II.2.

Abuzul de pozitie dominanta

- titularul pozitiei dominante poate fi atat un agent ec., cat si un grup de agenti ec. Cu
alte cuvinte, putem intalni pozitie dominanta individuala sau colectiva.
a) notiunea de "pozitie dominanta"
- legea nu defineste pozitia dominanta. In schimb, Regulamentul CC din 13.!."#
privind aplicarea prevederilor art. ! si $ din % "1& 1''$ defineste pozitia dominanta ca
situatia in care un agent ec. (Regulamentul nu mentioneaza si grupul de ag.ec., dar cred
ca definitia se aplica tale )uale si grupului) este capabil, intr-o masura apreciabila, sa se
comporte independent fata de concurentii (inclusiv concurentii potentiali) si clientii sai de
pe piata relevanta. Cu alte cuvinte, agentul economic in pozitie dominanta are
posibilitatea de a determina propriul comportament pe piata relevanta facand abstractie
de concurenti si de clientii sai (se observa ca definitia pozitiei dominante nu difera de cea
a monopolului).
b) criterii folosite in practica pentru stabilirea e*istentei pozitiei dominante
1) profiturile - daca un ag.ec. are pt. o perioada suficient de lunga de timp, profituri care
e*ced media profitului in industria (adica, piata relevanta) din care face parte, acesta este
un indiciu privind e*istenta unei pozitii dominante. +rgument, un ag.ec. fara pozitie
dominanta nu ar putea sa-si mentina pe o perioda de timp aceste profituri in e*ces,
deoarece alti ag.ec. ar intra intre timp pe piata, oferind preturi mai scazute (sau aceleasi
preturi, dar calitate superioara care presupune costuri mai mari si deci reducerea mar-ei
de profit) si ar cuceri in acest fel parte sau toata piata primului ag.ec. Reciproca insa nu
este adevarata (adica, lipsa profitului nu e*clude e*istenta pozitiei dominante). .ilantul
contabil al unui monopolist poate prezenta profituri normale sau chiar sub medie pentru
mai multe motive, (i) monopolistul poate avea, pe langa activitatea monopolizata, si alte
activitati care produc pierderi, astfel incat profiturile in e*ces vor acoperi pierderile, (ii)
monopolistul opereaza in mod neeficient, costurile ineficientei sunt platite de
consumatori dar monopolistul nu isi poate permite sa includa in pret si o mar-a mare de
profit sau (iii) daca ag.ec. care are pozitia de monopol a fost vandut recent, pretul vanzarii
1
este de regula e*agerat de mare, incluzand si valoarea data de posibilitatea e*ploatarii
consumatorilor. In bilantul contabil al cumparatorului, nu vor apare profituri mari
deoarece profiturile de monopol sunt folosite pentru a plati dobanzile si restitui sumele
imprumutate pentru cumpararea ag.ec. monopolist.
") comportamentul monopolistului - acest comportament nu este tipic unui ag.ec. care
este supus unei puternice competitii.
+cest comportament nu trebuie sa fie ilegal, el poate fi si legal. /e e*., in 01+ 2/u 3ont
de 4emours5 a marit preturile la unul din produsele sale pentru ca din veniturile obtinute
sa isi finanteze construirea unei noi capac. de productie pentru un alt produs (care nu era
intersan-abil cu primul). 6arirea preturilor a fost considerata legala, dar instanta a decis
ca acest fapt dovedeste e*istenta puterii de monopol deoarece in absenta ei, o altfel de
decizie ar fi dus la pierderea clientilor pentru produsul al carui pret a fost ma-orat.
3) structura pietei 7 cu alte cuvinte, ce procent din piata relevanta trebuie sa fie ocupat de
agentul economic pentru ca acesta sa fie considerat in pozitie de monopol8 In 01+,
-urisprudenta a considerat ca o cota de 39 din piata prezuma lipsa unei pozitii de
monopol, $9 din piata creeaza o prezumtie puternica in favoarea e*istentei unei pozitii
de monopol, iar '9 din piata creeaza o prezumtie :absoluta; de e*istenta a pozitiei de
monopol. /e regula, cand un ag.ec. detine sub !9 din piata, prezumtia in sensul lipsei
pozitiei dominante este relativa, instantele analizand situatia de fapt pentru a determina
daca activitatea paratului dovedeste e*istenta pozitiei de monopol (in general, daca
agentul economic investigat este un "lider al preturilor" -in sensul ca politica sa de preturi
este urmata indeaproape de concurentii sai- atunci avem dovada e*istentei pozitiei
dominante chiar daca acel ag.ec. detine intre " si 39 din piata. In <1, s-a decis ca
2=offman-%a Roche5 nu detine o pozitie dominanta pe piata anumitor vitamine, deoarece
cota sa de piata era de "-39 iar un alt concurent avea o cota similara. In aceasta speta
nu a fost insa identificat nici un lider al preturilor). In speta 21nited .rands5 (<1) s-a
decis ca ag.ec., desi detinea apro*. #!9 din piata, avea totusi pozitie dominanta deoarece
ceilalti concurenti aveau fiecare mult mai putin (1-1!9 al doilea).
b) notiunea de "abuz" de pozitie dominanta
"
- % "1& 1''$ nu sanctioneaza pozitia dominanta prin ea insasi, ci numai abuzul ei. 3ozitia
dominanta nu are nimic ilicit in sine (e*ceptand cazul in care a fost dobandita in mod
illicit).
- nu e*ista o definitie legala a abuzului de pozitie dominanta. <ste o situatie care se
apreciaza de la caz la caz. In principiu, e*ista abuz in cazul in care titularul pozitiei
dominante recurge la practici ce au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea concurentei
pe piata relevanta (e*., eliminarea concurentei> impiedicarea intrarii unui ag.ec. pe piata
relevanta> adoptarea de practici ce i-ar afecta interesele in situatia in care nu s-ar bucura
de pozitia dominanta, de e*.vanzarea sub costurile de productie) sau pre-udicierea
consumatorilor. /upa cum se observa, pre-udicierea consumatorilor reprezinta (actuala
sau potentiala) reprezinta o conditie alternativa pentru atragerea raspunderii
monopolistului.
- din punct de vedere economic, nu este contestat de nimeni ca practicile monopoliste se
rasfrang negativ si asupra consumatorilor. Insa aceasta pre-udiciere este numai indirecta
si rezulta din atingerile aduse concurentei dintre ag.ec. (afectarea concurentei inseamna
ca ag.ec. nu mai sunt capabili sa ofere consumatorilor produse la preturi atractive sau pur
si simplu se ingusteaza sfera de alegere a consumatorilor). /e aceea, mi se pare anormal
sa consideri ca un abuz de pozitie dominanta este sanctionabil daca pre-udiciaza
consumatorii, desi nu a adus sau nu are potentialul de a aduce atingere concurentei pe
piata relevanta (de e*., un agent ec. care are #!9 din piata ridica pretul la un produs cu
19. ? parte mica din clientii sai se orienteaza catre ceilalti concurenti, care pastreaza
preturile neschimbate, in conditii de calitate similara a produselor, ceea ce duce la
pierderea unor procente de piata de catre ag.ec. dominant. <vident, consumatorii care ii
raman fideli vor suferi datorita cresterii pretului, dar ceilalti concurenti nu au fost
afectati). Referirea la consumatori ar avea oarecare sens in cazul unui monopol natural,
cand monopolistul nu a savarsit un act de natura sa aduca atingere concurentei (deoarece
concurenta nu e*ista practice pe piata relevanta) dar totusi a luat o masura care afecteaza
consumatorii (reducerea calitatii produsului, inasprirea conditiilor de credit, etc.). /ar in
acest caz, de ce trebuie Cons.Conc. sa investigheze acest fapt, cand e*ista organe si
legislatie speciala privind protectia consumatorilor8
3
+rt.$ enumera cateva practici de abuz de pozitie dominanta, concretizari ale conceptelor
de-a discutate (in practica Consiliului Concurentei, cel mai des se intalnesc situatiile in
care un client sau furnizor al unui agent economic dominant il acuza pe acesta din urma
ca ii aplica un tratament discriminatoriu in ce priveste politica de preturi sau de discount-
uri ori ca denunta in mod unilateral contractul cu clientul& furnizorul, fara motive
obiective).
- corelatia intre abuzul de pozitie dominanta si intelegerile monopoliste
In principiu, se considera ca daca acelasi fapt poata fi calificat atat ca intelegere
monopolista, cat si ca abuz de pozitie dominanta, nu pot fi aplicate simultan ambele
categorii de sanctiuni. @otusi, organul de supraveghere poate aplica oricare din ele, in
functie de caracterizarea pe care a dat-o practicii respective. 3e de alta parte, in cazul in
care un agent economic a-unge la o pozitie dominanta pe baza unor intelegeri
monopoliste si ulterior abuzeaza de pozitia dominanta, atunci agentul economic poate fi
sanctionat atat pentru abuz de pozitie dominanta, cat si pentru participare la intelegeri
monopoliste. /e asemenea, in principiu -adica, e*ceptand categoriile de intelegeri
mentionate in art.A(")- nu este sanctionabila o intelegere intre agenti ec. concurenti care
la data incheierii sale si nici ulterior nu afecteaza semnificativ concurenta (desi
elementele intelegerii sunt din cele enumerate in art. ! alin.1) si care duce in timp la
dobandirea unei pozitii dominante (de e*., un acord de cooperare in producerea -prin
folosirea in comun a capacitatilor de productie- sau desfacerea -prin efectuarea unei
publicitati comune- unui anumit produs, asemenea acord continand clauze
anticoncurentiale 7de e*., interzicerea publicitatii separate, schimbul de informatii cu
privire la strucutura de cost a produselor). /aca insa dupa dobandirea pozitiei dominante
concurenta este afectata semnificativ prin practicile acelor agenti ec. desfasurate pe baza
unei noi intelegeri (sau a intelegerii initiale), atunci intelegerea in cauza va deveni ilicita
si va sanctionata ca o intelegere monopolista.
III. Concentrarea economica excesiva
0pre deosebire de praticile monopoliste analizate anterior, unde sanctiunea intervine post-
factum, in cazul conc.ec. e*cesive are loc o analiza a organului de supraveghere in lipsa
#
savarsirii unui fapt monopolist si in ideea prevenirii unui asemenea fapt in viitor. Cu alte
cuvinte, in acest caz prevaleaza caracterul preventiv al dreptului concurentei si nu cel
sanctionator, Consiliul Concurentei urmarind sa impiedice aparitia unei pozitii dominante
care afecteaza sau poate afecta semnificativ concurenta pe piata relevanta.
3recizare, organul de supraveghere (Consiliul Concurentei) nu interzice conc. ec. minore
(care nu sunt e*cesive). In ipoteza in care e*ista un grup de ag.ec. avand initial o putere
ec. redusa pe piata relevanta, iar ulterior acest grup dobandeste o pozitie dominanta pe
piata relevanta, org. de supraveghere nu va putea interveni decat daca e*ista un abuz de
pozitie dominanta. Cu alte cuvinte, conc. ec. sunt interzise sau cel putin acceptate in mod
conditionat de org. de supraveghere numai daca la momentul constituirii lor prezinta un
caracter e*cesiv. 1lterior momentului constituirii si dupa ce au fost acceptate de organul
de supraveghere, conc. ec. sunt analizate din punct de vedere al caracterului e*cesiv al
puterii lor numai in conte*tul anchetarii abuzului de pozitie dominanta.
a) 4otiunea de "concentrare economica"
- inseamna operatiunea prin care doi sau mai multi agenti economici se grupeaza fie intr-
un singur ag.ec., fie sub un control unic sau comun, ori prin care o persoana sau grup de
persoane dobandeste controlul asupra unui sau mai multor agenti economici.
Regulamentul Consiliului Concurentei din 31 martie "# privind autorizarea conc. ec.
prevede in 3artea I, Cap. I pct. 1 ca o conc. ec. 2se refera la situatia in care un numar
redus de ag.ec. detin o pondere ridicata a activitatii economice B pe o anumita piata5.
/ar aceasta nu este o definitie a operatiunii de concentrare economica, ci a rezultatului
operatiunii (adica, a realitatii economice create in urma concentrarii).
