Ministerul Educaiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Relaii Internaionale i tiine Politice Administrative





REFERAT
Procedura decizional n UE







Elaborat de:
Masterand FRIPA, anul I,
Programul Procesul politic n UE
Cebotari Marcel






CHIINU 2013

Introducere
Prezentarea Uniunii Europene din perspectiva realizrilor sale de pn acum, poate fi fcut
sub multiple aspecte data fiind complexitatea evoluiei sale de-a lungul timpului. Analiza
ntreprins se oprete cu preponderen asupra componenei Uniunii Europene, a prezentrii
instituiilor sale, precum i analizarea procesului decizional la nivelul acesteia. n contextul
integrrii , caracteristicile de baza ale unei construcii economice sunt reprezentate de :
principiile directoare, etapele de integrare economica identificate, obiectivele economice,
funciile economice la nivelul uniunii, competentele economice unionale i instituiile cu
diversele lor atribuii.
Procesul decizional n cadrul Uniunii Europene a fost conceput i structurat pe mai multe
pri principale ncercnd s surprindem complexitatea procesului decizional ce st la baza
constituirii ordinii juridice comunitare. Acest proces decizional este original i unic, comparativ
cu oricare alt proces decizional pe plan internaional.



PROCESUL DECIZIONAL

Procesul decizional este doar una dintre componentele elaborarii politicilor comunitare.
Dupa ce este adoptat o decizie este necesar aplicarea sa etapa care s-a dovedit crucial n
cadrul mecanismului general.
Exista dou planuri n procesul decizional i anume cel naional i cel comunitar. Prin
Tratate, Comisia nu este obligat s consulte n prealabil statele membre n faza de iniiere a unei
propuneri. S-a convenit asupra unui nou sistem de majoritate calificata: 55% dintre statele
membre reprezentand 65% din populatie, majoritatea calificat n Consiliul de Minitri se aplic
pentru alte 20 de domenii existente i alte 20 nou create, adoptarea n comun a legilor n cadru
europei de ctre Parlamentul European i Consiliu devine norma (procedura legislativ ordinar),
sunt create cteva clauze pentru facilitarea extinderii ulterioare a aplicarii votului cu majoritate
calificat i trecerea la procedura legislativ ordinar, de acum nainte, att Parlamentul
European ct i Consiliul de Minitri sunt obligate s in edine publice cnd analizeaz i
adopt o propunere legislativ (transparent procedurilor).


