3) dup numrul de criterii decizionale, care stau la baza fundamentrii
acestora, exist:
decizii unicriteriale, fundamentate pe baza unui singur criteriu;
decizii multicriteriale, fundamentate pe baza a dou sau mai multe
criterii.
11

Dup alte criterii, deciziile se clasific astfel:
1) dup orizontul i implicaiile deciziilor: decizii strategice, tactice i
curente;
2) dup frecvena cu care se iau: decizii periodice, aleatorii i unice;
3) dup posibilitatea anticiprii: decizii anticipate i imprevizibile;
4) dup amploarea sferei decizionale a decidentului: decizii integrale i
avizate.
4 4. .3 3. . M Me et to od de e d de e r ra a i io on na al li iz za ar re e a a d de ec ci iz zi ii il lo or r
4.3.1. Metoda utilitii globale
Utilitatea se exprim prin gradul de satisfacie pe care-l nregistreaz
decidentul, optnd pentru o cale sau alta de rezolvare a problemei de
conducere, n raport cu interesele i obiectivele sale i ale organizaiei.
Pentru cazurile cnd utilitatea evalueaz gradul de satisfacie dup mai
multe criterii sau caracteristici, ca de exemplu n cazul produselor dup
calitatea intrinsec a acestora, dup pre i condiiile de plat, dup garanii i
serviciile postcomerciale .a. este necesar ca fiecrei variante decizionale Vi
s i se atribuie un indicator de utilitate de ansamblu Ui de forma:
( ) n j m i U U
ij
j
j i
1, , 1, , = = =

n care:
Uij = utilitatea variantei i la caracteristica j;
j = ponderea caracteristicii j n definirea utilitii de ansamblu.
Ponderea j poate fi normat astfel:

= s s 1 ; 1 0
j j

Valorile acestor ponderi se stabilesc uor cu formula:
12

( ) n j j j
a
a
j j
j j
j
j j
j j
, 1 , ,
2 1
1 2
2 1
2
2 1
1
= = = =

unde:
2 1
j j
a = elementele unei matrice ptrate ( )
2 1
j j n n
a A =

, avnd o
numerotare a liniilor cu j1 i a coloanelor cu j2, att pe linii, ct i pe coloane
figurnd aceleai caracteristici sau criterii de apreciere C { }
n
C C C ,..., ,
2 1
.
Elementele
2 1
j j
a se stabilesc cu formula:

0
important mai este criteriul daca 2
important fel la este criteriul daca 1
2 1
2 1
2 1

=
, n rest
dect C C ,
ca C C ,
a
j j
j j
j j

Pentru calculul efectiv al utilitii vom folosi urmtoarele notaii:
Uij este utilitatea variantei Vi dup criteriul Cj;
V1 este varianta cu utilitate maxim (U = 1);
V0 este varianta cu utilitate minim (U = 0);
Vi este varianta i, unde i = 1m;
Cj este criteriul j, unde j = 1n;

1
a
j
este consecina cea mai favorabil pentru criteriul j;

0
a
j
este consecina cea mai puin favorabil pentru criteriul j.
Despre p se tie c este o probabilitate 0sps1, care este valoarea
efectiv nu se tie nc. De aceea, valoarea p se va calcula. n acest scop se
folosete proprietatea de liniaritate a funciei utilitii, procedndu-se la o
interpolare liniar a lui p, respectiv a utilitii U(V3), cu formula:
min max
max
x x
x x
p
i

=

13

n cazul deciziilor dup mai multe criterii, se impune adesea
ierarhizarea fiecrui criteriu dup importana lui ntr-o anumit etap de
dezvoltare a organizaiei. Criteriile se pot ierarhiza prin acordarea de ctre
decident a unor coeficieni de importan (Kj) care iau valori ntre 0 i 1.
Suma coeficienilor de importan acordani pentru toate criteriile luate n
consideraie este egal cu 1:

=
=
n
j
j
K
1
1
Prin urmare, att utilitile, ct i coeficienii de importan iau valori
pozitive subunitare.
Problem:
Fie situaia decizional, n condiii de certitudine, la nivelul unei uniti
productoare de armament, prezentat n tabelul decizional de mai jos:
Criterii de importan:
C1 cost materie prim (miliarde lei);
C2 costuri materiale (miliarde lei);
C3 costuri variabile (miliarde lei);
C4 costuri constante (miliarde lei);
C5 investiii (miliarde lei);
C6 pre de vnzare/buc. (sute mii lei).


V
i / Cj
C
1
C
2
C
3
C
4
C
5
C
6
V
1
7
10
2
10
1
70
1
50
1
000
5
5
V 6 2 2 1 8 7
14

2 80 50 20 20 00 5
V
3
7
80
1
75
1
60
1
80
1
300
5
0
V
4
8
30
1
50
2
50
1
70
1
150
6
0
K
J
0
,20
0
,30
0
,10
0
,10
0
,15
0
,20

Stabilii varianta optim folosind metoda utilitii globale (KJ coeficieni
de importan).

