Egiptul in perioada monarhica

Dupa plecarea francezilor, cand principala problema era cine sa conduca Egiptul
(francezii, britanicii, otomanii, sau mamelucii), intrucat ulemalele, conducatorii
traditionali, nu erau obisnuite cu responsabilitatea politica. Salvarea a venit in 181 din
partea unui ofiter albanez, impreuna cu un regiment otoman de ! de oameni, pentru a
mari forta otomana impotriva francezilor. Desi nu era educat (nu a stiut sa scrie pana la
"# de ani), $u%ammad a realizat pentru Egipt mai multe decat orice alt descendent regal
mai instruit. Egiptul trecuse printr&o perioada nefasta, cu epidemii, dezastre naturale si o
gestionare incompetenta, dar putea sa isi recapete prosperitatea daca isi gasea un
conducator puternic. 'ana in18# $u%ammad a castigat spri(inul ulemalelor si l&a
convins pe sultanul )mperiului *toman sa il faca vicerege. Singurul impediment
ramasesera mamelucii, care, in timpul unei ceremonii, in 1811, unde acestia fusesera
invitati, au fost masacrati. )nteresul lui $u%ammad nu era neaparat regenerarea tarii, ci
pastrarea puterii. +oia sa para, in oc%ii sultanului, indispensabil pentru )mperiul *toman,
si prima ocazie a sosit in 1818, cand a recuperate $ecca si $edina de la ,a%abiti si le&a
inapoiat otomanilor.
Reforme in agricultura
$u%ammad voia sa isi construiasca o armata puternica si pentru asta avea nevoie
de fonduri. )n afara de marirea ta-elor, el a adus sc%imbari si in agricultura, unde a
stabilit monopolul asupra comertului cu grane (188), iar in 18. a abolit sistemul de
ta-e pentru fermieri. /uvernul sau a renuntat si la alocatiile si darile religioase (waqfs,
plural awqaf), bani care a(utasera pana atunci la cultivarea pamantului egiptean, si in
locul lor a introdus controlul statal care ii dadea dreptul sa decida ce cultivau taranii si de
a stabili pretul productiei. $ai tarziu, sistemul de irigatie si de diguri din Delta 0ilului le&
a permis sa produca ! recolte pe an in loc de una singura1 noi plante precum bumbacul
sau tutunul au fost cultivate acolo. 'rosperitatea incepuse sa se observe, dar pentru o
mana de lucru consistenta era nevoie de mai multi muncitori, astfel incat populatia a
crescut de la !,8 milioane la sfarsitul secolului al 18&lea, la 2,# milioane in 188.
$u%ammad avea acum resurse pentru armata1 numarul albanezilor se miscora, iar el
recruta din randul francezilor, turcilor, beduinilor sau sclavilor beduini, insa nu erau
tocmai pe masura asteptarilor sale. 3urand a inceput sa c%eme in armata si tarani
egipteni, intretinuti de industriile locale (in 18!. armata a(unsese la 1! membrii).
Industrializarea timpurie
4gricultura a implicat si dezvoltarea altor ramuri, precum comertul, transportul si
industria. 4u aparut porturi fluviale, drumuri pentru carute si fabrici de fabricare a
sapunului, %ainelor, navelor de razboi si armanentului. 5a inceput taranii erau nevoiti sa
lucreze mult, fiind remunerati putin, dar apoi programul de munca s&a regularizat. * data
cu industria, au aparut si scoli de inginerie, medicina, limbi straine, arte si mestesuguri.
Puterea militara sporita
$u%ammad isi dorea o armata puternica, cea mai instruita din *rientul $i(lociu.
Dupa recastigarea oraselos sfinte, el a pornit spre amontele 0ilului, sperand ca isi va
insusi bogatiile din Sudan, zona dominata de un sultanat care incepuse sa isi piarda
puterea in fata triburilor locale. /radat, domnia egipteana a fost instaurata acolo. 4poi in
18.! /recia a fost a(utata de puterile europene, si astfel a infrant flota otomano&
egipteana. Sultanul, care ii promisese lui $u%ammad, ca un urma luptei va primi Siria si
3reta, isi reneaga promisiunea, iar viceregele il trimite pe fiul sau, )smail, cu o armata in
Siria. )n 18!. domnia lui $u%ammad se intindea de la 6i(az pana la 4natolia centrala.
Doar datorita 7usiei, )mperiul *toman nu a pierdut mai mult teritoriu.
