Imitarea naturii n aspectele eseniale ale omului i vieii, dup modelul antic

Finalitatea operei clasice este deopotriv estetic i etic

Cadrul de desfaurare a ceea ce gndesc i nfaptuiesc personajele este unul decorativ, rece i
indiferent, fr vreo influen asupra acestora
Sublinineaz necesitatea de a realiza o armonie intern a operei, obligaia de a nu amesteca
genurile i de a respecta principiul verosimilitii
Eroii clasici sunt oameni tari, proprii lor stpni care-i fac ntodeauna datoria, nvingndu-i
sentimentele potrivnice
Rationalitatea actului creator,sentimentele umane tre sa fie ekilibrate rationale,ordine ,armonie
,ekilibru,arta a re o moralitatebinele,adevarul,frumosul Spre deosebire de romantism, care
pune accent pe simtiri, in operele literare clasice regasim ratiunea, ca element definitoriu al
omului, care primeaza asupra sentimentului. Personajele sunt rationale, atrenate de inalte ratiuni
eroice si cetatenesti si au principii morale de neclintit.

Aceste personaje sunt de regula regi sau reprezentanti ai aristocratiei, fiind reprezentati in oda,
imn, poem epic, tablou istoric, tragedie. Acestea sunt privite ca specii superioare ale literaturii.
Stilul de viata al burgheziei, aflata in plina ascensiune la acea vreme, este pe loc secund, acest tip
de personaje figurand in speciile literare inferioare, cum sunt considerate comedia, satira si
fabula.

Operele literare clasice au un puternic caracter moralizator, educativ. In dramaturgie regasim
regula celor trei unitati (de loc, timp, actiune). Genurile si speciile literare sunt pure, nu sunt
amestecate si imita modelele greco-romane. Totodata, exista un cult al adevarului, al regulilor si
al canoanelor, in functie de care personajele sunt antrenate in actiune.

Clasicismul cultiva trasaturi precum curajul, vitejia, generozitatea sau lasitatea, avaritia,
naivitatea, iar personajele sunt adevarate caractere (avarul, demagogul, parvenitul etc) si
reprezinta tipologii ale societatii reproduse.

Scriitorii clasici se remarca prin rigoarea compozitionala, puritatea si claritatea stilului, gustul
dreptei masuri, cautarea naturalului si a verosimilului si finetea analizei morale si psihologice.
Asadar, scriitorul clasic este dominat de rational, fiind intotdeauna lucid, lipsit de fantezie,
prudent. Acesta evita particularul, nu admite obscurul, vagul, incertitudinea, diversitatea,
replicand autoritar cu un model ferm, evident si clar, care tinde spre perfectiune.