Rezolvare:
Formula de rezolvare a problemei este:
a)

=
=
n
j
ij
i
opt
U V
1
max
(1)
n cazul n care nu sunt luai n calcul coeficienii de importan (adic
coeficienii de importan pentru fiecare criteriu ar fi egali);
b)
j ij
n
j i
opt
K U V
1
max
=
=
(2)
n cazul n care sunt luai n calcul coeficienii de importan (adic
coeficienii de importan pentru fiecare criteriu sunt diferii).
Calculul utilitilor pentru fiecare variant se calculeaz dup formula:
ij
n
j
i
U V
1 =
=
(3)
n cazul a) sau dup formula:
15

j ij
n
j
i
K U V
1 =
=
(4)
n cazul b).
Calculul efectiv al utilitii se face dup formula:
0 1
0
j j
j ij
ij
a a
a a
U

=
(5)
unde:
Uij este utilitatea variantei Vi dup criteriul Cj;
aij consecina variantei i la criteriul j;
1
j
a consecina cea mai favorabil pentru criteriul j;
0
j
a consecina cea mai nefavorabil pentru criteriul j;
Etapa I: Se stabilesc condiiile de optim pentru fiecare criteriu j.
Vi
/ Cj
C1 C2 C3 C4 C5 C6
V1 71
0
21
0
17
0
15
0
10
00
50
V2 68
0
25
0
22
0
12
0
80
0
55
V3 78
0
17
5
16
0
18
0
13
00
60
V4 83
0
15
0
25
0
17
0
11
50
65
KJ 0, 0, 0, 0, 0, 0,
16

20 30 10 10 15 20
Co
ndiia
de
optim
Mi
n.
Mi
n.
Mi
n.
Mi
n.
Mi
n.
M
ax.

Etapa a II-a: Se calculeaz utilitile fiecrei variante n funcie de
fiecare criteriu dup formula (5)
80 , 0
150
120
830 680
830 710
41 21
41 11
11
=

=
a a
a a
U

00 , 1
150
150
830 680
830 680
41 21
41 21
21
=

=
a a
a a
U

33 , 0
150
50
830 680
830 780
41 21
41 31
31
=

=
a a
a a
U

0
150
0
830 680
830 830
41 21
41 41
41
=

=
a a
a a
U


unde pentru criteriul C1
0
j
a = a41,
1
j
a = a21 i aa mai departe pentru
fiecare criteriu, tabelul cu utilitile artnd astfel:

V
i / Cj
C
1
C
2
C
3
C
4
C
5
C
6

=
ij i
U V

V
1
0
,80
0
,40
0
,88
0
,5
0
,6
0 3,18
V 1 0 0 1 1 0 3,66
17

2 ,33 ,33
V
3
0
,33
0
,75
1 0 0 0
,66
2,74
V
4
0 1 0 0
,16
0
,3
1 2,46
Etapa a III-a (a):
Folosind formula nr. (3) i apoi formula nr. (1) se afl varianta optim
pentru cazul n care considerm c toi coeficienii de importan sunt egali:
( )
2
6
1
4
6
1
3
6
1
2
6
1
1
46 2 74 2 66 3 18 3 max
max
V , ; , ; , ; ,
U ; U ; U ; U V
i
j
j
j
j
j
j
j
j opt
= =
=
|
|
.
|

\
|
=

= = = =

Etapa a III-a (b):
n cazul n care coeficienii de importan pentru fiecare criteriu sunt
diferii, atunci tabelul cu utilitile va arta n felul urmtor:

Vi
/ Cj
C
1
C
2
C
3
C
4
C
5
C
6

=
j ij i
K U V

V
1
0
,80
0
,40
0
,88
0
,5
0
,6
0 0,508
V
2
1 0
0
,33
1 1
0
,33
0,549
V
3
0
,33
0
,75
1 0 0
0
,66
0,523
V
4
0 1 0
0
,16
0
,3
1 0,545
18

KJ
0
,20
0
,30
0
,10
0
,10
0
,15
0
,20
(1)

Folosind formula nr. (4) se calculeaz pentru fiecare

=
j j i
K U V
1
, de
exemplu pentru V1:
508 , 0 0 09 , 0 05 , 0 088 , 0 12 , 0 16 , 0
20 , 0 * 0 15 , 0 * 60 , 0 10 , 0 * 50 , 0 10 , 0 * 88 , 0 30 , 0 * 40 . 0 20 . 0 80 , 0
6 16 5 15 4 14 3 13 2 12 1 11 1
1
1
= + + + + + =
= + + + + + - =
= + + + + + = =
=
K U K U K U K U K U K U K U V
j j
n
j

( )
2
6
1
4
6
1
3
6
1
2
6
1
1
545 0 523 0 549 0 508 0 max
max
V , ; , ; , ; ,
K U ; K U ; K U ; K U V
i
j
j j
j
j j
j
j j
j
j j
i
opt
= =
=
|
|
.
|

\
|
=

= = = =

4.3.2. Metode de elaborare a deciziilor n condiii de certitudine i risc
Metoda dominanei
Logica i principiul de baz: O alternativ este dominat dac exist o
alt alternativ care o depete (surclaseaz) pe prima, pentru unul sau mai
multe criterii i le egaleaz pe celelalte.
Procedura: Se compar primele dou alternative. Dac una este
dominat de cealalt, atunci se elimin alternativa dominat. Urmtoarea
etap compar alternativa rmas n postura de concurent cu o a treia
alternativ. Dup aceeai logic se elimin alternativa dominat etc. Dup m1
etape, mulimea nedominat este determinat, rmnnd o singur
alternativ sau mai multe alternative indiferente (acesta fiind un prim
dezavantaj). Un al doilea dezavantaj const n faptul c unele alternative
eliminate pot fi, n realitate, mai bune n ansamblu dect alternativele
dominante.
Metoda conjunctiv
Logica i principiul de baz: o alternativ care nu atinge nivelul minim
acceptabil pentru toate atributele va fi respins.
19