- esential pentru e*istenta unei concentrarii ec. (in sensul de realitate economica) este
controlul. /ar notiunea de "control" nu este aceeasi cu "pozitia de control" din % "'C&
"# privind piata de capital (adica, 339 din totalul drepturilor de vot), ci inseamna
dreptul si &sau puterea de a determina, in mod direct sau indirect, managementul si
politica de afaceri a unui comerciant (Regulamentul vorbeste de dreptul si&sau
posibilitatea de a e*ercita o influenta determinanta, direct sau indirect, asupra unuia sau
mai multor agenti economici). /atorita e*istentei controlului, ag.ec. participantii la conc.
formeaza un grup de ag.economici.
!

b) Criterii de apreciere a caracterului "e*cesiv" al conc.
- nu orice conc.ec. are efecte anti-concurentiale, ci numai una e*cesiva. In multe cazuri,
conc.ec. este e*presia unei cooperari& specializari intre ag.ec. concurenti concurenti sau a
dorintei& necesitatii de a eficientiza activitatea participantilor la concentare, ceea ce poate
fi benefic d.p.d.v. al participantilor si al consumatorilor
- pt. a caracteriza conc.ec. ca fiind e*cesiva, doua cerinte trebuie intrunite cumulativ,
(i) operatiunea de concentrare duce la crearea sau intarirea unei pozitii dominante pe
piata relevanta (aici este vorba numai de efect, nu si de obiect). Conform Instructiunilor
Cons. Conc. din 1.#."# privind definirea pietei relevante, in cazul conc. ec. nu vorbim
de piata relevanta, ci de 2piata afectata5, ceea ce inseamna detinerea de catre participantii
la conc. ec. a unei cote in comun de cel putin 1!9 din piata relevanta a produsului (daca
este o concentrare orizontala) sau de cel putin "!9 din piata relevanta a produsului (daca
este o concentrare pe verticala). Rezulta ca o conc.ec. care este sub cota minima de piata
afectata nu ar trebui sa fie considerata ca fiind e*cesiva. /ar determinarea pietei afectate
nu inlatura obligatia de notificare a concentrarii daca s-au atins pragurile obiective
(valorice) prevazute in art. 1! din % "1& 1''$> si
(ii) concentrarea afecteaza sau poate afecta semnificativ concurenta pe piata relevanta.
+rt.1# (1) ofera si cateva criterii pentru aprecierea e*istentei sau nu a caracterului
e*cesiv. +ceste criterii pot fi grupate (i) in criterii economice, de e*. structura pietei
relevante din punct de vedere al concurentei si raporturile dintre piata relevanta si cea
derivate din amonte sau aval (de e*., piata relevanta este cea a confectiilor, cea derivata
este piata firelor si fibrelor te*tile), evolutia pietei relevante (din punct de vedere al
ofertei dar si al cererii), ciclul economic in care se afla piata (e*pansiune sau restrangere),
cerinte impuse de promovarea progresului tehnic, protectia consumatorilor, si (ii) criterii
de natura cantitativa, de e*. cota de piata detinuta de participantii la concentrare, puterea
lor economica si financiara, etc.
- sunt admisibile conc. ec. care sunt benefice, chiar daca la prima vedere par e*cesive
(recte, cele care indeplinesc cumulativ criteriile aratate in art. 1#(") - contribuie la
cresterea eficientei economice, a progresului tehnic, competitivitatea la e*port, efectele
$
favorabile compenseaza efectele nefavorabile ale restrangerii concurentei si consumatorii
sunt beneficiari ai conc.ec.) si cele care nu indeplinesc conditiile pentru a fi notificate
Consiliului Concurentei (v. art. 1! din % "1& 1''$) - in ultimul caz, conc. ec. este automat
e*ceptata de la aplicarea legii, in primul caz ea este e*ceptata numai dupa efectuarea unei
analize de catre Consiliul Concurentei cu privire la compatibilitatea concentrarii cu o
concurenta normala pe piata relevanta.
Dorme de realizare a conc.ec.
- in esenta, sunt doua modalitati de realizare a unei conc. ec. 7 prin (i) transfer dreptului
de proprietate& de folosinta asupra activelor sau actiunilor& titlurilor de participare ale
unui ag.ec. sau (ii) prin contract, dar in ambele modalitati se a-unge in final la dobandirea
si e*ercitarea controlului asupra ag.ec. participanti. Cu alte cuvinte, indiferent de forma in
care se realizeaza, efectul este acelasi, ag.ec. anterior concentrarii erau independenti
economic, dupa realizarea concentrarii cel putin o parte dintre participantii la concentrare
isi pierde independenta economica.
- cel mai frecvent conc. ec. se realizeaza prin participarea la capitalul social al agentilor
economici participanti. Insa aceasta participare trebuie sa rezulte in e*ercitarea (efectiva
sau potentiala) pe termen lung a unui control asupra mecanismului decizional al ag.ec.
participanti in vederea determinarii comportamentului concurential al acestora (concluzie
din interpretarea per a contrario a art.1", mai ales lit. (b), care are in vedere participarile
la capitalul social de catre investitorii pasivi de portofoliu).
- cazuri in care o dobandirea controlului asupra unui agent economic nu reprezinta
concentrare economica (art. 12 din L 21/ 1996)
- agentul economic este supus unei proceduri de e*ecutare silita in favoarea
creditorilor>
- controlul este dobandit de un investitor de portofoliu. Investitorul pasiv de
portofoliu cumpara valori mobiliare emise de un agent economic in scopul de a le revinde
ulterior cu profit, nu intentioneaza sa detina aceste valori pe termen nedefinit si prin
urmare nu ar trebui sa intervina in determinarea comportamentului concurential al
agentului economic respectiv. /aca investitorul de portofoliu are totusi o pozitie de
C
control si a-unge totusi in situatia de a-si e*ercitarea controlul asupra unui agent
economic in scopul determinarii comportamentului sau concurential, ii este permis acest
lucru numai daca il face in principal in scopul ma*imizarii valorii titlurilor de participare
pentru a le putea revinde in decurs de un an de la data dobandirii. In ce priveste art. 1"
lit. (b) din % "1& 1''$, e*ercitarea controlului asupra agentului economic se face prin
e*ercitarea dreptului de vot in adunarea generala sau in consiliul de administratie&
comitetul de directie. /reptul de vot trebuie inteles in sens larg, ca incluzand si drepturi
de veto cu impact concurential (adica, dreptul de veto permite blocarea unei decizii cu
impact asupra pozitiei concurentiale, permitand astfel titularului sa isi impuna pozitia sa).
/in perspectiva art.1" lit.b, un investitor de portofoliu pt. a nu intra sub incidenta % "1,
trebuie sa detina valori mobiliare conferind drept de vot care sa nu ii permita sa numeasca
ma-oritatea membrilor C+ si&sau sa determine +E+ sa adopte deciziile investitorului
respectiv. 3ornind de la date cantitative, e*ista posibilitatea de control daca investitorul
are o participare de "! -39 cand mai este cel putin un actionar avand aceasi cota de
participare iar restul actionarilor au cote foarte mici, sau o cota de 1-1!9 cand
actionariatul este foarte fragmentat (ceilalti actionari avand cote foarte mici din capitalul
social) iar cota investitorului respectiv este cea mai mare.
0ocietati in comun concentrative si societati in comun concentrative
+rt. 11 alin.3 face distinctia intre asocierea dintre agenti economici care nu duce la
pierderea autonomiei economice a participantilor, chiar daca se creeaza in acest fel
entitati comune (detinute in comun) si concentrarea economica propriu-zisa sub forma
crearii unei societati in comun se pierde autonomia decizionala a participantilor la acea
societate. In primul caz avem o societate in comun cooperativa, in al doilea caz este o
societate in comun concentrativa. Regulamentul privind concentrarilor economice
detaliaza aceasta diferentiere. +stfel, o societate in comun este concentrative daca
indeplineste in mod cumulativ urmatoarele conditii, e*ista un control in comun,
societatea in comun are autonomie structurala (adica, are toate resursele financiare,
umane si tehnice necesare pe termen lung pentru desfasurarea tuturor activitatilor sau
functiilor indeplinite in mod normal de orice alt agent economic care actioneaza pe piata
relevanta) si societatea in comun nu are ca obiect sau ca efect coordonarea
A
comportamentului concurential al societatilor7mama si &sau al agentilor economici
controlati de acestea (cu alte cuvinte, societatile 7mama isi pierd autonomia decizionala
in ceea ce priveste comportamentul lor concurential).
4otificarea conc.ec.
- independent daca este e*cesiva sau nu, realizarea oricarei conc.ec. intre agenti
economici cu o anumita putere economica, trebuie notificata Consiliului Conc. inainte de
a incepe sa isi produca efectele. 3entru a fi notificata, trebuie sa fie atinse cumulativ
doua praguri valorice (ambele praguri sunt raportate la anul anterior celui in care se
realizeaza concentrarea), (a) cifra globala de afaceri cumulata a tuturor participantilor la
concentrare este de cel putin 1 milioane <uro (sau echivalentul in lei) si (b) cel putin doi
dintre participantii la concentrare au fiecare o cifra de afaceri aferenta pietei romanesti de
cel putin # milioane <uro (sau echivalent in lei).
- Consiliul Concurentei este obligat sa se pronunte asupra concentrarii economice in
termen de 3 zile de la depunerea dosarului (in forma sa completa din punct de vedere al
Consiliului Concurentei), respectiv in termen de ! luni de la depunerea dosarului (daca in
termenul de 3 zile Cons.Conc. decide deschiderea unei investigatii). /aca Cons.Conc.
nu raspunde in aceste termene, se considera acceptata concentrarea economica. In
termenul de 3 zile, Cons.Conc. poate emite o decizie de neinterventie (daca este de
parere ca operatiunea de concentrare economica nu cade sub incidenta legii) sau o decizie
de neobiectiune (daca este de acord cu concentrarea economica). In termenul de ! luni,
Cons.Conc. poate emite o decizie de refuz a concentrarii economice, o decizie de
autorizare sau o decizie de autorizare conditionata (a se vedea in acest sens si
Instructiunile Cons.Conc. din 31.3."# privind unele masuri corective acceptabile in
cazul autorizarii conditonate a unor concentrari economice).
'
SANCTIONAREA FATE!OR "ONOO!ISTE
0ectiunea I
Consideratii #enerale privind sanctionarea in dreptul roman a
$aptelor prin care se incalca normele dreptului concurentei
%.% /aca analizam mecanismul santionator al incalcarii normelor dreptului concurentei,
putem distinge doua mari conceptii de politica legislativa relativ la sanctionarea incalcarii
dreptului concurentei. +mbele conceptii iau in considerare atat rolul pe care trebuie sa-l
-oace statul intr-o economie de piata, cat si promovarea unor valori economice si sociale
generale, care nu intotdeauna sunt si valori generate de competitia intre agentii economici
pe piata.
+stfel, e*ista pe de o parte conceptia care considera ca procedura de sanctionare a
faptelor anticoncurentiale trebuie sa fie preponderent administrativa iar masurile de
sanctionare cele mai eficiente sunt cele administrative si penale, statul fiind garantul
libertatii comertului si drept urmare avand tot interesul si chiar obligatia de a interveni in
mod activ in scopul depistarii, sanctionarii si prevenirii savarsirii faptelor de incalcare a
normelor (-uridice si& sau deontologice) care guverneaza concurenta onesta intre agentii
economici. /esigur, actiunea statului este supusa controlului -udiciar. +s numi aceasta
abordare 2conceptia europeana5.
3e de alta parte, e*ista abordarea conform careia pentru prevenirea savarsirii
faptelor anticoncurentiale, sanctiunile cele mai eficiente sunt cele civile (in special, sub
forma daunelor-interese) aplicate de catre instantele -udecatoresti la cererea -ustificata a
agentilor economici afectati. ? asemenea conceptie nu neaga rolul statului de garant al
1
libertatii comertului, dar porneste de la prezumtia ca in chestiuni de apreciere legate de
incalcarea dreptului concurentei (care sunt delicate in genere), mecanismul -ustitiei este
mai bine echipat pentru a descoperi si sanctiona culpele in aceasta materie. In plus, o
punere in e*ecutare a legislatiei concurentei de catre persoane private poate fi mai
eficienta dacat o interventie administrativa, aceasta din urma fiind supusa in mod natural
unui anume arbitrariu si in orice caz unui anume birocratism in declansarea investigatiei
si in luarea deciziilor. +s numi aceasta abordare 2conceptia americana5.