Principalele proceduri de decizie n Uniunea European sunt:
procedura de codecizie; In acest caz, Comisia trimite Consiliului si Parlamentului o
propunere legislativa. Aceasta propunere este dezbatuta in doua lecturi in fiecare din cele doua
institutii. In cazul unor dezacorduri este format un Comitet de Conicliere dintr-un numar egal de
reprezentanti ai Consiliului si ai Parlamentului European. Textul revizuit este trimis
Parlamentului si Consiliului pentru o a treia lectura. Procedura de codecizie este folosita in
domenii, precum: interdictia discriminarii pe baza de nationalitate, ocuparea fortei de munca,
educatie, sanatate, cercetare, statistica, protectia mediului etc.
procedura de consultare; Propunerea este trimisa Parlamentului si Consiliului, insa
Consiliul este uneori obligat sa consulte Parlamentul inainte de luarea unei decizii. Parlamentul
poate adopta sau respinge propunerea Comisiei sau poate cere amendamente, care trebuie
studiate de catre Comisie, care decide, daca le accepta sau nu, trimitandu-le ulterior Consiliului.
In aceasta situatie, Consiliul are nevoie de unanimitate pentru a adopta textul cu modificarile
Parlamentului sau alte modificari. Aceasta procedura a fost si este utilizata in cazul revizuirii
Tratatelor, problemele cetateniei europene, agricultura, cooperare politieneasca si judiciara
s.a.m.d.
procedura de aviz conform; Consiliul trebuie sa obtina avizul conform al Parlamentului
inainte de adoptarea unei decizii. Parlamentul poate accepta sau respinge propunerea legislativa,
prin majoritate absoluta, dar nu o poate modifica. Este folosita in domenii ca: fondurile
structurale, fondul de coeziune, aderarea, competentele Bancii Centrale Europene.
Tratatul de la Lisabona
Tratatul de la Lisabona denete clar obiectivele i valorile Uniunii Europene referitoare la
pace, democraie, respectarea drepturilor omului, dreptate, egalitate, statul de drept i
durabilitate.
Tratatul garanteaz c Uniunea European:
va oferi cetenilor un spaiu de libertate, securitate i justiie fr frontiere interne;
va activa n direcia dezvoltrii durabile a Europei pe baza unei creteri economice
echilibrate i a stabilitii preurilor, a unei economii sociale de pia extrem de competitive,
viznd ocuparea total a forei de munc i progres social, cu un nalt nivel de protecie a
mediului;
va combate excluziunea social i discriminarea i va promova justiia i protecia
social;
va promova coeziunea economic, social i teritorial, precum i solidaritatea ntre
statele membre;
i va menine angajamentul fa de uniunea economic i monetar avnd euro ca
moned unic;
va susine i promova valorile Uniunii Europene n ntreaga lume i va contribui la
asigurarea pcii, securitii, dezvoltrii durabile a planetei, solidaritii i respectului, ntre
popoare, comerului liber i echitabil i eradicrii srciei;
va contribui la protejarea drepturilor omului, n special a drepturilor copilului, precum i
la respectarea strict i dezvoltarea dreptului internaional, respectarea principiilor Cartei
Naiunilor Unite.
un proces decizional mai rapid i mai ecient .
i anume Tratatul de la Lisabona fluidizeaz procedurile decizionale ale Uniunii. n cadrul
Consiliului de Minitri, se va extinde votul cu majoritate calicat, n locul deciziilor unanime.
Astfel, aciunea va deveni mai rapid i mai ecient. Vot cu majoritate calicat nseamn c,
ncepnd din 2014, deciziile Consiliului de Minitri vor avea nevoie de sprijinul a 55 % din
statele membre, reprezentnd cel puin 65 % din populaia european. Acest sistem confer
dubl legitimitate deciziilor. Reguli stricte se vor aplica oricror propuneri de a aduce noi
domenii de politic sub incidena votului prin majoritate. Fiecare stat membru trebuie s e de
acord cu orice asemenea modi care, iar parlamentele naionale vor avea drept de veto. Dar
pentru domenii de politic importante, cum sunt scalitatea i aprarea, va necesar n
continuare votul unanim.
Procedura legislativ ordinar