Restricie: trebuie stabilit un nivel minim acceptabil pentru fiecare
criteriu.
Procedura: Decidentul stabilete un nivel minim acceptabil pentru
fiecare criteriu. De exemplu: avionul dorit de ara R trebuie s aib o vitez
maxim de cel puin 3 Mach, o autonomie de cel puin 4.000 km etc. Pentru
fiecare alternativ determinm dac depete nivelul minim. Dac da, ea va fi
reinut ca acceptabil, dac nu, va fi respins. Se observ c avioanele de
tipul V2 i V4 vor fi respinse.
Dezavantaj: o alternativ candidat cu exact numai un singur criteriu
indezirabil va fi respins, chiar dac aceast alternativ are valori ridicate
pentru toate celelalte consecine ale criteriilor. Cu alte cuvinte, diferenele
ntre criterii nu pot fi compensate ntre ele.
Metoda lexicografic
Logica i principiul de baz: n unele situaii decizionale, un singur
criteriu pare a fi determinant, alternativele comparndu-se n ordinea
importanei criteriilor.
Restricie: criteriile trebuie s fie ierarhizate n funcie de importana
criteriilor.
Procedura: Se compar toate alternativele n funcie de cel mai
important criteriu. Se selecteaz alternativa cu cea mai favorabil consecin
pentru acest criteriu. Dac avem dou sau mai multe alternative selectate,
acestea se vor compara n funcie de al doilea criteriu ca importan din
ierarhie i se selecteaz alternativa cu consecina cea mai favorabil pentru
acest al doilea criteriu etc.
Dezavantaje: diferenele ntre atribute nu se compenseaz.
Alternativ: metoda semiordonrii lexicografice n unele situaii
decizionale, un singur atribut pare s domine, dar permite o discriminare,
astfel c o alternativ nu este evaluat mai bine numai pentru c ea are o
valoare puin mai mare privind atributul predominant.
20

Metoda repartizrii alocrii liniare
Logica i principiul de baz: o alternativ care are multe criterii
considerate superioare va fi i ea considerat superioar.
Procedura: se ierarhizeaz alternativele pentru fiecare atribut. Se
repartizeaz o pondere de importan la fiecare atribut. Se creeaz o matrice
ptratic de tipul mm nenegativ al crui element
ik
t reprezint scorul unei
alternative Vi pentru criteriul aflat pe locul k n ierarhia stabilit.
Dezavantaje: diferenele cardinale reale ntre alternative pentru fiecare
criteriu nu sunt luate n considerare. Astfel, o alternativ considerat prima
pentru un criteriu ar putea avea un scor cardinal de 100, iar o alta,
considerat a doua, ar putea avea un scor de 94. Pentru un alt criteriu, o
alternativ, socotit prima, poate avea scorul 100, n timp ce cea de pe locul
doi are numai 50.

Metoda speranei matematice
Situaia decizional este caracterizat prin existena mai multor stri ale
condiiilor obiective a cror probabilitate de apariie se cunoate. Fiecrei
stri i corespund mai multe criterii de decizie.
Astfel:

*
k
C este criteriul-sintez pentru starea condiiilor obiective k, pentru k
= 1, , s;
Uik este utilitatea sintez a variantei i, n starea condiiilor obiective k;
Uijk este utilitatea variantei i, dup criteriul j, n starea condiiilor
obiective k.
Pentru calculul lui Uik folosim formula:

=
=
n
j
ijk ik
U U
1
, k = 1,, s i i = 1,, m
21

Varianta optim se determin cu formula:
)
`

=

=
k
s
k
ik
i
opt
p U V
1
max

Problem:
Fie situaia decizional n condiii de risc, pentru alegerea unei variante
de desfurare a unei aplicaii tactice, n funcie de condiiile atmosferice
viitoare, astfel:

Vi / Sj
S1
(timp
nsorit)
S2
(tim
p ploios)
S3
(timp
instabil)
S4
(timp
furtunos)
V1 15 6 7 2
V2 18 4 5 2
V3 14 9 7 4
V4 20 3 1 4
Probabi
litile
strilor
naturii
0,35 0,15 0,30 0,20

Rezolvare:
Alegerea variantei optime se face cu ajutorul formulei:
)
`

=

=
s
k
k ik
i
opt
p U V
1
max
(1)
astfel pentru V1:
22

65 , 8 20 , 0 2 30 , 0 7 15 , 0 6 35 , 0 15
4 14 3 13 2 12 1 11
4
1
1
= + + + =
= + + + =

=
p U p U p U p U p U
k
k
k

continundu-se n acelai fel pentru variantele V2, V3, V4.
Aplicndu-se, n final, formula (1) de mai sus, rezult varianta optim:
3
4
1
4
4
1
3
4
1
2
4
1
1
) 95 , 6 ; 15 , 9 ; 00 , 8 ; 65 , 8 ( max
; ; ; max
V
p U p U p U p U V
i
k
k k
k
k k
k
k k
k
k k
i
opt
= =
)
`

=

= = = =

Tehnica arborilor de decizie
Arborii de decizie sunt reprezentri grafice care pot reda structura
problemelor pe baza descrierii acestora.



Procentele rentabilitii capitalului n echitate la firmele A, B, C, n
funcie de strile aleatoare ale evoluiei economice


Strile
economiei
Variante
de investiii Vi
S1
(cre
tere)
S2
(sta
gnare)
S2
(infl
aie)
V1 (investiie n A) 12 6 3
V2 (investiie n B) 15 8 2
V3 (investiie n C) 16,5 7 3
Probabilitile
strilor
0,5 0,3 0,2


= punct de decizie;
= puncte de separare a surselor (strilor) naturii;
P1 = probabilitile producerii strii j pentru variante i.
Acesta este un arbore simplu, cu o singur secven decizional.
V
1
S
1
P
11
;
P
11
12

S
2
P
12
;

6

S
3
P
13
;