Independent de modul in care este conceput si structurat mecansimul santionator al
faptelor anticoncurentiale, aplicarea lui practica este puternic influentata de ideologia
economica si sociala dominanta in societate la un moment dat. +ceasta afirmatie este
valabila in principal in legatura cu dreptul anti-monopol, deoarece modul de punere in
e*ecutare a dreptului concurentei neloiale este prea putin determinat de consideratii
macro-economice si sociale, ci de traditiile -urisprudentiale si legislative ale fiecarui
sistem de drept national
1
. Cu toate ca in ultimele decenii abordarile privind aplicarea
dreptului anti-monopol au devenit tot mai apropiate in <uropa de vest si 0.1.+., totusi
inca persista o anumita diferenta de principiu intre cele doua principale sisteme de drept
anti-monopol ale lumii. +stfel, conceptia americana favorizeaza in mod traditional
alocarea eficienta a resurselor in economie, aceasta alocare urmand sa 2directioneze5
satisfacerea intereselor consumatorilor si relatiile dintre agentii economici concurenti.
1
In acest conte*t, nu se poate nega o tendinta de armonizare intre sistemele de drept
nationale a modului in care sunt incriminate si sanctionate faptele de concurenta neloiala,
dar inca e*ista o mare discrepanta intre sistemul european si cel american, ultimul fiind in
unele privinte mai 2fle*ibil5 decat primul, lucru e*plicabil prin aceea ca nu e*ista in
0.1.+. o legislatie speciala care sa sanctioneze faptele de concurenta neloiala, fie la nivel
federal, fie la nivelul statelor, astfel cum e*ista in <uropa, astfel incat dreptul concurentei
neloiale este practic un drept de common law. In sensul absentei unei teorii si legislatii
structurate a concurentei neloiale, a se vedea %. +ltman, in Callaman on &n$air
Competition' Trademar(s and "onopolies, vol. 1, editia a #-a, <d. ClarF .oardman
Callaghan, 4eG HorF, 1''C, Cap.1, p."-3#.
11
<ste drept ca, sub influenta conceptiile socializante din anii ;3 si poate ca o reactie de
aparare la 2tentatia5 e*ercitata de sistemul socialist in primii sai ani de e*istenta,
conceptia americana a renuntat partial la promovarea unui liberalism 2traditional5 si a
inceput sa puna in valoare si alte obiective (valori), in special cele vizand distribuirea
2echitabila5 (a se citi in favoarea consumatorilor) a resurselor economice si dispersarea
puterii economice a agentilor economici astfel incat sa se faciliteze accesul si
supravietuirea pe piata a cat mai multor intreprinzatori (in perioada anilor :!-;C s-a
a-uns astfel la o pozitie e*trema, care considera ca, de principiu, orice monopol sau piata
oligopolista nu face decat sa submineze bazele democratiei americane). Incepand cu anii
;A, se constata in practica administrativa si -urisprudentiala a 0.1.+. o tendinta de
revenire la tratamentul liberal aplicat practicilor monopoliste. In schimb, conceptia
europeana a urmarit dintotdeauna (cu variatii de la o tara la alta) idealul promovarii unei
2economii sociale de piata5, ceea ce presupune egalitatea sanselor pentru toti agentii
economici si in acelasi timp, luarea in considerare a intereselor utilizatorilor,
consumatorilor si fortei de munca. Incepand cu anii ;', aceasta abordare incepe sa fie
pusa sub semnul intrebarii, in special datorita costurilor economice (si implicit sociale) pe
care le implica.
Revenind la analiza legislatiilor concurentei din <uropa de vest si 0.1.+., se
observa ca actualmente sistemele de drept respective contin norme care dau e*presie
ambelor conceptii, dar procedura europeana se bazeaza in principal pe interventia
administrativa in timp ce procedura din 0.1.+. se bazeaza pe 2activismul5 agentilor
economici afectati. +firmatia precedenta este valabila cu precadere in ce priveste
incalcarea normelor anti-monopol si a normelor anti-dumping la import. In ce priveste
1"
incalcarea normelor dreptului concurentei neloiale, in ambele cazuri locul principal il
ocupa actiunile individuale in -ustitiei ale agentilor economici afectati.
%egislatia romana a concurentei se incadreaza pe deplin in conceptia europeana, cu
anumite particularitati pe care le voi arata in continuare. Ca o apreciere de ansamblu, se
poate remarca predilectia legiuitorului roman pentru mecanismul administrativ de
sanctionare a unor fapte contrare dreptului concurentei, fiind evidenta gri-a acestuia de a
defini drept contraventii, faptele anticoncurentiale considerate de acesta ca fiind cele mai
grave. Incriminarile penale specifice sunt putine numeric (si numai pentru faptele anti-
concurentiale de cea mai mare gravitate) iar sanctiunile penale sunt relativ blande (durata
inchisorii nedepasind # ani, in conditiile in noul Cod penal care va intra in vigoare in anul
"!, regimul pedepselor penale s-a innasprit considerabil).
Independent de interventia administrativa, agentii economici victime ale faptelor
anticoncurentiale pastreaza insa recursul si la caile de drept civil, respectiv la posibilitatea
de a cere condamnarea agresorului la plata de despagubiri sau de a obtine din partea
instantei o hotarare de condamnare la obligatia de a nu face si&sau de a inceta actul
vatamator. 3osibilitatea unor asemenea actiuni civile este recunoscuta prin te*te e*prese
de lege incluse in legile privind protectia concurentei (%egea nr. 11& 1''1 privind
combaterea concurentei neloiale, %egea concurentei nr. "1& 1''$), mai putin in cazul
faptelor de dumping la importul produselor in Romania, unde actuala reglementare face
greu de conceput aplicarea unor sanctiuni civile la cererea agentilor economici afectati.
In ce priveste regimul actiunii civile in despagubiri, te*tele respective de lege nu deroga
expresis verbis de la normele de drept comun, insa din economia normelor -uridice
romane in materie si analizand -urisprudenta de drept comparat se poate afirma ca in ceea
13
ce priveste raspunderea pentru fapte anticoncurentiale, e*ista deosebiri fata de regimul
general al raspunderii civile.
0ectiunea a II-a
"ecanismul sanctionator administrativ in materia dreptului anti)monopol
2.% Aplicarea sanctiunilor contraventionale in materia dreptului concurentei *
consideratii #enerale
/upa cum s-a aratat deseori si in doctrina dreptului administrativ, nu e*ista in
Romania o teorie a contraventiei care sa delimiteze net aceasta forma de raspundere de
alte forme de raspundere -uridica. /esigur, aceasta situatie se poate e*plica pe baza unor
considerente istorice
"
, care au mai putina importanta in conte*tul nostru. Ceea ce trebuie
remarcat insa este ca, asa cum este definita de legislatia romana in vigoare, raspunderea
contraventionala nu este decat o forma derivata a raspunderii penale sub raportul
substantei, dar a carei procedura de aplicare are ca drept comun procedura civila
3
. /e
unde rezulta ca raspunderea contraventionala ar putea fi cumulata cu alte forme de
raspundere -uridica, dar dupa cum voi arata mai -os este discutabil daca ea poate fi
cumulata cu raspunderea penala (daca, prin absurd aceeasi fapta ar fi sanctionata si
contraventional si penal) datorita 2afinitatilor5 dintre cele doua forme de raspundere
#
. 4u
"
3entru prezentarea acestor considerente istorice, a se vedea +. Iorgovan, Tratat de
drept administrativ, vol. II, <d. 4<6IR+, .ucuresti, 1''$, pp."3!- "##
3
3entru o analiza a trasaturilor raspunderii contraventionale si pentru modului in care
este reglementata in Romania, a se vedea I. 3oenaru, roblemele le#islatiei
contraventionale, in Revista 2/reptul5, nr. "& 1''A, pp.#$-!C> +. Iorgovan, op.cit.,
vol.II, pp. "3!-"3$> "#"-"##> "'".
#
+ se vedea si art. 13 alin.3 din ?rdonanta Euvernului nr. "& "1 privind regimul
-uridic al contraventiilor, care implica ideea unei incompatibilitati a cumulului celor doua
forme de raspundere.
1#
ne aflam insa in fata unui cumul a celor doua forme de raspundere in cazul aplicarii unei
sanctiuni penale si luarea unor masuri de constrangere administrativa in urma stabilirii
raspunderii penale.
@rasaturile contraventiei, ca element fundamental al raspunderii contraventionale,
sunt determinate de art. 1 din ?rdonanta Euvernului nr. "& "1 privind regimul -uridic al
contraventiilor, fiind interpretate si dezvoltate de catre doctrina. +stfel, contraventia este
(i) o fapta savarsita cu vinovatie
!
, ceea ce face ca o fapta de concurenta neloiala
sanctionata civil chiar in lipsa oricarei culpe sa nu poata fi sanctionata si contraventional.
Dormele vinovatiei sunt intentia si culpa, cele doua forme de vinovatie avand
semnificatiile date de dreptul penal
$
> (ii) spre deosebire de infractiune, fapta
contraventionala are un pericol social mai redus (determinarea pericolului social mai
redus este optiunea legiuitorului, nu se poate deduce din interpretare). ?ricum, si in
materie contraventionala se aplica principiul nullum crimen sine lege, deci nu se poate
crea o contraventie pe cale de interpretare si nu pot fi e*tinse pe cale de interpretare
contraventiile de-a incriminate> (iii) fapta contraventionala este sanctionata prin legi si
alte acte normative, ceea ce reprezinta consacrarea e*presa in materia contraventionalului
a principiului din dreptul penal nulla poena sine lege.
In legatura cu subiectul pasiv al raspunderii contraventionale, e*ista o discutie in
doctrina de specialitate cu privire la posibilitatea ca persoana -uridica sa poata fi
sanctionata contraventional. 0e constata ca, desi ?rdonanta Euvernului nr. "& "1 (prin
art. 3 alin.") prevede e*pres aceasta posibilitate, sanctionarea persoanei -uridice apare si
in noua reglementare ca o situatie de e*ceptie (vezi art. # alin."). +cest lucru contravine
!
4u se concepe o raspundere obiectiva in materia raspunderii contraventionale (+.
Iorgovan, op.cit., vol.II, p."#!).
$
+ se vedea C. .ulai, "anual de drept penal. artea #enerala, <d. +%%, .ucuresti,
1''C, pp. 1!#-1$#.
1!
cumva practicii stabilite mai ales dupa anul 1'A', cand s-a a-uns uniformizarea aplicarii
legislatiei in ce priveste raspunderea contraventionala a ambelor categorii de persoane
C
.
0pre deosebire de reglementarea anterioara, actualmente este insa posibil sa fie stabilite
contraventii si sanctiuni contraventionale pentru persoana -uridica si prin =otarari de
Euvern si hotarari ale organelor locale ale puterii de stat, nu numai numai prin lege si
ordonante guvernamentale.
Referitor la cauzele care inlatura raspunderea contraventionala, ele sunt prevazute
in art. 11 din ?rdonanta Euvernului nr. "& "1. In doctrina dreptului administrativ, se
considera ca asemenea cauze sunt similare cu cele care inlatura raspunderea penala, de
aceea pentru interpretarea lor trebuie sa se recurga la te*tele Codului penal care definesc
situatiile respective
A
. +ceeasi analogie trebuie folosita privitor la prescriptia aplicarii
sanctiunii contraventionale, reglementata de art. 13 din ?rdonanta Euvernului nr. "& "1
privind regimul -uridic al contraventiilor (care este distincta de prescriptia e*ecutarii
sanctiunii, cand nu mai putem vorbi de e*onerare de raspundere, de vreme ce raspunderea
contraventionala a fost de-a stabilita 7 a se vedea art.1# din aceeasi reglementare). 1nii
autori de drept administrativ considera ca poate e*ista o 2contraventie continuata5, fara
insa a se a-unge in acest fel la imprescriptibilitatea constatarii contraventiei. In aceasta
optica, in cazul contraventiilor continuate momentul savarsarii faptei coincide cu cel al
incetarii ei (deoarece in aceasta situatia, 2savarsirea5 efectiva a faptei presupune
scurgerea unei perioade de timp, ceea ce ar face dificila stabilirea momentului de la care
incepe sa curga termenul de prescriptie).
C
6ulte din legile si ordonantele guvernamentale adoptate dupa 1'A' prevad sanctiuni
contraventionale, fara a preciza daca ele se aplica si persoanelor -uridice. In practica, ele
sunt aplicate si persoanelor -uridice, ceea ce reprezinta o interpretare 2e*tensiva5 a
fostului art. ! alin.3 din %egea nr. 3"& 1'$A si a actualului art. # alin." din ?rdonanta
Euvernului nr. "& "1 privind regimul -uridic al contraventiilor.
