,,M scuzai, domnioar, vi s-a deschis sufletul.

Sper c nu v lipsete nimic, verificai, v rog, n

ngrmdeala din tramvaiul care ne duce la moarte nu tii niciodat dac nu s-a strecurat vreun ho...
fur, stimat domnioar, fur nemernicii... fur zmbete i lacrimi preioase, fur amintiri... fur
orice... dar ce nu fur n ziua de azi?!

M scuzai, doamn, vi se vede dantela cuvntului pe sub poalele fustei. S v spun drept, am
observat de cnd m-am urcat dar mi-a fost jen s v spun, stii i dumneavoastr cum e... ah, nu-i
nimic, o s stau eu drept dumneavoastr cnd v sugrumai din nou inima cu cureaua tcerii... aa, e
perfect acum, nu se mai vede nimic... dect griul oriciu al zilei fr istorie.

M scuzai, domnule, vi s-a desfcut tivul respectabilitii i v atrn puin ntr-o parte. Nu, nu cred
c soia dumneavoastr a observat, pentru dnsa suntei mai mult ca sigur invizibil... ns eu, stnd
aa n picioare i nefcnd nimic, am vzut dou-trei scame de lumin aprinzndu-se n ochii
dumneavoastr cu tivul descusut... v suprai dac v nsoesc cteva staii i v povestesc despre
mine?

M scuzai, oameni buni, cltoresc printre voi, leampt i fr uniform, mi-e tulburtoarea sete de
via n neornduial pe

rame... M scuzai, cred c am nimerit ntr-o prvlie de rame, ori poate ntr-un pod mbcsit... cu
pnze vechi... moarte i vechi...

Cum, un tramvai?! Vatman! Oprete, vreau s cobor!''