Opozitia britanica fata de Muhammad Ali
5a inceputul secolului ai 18&lea principalul interes al britanicilor era drumul spre
)ndia, care ar fi fost mult mai scurt prin 'eninsula Sinai. Ei erau serviabili cu oricine avea
control asupra Egiptului, dar incet&incet, pana in anii 18!, au inceput sa se indoiasca de
$u%ammad. 9ritanicii considerau ca o stapanire egipteana care includea Siria ii
impiedica sa isi dezvolte drumul spre )ndia, via /olful 'ersan. :n alt motiv era acela ca
$u%ammad, sfatuit de francezi, reprezenta o amenintare a otomanilor, caci daca ar fi
reusit sa il detroneze pe sultanul $a%mud )) (domnie 188&18!8), balanta puterii in
Europa ar fi fost sc%imbata. *tomanii au apelat la rusi in 18!!, cu care au semnat un
acord prin care acestia garantau integritatea teritoriala a imperiului. 4nticipand planurile
7usiei de a domina sudul Europei, britanicii au semnat cu )mperiul *toman un acord
comercial prin care 4nglia devenea principalul partener in comert pentru intreg secol 18.
;ratatul permitea sa vanda mai ieftin produsele britanice decat pe cele locale si astfel sa
slabeasca si sa distruga industriile oriunde era aplicat. Dupa moartea sultanului in 18!8,
flota otomana merge la 4le-andria, spri(inita de 4nglia, 7usia, 'rusia si 4ustria (pentru
pastrarea balantei puterii), unde egiptenii erau a(utati doar de francezi. )n urma
negocierilor, Egipt a inapoiat Siria, a redus armata la . soldati, iar sultanul i&a dat
dreptul viceregelui sa aleaga urmasi la tron din familie, pe cale ereditara. Egiptul
devenise un stat independent, mai putin dupa nume1 avea armata si propria birocratie.
$u%ammad si&a pierdut interesul pentru industrie si scoli si s&a concentrat asupra
mostenitorilor. 0u a fost un nationalist, nu a intentionat ca Egiptul sa fie condus pentru
sau de egipteni. ;reptat, statul se indrepta spre modernitate. $u%ammad era un om
perspicace, a refuzat sa imprumute bani de la bancile europene, si construirea unui canal
care sa traveseze Suezul.
Urmasii lui Muhammad Ali
Desi )bra%im condusese cu succes cateva campanii militare, dupa moartea lui
$u%ammad, in 18"8, la tron a urmat nepotul sau, 4bbas 6ilmi ), intrucat era cel mai
mare membru al familiei. 4cesta a continuat sa reduca scolile, a indepartat toti sfatuitorii
lui $u%ammad si a anulat tacticile pro&franceze. )n 18#1 4bbas a permis britanicilor sa
construiasca o cale ferata intre 4le-andria si 3airo, care scurta drumul 5ondra&9omba<
cu = saptamani. 4tat calatorii, cat si comerciantii doreau un canal prin Suez. )n 18" un
ofiter britanic al 5iniei de 0avigatie *rientala si 'eninsulara a sc%itat proiectul canalului,
iar pana in 18# singura problema era una politica, si nu te%nica.
)n 18#" 4bbas a fost omorat de stra(a de la palatul sau. :rmatorul fiu
supravietuitor al lui $u%ammad >4li era Said (18.!&18=!), a devenit noul vicerege al
Egiptului.
Said era educat de europeni1 imediat un prieten de al tatalui sau, ?erdinand de
5esseps, a venit din ?ranta pentru a&l a(uta. El l&a convins pe Said sa infiinteze o
companie de transport maritime, cu sediul in Egipt, care sa porneasca constructia
canalului Suez, intre $area $editerana si $area 7osie. Said ar fi fost imortalizat prin
aceasta constructie, iar pelerinii musulmani si afacerile aveau de castigat. +anzarile
e-terne ar fi fost promovate, si cu o suprafata atat de mare de teren, aveau ce cultiva
pentru a vinde mai tarziu. ?ondurile urmau sa vina din vanzarea actiunilor catre
investitori. Sultanul otoman, preocupat cu razboiul din 3rimeea, nu a tinut cont de acest
proiect, iar britanicii erau neincrezatori din cauza constructorului francez, astfel ca
investitorii britanici erau descura(ati de parlament si de presa. Erau nevoie de fonduri de
. de milioane de franci si de . de persoane pentru construire. $unca fortata
fusese interzisa in 18"1, dar in mare parte canalul a fost sapat inainte de a fi stranse
fondurile necesare si de epuizarea mainii de lucru. 3and nu au mai fost fonduri, de
5esseps l&a convins pe Said sa cumpere si el, iar apoi cand muncitorii erau slabiti de boli
sau malnutritie, au fost aduse masinarii care sa sape. 3ompania a invatat cum sa aiba
gri(a de salariati.