A
+ se vedea +. Iorgovan, op.cit., vol. II, p. "$# si autorii acolo citati.
1$
Cat priveste procedura sanctionatorie prevazuta de ?rdonanta Euvernului nr. "&
"1, acest act normativ consacra principiul ablatiunii (recte, posibilitatea pentru
contravenient de a achita -umatate din cuantumul amenzii in termen #A de ore de la data
actului de constatare si sanctionare a contraventiei). <*ista insa tot mai numeroase
e*emple de acte normative prin care legiuitorul deroga de la aplicare principiului
ablatiunii in cazul anumitor contraventii (o astfel de dispozitie e*ista si in %egea nr."1&
1''$, art. $1).
2.2 robleme de contencios administrativ in materia dreptului concurentei)
consideratii #enerale
In doctrina de specialitate din tara noastra, prin 2contencios administrativ5 se
inteleg litigiile de competenta instantelor -udecatoresti, dintre un organ al administratiei
publice, respectiv un functionar public, sau, dupa caz, o structura autorizata sa presteze un
serviciu public, pe de o parte, si alt subiect de drept, pe de alta parte, in care organul
public sau functionarul public apare ca purtator al autoritatii publice
'
. Ceea ce este
important de retinut este ca actul atacat sa fie al unei autoritati administrative, emis in
e*ercitarea autoritatii publice, ceea ce include (cu e*ceptiile aratate de %egea nr.
!!#&"# a contenciosului administrativ), si actele administrative normative, precum si
actele administrativ--urisdictionale
1
. ? alta conditie de fond, esentiala pentru e*ercitarea
actiunii in contencios administrativ, este ca prin actul atacat sa fie vatamat un drept sau
interes recunoscut de lege (interes legitim). Cu toate acestea, e*ista autori care afirma ca
'
+. Iorgovan, op.cit., vol. I, p. 3A".
1
+. Iorgovan, op.cit., vol. I, p. #A. In cazul actelor emise de Consiliul Concurentei,
aceasta implica posibilitatea de a contesta in fata instantei de contencios administrativ
atat regulamentele si instructiunile sale, cat si deciziile de sanctionare a actelor
anticoncurentiale (care reprezinta actele finale al unei proceduri -urisdictional-
administrative) si deciziile de refuz de autorizare a concentrarilor economice.
1C
si in cazul in care nu se incalca un interes legitim sau un drept subiectiv al reclamantului,
instanta ar trebui sa anuleze actul atacat daca a fost emis printr-un e*ces de putere.
Conform art. " lit. c din %egea nr. "'& 1'', nu se aplica prevederile ei cand printr-o
lege speciala se prevede o alta procedura de modificare sau desfiintare a actului
administrativ atacat 7 teoria 2recursului paralel5. /esigur, procedura alternativa de
modificare sau desfiintare trebuie sa fie tot o procedura -udiciara. 3entru a putea invoca
recursul paralel ca o cauza de neprimire a actiunii intemeiate pe %egea nr. "'& 1'',
trebuie indeplinite urmatoarele conditii
11
, sa fie vorba de un adevarat recurs -urisdictional
si nu de un simplu recurs ierarhic, sa fie vorba de o actiune directa si reclamantul sa
obtina prin calea de atac speciala o satisfactie echivalenta cu cea a actiunii in contencios.
1n e*emplu de asemenea procedura in recurs paralel il ofera ?rdonanta Euvernului nr. "&
"1 privind regimul -uridic al contraventiilor, care apare ca o lege speciala in raport cu
dreptul comun care este %egea nr. "'& 1''
1"
. In schimb, procedura din %egea nr. "1&
1''$ nu e*clude aplicarea %egii nr. "'& 1'', %egea nr. "1 facand parte din regimul
contenciosului administrativ (chiar daca e*ista unele derogari de la dispozitiile %egii nr.
"'& 1'').
In materie de contencios administrativ privind actele emise de Consiliul
Concurentei, instanta competenta de drept comun este Curtea de +pel .ucuresti.
@rebuie precizat ca instanta competenta nu poate emite un act in locul actului
administrativ desfiintat, deoarece s-ar incalca in acest fel principiul separatiei puterilor in
stat.
2.+ rocedura sanctionatorie administrativa prevazuta de !e#ea nr. 2%, %--.
11
3entru conditiile de e*ercitare ale recursului paralel, a se vedea C.E. Rarincescu,
op.cit., pp.33-331.
1"
+. Iorgovan, op.cit., vol. I, pp. #'1-#'3.
1A
3rocedura sanctionatorie cuprinde doua etape, investigarea practicii (presupus)
monopoliste si luarea unei masuri sau mai multor masuri corective in cazul in care
rezultatul investigatiei duce la concluzia e*istentei unei incalcari aduse %egii nr "1& 1''.
2.+.% rocedura de investi#are
?rganul de supraveghere (Consiliul Concurentei) declanseaza ancheta din oficiu,
la plangerea unei persoane fizice sau -uridice "afectate in mod real si direct", la cererea
organizatiilor pentru protectia consumatorilor, instantelor -udecatoresti si a altor categorii
de persoane enumerate in art. #. ?rganul de supraveghere are puteri de ancheta mai
mari decat cele acordate in mod obisnuit unui organ administrativ. +stfel, el poate face
perchezitii (atat la sediul sau punctele de lucru ale agentului economic, cat si la domiciliul
conducatorilor sau salariatilor acestuia), are dreptul de a ridica documente, de a pune de
sigilii. +ceste atributii care in sistemul actual sunt acordate numai organelor de urmarire
penala sau Earzii Dinanciare
13
, pot fi e*ercitate numai de anumiti functionari ai
Consiliului Concurentei (inspectori de concurenta), autorizati de 6inisterul Iustitiei. 6ai
mult, indeplinirea acestor acte care infrang dreptul de proprietate privata si
inviolabilitatea domiciliului se pot face numai in baza unui ordin emis de 3resedintele
Consiliului Concurentei si cu autorizarea -udiciara prealabila data prin incheiere de catre
presedintele tribunalului in raza caruia se afla locul controlat sau de un -udecator delegat
de acesta (este interesant de remarcat ca daca actiunea de investigare trebuie sa se
desfasoare simultan in circumscriptii -udecatoresti diferite, oricare presedinte al unuia din
tribunalele competente poate emite o incheiere unica). ? ultima precizare privind
procedura de investigare, %egea nr. "1& 1''$ prevede expresis verbis ca investigatia nu se
13
J. art. 1C din %egea nr. 3& 1''1 privind organizarea si functionarea controlului
financiar si a Earzii financiare (publicata in 6.?. nr. $#& "C.3.1''1).
1'
poate incheia fara audierea agentilor economici participanti la faptul monopolist, sau cel
putin convocarea acestora pentru a fi audiati, e*ceptand cazul in care investigatia nu a
condus la descoperirea unor dovezi suficiente pentru incalcarea legii care sa -ustifice
impunerea de masuri sau sanctiuni 7 art. #CK % "1& 1''$).
2.+.2 !uarea de masuri corective
6asurile ce pot fi luate de Consiliul Concurentei dupa ce, in baza investigatiei,
acesta a decis in sensul e*istentei practicii monopoliste, sunt urmatoarele,
(i) sa ordone incetarea practicii monopoliste (de regula, impreuna cu alte masuri) sau
suspendarea ei 7 art. ! lit.a) din %egea nr. "1& 1''$. 3ana la emiterea unei decizii
privind luarea acestor masuri, Consiliul Concurentei poate impune 7printr-o decizie
privind masuri interimare- luarea oricarei masuri necesare pentru restabilirea mediului
concurential si repunerea partilor in situatia anterioara +ceste masuri 7interimare sau
finale- se iau pentru a preveni sau stopa de indata un pre-udiciu "grav si cert"
1#
si numai
pentru o durata limitata de timp, necesara pentru restabilirea liberei concurente. Cred ca
suntem in prezenta unei sanctiuni administrative, respectiv a unei masuri contraventionale
complementare
1!
.
(ii) sa impuna anumite obligatii sau conditii agentilor economici anchetati, atunci cand
accepta practica monopolista & concentrarea economica sub conditia ca ea sa fie
modificata astfel incat sa fie in acord cu %egea nr. "1& 1''$ 7 art. ! lit.a), art. !1 alin."
lit.c) (pentru autorizarea conditionata a concentrarilor economice). Impunerea acestor
1#
/in pacate, legea si practica Consiliului Concurentei ofera prea putine elemente pentru
a determina elementele unui pre-udiciu grav si cert. In orice caz, nu este vorba de un
pre-udiciu eventual, desi fapta monopolista 7 asa cum voi arata in continuare 7 este
sanctionabila si cand are numai un efect potential (2poate avea ca efect5 afectarea
semnificativa a concurentei).
1!
+ se vedea +.Iorgovan, op. cit., vol. I, pp."A'-"'1.
"
obligatii& conditii reprezinta un act administrativ individual si nu un contract intre
Consiliul Concurentei si agentii economici anchetati.
(iii) in cazul abuzului de pozitie dominanta, sa ceara Curtii de +pel .ucuresti, sa ia una
sau mai multe din masurile stabilite in art.C din %egea nr. "1& 1''$. +ceste masuri sunt
foarte grave, ele infrang principiul libertatii de asociere si principiul libertatii
contractuale, de aceea ele pot fi adoptate numai in conditii e*treme. +stfel, ele pot fi
luate daca (1) agentul economic monopolist a fost de-a sanctionat pentru abuz de pozitie
dominanta
1$
, dar pericolul pentru libera concurenta continua sa e*iste si (") pozitia
dominanta respectiva afecteaza 2grav5 un "interes public ma-or"
1C
. Consiliul Concurentei
are sarcina probei in ce priveste afectarea interesului public ma-or iar instanta, dupa ce se
va stradui sa determine e*istenta interesului public ma-or si sa aprecieze incalcarea grava
a acestuia, poate lua, la cererea Consiliului Concurentei, una sau mai multe -dar nu toate-
din masurile specificate in art. C alin.1 din %egea nr. "1& 1''$ (oricare din aceste masuri
avand drept scop sa conduca la lichidarea pozitie dominante si nu la simpla incetare a
abuzului de pozitie dominanta), sub conditia ca aceasta masura sa fi fost inclusa in
cererea introductiva. In luarea masurii, instanta este limitata de urmatoarele considerente,
1$
4u prezinta relevanta natura sau gravitatea masurii& sanctiunii anterioare luate
impotriva agentului monopolist, ceea ce conteaza este faptul ca nu s-a conformat acelei
masuri& sanctiuni. +stfel, art. !A din %egea nr. "1& 1''$ prevede dreptul Consiliului
Concurentei de a cere instantei luarea uneia din masurile prevazute in art. C alin.1 in
cazul in care, in termen de #! zile, agentul economic nu se conformeaza uneia din
masurile luate anterior impotriva sa de Consiliu.
1C
Interesul public ma-or este definit in art. C alin.! din %egea nr. "1& 1''$, prin raportare
la cateva concepte la fel de vagi ca si cel de 2interes public ma-or5, securitatea publica,
pluralitatea de agenti economici independenti, bunastarea consumatorilor si "regulile
prudentiale". /e fapt, definitia in sine este absurda, deoarece s-ar traduce astfel, interesul
public ma-or este securitatea publica sau bunastarea consumatorilor sau regulile
prudentiale, etc. Ce inseamna pluralitatea de agenti economici independenti, poate
insemna mentinerea pe piata si numai a doi agenti economici8 +le cui sunt regulile
prudentiale (ale pietei relevante> provin din politica macroeconomica a statului8) si ce
contin ele8 etc.
"1
evitarea cresterii preturilor
1A
sau respectarea drepturilor tertilor in baza contractelor
incheiate cu agentul monopolist.
(iv) sa ceara instantei declararea nulitatii actelor -uridice incheiate in baza unei intelegeri
monopoliste sau ca urmare a unui abuz de pozitie dominanta, sau declararea nulitatii a
insasi intelegerii monopoliste - art.!# din %egea nr. "1& 1''$. 7 aceasta nu este o masura
administrativa, ci consacrarea unei calitati procesuale active.