Reprezentanti ai clasicismului in literatura universala: Corneille, Racine, Molliere, Boileau, La
Fontaine, La Bruyere. Discutiile intreprinse in aceasta ordine sunt foarte bogate ; nu exista o alta
problema de literatura mai dezbatuta ca definitia romantismului. ,,Romantism insemneaza
triumful valorilor locale asupra valorilor clasice universale, triumful valorilor relative si
individuale asupra valorilor generale ale clasicismului, insemneaza tendinta catre diversificare in
opozitie cu nazuinta catre unitate a clasicismului.
Introducerea unor noi categorii estetice: uratul, grotescul fantasticul, macabrul, pitorescul,
feericul, precum si a unor specii literare inedite: drama romantica, meditatia, poemul filozofic,
nuvela istorica;
Cultiva sensibilitatea, imaginatia si fantezia creatoare minimalizand ratiunea si luciditatea;
Promoveaza inspiratia din traditie, folclor si din trecutu istoric, pe care il considera opus
realitatii contemporane, de care era dezamagiti, fiind preocupati de reflectarea in opere a
specificului nations (culoarea locala);
Evadarea din lumea reala se realizeaza prin vis sau somn (miti oniric), intr-un cadru natural
nocturn;
Contemplarea naturii se concretizeaza prin descriere peisajelor sau a momentelor anotimpurilor
in pasteluri si prin reflect asupra gravelor probleme ale universului in meditatii,
Acorda importanta deosebita sentimentelor omenesti, ca predilectie iubirii, trairile interioare
intense fiind armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare sau participative;
In genul liric se manifesta inovatii prozodice si suprematia subiectivismului, a pasiunii
inflacarate, a fanteziei debordante;
Construirea eroilor exceptionali, care actioneaza in imprejurari iesite din comun, precum si
portretizarea omului de geniu si conditia nefericitii a acestuia in lume; personajele romantice nu
sunt dominate de ratiune, ci de imaginatie si de sentimente;
Preocuparea pentru definirea timpului si a spatiului nemarginite, ca proiectie subiectiva a
spiritului uman, conceptie preluata din lucrarile filozofilor idealisti;
Imbogatirea limbii literare, prin includerea cuvintelor si expresiilor populare, a arhaismelor, a
regionalismelor, specifice oralitatii;
Utilizarea de procedee artistice variate, printre care antiteza ocupa locul principal atat in
structura poeziei, cat si in construirea personajelor, situatiilor, ideilor sau atitudinilor exprimate;
Ironia romantica dobandeste, adesea, accente satitice sau pamfletare, fiind un mijloc artistic
folosit atat in specia literara cu nume sugestiv, satira, cat si in poeme filozofice, asa cum se
manifesta in "Scrisoarea I" de Mihai Eminescu.
Realizat de:Ciobanu Cristina
Bibliografie:http://www.scribd.com
5.Opozitia cu clasicismul
romantismul inlatura si neaga normele si metodele prescrise de clasicism; nu exista decat legi
generale, specifice artei literare in sine, izvorate din natura compozitiei sau a subiectului tratat.
fata de suprematia legii si a unui rationalism rece, romantismul afirma primatul subiectivitatii, al
sentimentului si fanteziei creatoare, al spontaneitatii si sinceritatii emotionale.
izvoarele de inspiratie, ca si temele operei literare sunt mult largite, dandu-se o atentie deosebita
traditiei populare, istoriei si folclorului, considerate ca manifestari specifice ale genului popular;
natura, cu totul ignorata in literatura clasica devine obiect de admiratie si mijloc de exprimare a
sentimentelor
personajele sunt luate din toate categoriile sociale, cu precadere oameni din popor sau care
reprezinta interesele si lupta poporului. Romanticii isi manifesta preferinta pentru personaje
exceptionale care impun, fie prin grandoare si noblete sufleteasca, fie prin slutenia lor fizica
(Cocosatul de la Notre Dame de Paris) sau decadenta morala. In toate cazurile personajele sunt
atent individualizate, zugravite in complexitatea vietii sociale si psihice, in continua si, adeseori,
neasteptata transformare. In timp ce clasicismul condamna limbajul popular, socotind unele
cuvinte inestetice si vulgare, romancierul introduce in literatura un limbaj metaforic, un
vocabular comun si suculent, ca si noi categorii estetice, ca uratul, grotescul in opozitie cu
frumosul, feericul sau fantasticul, pentru ca antiteza si contrastul sunt procedee specifice artei
romantice. Antiteza nu o gasim numai in conflictul operei sau intre personaje diferite: adeseori
acelasi personaj este creionat in trasaturi contraste un fizic frumos ascunde un suflet murdar si
pervers, in timp ce o figura respingatoare are un suflet nobil.genurile si speciile literare
respectate riguros de clasicism sunt supuse unor fuzionari si transformari inedite: lirismul este
introdus in epic si dramatic, comicul este amestecat cu tragicul; in aceiasi poezie lirica pot fi
gasite elemente de oda, imn, meditatie, satira sau pastel; in proza apar elemente de poem, de
peisaj pitoresc zugravit cu lirism, intr-o actiune captivanta, adeseori aventuroasa; in drama
asistam la un conflict violent in care se infrunta eroi antagonici care cultiva tirada retorica, iar
actiunea se incheie adesea printr-o Lovitura de teatru.