3

S
1
P
11
;
P
21
15

23




















Figura nr. 2.1. Structura unui arbore de decizie monosecvenial
Arborii de decizie devin deosebit de utili atunci cnd procesul decizional
este complex, adic necesit nu o singur decizie izolat, ci o serie de decizii
interdependente, desfurate n serie pe mai multe perioade de timp. n acest
caz, arborii sunt multisecveniali.
n figura nr. 2.2. este reprezentat un arbore cu dou puncte de decizie.
Acest arbore este construit pe baza descrierii (scenariului) urmtoarei
probleme complexe de management.
Un investitor dorete s lanseze o afacere industrial fiind pus n faa a
dou variante: M crearea unei ntreprinderi mici sau o investiie I = 1m.
24


Figura nr. 2.2. Structura unui arbore de decizie cu dou puncte
decizionale

4.3.3. Metode de raionalizare a deciziilor de grup i n condiii de
incertitudine

Metoda brainstorming funcioneaz cu grupe de cte 6-12 persoane,
discuia avnd loc n circa 60 de minute. Sugestiile fcute verbal de ctre
componenii grupei nu se supun criticii. Ele sunt nregistrate, analizate i
definitivate ulterior de ctre moderatori sau analiti speciali.
Metoda Philips-66 este o derivat a brainstorming-ului care implic
specificul de a lucra cu 6 persoane n grup pe o perioad de 6 minute. Este ca
atare o variant de solicitare intensiv a creierelor. Regimul discuiilor i
prelucrarea rezultatelor nu difer principial de brainstorming.
t
1
t

T

t
2
11
m

S
2
P
112
;
Q
112
12
S
2
S
1
P
122
P
121
21
22
P
11
;
P
211 S
1
S
2
Q
211
P
212
;
Q
212
P
11
;
P
221
S
1
S
2
Q
221
P
222
;
Q
222
I
1m
M

Q
122
M

I
1M
I
2M
2
S
1
P
11
;
P
111
Q
111
1
25

Metoda Frisco iniiat de un grup de cercettori din America este
interactiv i verbal, ns comport particularitatea de a funciona cu dou
echipe:
echipa (a) format din 12-15 persoane de vrste i profesii diferite,
numit Investigation team, examineaz cu atenie, inventeaz cile de
rezolvare i le analizeaz critic;
echipa (b), denumit Inference team (echipa de concluzionare) este
alctuit din 5-6 specialiti n materie, cu pregtire profesional ridicat, care,
primind lista rezolvrilor date de echipa (a), ncearc s mbunteasc
aceste rezolvri i s le completeze cu noi ci de rezolvare.
Se recomand ca membrii echipei (a) s fie cu mai mult experien.
Metoda Delphi este o metod care implic rezolvarea de probleme n
colectiv, dar fr ntrunirea n acelai spaiu i timp a grupului. Se folosesc
chestionare cu ntrebri la care specialitii grupului, orict de numeroi ar fi, sunt
solicitai s-i spun prerea n scris.
Rspunsurile sunt prelucrate de ctre organizatorii anchetei, n maniera
prelucrrilor statistice. Rezultatele prelucrrilor servesc ca feed-back pentru
specialitii consultani care, n runde succesive, i corecteaz opiunile n
cazul n care consider necesar s-o fac n baza informaiilor ce li se remit,
pn cnd se ajunge la consensul participanilor privind clarificarea i
rezolvarea problemei date.
Metoda grupurilor nominale (Nominal Groups) care combin
aciunile vorbite i scrise. Tehnica grupurilor nominale a fost introdus cu
scopul de a asigura ca fiecare participant din grup s aib un aport egal la
procesul decizional. ntruct s-a constatat c unii participani sunt mai
vorbrei i, prin urmare, pot domina discuiile din grupurile interactive, s-a
hotrt ca aciunile grupurilor nominale s fie sistematizate n urmtoarele
etape menite s armonizeze participarea:
fiecare participant trebuie s redea n scris ideile sale cu privire la
problema n discuie. Este vorba, n mod deosebit, de variantele de rezolvare a
problemei;
26

se fixeaz o ordine n care participanii i prezint ideile n faa
grupului. Sugestiile sunt nregistrate pe o tabl, astfel nct s fie vzute de
toi. Nu au loc discuii n decursul acestei aciuni;
dup ce s-au prezentat toate ideile, se procedeaz la discutarea
deschis a acestora n scopul clarificrii i al evalurii. Discuiile se fac
spontan, fr vreo structurare special;
n urma discuiilor, se cere ca fiecare participant s nregistreze
variantele de rezolvare a problemei, n scris, pe o foaie de hrtie separat i s
voteze (ierarhizeze) variantele preferate. Aciunea se desfoar n secret.
Decizia adoptat va fi cea care ntrunete majoritatea voturilor.
Aadar, metoda grupurilor nominale concentreaz cvasitotalitatea
aciunilor din cele dou categorii menionate mai sus. Mai rmn s fie lmurite
n paragraful urmtor aspectele tehnicii votrii. Ele constituie esena categoriei
de aciuni G.D.M. (Group Decision Marking aciuni de alegere a soluiei prin
metode interactive de grup).
Metoda simplei majoriti
A lua o decizie n grup nseamn a gsi o regul raional care s
conduc de la preferinele individuale la o ordonare reprezentativ pentru
ntregul colectiv.
Conform acestei metode, nu exist o regul de raionalitate universal,
ci numai reguli relativ aplicate n anumite condiii concrete. Astfel, dac
presupunem c trei decideni i exprim preferinele pentru trei variante
decizionale, avem:
1 1 3 3
1 3 2 2
3 2 1 1
:
:
:
V V V D
V V V D
V V V D
> >
> >
> >

Aplicnd regula simplei majoriti, obinem o ordonare reprezentativ
pentru grup a variantelor, astfel:
V1 este preferat lui V2 de dou ori (D1 i D3) fa de situaia n care V2
este preferat lui V1 o singur dat (D2);
2 1
V V > (2.1.)
V2 este preferat lui V3 de dou ori (D1 i D2) fa de situaia n care V3
este preferat lui V2 o singur dat (D3);
3 2
V V > (2.2.)
27