Procedura legislativ ordinar acord astfel aceeai importan Parlamentului i Consiliului
Uniunii Europene ntr-o gam larg de domenii (de exemplu: guvernan economic, imigrare,
energie, transport, mediu i protecia consumatorilor). Marea majoritate a legilor europene sunt
adoptate n comun de ctre Parlamentul European i Consiliu.
Procedura de codecizie a fost introdus prin Tratatul de la Maastricht privind Uniunea European
(1992) i a fost extins i eficientizat prin Tratatul de la Amsterdam (1999). Prin intrarea n
vigoare a Tratatului de la Lisabona, la 1 decembrie 2009, procedura legislativ ordinar a devenit
principala procedur legislativ a sistemului decizional al UE.
Procesul decizional la nivelul Uniunii Europene implic diferite instituii UE, n special:
Parlamentul European (PE/Parlamentul),
Consiliul Uniunii Europene
Comisia European.
n general, Comisia European propune proiecte legislative noi, dar Consiliul i
Parlamentul sunt cele care le adopt. n anumite situaii, Consiliul poate hotr singur. Exist i
alte instituii care au un rol specific n acest proces.
Principalele tipuri de legislaie a UE sunt directivele i regulamentele. Normele i
procedurile din cadrul procesului decizional al UE sunt prevzute n tratate. Fiecare nou
propunere de proiect legislativ european trebuie s aib la baz un articol specific din tratat,
menionat ca temei legal pentru propunerea respectiv. Astfel se determin procedura
legislativ care trebuie urmat. Cele trei proceduri principale sunt, consultarea, avizul
conform i codecizia. Codecizia este procedura utilizat n prezent pentru majoritatea
proceselor legislative comunitare. Prin procedura de codecizie, puterea legislativ se mparte n
mod egal ntre Parlament i Consiliu. n cazul n care Consiliul i Parlamentul nu pot conveni
asupra unei propuneri de legislaie, nu va exista o lege nou. Conform procedurii, se pot efectua
dou lecturi succesive ale proiectului de lege n fiecare instituie. Dac se ajunge la un acord
cu ocazia acestor lecturi, legea poate fi adoptat. n caz contrar, proiectul de lege va fi prezentat
unui comitet de conciliere, alctuit dintr-un numr egal de reprezentani ai Consiliului i ai
Parlamentului. Odat ce comitetul a ajuns la un acord, textul aprobat se trimite din nou la
Parlament i la Consiliu pentru a fi adoptat sub form de lege.
Concilierea devine un procedeu tot mai rar ntlnit. Majoritatea legilor adoptate prin
codecizie sunt adoptate, de fapt, la prima sau a doua lectur, datorit bunei cooperri ntre cele
trei instituii. Prin procedura de aviz conform, Consiliul trebuie s obin avizul conform al
Parlamentului European nainte de adoptarea anumitor decizii foarte importante. Procedura este
similar procedurii de consultare, cu deosebirea c Parlamentul nu poate modifica o propunere:
fie o accept, fie o respinge. Acceptarea (avizul conform) necesit o majoritate absolut a
voturilor exprimate. Procedura de aviz conform este utilizat preponderent pentru acordurile cu
alte ri, inclusiv acordurile privind aderarea unor noi state la UE. Procedura de consultare este
utilizat n domenii precum agricultura, impozitele i concurena. Pe baza unei propuneri din
partea Comisiei, Consiliul consult Parlamentul, Comitetul Economic i Social European i
Comitetul Regiunilor.
Prin procedura de consultare, Parlamentul are posibilitatea:
s aprobe propunerea Comisiei,
s o resping sau
s solicite modificri.
n cazul n care Parlamentul solicit modificri, Comisia va lua n considerare toate
modificrile pe care le sugereaz Parlamentul. Dac accept oricare dintre aceste sugestii,
Comisia va trimite Consiliului o propunere modificat.
Decizia final revine Consiliului, care adopt propunerea modificat sau i aduce modificri
suplimentare. Similar celorlalte proceduri, aceast procedur prevede c, n cazul n care
Consiliul dorete s modifice o propunere a Comisiei, este obligatorie unanimitatea.
In cadrul echilibrului decizional, Consiliul este institutia dominanta. Conform tratatelor,
legislatia comnitara poate fi edictata numai cu acordul Cosiliului, iar un vot in unanimitate al
acestuia poate modifica propunerile chiar daca se inregstreaza obiectiuni din partea
parlamentului sau a comisie (cu exc procedurii de codecizie). Si totusi, consiliul este institutia
cea mai vulnerabila, deoarece reprezentantii unor interese nationale diferite ajung f greu la
consens. Obtinerea unanimitatii este dificila si s-a pledat pt majoritate calificata, care
accelereaza procesul decizional si sprijina dinamica integrarii. Guvernele s-au aflat mereu intr-o
dilema complexa: pt ca pe de o parte doreau sa treaca mai usor pasajele legislative in care isi
manifestau interesul iar, pe de alta parte doreau sa-si exercite dreptul de veto pt a elimina riscul
adoptarii unor decizii care nu le conveneau.
Treptate, regula majoritatii calificate a devenit regula procesului decizional, iar
unanimitatea exceptia. Comisia europeana a evidentiat 5 categorii de prevederi pt care sa se
mentina in conditii bine precizate, derogare de la regula majoritatii calificate:
1. decizii ale Consiliului care trebie adoptate de tarile membre in conformitate cu
prevederile constinutionale nationale; aceste decizii ale Consiliului intra in vigoare doar dupa
ratificarea lor de catre parlamentele nationale. De aceea, in aceste cazuri apare unanimitatea pt a
exista certitudinea ratificarii lor ulterioare. Un ex in acest sens este cel al sistemului de resurse
proprii.
2. deciziile institutionale de fond si cele care afecteaza echilibrul intre diferite institutii
comunitare. Anumite reguli ale fundamentale cu privire la organizarea si functionarea anumitor
institutii comune, mai ales cele care redefinesc raporturile interinstitutionale, pt care nu exista