Si alte sc%imbari au avut loc in timpul domniei lui Said. S&a finalizat procesul de
dezmembrare a monopolurilor asupra industriei. )n 18#8, o noua lege otomana le
permitea egiptenilor sa cumpere si sa detina pamant sau alta proprietate din imperiu. :nii
egipteni au devenit functionari de stat sau ofiteri de armata. Europenii erau cauzatori de
probleme, pentru ca actionau sub protectia legilor din tarile lor. 4rmeeni si evrei erau
anga(ati ca interpreti, consuli sau atasati la misiunile diplomatice ale Europei sau
4mericii. )n 3airo si 4le-andria s&a simtit cresterea economica, dar si marirea preturilor
locuintelor si terenurilor. 5a finalul domniei lui Said, datorita imprumuturilor pentru
construirea de cai ferate si linii de telegraf, dar si a cumpararii actiunilor ramase
nevandute, s&a a(uns in 18=! la o datorie de = milioane de lire sterline.
Chedivul Ismail domnie! "#$%&"#'()
4ccederea la tron a fiului lui )bra%im a coincis cu o perioada favorabila a
Egiptului, cand e-porta bumbac catre Europa la un pret marit (18=!). 9anc%erii il doreau
in investitii publice si private. :nele fonduri finantau armata, iar )smail a(utat si
9iblioteca 0ationala si $uzeul Egiptean. )n 18=8 inaugurarea 3analului Suez a fost
sarbatorita printr&o ceremonie fastuoasa. 4gentii lui )smail au mituit politicienii otomani,
si ca urmare, )smail si&a luat titlul de c%ediv (termen persan1 @print), si&a marit armata si
l&a numit succesor pe fiul sau, in locul succesorului de drept, ultimul fiu al lui
$u%ammad, 4bd al&6alim. 3u alti bani ii mituia pe (urnalistii straini sa scrie favorabil
despre el. Datorita c%eltuielilor si a incetarii e-portului bumbacului, Egiptul a ramas fara
bani la mi(locul anilor 182 si c%edivul era de acord sa in(umatatesca ta-ele daca erau
platite sase ani in avans. )n 182# a vandut actiunile canalului investitorilor britanici, pas
important pentru 4nglia in stapanirea lor, iar in 1828 )smail a numit un ministru englez si
unul francez, iar prim&ministrul era armenian, declarand ca tara sa nu se mai afla in
4frica, ci in Europa. Sc%imbarile din tara erau impresionante, insa ma(oritatea egiptenilor
traiau in saracie.
*emne timpurii ale nationalismului
0oi idei apareau printre intelectualii egipteni1 unii profesori si studenti az%ariti se
detasau si incercam sa caute o reforma in islam. 3el mai faimos a fost Aamal al&Din al&
4fg%ani (18!8&1882), care i&a inspirat pe scriitori precum 4dib )s%B (un crestin sirian) si
Caacub Sanua (un evreu egiptean) sa fundeze ziare. Diarele, scolile, parlamentul si legile
au alimentat o clasa de egipteni educati ale caror ocupatii erau principalele evenimente in
stat. intre 1828 si 188. au format primul partid nationalist egiptean. 3ontrolul european
era puternic, incercau sa controleze c%eltuielile1 ofiterii au fost redusi la 1. *
demonstratie zgomotoasa in strada l&a facut pe )smail sa concedieze ministrii europeni.
S%arif, un ministru occidentalizat, a indemnat un grup de egipteni sa creeze o constitutie
cu o putere reala. 4cest sistem, care crease un putere de stat centralizata si o birocratie si
armata competenta, care incepuse sa implice si alte etnii egiptene, in locul musulmanilor
straini, daduse Egiptului un aer de occidentalizare, insa a facut ca economia sa fie departe
de a avea independenta de statele europene. )n 188. 4nglia a actionat de una singura.
Ocuparea britanica si rezistenta nationalista "#'(&"("#)
5a data de .# iunie 1828, prin . telegrame, sultanul l&a detronat pe )smail si l&a
pus in locul sau pe fiul lui, ;a,fiB. Doua zile mai tarziu )smail a e-ilat la 0apoli, iar
ofiterii, (urnalistii si profesorii au pornit o miscare nationalista revolutionara.
Chedivul +a,fi- "#'(&"#(.)
Egiptenii priveau la el cu neincredere1 se afla intre doua problemeE puterea
militara europeana si rezistenta nationalista egipteana fata de controlul strain. ;a,fiB a
ales prima varianta, si a numit un cabinet condus de 7i<ad. )i era teama ca nationalismul
sa nu se e-tinda1 datoriile deveneau tot mai mari, iar comisia a luat de la guvern in 188
(umatate din venituri. Egiptenii se plangeau, dar singurii care puteau sa actioneze erau
membrii armatei.