V3 este preferat lui V1 de dou ori (D2 i D3) fa de situaia n care V1
este preferat lui V3 o singur dat (D1);
1 3
V V > (2.3.)
Aplicnd regula tranzitivitii pentru relaiile (2.1.) i (2.2.), rezult c
3 1
V V > , ceea ce contravine relaiei (2.3.). Aceast contradicie, care este
numit paradoxul Condorcet se nregistreaz n orice situaie decizional de
grup, n care sunt implicai mai mult de doi decideni.
Metoda calculului majoritii cu compunere de utiliti individuale
Pornind de la limitele regulii simplei majoriti, calculat ca o
compunere de preferine, unii specialiti abordeaz deciziile de grup ca o
compunere a utilitilor individuale.
Utilitatea global a variantelor se calculeaz ca sum a utilitilor
individuale. Varianta optim este aceea cu utilitatea global maxim:

=
=
n
j
i
opt
Uij V
1
max

Diferenele ntre decideni privind utilitatea variantelor sunt garantate,
de regul, de aprecierea diferit de ctre decideni a importanei criteriilor
folosite n optimizarea deciziei.
i n cazul acestei metode se poate nregistra pentru dou sau mai multe
variante aceeai utilitate global, ceea ce genereaz dificulti n alegerea
variantelor optime.
2.3.4. Metode de raionalizare a deciziilor n condiii de incertitudine
a) Regula pesimist (Abraham Wald) presupune c varianta optim
este aceea pentru care se obin cele mai mari avantaje, n condiiile obiective
cele mai nefavorabile. Practic, se aplic principiul minimax n care varianta
optim se stabilete cu relaia:
|
.
|

\
|
=
ij
j i
opt
U V min max

unde Uij reprezint utilitatea (consecina) variantei i n starea condiiilor
obiective j.
28

Potrivit relaiei de mai sus, se vor alege utilitile minime pentru fiecare
variant, dintre care se va alege utilitatea maxim care va desemna varianta
optim.
b) Regula optimist const n aplicarea principiului maximax, varianta
optim fiind aceea pentru care se obin cele mai mari avantaje n cea mai
favorabil stare a condiiilor obiective. Relaia de determinare a variantei
optime este:
|
.
|

\
|
=
ij
j i
opt
U V max max

Practic, se aleg utilitile maxime ale tuturor variantelor, din care se va
alege utilitatea maxim, care va determina varianta optim.
c) Regula optimalitii (Leonid Hurwics) recomand alegerea
variantei optime dup cum maximizeaz relaia:
( ) { } 1 max
0 1
ik ik opt
U U V o o + =
unde:
o este un coeficient ales de ctre decident cu valori n intervalul | | 1 , 0 .
Dac este aproape de 1, decidentul este mai optimist i invers:

1
ik
U
este utilitatea maxim a variantei i;

0
ik
U
este utilitatea minim a variantei i.
d) Regula proporionalitii (Bayes Laplace), conform creia
varianta optim este aceea pentru care media utilitilor este cea mai mare
sau media consecinelor este cea mai favorabil, adic:

=

=
n
U
V
n
j
ij
i
opt
1
max

e) Regula minimizrii regretelor (Savage) presupune c varianta
optim este aceea pentru care regretul de a nu fi ales varianta optim este
29

minim. Regretul exprim diferena unei variante oarecare fa de varianta
optim, n cadrul fiecrei stri a condiiilor obiective i se stabilete astfel:
{ }
ij ij
i
ij
U U r = max
pentru i = 1,, m i j = 1,, n.
Dup stabilirea regretelor, acestea se trec ntr-un tabel i varianta
optim va fi aceea pentru care regretul maxim este minim, adic:
)
`

=
ij
j i
opt
r V max min

Problem:
Fie situaia decizional n condiii de incertitudine la nivelul unei
subuniti militare de infanterie, n desfurarea tragerilor n funcie de
condiiile atmosferice, prezentat n tabelul decizional urmtor:


Vi/
Sj
S1
(ploaie)
S2
(soare)
S3
(ninsoare)
S4
(vnt)
V1 2 8 1 4
V2 3 10 4 0
V3 4 5 2 6
V4 6 3 5 1

unde o = 0,6.

Rezolvare:
a) regula pesimist:
( )
3
4 3 2 1
2 1 2 ; 0 1 max
min min min min max min max
V V ; ;
U ; U ; U ; U U V
opt
i
j
j
j
j
j
j
j
j i
ij
j i
opt
= = =
=
|
.
|

\
|
=
|
.
|

\
|
=

b) regula optimist:
( )
2
4 3 2 1
10 6 6 10 8 max
max max max max max max max
V V ; ; ;
U ; U ; U ; U U V
opt
i
j
j
j
j
j
j
j
j i
ij
j i
opt
= = =
=
|
.
|

\
|
=
|
.
|

\
|
=

c) regula optimalitii:
30

( ) { }
( ) | | ( ) | |
( ) | | ( ) | |
=

+ +
+ +
=
= + =
0
4
1
4
0
3
1
3
0
2
1
2
0
1
1
1
0 1
1 1
1 1
max
1 max
j j j j
j j j j
i
ij ij opt
U U ; U U
; U U ; U U
U U V

( ) | | ( ) | |
( ) | | ( ) | |
=
)
`

+ +
+ +
=
1 7 0 1 6 7 0 2 7 0 1 6 7 0
0 7 0 1 10 7 0 1 7 0 1 8 7 0
max
x , x , ; x , x ,
; x , x , ; x , x ,
i

