un om, o masc

dimineaa nseamn pentru el o munc n plus

rscolete prin toate ungherele ca s-i aleag masca
nu poate iei din spaimele sale fr masc
nimeni i nimic nu l-ar convinge
de contrariul acestei
realiti :
azi un zmbet
mine o cut ntre sprncene
poimine o ntrebare mut
i fiecare zi se lipete
de faa lui
astupnd furia ce mocnete
lav mistuind cmara sufletului
invizibil, inodor, fr gust
pn cnd goliciunea lui nu mai strnete nici o reacie
Doamne tiu c nimeni nu m mai vrea
dar nc nu sunt pregtit s m dau ie
mai las-m s m dau oamenilor
mi plac mngierile ochilor
mi plac tcerile lor
tiu c al Tu fiind mi vei da totul
dar totul acesta e prea mult pentru mine
pentru srcia n care am trit
i pentru toate minciunile pe care le-am primit
Doamne,
sunt ploi care ud grdina innd-o n via
soarele i revars lumina
bucurndu-se de fecioria florilor
dar cine ngrijete oare de grdina sufletului ?
unde zmbete se ofilesc i mor
rnind buze i suflete
cu arip grea
de lacrimi
fonetul lor sun a hrtie ars
a gunoaie plimbate
a rigol
i a abandon
dar cu toate acestea
n aceast grdin pustie
a vrea s-mi gsesc odihna