prevederi specifice in tratate, s vor decide la nivelul consiliuui tot cu unanimitate; avem ca
exemplu art 290 cu limbile de lucru si art 202 cu privire la comitetologie.
3. deciziile in domeniul taxelor si securitatii sociale care nu sunt cerute de functionarea
adecvata a Pietei unice.
4. decizii adoptate in paralel la nivel regional si international
5. derogarile de la reglementarile cuprinse in tratate. Aceste derogari reprezinta un pas
inapoi in raport cu dezideratele integrarii; se considera ca este normal ca aceste exceptii, contrare
uneori filozofiei deplinei integrari, sa se acorde doar prin unanimitate.
Votul cu majoritate calificata se bazeaza pe alocarea unei nr diferit de de voturi fiecarui stat
membru in parte, mai ales in functie de dezvoltarea economica a acestuia. Conform trataului de
la Maastricht, structura este urmatoarea: nr total de voturi este 354, nr minim 3 si maxim 29.
intrunirea majoritatii calificate presupune indeplinirea cumulativa a 3 conditii: in primul rand,
voturile favorabile exprimate trebuie sa fie de cel putin 255 din 345 posibile, in al doilea rand
voturile favorabile exprimate, sa reprezinte, dupa caz, majoritatea simpla sau dubla a nr de
membri, unde majoritatea simpla inseamna jumatate +1 din nr total (14 state+1), iar majoritatea
dubla inseamna 2/3 din nr total de state (18 din 27), iar in al treilea rand, populatia statelor a
caror reprezentanti au sustinut luarea deciziilor trebuie sa reprezinte cel ptin 62% din populatia
UE.
Alocarea sarcinilor si subsidiaritatea
In temeiul principiului atribuirii, Uniunea actioneaza in limitele competentelor ce i-au fost
atribuite prin constitutie de catre statele membre in vederea atingerii obiectivelor stabilite de
catre acestea. Reglementarea este justificata numai daca sunt depasite esecurile pietei, se alege
forma de reglementare cu cele mai mici costuri si beneficiul net este pozitiv.
Asadar, anumite sarcini sunt luate la nivelul Uniunii (domenii in care UE are competenta
exclusiva, se numesc sarcini comunitare), apoi exista sarcini care pentru care responsabilitatea
este impartita intre guvernele statelor membre si UE si sarcini pentru care decizia apartine
guvernelor nationale si subnationale. Astfel, competenta deplina detine UE in ceea ce priveste
politica monetara pt state care au adoptat moneda euro, stabilirea regulilor de competenta,
politica comercial comuna, uniunea vamala, conservarea resurselor biologice ale marii in cadrul
politicii comune de pescuit. Competentele comune sunt in legatura cu piata interna, securitate si
justitie, agricultura si pescuit, transport, retele transeuropene. Uniunea dispune de competenta in
vederea promovarii si coordonarii politicilor de ocupare a forte de munca in statele membre;
statele membre isi coordoneaza politicile economice in cadrul UE, iar statelor membre care au
adoptat moneda euro li se aplica dispozitii specifice. Competentele care nu apartin UE sunt
supervizarea pietei capitalurilor si serviciilor financiare, fiscalitatea (mai putin TVA), cercetarea
si dezvoltarea infrastructurii.
Desi sunt exemple de competente nationale clare si exemple clare de competente
comunitare, liniile de demarcatie dintre zonele de competenta exclusiva a Comunitatii sunt in
continuare o problema, in special din cauza faptului ca tratatele nu prevad o descriere a unor
domenii specifice, ci doar o descriere functionala.
Pentru a reduce neclaritatile cu privire la alocarea sarcinilor, UE a imbratisat principiul
subsidiaritatii in Tratatul de la Maastricht. Subsidiaritatea inseamna faptul ca deciziile trebuie
luate cat mai aproape de popor, ca UE nu trebuie sa actioneze decat daca acea actiune este mai
eficace decat daca s-ar actiona la nivel national, regional sau local.
De ce este nevoie de aplicarea principiului subsidiaritatii? Pt ca centralizarea totala este
ineficienta din pdv al bunastarii economice; diferentierea politicilor in functie de preferintele sau
circumstantele nationale.
Diversitatea si avantajele informationale locale: favorizeaza descentralizarea procesului
de luare a deciziilor;
Atunci cand indivizii apartinand diferitelor natiuni au preferinte pentru un anumit tip de
serviciu public, un proces centralizat de luare a deciziilor conduce la stabilirea unui compromis
unic care produce un rezultat probabil inferior rezultatului la care s-ar fi ajuns daca procesul de
luare a deciziei ar fi fost descentralizat.
Ex: preferinta pentru un anumit tip de transport (in comun sau cu autoturismul personal)
Economiile de scara: favorizeaza centralizarea, datorita castigurilor obtinute daca se
opereaza la scara larga;
Democratia ca mecanism de control: favorizeaza descentralizarea;
In general, politicienii favorizeaza sistematic din punct de vedere politic anumite grupuri
de interese puternice, acordandu-le avantaje fiscale, subventii etc chiar si atunci cand acestea l-ar
afecta pe cetateanul obisnuit. Cand un politician se inscrie in alegeri, acesta prezinta alegatorilor
un pachet de promisiuni; alegatorii au de ales intre aceste pachete, sperand ca acela care va
castiga isi va respecta promisiunile. Pentru ca alegatorii au variante limitate de a alege intre
pachete acest lucru confera libertate politicienilor si deci, pachetele lor nu trebuie sa repezinte in
totalitate interesele alegatorilor. Acest lucru subliniaza faptul ca deciziile trebuie luate la cel
mai mic nivel guvernamental,adica ele trebuie luate de structurile aflate cat mai aproape de
nivelul alegatorilor si principiul subsidiaritatii realizeaza acest lucru.
Concurenta jurisdictionala: favorizeaza descentralizarea.