(v) sa aplice amenzi contraventionale -art. !!-!$ din %egea nr. "1& 1''$. Cuantumul
acestora este de pana la 19 din cifra totala de afaceri (art.!!), respectiv de pana la 19
din cifra totala de afaceri din anul financiar anterior sactionarii (art.!$). Contraventiile
prevazute in art.!! pot fi cumulate cu cele din art. !$, deoarece cele doua articole au in
vedere fapte distincte (in practica, in foarte multe cazuri o actiune anti-monopolista duce
la savarsirea ambelor categorii de contraventii). /e asemenea, Consiliul poate aplica si
amenzi cominatorii care pot a-unge pana la !9 din cifra de afaceri zilnica medie din anul
financiar anterior sanctionarii, pe fiecare zi din intarziere.
1A
+rt. C mi se pare ca o incalcare fatisa a principiului separatiei puterilor in stat, deoarece
impune unui organ -udecatoresc sa ia masuri bazate pe considerente de oportunitate
economica, dar subordoneaza decizia acestuia de aprecierea unui organ administrativ cu
privire la tipul de masura ce trebuie luat.
""
2.+.+ rescriptia actiunii contraventionale
/reptul de prescriptie privind aplicarea sanctiunilor contraventionale se prescrie in
termen de 3 ani in cazul in care au fost furnizate informatii ine*acte sau incomplete,
refuzul de a se supune unei inspectii sau furnizarea de informatii sau documente
incomplete in timpul inspectiilor Consiliului Concurentei. In cazul celorlalte
contraventii, termenul de prescriptie este de ! ani. +rt. $"L din %egea nr."1&1''$
prevede cazurile de intrerupere ale termenului de prescriptie.
0ectiunea a III-a
"ecanismul sanctionator penal in materia dreptului anti)monopol
+.% In$ractiuni prevazute in !e#ea nr. 2%, %--.
%egea nr. "1& 1''$ contine o singura incriminare penala, si anume cea prevazuta in
art. $3.
?biectul -uridic generic al acestei infractiuni il constituie relatiile sociale care
asigura desfasurarea normala a unor activitati economice al caror regim este reglementat
de lege. ?biectul -uridic special il constituie relatiile sociale care apara dreptul agentilor
economici de a accede in mod liber pe piata si de a-si desfasura activitatea pe piata
relevanta intr-un mediu concurential liber (e*ceptand ingradirile aduse concurentei in
baza unor norme legale adoptate de 3arlament), dreptul acestora de a-si apara relatiile cu
clientela proprie si pozitia dobandita pe piata impotriva actelor abuzive de putere
economica si contrare uzantelor comerciale cinstite ale concurentilor. In opinia mea,
aceasta infractiune nu are un obiect material, ea fiind o infractiune care contine o stare de
pericol social.
"3
%atura obiectiva a infractiunii reglementate in art. $3 consta in realizarea unei
intelegeri monopoliste sau a unui abuz de pozitie dominanta
1'
, in modalitatile prevazute in
art. ! alin.1 si $ din %egea nr. "1& 1''$. Cu toate acestea, chiar daca o fapta intruneste
elementele laturii obiective, ea nu va fi sanctionata in cazul in care s-a savarsit in
conditiile stabilite prin art. ! alin.", cele prevazute in reglementarile Consiliului
Concurentei emise in baza art. ! alin.! sau cele reglementate de art. A alin.1 (in aceste
cazuri, legiuitorul a considerat ca faptele respective, chiar daca aparent intrunesc
trasaturile faptelor monopoliste, in realitate sunt lipsite de acel pericol social care sa
necesite sanctionarea lor). Infractiunea din art. $3 este susceptibila de a fi infaptuita in
forma unica continua, unica continuata sau unica continua-continuata. 3entru e*istenta
laturii obiective, se cere intrunirea cumulativa a urmatoarelor conditii, savarsirea unei sau
multor fapte monopoliste (sub forma de intelegere monopolista si&sau abuz de pozitie
dominanta) si aceste fapte sa aiba drept obiect (ceea ce inseamna ca fapta este incriminata
chiar daca nu a avut o urmare imediata) sau drept efect (actual sau potential) afectarea
semnificativa a concurentei pe piata relevanta sau pe o parte semnificativa a acesteia.
/upa cum se observa, structura laturii obiective a acestei infractiuni se abate de la
structura clasica, element material 7 legatura de cauzalitate- urmare imediata.
%atura subiectiva a infractiunii consta in 2intentie frauduloasa5, termen care dupa
stiinta mea nu este consacrat in dreptul penal
"
. Cred ca prin aceasta formulare legiuitorul
a dorit sa se refere la o forma de intentie directa calificata, in sensul ca faptuitorul a dorit
1'
3entru calificarea conceptelor de 2intelegere monopolista5 si 2abuz de pozitie
dominata5, precum si pentru analiza modalitatilor de infaptuire a intelegerilor
monopoliste si abuzului de pozitie dominanta, a se vedea ?. Capatina, /reptul
concurentei comerciale. Concurenta patolo#ica. "onopolismul, <d. %16I4+ %<M,
.ucuresti, 1''3, pp. #-1! si 1""-1#3> E. .oroi, /reptul concurentei 0Note de curs1,
1''$, pp. C"-1 si 13-11$.

"
Cu privire la formele intentei ca modalitate a vinovatiei penale, a se vedea C. .ulai,
"anual de drept penal. artea #enerala, <d. +%%, .ucuresti, 1''C, pp.1!C-1$".
"#
producerea rezultatului socialmente periculos al actiunilor sale in vederea atingerii unui
scop prohibit de lege, si anume intarirea pozitie sale pe piata intr-un mod contrar
uzantelor comerciale cinstite. <*ista insa o cerinta esentiala atasata laturii subiective, si
anume ca faptuitorul sa fi participat 2in mod determinant5 la savarsirea infractiunii. Ceea
ce inseamna 2determinant5 va ramane sa fie stabilit de practica -udiciara. Ca un criteriu
de apreciere a caracterului determinant al participarii, sugerez luarea in considerare a
locului ocupat de faptuitor in ierarhia decizionala a agentului economic monopolist,
coroborat cu participarea sa la savarsirea faptului monopolist.
+rt. $3 alin.3 din %egea nr. "1& 1''$ contine o prevedere intalnita mai rar in dreptul
penal romanesc, si anume posibilitatea instantei -udecatoresti de a dispune publicarea in
presa, pe cheltuiala celui vinovat, a hotararii definitive (de condamnare). ? dispozitie
asemanatoare e*ista si in cazul hotararilor -udecatoresti penale de condamnare pentru
savarsirea infractiunii de concurenta neloiala (art. 11 din %egea nr.11& 1''1). +semenea
dispozitii se -ustifica, de regula, prin aceea ca publicarea hotararii aduce o reparatie
2morala5 persoanei vatamate, reabilitand-o in ochii publicului (in cazul nostru, in ochii
propriei clientele). In cazul art. $3 alin.3, functia de reabilitare a imaginii victimei este
mai putin importanta (de multe ori, faptul monopolist nu a adus nici o atingere
2reputatiei5 agentului economic agresat si nici nu are un impact cert asupra clientelei
acestuia). Cred insa ca mai multa importanta prezinta aici intentia legiuitorului de a
notifica publicul cu privire la caracterul profund nociv al practicilor monopoliste si modul
in care statul intervine pentru a pedepsi asemenea fapte (ceea ce da e*presie functiei
preventiv-educative a sanctiunii penale, mai accentuata in aceasta situatie decat in cazul
raspunderii penale pentru alte infractiuni).
"!
0ubiectul activ al infractiunii este o persoana fizica care are calitatea de agent
economic sau care lucreaza pentru un agent economic persoana -uridica. /esigur, acea
persoana trebuie sa fie responsabila penal. Infractiunea din art. $3 este susceptibila de
participatie sub orice forma.
0ubiectul pasiv al infractiunii poate fi orice agent economic (si& sau un consumator,
atunci cand fapta monopolista ia forma unui abuz de pozitie dominanta).
Cat priveste punerea in miscare a actiunii penale, trebuie observat ca numai
Consiliul Concurentei este abilitat sa sesizeze organele de urmarire penala (art. $3 alin.").
Ratiunea acestei dispozitii este, cred eu, una de eficienta, Consiliul Concurentei fiind un
organ abilitat sa faca investigatii asupra incalcarii %egii nr."1& 1''$ si avand pregatirea de
specialitate necesara pentru a aprecia daca se afla in fata unei fapte monopoliste, este mult
mai 2economic5 sa aprecieze el (in mod preliminar) daca e*ista elementele constitutive
ale infractiunii, degrevand astfel organele de urmarire penala de o activitate pentru care
nu sunt pregatite.
0ectiunea a IJ-a
"ecanismul sanctionator civil in materia dreptului anti)monopol
2.% Ca si in cazul altor fapte prin care se incalca dispozitii legale, si in dreptul
concurentei sanctiunile civile cel mai frecvent folosite si care au impactul cel mai mare
sunt raspunderea civila si constatarea nulitatii actelor -uridice. 3rivitor la nulitatea actelor
-uridice, este de remarcat ca nulitatea actelor -uridice prin care se incalca dispozitiile
%egii nr. "1& 1''$ este o nulitate e*presa (mentionata in art. !#). ? alta diferenta de
"$
regim al nulitatii provine din aceea ca nulitatile invocate in baza %egii nr. "1& 1''$ sunt
nulitati absolute
"1
. Imi argumentez aceasta concluzie pornind de la o interpretare
teleologica (bazata pe scopul acestei legi de a promova interese generale si de a sanctiona
fapte ce prezinta un grav pericol social si care aduc atingere acelor interese) si o
interpretare gramaticala 7 art. !# foloseste sintagma 2nulitate de drept5, utilizata in
general pentru a indica un caz de nulitate absoluta.
In continuare, voi discuta unele probleme legate de raspunderea civila pentru
fapte antimonopoliste. In speta, voi analiza modul in care aplicarea elementelor
raspunderii civile delictuale se particularizeaza in cazul faptelor antimonopoliste. @rebuie
insa spus in prealabil ca desi obligatiile care se nasc intre agentii economici concurenti in
legatura cu savarsirea unor fapte antimonopoliste au o natura comerciala (fiind, de regula,
fapte obiective sau subiective de comert), indiferent ca sunt obligatii delictuale sau
contractuale, totusi nu e*ista reglementari speciale in legislatia comerciala privind
raspunderea civila a comerciantilor si nici doctrina din tara noastra nu a dezvoltat o teorie
separata a raspunderii civile in materie comerciala
""
. +stfel incat elementele raspunderii
"1
3entru o analiza succinta a caracterului nulitatii prevazute de art. !# din %egea nr. "1&
1''$, a se vedea ?.Capatina, Noua re#lementare antimonopolista in dreptul
concurentei, in Revista 2/reptul5, nr. C& 1''$, pp.1$-1C
""
3revederea legala cea mai des invocata care deosebeste obligatiile comerciale de cele
civile este prezumtia de solidaritate pasiva in cazul obligatiilor comerciale (mai putin in
cazul obligatiilor comerciale unilaterale), reglementata de art. #" C.com. In fapt, aceasta
prezumtie de solidaritate pasiva opereaza numai in ceea ce priveste obligatiile comerciale
contractuale, solidaritatea fiind prezumata prin lege (art. 13 C.civ.) in materia
obligatiilor civile delictuale. 3entru analiza prezumtiei de solidaritate pasiva in dreptul
comercial, a se vedea /./. Eerota, Teoria #enerala a obli#atiunilor comerciale in
raport cu te3nica obli#atiunilor civile, Imprimeria 4ationala, .ucuresti, 1'3", pp. 1"3-
13C> 0t. /. Carpenaru, /rept comercial roman, editia a III-a, <d. +%% .<CN,
.ucuresti, "1, pp.3$A-3C> 6. 4icolae, /iscutii in le#atura cu raspunderea in
materia obli#atiilor comerciale' in 2Revista de drept comercial5, nr. 1"& 1''C, pp.11"-
1"!. +lte deosebiri importante intre cele doua regimuri -uridice obligationale sunt date
de interdictia acordarii termenului de gratie in materie comerciala (art. ## C.com.) si
curgerea de drept a dobanzilor pentru obligatiile comerciale platibile in bani si e*igibile
(art. #3 C.com.), ceea ce ar putea -ustifica concluzia generala ca in cazul obligatiilor
"C
civile la care voi face referire sunt cele prevazute de Codul civil, astfel cum sunt analizate
in cadrul teoriei generale a obligatiilor civile.