( )
2
0 7 5 4 8 4 0 7 9 5 max V V , , ; , ; , ; ,
opt
i
= = =

d) regula proporionalitii
( )
3 2
4
1
4
4
1
3
4
1
2
4
1
1
1
i 25 4 75 3 25 4 25 4 75 3 max
4
1 5 3 6
4
6 2 5 4
4
0 4 10 3
4
4 1 8 2
max
4 4 4 4
max max
V V V , , ; , ; , ; ,
; ; ;
U
;
U
;
U
;
U
n
U
V
opt
i
i
j
j
j
j
j
j
j
j
i
n
j
ij
i
opt
= = =
=
)
`

+ + + + + + + + + + + +
=
=

=

= = = = =

e) regula minimizrii regretelor
n etapa I se determin matricea regretelor cu ajutorul formulei:
{ }
ij ij
i
ij
U U r = max

Astfel:
{ } 4 2 6 max max
11 41 11 41 31 21 11 11 1 11
= = = = = U U U ) ,U ,U ,U (U U U r
i
i
i

{ } 3 3 6 ) , , , ( max max
21 41 21 41 31 21 11 21 1 21
= = = = = U U U U U U U U U r
i
i
i

{ } 2 4 6 ) , , , ( max max
21 41 31 41 31 21 11 31 1 31
= = = = = U U U U U U U U U r
i
i
i

{ } 0 6 6 ) , , , ( max max
41 41 41 41 31 21 11 41 1 41
= = = = = U U U U U U U U U r
i
i
i

Dup calcularea fiecrui rij, matricea regretelor va avea urmtoarea
form:
|
|
|
|
|
.
|

\
|
=
|
|
|
|
|
.
|

\
|
5 0 7 0
0 3 5 2
6 1 0 3
2 4 2 4




44 43 42 41
34 33 32 31
24 23 22 21
14 13 12 11
r r r r
r r r r
r r r r
r r r r

31

n etapa a II-a, cu ajutorul formulei
)
`

=
ij
j i
opt
r V max min se determin
varianta optim, astfel:
( ) ( ) ( ) ( )
( )
1
4 3 2 1
4 7 5 6 4 min
max max max max min max min
V V ; ; ;
r ; r ; r ; r r V
opt
i
j
j
j
j
j
j
j
j i
ij
j i
opt
= = =
=
)
`

=
)
`

=


3. MANAGEMENTUL CAPABILITILOR
4.1. Conceptul de sistem n managementul capabilitilor
Capabilitatea este definite ca apentuitudinea unui sistem de a indeplini
anumite actiuni
Capabilitatea militara este definite in functie de doua elemente:
strucura fortelor (numar,tip si gruparea unitatilor militare, personal,
echipament si facilitati) si pregatirea structurii pentu operatiuni.
Activitatile si actiunile care compun aceasta capabilitate include
ingineria mentenantei, pregatirea, managementul configurarii, gestiunea
pregatirii cerintelor, planificarea misiunilor,derularea operatiunilor.
Conflictul capabilitatilor apare atunci cand exista o discrepant intre
abilitatile masurate ale sistemului si abilitatile dorite ale sistemului.
Cauzele principale ale unui conflict al capabilitatii:
1. Schimbari in cerintele operationale
2. Schimbari ale mediului
3. Schimbari ale performantelor din tehnicile de dotare

32

4.2. Metodele MOE (msura eficacitii), MOP (msura
performanei)
Sunt doua sisteme de masura care pot fi folosite in cuantificarea
procesului de management.
MOE masoara capacitatea unui sistem de a indeplini o cerinta (ceea ce
un sistem ar fi capabil sa indeplineasca).
Eficacitatea unui sistem vine cand ajuta un sistem mai mare sa atinga
cerintele.
MOP masuri ale performantei unui sistem care rezulta din modul
particular in care a fost construit. Ele pot deriva din teste si incercari ale
sistemului.
Elemente specific care trebuie sa se regaseasca in cuantificarea
managementului capabilitatii:
1. Inserarea de puncte de masura in structura organizational pentu
managementul capabilitatii;
2. Integrarea dezvoltarii capabilitaii si managementului capabilitatii;
3. Abilitatea de a masura performanta in raspuns cu schimbari ale
mediului;
4. Managementul riscurilio si procesul de luare a deciziilor
5. Imbunatatirea continua a procesului de management a capabilitatii.

4.3. Analiza alternativelor: concept, analiza eficacitii i
msurarea eficacitii alternativelor
Analiza alternativelor:
1. Ofera informatii la nivelul conducatorilor pentu a dezbate si evolua
potentiale programe de capabilitati si disponibilitati;
33

2. Este o comparative analitica a eficacitatii operationale si costul
materialelor propuse ca solutii la nevoile capabilitatii operationale
3. Reprezinta documentul care justifica identificarea si recomandarea
unei anumite solutii in detrimental altora care apar.

4.4. Ciclul de via a unui sistem. Analiza cost-eficacitate.
Modelul matematic al disponibilitii operaionale a unui sistem tehnic
Ciclu de viata- intervalul de timp dintre conceperea unui produs si
scoaterea din functiune;
Costul ciclului de viata(LCC)- costul cumulativ al unui produs de-a
lungul intregului ciclu de viata
Costul driver(de baza)-element al costului de baza care are cea mai
mare pondere in cadrul acestuia.
Profilul costului- reprezentare tabelara sau grafica care arata distributia
costurilor care compun costul pe ciclu de viata.
Elemente ale costului ciclului de vita-
-cercetare-dezvoltare
-cost de investitie
-operare si intretinere
-casare
Analiza cost-eficacitate reprezinta analiza in vederea alegerii unui
sistem tinand seama de performantele sistemului in raport cu pretul acestuia.