Revolutia Urabi "##"&"##.)
)n 1881, o delegatie de ofiteri egipteni, condusa de colonelul 4%mad :rabi (18"1&
1811), a mers in audienta la prim&ministrul 7i<ad, care a fost nevoit sa demisioneze si
;a,fiB l&a numit ministru de razboi pe 3olonelul $a%mud Sami al&9arudi (18!8&18").
3and acesta si&a pierdut functia, in 1881, :rabi a condus o noua revolta si ;a,fiB a
demis guvernul 7i<ad si a marit armata egipteana. 'oporul vedea in S%arif salvatorul lor,
o noua constitutie a fost aprobata in 188. si nationalistii au insistat ca noul lor parlament
sa aiba drept sa voteze bugetul. 9arudi a devenit prim&ministru, iar colonelul :rabi
ministru de razboi. Dar acesta din urma nu a prevazut intentiile britanicilor. )mperiul
*toman era slabit si nu accepta o e-pansiune europeana cu spri(inul sau. 5a inceputul lui
iunie 188. au aparut revolte pe strazile din 4le-andria, iar britanicii au profitat de aceasta
ocazie ca sa intervina, sub prete-tul ca vor sa reinstaureze ordinea. 5a 1! septembrie
armata britanica s&a intalnit cu cea egipteana la ;el&el&Febir, iar a doua zi 3airo era
ocupat. 0ationalistii erau slabiti si constienti ca nu pot face fata strainilor.
Controlul britanicilor
)nitial guvernul britanic condus de /ladstone voia sa stea pe termen relativ mic in
Egipt, insa pentru rezolvarea problemelor financiare era nevoie de ani. * revolta din
Sudan a sc%imbat planurile britanicilor. 4numite reforme au fost introduseE armata
reorganizata, cu ofiteri britanici, si multe scoli inc%ise.
Cromer si reformele sale
Egiptul era aproape de ruinare, in 188! a izbucnit o epidemie de %olera. 3elelalte
puteri europene blocasera c%eltuilelile guvernului. 4nglia a trimis un nou comisar in
Egipt, 5ord 3romer (18"1&1812), unde a stat ." de ani, devenind conducatorul de facto al
tarii. El credea ca o mai buna gestionare a apelor 0ilului, impreuna cu micsorarea ta-elor,
va face taranii mai productivi. )nginerii britanici au reusit sa construiasca un bara( pe
delta, care sa pastreze nivelul regulat tot timpul anului, iar productia agricola a crescut
repede si fara prea multi bani investiti. $ulte probleme erau nerezolvate, Sudanul a fost
prierdut la finalul secolului al 18&lea, iar nordul Egiptului era in pericol. Datorita
infractiunilor alarmante, guvernul a instaurat comisii de brigada, si un sistem de curti
laice, ;ribunalele 0ationale, care rezolva cazurile civile si comerciale1 pana in 188
e-ista un corp de (udecatori si de avocati instruiti de francezi. 3%edivul stia ca datora
tronul britanicilor1 3romer conducea guvernul din umbra, si se pastra ideea ca Egiptul
este o provincie otomana autonoma, iar c%edivul vicerege. Egiptul avea si doua corpuri
reprezentative, 3osiliul 5egislativ si 4dunarea /enerala, dar acestea nu putea sa
impiedice %otarari luate de britanici.
Chedivul Abbas provoaca britanicii
;a,fiB moare pe neasteptate in ianuarie 188.1 fiul sau, un tanar aprig de 12 ani,
4bbas 6ilmi )) (182"&18""), isi asuma puterea. El si 3romer au luptat impreuna
impotriva incercarii otomane de a prelua Sinaiul, dar si impotriva 7usiei si ?rantei, dar in
curand au a(uns in opozitie. * noua criza apare in 188!, cand c%edivul numeste ministru
un nationalist, fara sa se consulte cu 3romer.
7ezistenta nationalista din 188. vedea Egiptul drept un stat&natiune, cea mai
vec%e natiune din lume, trezita dupa secole de somn. ;oti cetatenii tarii trebuiau sa se
bucure de aceleasi drepturi, indiferent de nationalitate sau confesiune religioasa.
3onsiderat fondatorul miscarii, $ustafa Famil (182"&188), fusese initial purtator de
cuvant al lui 4bbas. 4mbii aveau 18 ani in 188..