In doctrina dreptului concurentei din tara noastra, problema raspunderii civile
pentru savarsirea faptelor monopoliste nu a facut obiectul unei dezbateri sau al unui
studiu aprofundat. +tunci cand e*ista referiri la aceasta forma de raspundere, autorii
recunosc posibilitatea e*istentei ei dar isi indreapta analiza asupra conditiilor procedurale
de introducere a actiunii in raspundere si asupra masurilor procedurale adiacente ce pot fi
luate de instanta de -udecata, fara a aborda insa modul in care se particularizeaza
conditiile raspunderii civile determinata de producerea faptelor monopoliste
"3
. Cred ca
pozitia actuala a doctrinei romane in materie are mai multe -ustificari, (i) dificultatile de
natura teoretica--uridica in a stabili e*istenta unui raport de raspundere civila generat de
producerea faptelor monopoliste, dat fiind ca de principiu faptul monopolist este indreptat
impotriva si afecteaza piata relevanta in intregul ei si nu un agent economic
individualizat, ceea ce pune sub semnul intrebarii e*istenta unui legitimari procesuale
civile active a unuia din agentii economici afectati de actul monopolist si (ii) %egea nr.
"1& 1''$ contine un mecanism de prevenire si sanctionare a faptelor monopoliste, care
functioneaza numai prin interventia organelor administratiei publice. +cest mecanism
e*clude sau cel putin reduce mult din importanta actiunilor 2private5 indreptate impotriva
agentilor economici monopolisti.
comerciale contractuale debitorul este de drept in intarziere. +ceeasi prezumtie e*ista si
pentru obligatiile delictuale civile. /e unde rezulta ca in dreptul comercial, deosebirile
dintre raspunderea delictuala si cea contractuala sunt mai reduse decat in materie civila
(pentru o analiza comparativa a celor doua forme de raspundere, a se vedea C. 0tatescu,
in C. 0tatescu, C. .irsan, /rept civil. Teoria #enerala a obli#atiilor, editia a III-a, <d.
+%% .<CN, .ucuresti, ", pp. 13"-13$).
"3
+ se vedea ?. Capatina, op. cit., pp.1$'-1C.
"A
@otusi, in ciuda argumentelor de mai sus, consider ca o actiune civila in
raspundere indreptata impotriva agentului economic monopolist este nu numai posibila,
dar poate indeplini si un rol important in prevenirea repetarii unor fapte monopoliste. In
plus, in timp ea poate deveni o alternativa eficienta la interventia statului in monitorizarea
faptelor monopoliste, agentii economici agresati dispunand astfel de o actiune directa
impotriva agentului economic monopolist si nu prin intermediul inteventiei statului
(aceasta din urma este nu numai greoaie, dar in multe cazuri nici nu tine cont de interesele
agentilor economici direct afectati, ci de considerente de politica macroeconomica,
abstracte si care nu satisfac obiectivele acestora).
In prezent, o asemenea actiune in raspundere civila isi gaseste temeiul chiar in
te*tul %egii nr. "1& 1''$. Conform art. $#, persoanele care au suferit un pre-udiciu ca
urmare a savarsirii unei practici monopoliste au drept la actiune pentru repararea integrala
a pre-udiciului, independent de sanctiunile administrative si penale aplicate in baza %egii
nr. "1& 1''$. Ca o observatie prealabila, trebuie precizat ca %egea nr. "1& 1''$ foloseste
sintagma de 2rezervare5 a dreptului la actiune civila, ceea ce denota o traducere literala a
unui te*t redactat initial in limba engleza (2the right of action being reserved5, aceasta
fiind o formulare obsinuita in multe te*te legale anglo-americane) si inseamna practic ca,
indiferent de sanctiunile administrative, penale sau civile (anularea actelor -uridice
incheiate cu incalcarea legii) aplicate agentului economic monopolist, partile lezate prin
faptul monopolist (care pot fi competitori, furnizori sau clienti ai agentului monopolist)
au dreptul de a cere plata unor daune-interese de la acesta din urma.
Inainte de a analiza conditiile introducerii acestei actiuni, cred ca ar trebuie facute
cateva precizari in legatura cu posibilitatea promovarii unei asemenea actiuni, precum si
cu natura ei -uridica. In ce priveste posibilitatea introducerii, am aratat anterior ca e*ista
"'
o obiectie de principiu intemeiata pe lipsa e*istentei unui raport -uridic intre agentul
economic monopolist si agentul economic agresat (obiectia respectiva nu trebuie
confundata cu dificultatile practice de probare a e*istentei pre-udiciului si a legaturii de
cauzalitate intre fapta ilicita si pre-udiciu, care vor fi discutate in continuare). Cred insa
ca invocarea ine*istentei unui raport -uridic direct intre agentul economic monopolist si
ceilalti agenti concurenti, cu motivarea ca actiunea monopolistului este indreptata
impotriva pietei ca atare si nu impotriva unor concurenti determinati, constituie un
argument contestabil. In fond, prin actele sale ilicite agentul monopolist incalca un drept
al fiecarui (sau cel putin al ma-oritatii) concurent al sau prote-at prin lege, dreptul la
clientela
"#
. +gentul economic monopolist poate nu urmareste, prin actele sale, sa
dobandeasca in mod ilicit clientela unui anume concurent, dar in mod cert el urmareste sa
dobandeasca o cota mai mare din piata relevanta, ceea ce se traduce prin atragerea unei
parti din clientela celorlalti concurenti. In acest conte*t, nu cred ca are relevanta pentru
stabilirea raspunderii civile, faptul ca 2tinta5 monopolistului a fost piata si nu un
concurent determinat, de vreme ce pre-udiciul s-a localizat in patrimoniul unui sau unor
concurenti concreti. In fond, ne aflam in fata unei situatii asemanatoare cu aceea cand o
uzina deverseaza substante to*ice in apa unui rau, agentul economic care administreaza
uzina raspunzand delictual fata de toti cei care vor suferi pre-udicii datorita poluarii (a
caror identitate este nedeterminata si in multe cazuri nedeterminabila la data savarsirii
actului de poluare), fara a avea relevanta scopul urmarit de agentul poluant prin
producerea deversarii. 6ai mult, nu trebuie pierdut din vedere si un alt aspect,
sanctiunile de drept public (administrative si penale) cuprinse in legislatia anti-monopol
au drept scop restabilirea 2echilibrului5 pietei, eliminarea barierelor in calea liberei
concurente ridicate de agentul economic monopolist. <le nu au (si nici nu ar putea avea)
"#
3entru caracterizarea acestui drept, a se vedea Capitolul I, subsectiunea +).c).".
3
drept obiect acoperirea pre-udiciilor suferite de agentii economici concurenti. +r fi insa
absurd ca prin aplicarea acestor sanctiuni sa se recunoasca e*istenta unei incalcari a legii,
fara ca in acelasi timp sa e*iste posibilitatea concurentilor lezati de a-si acoperi
pre-udiciile suferite datorita acestei incalcari.
+rt. $# nu precizeaza ce fel de actiune pentru repararea pre-udiciului poate
introduce persoana afectata de faptul monopolist. Reiese insa clar din formularea lui ca o
asemenea actiune nu ar putea fi decat o actiune in raspundere civila
"!
. In consecinta,
ramane de raspuns la intrebarea daca este vorba de o actiune in raspundere delictuala sau
in raspundere contractuala si corelativ, daca art. $# reglementeaza o forma de raspundere
civila derogatorie de la raspunderea statuata de Codul civil. 3ersonal, consider ca cel mai
adesea un agent monopolist care incalca legislatia anti-monopol va raspunde delictual,
fara a e*clude insa posibilitatea e*istentei in anumite cazuri si a unei raspunderi civile
contractuale. In acelasi timp, desi art. $# nu reglementeaza o forma de raspundere civila
derogatorie de la cea e*istenta in Codul civil, cred totusi ca datorita specificului
raporturilor -uridice generate de savarsirea unui fapt monopolist, raspunderea civila in
acest caz are o serie de particularitati fata de reglementarea generala din Codul civil, ceea
ce creeaza in fapt un regim special de raspundere. In plus, aceste particularitati e*clud,
in materie delictuala, aplicarea in conte*tul faptelor monopoliste, a ma-oritatii formele de
raspundere prevazute de art. 1-11 C.civ. (practic, numai raspunderea comitentului
pentru faptele prepusului ar avea sens si in ceea ce priveste faptele monopoliste, celelalte
forme de raspundere delictuala fie ca nu se pot aplica de loc, fie ca aplicarea lor s-ar face
"!
Raspunderea civila consta in obligatia civila a autorului faptei de a repara pre-udiciul
cauzat prin fapta sa ilicita. + se vedea C. 0tatescu, in C. 0tatescu, C. .irsan, /rept civil.
Teoria #enerala a obli#atiilor, editia a III-a, <d. +%% .<CN, .ucuresti, ", p. 1"">
6. <liescu, Raspunderea civila delictuala, <d. +cademiei R.0.R., .ucuresti, 1'C", pp.
!-C.
31
e*clusiv in temeiul regulilor din Codul civil si nu sunt influentate de particularitatile
raportului -uridic rezultat din savarsirea faptului monopolist).
2.2 Subiectele raportului 4uridic de raspundere civila in cazul $aptelor
monopoliste
In ce priveste subiectul activ al raportului -uridic, acesta este agentul economic
monopolist. @ermenul de 2agent economic monopolist5 este un termen generic, prin care
desemnez atat detinatorul unei pozitii dominante
"$
pe piata relevanta, cat si grupul de
agenti economici participanti la o intelegere monopolista. 3entru scopurile acestei
lucrari, nu includ insa in aceasta categorie agentii economici rezultati in urma unei
concentrari economice e*cesive, deoarece in opinia mea simpla constituire a concentrarii
nu poate produce un pre-udiciu concurentilor (fie el si eventual) atat timp cat agentul
economic care a initiat concentrarea nu abuzeaza de pozitia sa pe piata sau agentul
economic rezultat in urma concentrarii nu abuzeaza de pozitia sa pe piata sau
concentrarea nu ascunde in realitate o intelegere monopolista
"C
.
In legatura cu subiectele pasive ale raportului -uridic generat de faptul monopolist,
este evident ca aici se includ in primul rand agentii economici concurenti. 3roblema este
daca intotdeauna sunt afectati toti concurentii agentului monopolist, sau numai o parte
dintre ei. /esigur, in mod concret unii dintre acestia vor suferi un pre-udiciu mai mare
decat altii, unii vor suferi un pre-udiciu actual in timp ce altii numai unul eventual. /ar,
"$
3entru criteriile de determinare a e*istentei pozitiei dominante, a se vedea ?. Capatina,
/reptul concurentei comerciale. Concurenta patolo#ica. "onopolismul, <d.
%16I4+ %<M, .ucuresti, 1''3, pp.1"C-13#> E. .oroi, /reptul concurentei0 Note de
curs1, 1''$, pp. 1#-1$.
"C
In legatura cu raportul dintre concentrarea economica e*cesiva si abuzul de pozitie
dominanta, respectiv cu intelegerea monopolista, a se vedea E. .oroi, op.cit., pp.13A-1#
(nu sunt sigur insa daca autorul a avut in vedere aceste raporturi si din perspectiva
raspunderii civile, sau numai prin raportare la sanctiunile administrative si penale).
3"
este posibil ca unii agenti concurenti sa nu fie afectati in nici un fel sau sa nu poata fi
pre-udiciati prin derularea actelor monopoliste8 0e pare ca, cel putin in intentia
legiuitorului roman, raspunsul la aceasta intrebare este afirmativ. +tat art. ! alin.1, cat si
art. $ si 13 vorbesc de impactul faptului monopolist asupra pietei ca atare sau a unei parti
din aceasta. /esi nu se spune e*pres, printr-o parte a pietei se intelege numai o parte a
pietei geografice, de vreme ce piata produsului nu poate fi divizata in parti (chiar daca
e*ista pe piata produsului bunuri diferite, nu trebuie uitat ca ele sunt considerate
intersan-abile, ceea ce face de neconceput sectorializarea pietei din acest punct de
vedere). In consecinta, daca numai o parte din piata relevanta este afectata, a ortiori
numai o parte din concurentii agentii monopolist sunt sau ar putea fi pre-udiciati.