34

5.FUNDAMENTE ALE MODELRII I SIMULRII

5.1. Reprezentare, tipuri de reprezentri
Reprezentarea este imaginea construit de cineva pentru o entitate sau
un proces studiat. Reprezentarea este portretul(schia) unei entiti sau unui
process oferit de un model, simulare sau complex de simulri(federaii).
Tipuri de reprezentari:
- a mediului: determina cea mai buna metod pentu a asigura
reprezentarea identic a mediului inconjurtor n simulri;
- a sistemelor artificiale;
- comportamentului uman.

5.2. Model, clasificarea modelelor, algoritm i date
Modelul este reprezentarea fizic, matematic sau logic a unui sistem,
entitate,fenomen sau proces.
Un algoritm este un set finit de pasi, clar definii sub reguli precise care
rezolv anumite clase de probleme.

5.3. Simulare tipuri de simulri: simulare real, simulare
virtual i simulare constructiv
Simularea reprezint implementarea unui model in timp, execuia n
timp a modelelor reprezentnd atributele uneia sau a mai multor entitati sau
procese.
Clasificarea simulrilor:
-virtuale
-constructive
35

-reale
Aceasta clasificare, este de multe ori problematic, deoarece gradul de
participare umana este infinit invariabil comparativ cu gradul de realism al
echipamentului.
Simularea reala implica oameni reali opernd echipament real.
Simularea virtual implica oameni reali opernd echipamente virtuale.
Simularea constructiv implic oameni simulai opernd sisteme
virtuale, simulate.

5.4. Verificare, validare, acreditare, fidelitate i rezoluie
Verificarea - procesul de determinare a acurateii implementarii
modelului conform descrierii si specificatiilor concepentuale al modelatorului.
Este rspunsul la ntrebarea Modelul a fost construit corect?
Validarea procesul prin care se determina felul si gradul in care un
model este o reprezentare fidel a lumii reale din perspectiva pentu care a
fost construit. Am construit ce trebuia?
Acreditarea este recunoasterea formal care certific utilitatea unui
model intr-un anumit scop. Un expert in domeniu poate poate conferi
acreditarea. Rspunde la nevoile mele?
Fidelitatea reprezinta gradul in care aspecte ale lumii reale sunt
reprezentate in modelare-simulare si este caracteristica esential a unui
model i este pasul urmtor dup verificare, validare i acreditare. Fidelitatea
msoar modul n care se comport un model sau simulare i rspunde
ntrebrii Se comporta ca unul adevarat?
36

Rezoluia este msura n care aspectele fizice ale lumii reale sunt
reprezentate. Este modul n care se evolueaza aspectul unui model sau a unei
simulari. Arat ca unul real?

5.5. Principiile fundamentale ale modelrii i simulrii
Procesul de modelare- este un exercitiu de abstractizare, determinare a
limitelor descoperind si definind relatii si crend informaii acolo unde nu
sunt disponibile.
Modelul sistem este o colecie de entiti care acioneaz i
interacioneaz ntre ele, convergnd spre o finalitate logic. Un model este o
abstractizare care se comport similar cu un sistem definit.
Un model este o reprezentare a unui sistem,entiti,fenomen sau
process. Modelele software ale unor entiti specifice sunt alctuite din
algoritmi si date.
Un algoritm este un set prescris de reguli si procese bine definite si
clare care ofer soluia unei probleme printr-un numr finit (de etape) de
pai.

5.6.Procesul de modelare. Regula de aur a modelrii. Axiomele la
regula de aur a modelrii. Cele zece cerine ale modelrii. Legile despre
date
Datele reprezint proprietatile unei entitati exprimate prin valori
parametrice discrete care ii descriu atributele.
Scopul modelarii
Modelarea este un mod de a gandi si de a intelege sistemele. Scopul
modelarii este de a veni cu o reprezentare care este usor de folosit in
37

descrierea sistemelor intr-o maniera matematica. Paul Fishwick, Model
Design and Execution
Robert Shanon a enuntat in 1975 cel mai important principiu al
modelarii: Tendinta este aproape intotdeauna de a simula prea mult decat
prea putin. Prin urmare, trebuie construit un model in jurul intrebarilor care
necesita raspuns decat sa se imite exact sistemul real.
Regula de aur a modelarii
Un model nu are nici o valoare intrinsec. Valoarea unui model este
dat doar de msura in care aceasta reuete s rezolve o problem real a
unei personae.
Axiome:
Modelele nu sunt universal folositoare, dar sunt create pentu
anumite scopuri.
Un model foarte bun al unei probleme gresite nu va fi niciodat
folosit;
A invaa modelul este mai bine dect a inva despre modele.
Cele 10 porunci ale modelrii:
1. Simplific, simplific;
2. Invat din trecut;
3. Construiete un model conceptual;
4. Construiete un prototip;
5. Apas pe butoanele fierbini ale utilizatorului;
6. Modeleaz dupa datele disponibile
7. Separ datele de software
8. Ai incredere in creativitate;
38