Mustafa /amil
$ustafa a studiat la 'aris, unde a invatat codul lui 0apoleon, dar a creat si relatii
cu otomanii pentru c%ediv, gazduind un banc%et pentru sultan. El si&a prezentat cauzele
intr&o publicatie lunara, La nouvelle revue. 0ationalismul din Egipt putea fi vazut si ca o
miscare a musulmanilor impotriva unei puteri ne&musulmane. * miscare mai larga, pan&
islamul, incerca sa&i faca pe musulmani sa se reuneasca sub un singur conducator islamic.
'ana in 18 egiptenii au reusit sa recucereasca Sudanul1 francezii nu mai sperau sa
stapaneasca +alea 0ilului, iar in timp ce c%edivul se apropia de britanici, $ustafa a
cautat sa realizeze o politica independenta. 4u creat un ziar nationalist, 4l&5i,a, unde se
e-primau liber drepturile cetatenilor si regulile constitutionale.
9ritanicii adusesera imbunataririE irigatiile erau e-tinse, agricultura rentabila,
ta-ele scazute, sclavia abolita, si europenii investeau din nou in Egipt. )n prima decada a
secolului al .&lea, Egiptul era mai prosper decat fusese in vremurile timpurii ale
mamelucilor. )nsa tara era departe de independenta1 limba de predare era engleza, iar
britanicii aveau cercuri e-clusiviste la care egiptenii nu puteau participa.
Afacerea +aba si incidentul 0insha,a1
Dupa ce s&a detasat de c%ediv, $ustafa a devenit mai apropiat de cauzele otomane
si a intarit legaturile cu sultanul 4bdul%amid si a castigat increderea egiptenilor. . :n
incident c%eie a fost afacerea ;aba din 18=, cand otomanii au construit o fortareata la
;aba, iar guvernul egiptean considera ca vestul acestui punct reprezinta granita cu
)mperiul. 9ritanicii au trimis flota in sudul $editeranei si au amenintat )mperiul *toman,
care apoi a fost de acord sa marc%eze o linie teritoriala, astfel incat mare parte din
'eninsula Sinai apartinea Egiptului.
)n iunie, acelasi an s&a petrecut un incident decisiv pentru egipteni. 3inci ofiteri
britanici care au mers la vanatoare intr&un sat egiptean, Dins%a,a<, si au impuscat
porumbei crescuti de taranii acelui sat, maniindu&i pe crescatori. Doi dintre acestia, unul a
carei sotie fusese ranita si unul proprietar ai porumbeilor, i&au atacat pe britanici, dintre
care doar unul a scapat cu viata. 4cesta a alarmat armata britanica, care a sosit in sat a
doua zi si a arestat #. de persoane. 5a proces, unde (udecatorii erau ma(oritari englezi, au
primit fie pedeapsa cu moartea, fie pedeapsa la munca silnica1 iar un ofiter egiptean
martor, care a spus ca britanicii au tras focuri de arma si dupa ce au impuscat&o pe
femeie, a fost condamnat la . ani de detentie si # de lovituri. *fiterii englezi au sustinut
ca au mers in acel sat ca vizitatori. Decizia a alarmat atat opinia publica britanica, cat si
cea egipteana, care considerau de(a ca o cooperare intre cele doua tari devenisera
imposibila, iar 3romer demisioneaza in 182. 4 urmat dupa $ustafa ?a%mi un premier
copt, 9utrus /%ali. $ustafa Famil a murit in 188 si a fost urmat de $u%ammad ?arid,
care a condus 'artidul 0ational spre un e-tremism mai pronuntat impotriva britanicilor.
)n 181! 5egea *rganica numeste o 4dunare 5egislativa, care a servit ca teren de formare
pentru liderii nationalisti din perioada postbelica. )n noiembrie 181" 4nglia declara
razboi )mperiului *toman si in decembrie proclama protectoratul asupra Egiptului, il
detroneaza pe 4bbas si il numeste in locul sau pe unc%iul sau, usa<n FGmil, cu titlul de
sultan.
9ibiliografieE
1. /oldsc%midt, 4rt%ur, A Brief History of Egypt, )nfobase 'ublis%ing, .8, pp.
=1&12.
.. Sitaru, 5aura, Gandirea politica araba, 'olirom, )asi, .8, pp. 1"=&1#1.
!. 5ouca, 4nouar, Lautre Egypte - de Bonaparte a Taha Hussein, )nstitut
?rancais dH4rc%eologie *rientale, 3airo, .=, pp. 112&1.#.
". 6itii, '%ilip, storia arabilor, traducere de )rina +ainovsIi&$i%ai, 4ll,
9ucuresti, .8, pp. "2!&"28.
#. Site&ul ,,,.britannica.com, accesat la data de 8.!..11.