+rt. $# nu se limiteaza insa la agentii economici concurenti atunci cand precizeaza
care sunt persoanele indreptatite la repararea pre-udiciului cauzat prin faptul monopolist.
<l are de fapt o formulare foarte generala, dreptul la actiune apartine persoanelor fizice
si&sau -uridice. @inand cont ca participantii la piata relevanta sunt nu numai agentii
economici concurenti, dar si utilizatorii& consumatorii produselor, precum si furnizorii
agentilor economici aflati in raporturi de concurenta, apare intrebarea daca si aceste
persoane pot cere repararea pre-udiciilor cauzate de agentul monopolist. Cred ca
raspunsul la intrebare nu poate fi decat in sensul recunoasterii unui drept la actiune din
partea persoanelor de mai sus, cu urmatoarea precizare, raspunderea civila a agentului
monopolist fata de persoanele respective va fi o raspundere 2comuna5, guvernata de
prevederile Codului civil si nu va avea particularitatile raspunderii civile la care ma voi
referi in continuare. +ceasta deoarece intre agentul monopolist si utilizatori&
consumatori, respectiv furnizorii care nu au si calitatea de concurenti nu e*ista raporturi
de concurenta, iar incalcarea dispozitiilor %egii nr. "1& 1''$ nu reprezinta un act
33
anticoncurential fata de aceste persoane (incalcarea legislatiei anti-monopol este oricum
un act ilicit, dar da dreptul la actiune acestor persoane numai daca le-a produs un
pre-udiciu actual sau viitor).
2.+ Elementele raspunderii civile in cazul in care $aptul monopolist are
caracter delictual
<lementele raspunderii civile a agentului monopolist pentru faptele sale delictuale
savarsite impotriva concurentilor sunt aceleasi ca in cazul raspunderii civile delictuale,
e*istenta unui pre-udiciu, e*istenta unei fapte ilicite, e*istenta unui raport de cauzalitate
intre fapta ilicita si pre-udiciu si e*istenta vinovatiei celui care a cauzat pre-udiciul
"A
.
Insa, unele din elementele respective prezinta trasaturi specifice.
(i) In ce priveste cerinta pre!udiciului, este un loc comun afirmatia ca acesta poate fi
actual sau viitor (recte, un pre-udiciu care nu s-a produs la data acordarii despagubirii, dar
este sigur ca se va produce). +tat pre-udiciul actual, cat si cel viitor sunt certe, cu alte
cuvinte sunt susceptibile de evaluare. Caracterul cert al pre-udiciului este o conditie sine
"ua non pentru e*istenta raspunderii civile in dreptul comun
"'
, ceea ce e*clude
posibilitatea acordarii de despagubiri atunci cand pre-udiciul este eventual (respectiv, este
acel pre-udiciu a carui producere este numai ipotetica, ceea ce face ca el sa nu fie
susceptibil de evaluare atat timp cat nu s-a produs sau nu e*ista elemente certe privind
producerea sa in viitor). In cazul raspunderii delictuale pentru savarsirea unui fapt
monopolist, este totusi de conceput acoperirea si a pre-udiciului eventual8 Intrebarea
porneste de te*tele din %egea nr. "1& 1''$ care definesc principalele categorii de fapte
monopoliste, acestea utilizand formularea 2pot avea ca efect5 atunci cand determina
"A
+ se vedea C. 0tatescu in C. 0tatescu, C. .irsan, op.cit., p. 1#!-1#$.
"'
In acest sens, a se vedea C. 0tatescu in C. 0tatescu, C. .irsan, op.cit., p. 1!#> 6.
<liescu, op.cit., pp. '"-'!.
3#
impactul faptului monopolist asupra concurentei. Cum corect a aratat un autor, o
asemenea formulare duce la concluzia ca un fapt monopolist este sanctionabil chiar si
numai daca prezinta un efect anticoncurential potential
3
. Insa, este suficienta aceasta
formulare a %egii nr. "1& 1''$ pentru a considera ca legiuitorul a reglementat
posibilitatea acoperirii pre-udiciilor civile eventuale suferite de agentii economici
concurenti8 Cred ca raspunsul ar trebui sa fie afirmativ, pe baza a cel putin doua
argumente,
(1) art. $# recunoaste dreptul la actiune in raspundere civila atunci cand un fapt
monopolist prohibit de %egea nr."1& 1''$ produce un pre-udiciu. %egea nr."1&
1''$ defineste faptele monopoliste, printre altele, prin referire la obiectul sau
efectul lor, actual or potential. ?r, daca un fapt monopolist este incriminat pentru
ca are potentialul de afecta concurenta in mod semnificativ, aceasta inseamna ca si
pre-udiciul suferit de concurenti este un pre-udiciu potential. /ar, nu este niciunde
in lege un te*t care sa prevada ca e*istenta unui pre-udiciu potential este
incompatibil cu aplicarea tuturor sanctiunilor prevazute in %egea nr. "1 (inclusiv
cele civile, care dupa cum am aratat anterior au un rol foarte important in asigurarea
respectarii %egii nr. "1& 1''$), in scopul restabilirii echilibrului pietei relevante.
Ceea ce duce la concluzia ca raspunderea civila 7ca forma de sanctiune- poate fi
aplicata in cazul savarsirii de fapte monopoliste chiar daca pre-udiciul este numai
eventual>
(") un argument de analogie 7 doctrina si -urisprudenta (din alte tari) au recunoscut
posibilitatea e*ercitarii actiunii in concurenta neloiala chiar si atunci cand
pre-udiciul este eventual. 4u vad de ce aceeasi solutie nu s-ar aplica si in cazul
3
+ se vedea E. .oroi, op.cit., p. A3 (cu referire numai la intelegerile monopoliste, dar
concluzia poate fi e*trapolata si la celelalte categorii de fapte incriminate de %egea nr.
"1& 1''$).
3!
raspunderii civile pentru fapte monopoliste, deosebirile dintre cele doua categorii de
fapte reducandu-se in realitate la o singura diferenta de esenta, marimea agentului
economic agresor
31
.
/aca se admite posibilitatea acoperirii pre-udiciului eventual, ramane deschisa
discutia privind modalitatea evaluarii sale. Dara a avea intentia de a propune o solutie
definitiva si care in mod cert nu este suficient de elaborata, cred ca dificultatile de
evaluare a pre-udiciului eventual (care par de nesurmontat, cel putin in viziunea doctrinei
de drept civil din Romania) ar putea fi mult diminiuate daca am schimba perspectiva din
care privim acest pre-udiciu, recte ca un fel de 2gaura neagra5 in patrimoniul victimei, cu
o marime necuantificabila. Cu alte cuvinte, daca am muta accentul de la latura
reparatorie la latura sanctionatorie a raspunderii civile, nu ar mai fi probleme legate de
evaluarea pre-udiciului si atunci instanta ar putea acorda agentului economic agresat o
despagubire al carui cuantum sa reprezinte in realitate o 2amenda5 civila pentru agentul
economic monopolist. /esigur, in aceasta viziune termenul de 2pre-udiciu5 (eventual)
devine impropriu, dat fiind ca victima colecteaza, prin intermediul instantei, o 2amenda5
de la agentul monopolist si nu o veritabila despagubire.
? alta problema in legatura cu pre-udiciul generat de un fapt monopolist consta in
posibilitatea producerii unui pre-udiciu moral care sa fie acoperit prin acordarea de
despagubiri banesti agentului economic agresat. +vand in vedere ca unele fapte
monopoliste se realizeaza in modalitati care sunt incriminate si ca fapte de concurenta
neloiala (dar ele sunt calificate drept fapte monopoliste datorita pozitiei pe piata a
agentului economic agresor si&sau pentru ca vizeaza un numar nedeterminat de
concurenti), iar legea romana recunoaste e*pres posibilitatea acordarii de daune morale
31
+ se vedea supra, Capitolul I, sectiunea a J-a.
3$
victimelor faptelor de concurenta neloiala
3"
, cred ca savarsirea faptelor monopoliste poate
determina aparitia unui pre-udiciu moral reparabil prin plata unei compensatii in bani.
/aca aceasta este solutia de principiu, e*ista totusi o dubla dificultate in ce priveste
aplicarea ei practica. 3e de o parte, este vorba de o problema dificila obisnuita in
asemenea cazuri, si anume determinarea cuantumului reparatiei banesti pentru atingerile
personale nepatrimoniale aduse victimei
33
. 3e de alta parte, e*ista o alta dificultate, as
numi-o de principiu, in privinta stabilirii e*istentei pre-udiciilor morale create agentilor
economici persoane -uridice. In doctrina noastra cel putin, pre-udiciul moral a fost
intotdeauna definit prin raportare la atingerile aduse unor relatii sociale si familiale ale
persoanelor fizice, care au produs o suferinta acestora
3#
. ? asemenea abordare nu cred
insa ca mai are relevanta in cazul persoanei -uridice. 3ersoana -uridica (si cu atat mai
mult agentul economic persoana -uridica) este o 2masina5 sociala, un vehicul prin care
vointele si interesele unor persoane fizice se armonizeaza in scopul atingerii unor
obiective comune. 6i-e greu sa imi imaginez, in acest conte*t, cum s-ar putea 2simti5
-ignit un agent economic persoana -uridica, mi-e greu sa imi imaginez 2suferinta5 unei
asemenea persoane datorita afirmatiilor denigratoare pronuntate la adresa ei de un
3"
+ se vedea art. ' alin. 1 din %egea nr. 11& 1''1.
33
3entru o analiza recenta a criteriilor care pot fi utilizate pentru determinarea
cuantumului despagubirilor banesti pentru repararea daunelor morale, a se vedea I. 1rs,
Criterii de apreciere a pre4udiciilor morale si a despa#ubirilor banesti pentru
repararea daunelor morale, in Revista 2/reptul5, nr. #& 1''A, pp. "#-3.
3#
/in aceasta perspectiva, cea mai comprehensiva definitie a daunelor morale am gasit-o
intr-o lucrare care, din ratiuni ideologice, e*clude de plano posibilitatea acoperirii lor
banesti, dauna morala 2are acest caracter in masura in care efectul negativ al faptei ilicite
afecteaza acele atribute ale persoanei care influenteaza relatiile sale sociale 7 nume,
onoare, reputatie, etc.- sau cele care se situeaza in domeniul afectiv al vietii umane B
vatamari care isi gasesc e*presia cea mai tipica in durerea morala si chiar fizica incercata
de victima (6. <liescu, op.cit., p. 1$). /aunele morale sunt definite intr-un mod
asemanator si de alti doctrinari, care accepta insa posibilitatea compensarii lor banesti. +
se vedea Rosetti .alanescu, +l. .aicoianu, /rept civil roman. Studiu de doctrina si
4urisprudenta, vol.II, <d. 0?C<C, .ucuresti, 1'#3, pp. A'-'> C. 0tatescu, C. .irsan,
op.cit., pp. 1#A-1!3.
3C
concurent
3!
, de e*. 0igur, folosind mai departe e*emplul denigrarii, este indiscutabil ca
afirmatiile denigratoare afecteaza reputatia pe piata a agentului economic persoana
-uridica. In fapt, acest impact asupra reputatiei nu se traduce printr-o suferinta, ci printr-o
pierdere de clientela. /ar pierderea de clientela este un pre-udiciu material, relativ usor
cuantificabil in bani. /e aceea, concluzionand la acest punct, consider ca desi de
principiu daunelor morale pot fi compensate baneste si in cazul agentilor economici
persoane -uridice, in cvasi-totalitatea cazurilor este aproape imposibil sa fie distinse de
daune materiale produse acestor agenti economici.
+rt. $# foloseste sintagma de 2reparare integrala5 a pre-udiciului cauzat printr-un
fapt monopolist. ? atare formulare nu face decat se reia un principiu al reparatiei civile a
daunelor cauzate prin fapte delictuale, in sensul ca nu e*ista limite privind intinderea
reparatiei. +stfel, trebuie acoperite atat pre-udiciul efectiv suferit, cat si beneficiul
nerealizat de victima, se repara atat pre-udiciul previzibil, cat si cel imprevizibil la data
savarsirii faptei monopoliste
3$
. 4u se repara insa decat daunele cauzate in mod direct de
fapta monopolista, nu si daunele indirecte.
3entru alte observatii privind pre-udiciul, solutiile din Codul civil si cele propuse
de doctrina pornind de la prevederile Codului civil isi pastreaza aplicabilitatea si in cazul
daunelor generate de fapte monopoliste de natura delictuala.