9. Incadreaz-te in constrngerile
universale:calitate,timp,competent si bani;
10. Stabilete-i propriul set de legi.

6. ARHITECTURI, STANDARDE I PROCEDURI N MODELAREA I
SIMULAREA ACIUNILOR MILITARE
6.1. Arhitecturile C4ISR (Command, Control, Communication,
Computer, Surveillance, Reconnaissance, Intelligence) i HLA (High
Level Arhitecture)
Arhitectura o structur de componente, relaii dintre acestea,
principiile i indicaiile care guverneaz aspectul i evolutia lor in timp.
n context militar, arhitecturile constau in seturi de documente,
standarde, aspecte i modele reprezentnd o relaie fizic i logic intre
componentele misiunii.
C4ISR (Comanda, Controlul, Comunicaiile, Calculatoarele, Informaiie,
Supraveghere, Recunoatere)
Acest cadru de arhitectura ofer reguli, indicaii i descrieri pentu
dezvoltarea i prezentarea de aspecte ale arhitecturii care asigur un
numitor comun intelegerea, comportarea i integrarea arhitecturilor. Este o
reprezentare a unui moment din prezent sau viitor sau a unui domeniu definit
prin prtile lui componente, ce fac acestea, cum relationeaz intre ele i
regulile i constrngerile dupa care functioneaz.
Principiile care ghideaz construirea unei arhitecturi:
1. Arhitecturile ar trebui construite cu un scop bine conturat;
2. Ar trebui sa faciliteze, nu sa ingreuneze comunicarea;
39

3. Ar trebui sa poata relationa, compara i integra in interiorul
Ministerului Apararii
4. Ar trebui sa fie modulari,refolosibile i divizibile.
Perspective ale arhitecturii:
1. Perspective arhitecturii operationale descriere a sarcinilor i
activitatilor, elementelor operationale i fluxului informational pentu
indeplinirea i sprijinul operatiunilor militare.
2. Perspective arhitecturii sistemelor descriere incluzand grafice a
sistemelor i interconexiunilor care ofer, sau sprijina funciile de ducere a
lupentuei.
3. Perspective arhitecturii tehnice setul minim de reguli care
guverneazaranjamentul, interactiunea i interdependent partilor sistemului
sau elementelor, care are ca scop asigurarea ca un system sa fie conform unui
set de cerinte specifict.
HLA (Arhitectura de nivel inalt)
-este cadrul standard care sustine simularile compuse din diferite
component ale simularii

6.2. Modele de referin ale interoperabilitii: LISI (modelul de
referin al interoperabilitii sistemelor informaionale), OIMM
(modelul maturitii interoperabilitii organizaionale), NC3TA
(modelul de arhitectur tehnic NATO Consultation, Command and
Control), LCIM (modelul interoperabilitii conceptuale), SOSI (modelul
interoperabilitii sistemelor de sisteme)
LISI (Niveluri de interoperabilitate a sistemelor informationale)
40

-Reprezinta o structura logic pentu imbunatatirea interoperabilitaii.
LISI intareste capacitatea de a conduce sistemele informationale pentu a
eficientiza misiunile.
Model de referinta LISI
Nivel
1 izolat (manual);
2 conectat (coleg-catre-coleg);
3 functional (distribuie);
4 domeniu (integrat);
5 retea (universal).
NC3TA (Arhitectura tehnic NATO C3)
Gradul 1: schim de date nestructurate
2: schimb de date structurate
3: schimb automat de date
4: schimb automat de informaii
DIICOE (Mediul comun de operare a infrastructurii informationale a
apararii) descrie cerinte pentu construirea i integrarea sistemelor C4ISR in
lupentua. O abordare pentu construirea de sistemeinteroperabile, o colecie
de component software refolosite, o infrastructura software pentu sprijinul
zonei de misiune i care stabileste un set de indicaii i standard.
SEDRIS (Reprezentarea sintetic a datelor mediului i specificri ale
interschimbului)
1. metoda de a descrie clar mediul;
2. Un mecanism prin care se imparte i se interschimba mediul
descries
3. infrastuctura tehnologic;
41

4. Un mod de a gandi concepentuele mediului i reprezentarea
procesului.
JTA- Arhitectura tehnic intrunita - este construit cu scopul de a atinge
interoperabilitatea sistemelor armate, sprijinirea disponibilitaii financiare i
un system deschis de abordare a construciei arma-sistem. Aceste sarcini
sunt atinse prin definirea unui system de specificii comerciale standard,
indicaii in zone ca procesrea informaiilor, transferul de informaii,
modelarea, formatul mesajelor interfata utilizatorului i securitate.

6.3. M&S n procesele de instruire, analiz i achiziii:
definire, tipuri, domenii de utilizare, limitri. Aplicii ale M&S:
Intelligence Preparation of the Battlefield, Military Decision Making
Process.
Modelarea i simularea in procesul de achiziie
Procesul de achiziie
Modelarea i simularea sunt unelte care pot fi folosite pentu sprijinul
managerului de program in fiecare a procesului de achiziii. Ele ajutaprin
minimizarea riscului costurilor, ajuta programul, performantele i
capacitatile.
Folosite corespunzator M i S,intr-o maniera acreditata i integrate, ele
pot reduce consumul de resurse, accelerant intelegerea prin focalizarea
interioara i scurtand timpul general al ciclului de achiziii.
Ciclul de viata intervalul de timp scurs intre conceperea unui produs i
punerea lui in practic.
Costul ciclului de viata costul cumulate al unui produs in ciclul sau de
viata.
42

Factorul costului un element care are un impact major asupra ciclului
de viata.
Profilul costului reprezentari grafice sau tabele care arata distributia
costului de-a lungul ciclului de viata (sau a unei perioade) a unui produs.
Disponibilitate capacitatea unui itm de a indeplini o funcie ceruta, in
condiii de timp i loc, presupunand ca resursele exterioare necesare sunt
asigurate.
Certitudine probabilitatea ca un anumit item sa-si indeplineasca
functia in condiii date
Mentenanta corectiva procesul de mentenanta instaurat atunci cand
apare o greseala i este intentionat sa puna itemul intr-o condiie din care sa-
si poata indeplini functia.
Mentenanta preventive mentenanta executa la anumite interval cu
intentia de a preveni degradari sau disfunctionalitati care sa afecteze un itm.
Suport logic material i servicii necesare pentu a opera, intretine i
repera un sistem.