Efectul bactericid al UV este maxim in jurul valorii de 253-260nm distrugand microbii,
bacteriile si chiar virusii. Se presupune ca efectul bactericid apare prin actiunea radiatiei asupra nucleului celulelor. Microorganismele sunt distruse foarte rapid. Evident ca distrugerea acestora depinde de doza de UVC. Nu este posibila dezvoltarea unei rezistente a microorganismelor la actiunea UVC. Sensibilitatea organismelor la UV variaza destul de larg. Eficienta dezinfectiei este deasemenea dependenta de concentratia de poluanti si de umiditatea relativa. Astfel, in aer, la o umiditate relativa de 80%, microorganismele sunt invelite intr-o pelicula de apa si devin de circa 5 ori mai putin sensibile la UV decat in aer uscat. @araldq: pe PM ti-am trimis si dozele necesare pentru distrugerea unor germeni comuni de spital ;) . Pe un board am gasit doza pentru Icthyophthirius spp. anume 0,336 Watt s/cm2 (fara a lua in considerare actiunea eventuala a ozonului generat). Tot aici se face o mentiune privind lungimea de unda a UV care duce la generarea de ozon si care, se pare ca este cuprinsa intre 100-200nm cu un maxim in jurul valorii de 180nm. (Sursa citata: Wheaton's book on Aquaculture Engineering). Si cum nimic nu-i nimic sub soare ideea mea mai veche si nerealizata inca si anume aceea de a combina efectele (UV+Ozon-rezidual) intr-o singura instalatie adica expunerea apei la UV printr-un circuit realizat din tuburi de quartz iar mai apoi injectia de ozon generat secundar de lampa de UV, in aceasta apa, se foloseste deja. "Some UV systems actually capture the ozone and inject it into the fluid stream for its added disinfection and microflocullation effect. Larger ozone systems use other processes." Dupa cum se stie, tot radiatia UV duce la disocierea moleculelor de oxigen (O2) si formarea formei alotropice O3. Reactia nu este insa stabila si Ozonul se descompune foarte usor. Actiunea bactericida a Ozonului se datoreaza caracterului sau puternic oxidant. Din pacate Ozonul este un iritant al membranelor mucoaselor si de aceea eliberarea sa in mediul ambiant este de evitat. Nivelul maxim admis este sub 0,1ppm. La aceasta concentratie ozonul are deja miros si poate da migrene puternice Sistemele comerciale de producere a UV folosesc fie lampi cu mercur de joasa presiune (254nm) fie lampi de medie si mare presiune care sunt mult mai eficiente. Cele din urma genereaza UV in domeniul 150nm-300nm. Marea majoritate a datelor expuse mai su provin de la: http://killick.mi.mun.ca/aqua- l.archive/aqua-l.9803 si din alte cateva surse. ----------------------------------------------------- Spectrul UV este impartit in urmatoarele subdomenii UV A 400 - 315 nm UV B 315 - 280 nm UV C 280 - 200 nm UV Vakuum < 180 nm
Despre lumina ultravioleta
Radiatia ultravioleta este o componenta invizibila a radiatiei solare situata, ca lungime de unda, intre infrarosii si radiatia X. Exista trei tipuri de lumina ultravioleta, care difera ca lungime de unda si au efecte diferite asupra organismelor vii: - UV tip C - de la 100nm la 280nm; - UV tip B - de la 280nm la 315nm; - UV tip A - de la 315nm la 400nm.
Aceste trei tipuri de lumina ultravioleta au efecte diferite asupra organismelor. Radiatia UVA are efecte eritematoase (de tip inflamator), radiatia UVB are efect bronzant (prin stimularea celulelor ce determina colorarea normala a pielii - melanocite), iar UVC are efect distructiv asupra celulelor, determinand grave leziuni celulare.
Efectul benefic al luminii a fost observat din cele mai vechi timpuri. Odata cu studiul organismelor microscopice si al bolilor induse de acestea, s-a observat efectul distructiv al luminii asupra agentilor patogeni. Acest efect al radiatiei ultraviolete este datorat tocmai radiatiilor de tip C si are aplicatii deosebit de importante in dezinfectie si sterilizare.
Pentru a ucide microorganismele, radiatiile UV penetreaza membrana celulelor, strabate continutul celulei si distruge ADN-ul celular, determinand leziuni care impiedica activitatea bacteriei si capacitatea acesteia de a se reproduce. Asadar, razele UV afecteaza materialul biologic, fara a produce reactii chimice, doar prin intermediul energiei, de putere mare, livrate celulelor. Microorganismele inactivate nu sunt indepartate din mediul din care se gasesc. Deasemenea, UV nu modifica particulele sau substantele chimice din mediu, fie ele organice sau anorganice. Efectul este dezinfectant iar la doza mare, chiar sterilizant.
Actiunea radiatiei ultraviolete asupra bacteriilor: UV C penetreaza peretele bacterian; actiunea ei se realizeaza asupra nucleului celulei ce contine ADN-ul bacterian.
Distrugerea bacteriilor prin actiunea UV: UVC produce rupturi ale materialului genetic (ADN). In urma distrugerii ADN-ului, cresterea si multiplicarea bacteriana inceteaza. Acest efect distructiv al radiatiei ultraviolete sta la baza utilizarii lampilor bactericide cu UV in domeniul dezinfectiei si sterilizarii.
Lampi Bactericide Fixe Lampi Bactericide pe Stativ Mobil