(ii) In legatura cu apta ilicita, nu am de facut observatii care sa reprezinte abordari de
principiu diferite fata de ceea ce s-a discutat in doctrina de drept civil. @otusi, sunt de
facut cateva precizari.
3!
/atorita 2ecranului5 de ordin conceptual care desparte persoana -uridica de persoanele
fizice care o compun sau care sunt anga-atii ei, nu se poate sustine ca tulburarea, stress-ul
si suferinta provocata acestor persoane fizice de afirmatiile denigratoare reprezinta
2suferinta5 persoanei -uridice insasi.
3$
C.0tatescu, C. .irsan, op.cit., pp.1!-1!1.
3A
Ca si in dreptul comun, prin fapta ilicita monopolista se incalca atat norme legale,
cat si drepturi si interese subiective ale agentilor economici concurenti. In cazul faptelor
monopoliste, este insa greu de imaginat ca ar e*ista interese subiective ale agentilor
economici care sa nu fie prote-ate prin norme legale (devenind astfel drepturi subiective).
/e e*emplu, chiar si interesul fiecarui comerciant de a beneficia de o piata deschisa
liberei concurente isi gaseste o e*presie legislativa, si anume art. 13# alin." lit.a din
Constitutie.
Dapta monopolista ilicita se savarseste in anumite modalitati, o parte din ele fiind
prevazute de lege cu titlu de e*emplu, iar altele urmand a fi sanctionate daca intrunesc
trasaturile definitorii ale faptelor monopoliste stabilite de asemenea prin %egea nr. "1&
1''$. In cazul intelegerilor monopoliste, ceea ce este inedit este posibilitatea ca un organ
administrativ 7 Consiliul Concurentei 7 sa decida ca o fapta monopolista care in mod
obiectiv intruneste trasaturile faptelor incriminate de %egea nr. "1& 11'$, sa poata fi totusi
derulata in continuare daca intruneste conditiile prevazute in art. ! alin." din %egea nr."1&
1''$ (2e*ceptari individuale5)
3C
. +r insemna in acest caz ca, desi organul administrativ
permite continuarea faptei monopoliste respective, agentii economici concurenti care
sufera un pre-udiciu au dreptul de a cere in instanta repararea pre-udiciului8 Cred ca
instanta ar trebui sa respinga o asemenea actiune, cu urmatorul argument,
- art. ! alin." 2dezincrimineaza5 faptele interzise prin art. ! alin.1, daca sunt savarsite in
anumite conditii prevazute de lege. In consecinta, intelegerea intre agentii economici
inceteaza sa mai aiba un caractre ilicit, organul administrativ avand functia doar de a
verifica daca o asemenea intelegere respecta toate conditiile impuse de art. ! alin.".
3C
+rt. ! alin." din % "1& 1''$ nu reglementeaza cauze de impunitate (respectiv,
impre-urari care afecteaza autonomia de vointa a agentilor economici participanti la o
intelegere monopolista), el stabileste doar e*ceptii de la aplicarea interdictiilor referitoare
la intelegerile monopoliste. +gentii economici participanti la intelegerile e*ceptate sunt
insa considerati ca au avut autonomie decizionala pentru a participa la acea intelegere.
3'
Referitor la cauzele care inlatura caracterul ilicit al faptei, ele sunt valabile numai in
cazul intelegerilor monopoliste, fiind e*clusa posibilitatea e*istentei lor in privinta
abuzului de pozitie dominanta. In cazul intelegerilor monopoliste, trebuie aratat ca spre
deosebire de dreptul comun, legitima aparare si starea de necesitate nu pot -ustifica
savarsirea unei practici monopoliste
3A
. In ce priveste indeplinirea unor activitati impuse
de lege ori a ordinului 2superiorului5, toate aceste cauze de inlaturare a caracterului ilicit
al faptei imbraca o forma specifica in dreptul concurentei, si anume aceea a cauzelor de
impunitate
3'
.
(iii) In privinta legaturii de cauzalitate intre fapta monopolista si pre-udiciu, consider ca
solutiile la care s-au oprit doctrina si practica -udecatoreasca
#
sunt pe deplin aplicabile si
in ipoteza faptelor monopoliste, cu precizarea ca mi se pare mai adecvata aplicarea in
aceasta materie a sistemului bazat pe teza indivizibilitatii cauzei cu conditiile.
(iv) 3rivitor la vinovatia agentului economic monopolist care a cauzat pre-udiciul,
consider ca este e*trem de greu de conceput savarsirea unei fapte monopoliste in absenta
oricarui element intelectiv si volitiv al agentului economic monopolist fata de fapta si de
urmarile acesteia. ? fapta monopolista ilicita, care afecteaza semnificativ piata relevanta
si pe agentii economici concurenti, nu se poate savarsi in mod 2inconstient5 sau din
2ignoranta5. In fond, standardul de diligenta la care sunt supusi agentii economici este
mult mai ridicat decat in cazul persoanelor fizice obisnuite, astfel incat imi vine foarte
greu sa accept ideea ca un agent economic a savarsit o fapta monopolista fara sa-si fi dat
3A
+parent, o situatie similara legitimei aparari& starii de necesitate e*ista in cazul pietelor
oligopoliste, cand un agent economic puternic ia o masura incriminata de lege iar ceilalti
concurenti avand o putere economica asemanatoare il imita. In realitate, prin repetarea
masurilor luate initial de un agent economic, concurentii sai nu fac decat sa afecteze
drepturile celorlalti competitori de pe piata si echilibrul pietei in ansamblu, ceea ce
lipseste aceste actiuni de caracteristicile actelor in legitima aparare.
3'
3entru o analiza a cauzelor de impunitate, a se vedea ?. Capatina, op.cit., pp.#A-$'.
#
/e e*emplu, a se vedea C. 0tatescu, C. .irsan, op.cit., pp. 1C'-1A'.
#
seama de conescintele actiunilor sale. In orice caz, el ar fi trebuit sa isi dea seama de
caracterul ilicit al faptei si de consecintele pagubitoare ale acesteia. In concluzie,
indraznesc sa afirm ca in ce priveste latura subiectiva a raspunderii delictuale a agentului
economic monopolist, e*ista intotdeauna o prezumtia foarte puternica de vinovatie a
autorului faptei. 0impla intrunire a elementelor materiale ale faptei monopoliste (in lipsa
e*istentei conditiilor prevazute de art. ! alin." in cazul intelegerilor monopoliste) este
suficienta pentru a antrena prezumtia de vinovatie a autorului faptului monopolist.
+gentul economic monopolist se poate apara, cred eu, numai prin invocarea unor vicii de
consimtamant (in cazul intelegerilor monopoliste), precum si prin invocarea e*ercitarii
unui control economic asupra sa care il lipseste de capacitatea de a lua decizii economice
in mod autonom. +lte cazuri de inlaturare a vinovatiei intalnite in dreptul comun (de e*.,
forta ma-ora si cazul fortuit) nu cred ca pot fi luate in considerare in aceasta materie.
In finalul acestei sub-sectiuni, cred ca merita discutata o problema care are
relevanta practica pentru e*ercitarea actiunii in raspundere civila delictuala, in ipoteza
cand agentul economic agresat a introdus in instanta actiunea in raspundere civila dar
anterior sau ulterior introducerii actiunii, Consiliul Concurentei declanseaza o investigatie
asupra aceluiasi fapt monopolist, instanta civila poate suspenda -udecata pana la data
finalizarii investigatiei (care poate include si perioada in care decizia de condamnare
emisa de Consiliul Concurentei este atacata de agentul monopolist in contencios
administrativ)8 ?pinez ca intr-un asemenea caz, suntem in ipoteza prevazuta de art. "##
pct.1 Cod procedura civila, pentru urmatoarele considerente,
- investigarea faptelor monopoliste de catre Consiliul Concurentei reprezinta o procedura
-urisdictional-administrativa. +parent, art. "## pct.1 se refera la o procedura
#1
-udecatoreasca in curs de desfasurare la data luarii de catre instanta a deciziei de
suspendare voluntara a -udecatii. In realitate, cred ca termenul de 2-udecata5 poate fi luat
intr-un sens mai larg in cazul de fata, pentru a include si alte proceduri -urisdictionale
care nu se desfasoara insa in in fata organelor -udecatoresti. <ste de necontestat ca solutia
la care va a-unge Consiliul Concurentei are capacitatea de a influenta modul de rezolvare
a actiunii in raspundere civila. In plus, instanta civila este mult mai putin 2echipata5
pentru a analiza un fapt monopolist si implicatiile sale, in comparatie cu Consiliul
Concurentei. /e aceea, cred ca solutionarea actiunii in raspundere civila depinde in mare
masura de stabilirea e*istentei sau ine*istentei faptului monopolist (si implicit a dreptului
la actiune al agentului economic agresat) in cadrul procedurii administrativ--urisdictionale
derulate in fata Consilului Concurentei>
- daca nu s-ar admite posibilitatea suspendarii voluntare a -udecarii actiunii in raspundere,
e*ista riscul ca, cele doua proceduri derulandu-se in paralel, instanta civila sa constate
savarsirea de catre parat a unui fapt monopolist producator de pre-udicii, in timp ce
Consiliul Concurentei sa decida ca nu a avut loc savarsirea unui fapt monopolist sau ca
e*ista e*ista o cauza de impunitate, etc. In conditiile in care este discutabila posibilitatea
agentului economic agresat (chiar daca a sesizat Consiliul Concurentei) de a ataca decizia
acestuia de admitere a faptului presupus monopolist si cum instanta civila nu este tinuta
de concluziile la care a a-uns Consiliul Concurentei, am fi in fata unei situatii nu numai
inechitabile pentru agentul economic parat, dar si care ar pune in discutie intregul
mecanism de monitorizare a liberei concurente pe piata, imaginat de legiuitor (ar insemna
ca atributiile Consiliului Concurentei sa fie preluate si e*ercitate de instanta civila).
Stabilirea ci$rei de a$aceri in contextul ! 2%, %--.
#"
Cifra de afaceri nu este totuna cu venitul brut. Conform art.$C (1) din % "1& 1''$
astfel cum este pus in aplicare prin Instructiunile Cons. Conc. din 1C.!."# cu privire
la calculul cifrei de afaceri, cifra de afaceri este data de venitul brut (adica, din care nu s-
au scazut cheltuielile) reflectat in situatiile financiare anuale, din care se scad obligatiile
fiscale datorate (mai precis, accizele) si valoarea e*porturilor (efectuate direct, prin
mandatar sau comisionar). Jaloarea rezultata se numeste :cifra de afaceri a-ustata;.
Jaloarea a-ustata este aferenta anului financiar anterior celui in care are loc faptul
monopolist& concentrarea economica. In cazul in care unul dintre agentii economici
analizati face parte dintr-un, pentru a stabili incadrarea in pragurile prevazute de lege se
va calcula cifra de afaceri a-ustata a grupului (specific acestui caz este ca cifra de afaceri
interna a grupului 7 recte, valoarea vanzarilor intre entitatile membre ale grupului- nu se
ia in calculul cifrei de afaceri a-ustate a grupului).
/in analiza acestei formule, deducem urmatoarele,
- legea vorbeste de deducerea obligatiilor fiscale din cifra de afaceri, fara a face distinctie
dupa natura obligatiei fiscale. /aca la @J+ lucrurile sunt clare (@J+ nu face parte din
cifra de afaceri inregistrata in situatiile financiare), in ceea ce priveste celelalte impozite
(mai ales impozitul de profit) ar trebui ca ele sa poata fi deduse din cifra de afaceri. In
practica, prin interpretarea abuziva a legii CC deduce numai valoarea accizelor.
- prin scaderea valorii e*porturilor, cred ca legiuitorul si-a e*primat intentia de a nu
sanctiona practicile monopoliste care isi produc ma-oritatea efectelor in e*teriorul tarii
(de e*., daca e*ista o intelegere de specializare in productie cu clauze anticoncurentiale
incheiata in agenti economici care opereaza in Romania, dar ma-oritatea veniturilor din
aceasta intelegere sunt obtinute din e*port, atunci cifra de afaceri va fi foarte mica si
intelegerea nu va cadea sub incidenta art. A ali.1 din % "1& 1''$).
3entru institutiile de credit si societatile de asigurari e*ista un alt mod de calcul al
cifrei de afaceri (v.art.$A din % "1&1''$ si Instructiunile mentionate mai sus).
#3