Cum se desfoar procesul legislativ?

Deputatul n Parlamentul European ntocmete, n cadrul unei comisii parlamentare, un raport
privind o propunere de text legislativ prezentat de ctre Comisia European, singura instituie
care are drept de iniiativ legislativ. Comisia parlamentar voteaz acest raport i, eventual, l
modific. Parlamentul i exprim poziia prin revizuirea i adoptarea n edin plenar a
textului. Acest proces se repet o dat sau de mai multe ori, n funcie de tipul de procedur i de
ajungerea sau nu la un acord cu Consiliul.
n ceea ce privete adoptarea actelor legislative, se face distincie ntre procedura legislativ
obinuit (codecizia), care plaseaz Parlamentul pe picior de egalitate cu Consiliul, i procedurile
legislative speciale, care se aplic doar n cazuri specifice n care Parlamentul are doar rol
consultativ.
n ceea ce privete anumite chestiuni (cum ar fi fiscalitatea), Parlamentul European nu
emite dect un aviz consultativ (procedura de consultare). n unele cazuri, Tratatul prevede c
procedura de consultare este obligatorie, n temeiul bazei juridice, iar propunerea nu poate
dobndi for de lege dect dac Parlamentul i-a dat avizul. n acest caz, Consiliul nu are
competena de a lua singur o decizie.
CONCLUZII
Comisia European este fr ndoial cea mai original component a arhitecturii
instituionale a U.E. Nici o alt organizaie international sau structur integrativ regional nu
dispune de acest gen de instituie. Comisia nu este nici o structur interguvernamental , dar nici
un corp executiv n adevratul sens al cuvntului. ntr-o Uniune European cu tot mai muli
membrii, rolul Comisiei este de a menine coerena i unitatea european care este tot mai dificil
dar n acelai timp i mult mai necesar.
n cadrul echilibrului decizional, Consiliul este instituia dominant, fiind organismul care
reprezint guvernele alese democratic la nivel naional i responsabile n faa parlamentelor
proprii.
De la nceput Parlamentul a avut ca menire s reprezinte popoarele din rile membre ale
gruprii, reprezentarea fiind prin urmare neuniform. rile mai mici au fost proporional, mai
bine reprezentate. Avnd mult vreme un rol mai degrab consultativ, importana parlamentului
a fost discret, chiar daca att prin Actul Unic ct i prin Tratatele de la Maastrich i Amsterdam
abilitatile acestuia au fost sporite treptat.
O maniera de abordare a procesului decizional este parcurgerea cii europene. Interaciunea
ntre Comisie , Consiliu i Parlament este esential.









BIBLIOGRAFIE
1. www.europa.eu
2. www.europa.md
3. GUVERNUL ROMANIEI - Ministerul integrarii europene, Bucuresti,2001
4. COMMISSION EUROPEENNE - Elargissement de lUnion europeenne : Une chance
historique, Direction generale de lelargissement, Bruxelles:Unite relations interinstitutionelles et
information, 2000
5. REVISTA CENTRAL EUROPEAN ISSUES
6. BULLETINOF THE EUROPEAN COMMUNITIES.
7. www.cambridge.org
8. Richard Baldwin Economia integrarii europene
9. Dumitru Miron, Gabriela Dragan Economia integrarii europene