"Despre frumusetea pierduta a vietii" - Editorial de Andrei Plesu

Daca ma gndesc bine, reprosul esential pe care l am de facut tarii si

vremurilor este ca ma mpiedica sa ma bucur de frumusetea vietii. Din cnd
n cnd, mi dau seama ca traiesc ntr-o lume fara cer, fara copaci si
gradini, fara extaze bucolice, fara ape, paisti si nori.
Am uitat misterul adnc al noptii, radicalitatea amiezii, racorile cosmice
ale amurgului. !u mai vad pasarile, nu mai adulmec mirosul prafos si umed
al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emotie, miracolul ploii si al
stelelor. !u mai privesc n sus, nu mai am organ pentru parfumuri si
adieri. "osnetul frunzelor uscate, transluciditatea nocturna a lacurilor,
sunetul indescifrabil al serii, iarba, padurea, vitele, orizontul tulbure
al cmpiei, colina cordiala si muntele ascetic nu mai fac de mult parte din
peisaul meu cotidian, din ec#ilibrul igienic al vietii mele launtrice. !u
mai am timp pentru prietenie, pentru taclaua voioasa, pentru c#eful asezat.
$unt ocupat. $unt grabit. $unt iritat, #artuit, coplesit de le#amite. Am o
existenta de g#iseu% mi se cer servicii, mi se fac comenzi, mi se solicita
interventii, sfaturi si complicitati. Am devenit mizantrop. Doua treimi din
metabolismul meu mental se epuizeaza n nervi de conunctura, agenda mea
zilnica e un inventar de urgente minore. &ndesc pe sponci, stimulat de
provocari mesc#ine. 'mi ncep ziua apoplectic, nurnd "situatiunea"%
gropile din drum, moravurile soferilor auto#toni, caldura (sau frigul),
praful (sau noroiul), morala politicienilor, gramatica gazetarilor, modele
ideologice, cacofoniile noii ar#itecturi, demagogia, coruptia, bezmeticia
tranzitiei. Abia daca mai nregistrez desenul ametitor al cte unei siluete
feminine, inocenta vreunui surs, farmecul tacut al cte unui colt de
strada.
Am auns sa ma comport ca si cum *rebenciuc si +ozmanca, $ec#elariu si
,ang#elie, +iorbea si -i#aela .atu, Andreea -arin si Adrian !astase,
+onstantinescu si Agat#on, .alpes si &arcea ar exista cu adevarat.
+olectionez antipatii si prileuri de insatisfactie. $criu despre mizerii
si maruntisuri. /omban toata ziua, mi-am pierdut ncrederea n virtutile
natiei si soarta tarii, n rostul lumii. Am un portret tot mai greu
digerabil. Patriotii de parada m-au trecut la tradatori, neoliberalii la
conservatori, postmodernistii la elitisti. /atrnilor le apar frivol,
tinerilor - reactionar. 0na peste alta, mi-am pierdut buna dispozitie,
elanul, ubilatia. !u mai am ragazuri fertile, reverii, autenticitati.
-a misc, de dimineata pana seara, ntr-un univers artificial, agitat,
infectat de trivialitate. Apetitul vital a devenit anemic, placerea de a fi
si-a pierdut amplitudinea si suculenta. 1espir crispat si pripit, ca ntr-o
etuva. +nd cineva trece printr-o asemenea criza de vina e, n primul rnd,
umoarea proprie. .e poti acuza ca ai consimtit n prea mare masura
imediatului, ca nu stii sa-ti dozezi timpul si afectele, ca nu mai
deosebesti ntre esential si accesoriu, ca, n sfrsit, ai scos din
calculul zilnic valorile zenitale. Dar nu se poate trece cu vederea nici
ambianta toxica a momentului si a veacului.
$untem napaditi de probleme secunde. Avem preocupari de mna a doua,
avem
conducatori de mna a doua, traim sub presiunea multipla a necesitatii. !i
se ofera texte mediocre, s#o2-uri de prost-gust, conditii de viata
umilitoare.
Am auns sa nu mai avem simturi, idei, imaginatie. !e-am urtit, ne-am
nstrainat cu totul de simplitatea polifonica a lumii, de pasiunea vietii
depline. !u mai avem puterea de a admira si de a lauda, cu o genuina
evlavie, splendoarea +reatiei, vazdu#ul, marile, pamntul si oamenii.
$untem turmentati si sumbri. Abia daca ne mai putem suporta. Exista, pentru
acest derapa primedios, o terapie plauzibila3 Da, cu conditia sa ne dam
seama de gravitatea primediei. +u conditia sa impunem atentiei noastre
zilnice alte prioritati si alte orizonturi.