Structura si evolutia

universului









Evolutia universului




Se presupune ca universul s-a constituit cu 13,7 miliarde de ani in urma exploziei Big Bang. Dar Big
Bangul nu a fost doar o simpla explozie, ci si o expansiune si dezvoltare a
spatiului insusi.Fiecare parte a spatiului a participat la el.






S-a calculat ca la o secunda dupa marea explozie temperatura materiei scazuse la cca
10 miliarde de grade, adica de aproape o mie de ori mai mare decat este tempertura
in interiorul Soarelui.Materia era alcatuita atunci din electroni si protoni, cu
antiparticulele lor, dar si din neutroni.

Expansiunea si racirea au continuat si electronii s-au unit cu antielectronii, formand
fotoni. In felul acesta, Universul a devenit o sfera de lumina.
Se considera insa ca in unele parti ale Universului expansiunea s-a incetinit si acolo s-a
concentrat materia, formand galaxii.
Structura si arhitectura universului
Universul are n compunerea sa materia vizibil (galaxii, stele, planete, asteroizi, praf)
care reprezint cca 10 % din masa total a sa precum i materia ntunecat i
energia ntunecat care ar reprezenta cca 90% din masa universului.
Mai puin de o sutime din masa universului o reprezint masa tuturor stelelor pe care
le putem vedea n galaxia noastr i alte galaxii i care formeaz universul vizibil.
Materia ntunecat pe care n-o putem vedea direct dar despre care tim c trebuie s
fie acolo datorit influenei atraciei gravitaionale asupra stelelor care orbiteaz n
oricare galaxie reprezint cam o zecime din cantitatea de materie din univers.
Alte forme de materie ntunecat ce n-au fost nc detectate [de ex neutrinii ce
interacioneaz foarte slab cu materia au o infim mas, deci pot constitui o form de
materie ntunecat].
n ultimii ani au aprut noi observaii care au permis fizicienilor s postuleze existena
unei substane nc neidentificate ca atare - energia ntunecat (afirmaia aparine lui
St. Hawking i este consemnat la pag 76 a crii O mai scurt istorie a timpului
aprut la ed Humanitas n 2007).

Materie si antimaterie


n Univers exist i antimaterie. n 1932 s-a confirmat existena
antielectronului iar n 1955 a fost descoperit antiprotonul. n Univers
nu exist o simetrie a numrului de particule de materie i
antimaterie pentru c acestea s-ar anihila reciproc i n-ar mai fi fost
nimic. Dar n loc de nimic, exist materie (cea detectabil) i materie
neagr (nedetectabil, neradiant, sau masa neagr a Universului).
Deci, la naterea Universului a existat o asimetrie n favoarea
materiei. Aceasta nu exclude i un Univers paralel, format din Big
Bang ul unui antiholon, n care exist preponderent antimaterie i
unde existena materiei este improbabil fizic.
Exist convingerea c nu sunt cunoscute nc toate formele i
posibilitile de manifestare ale materiei.
Roiuri si asociatii stelare
Roiuri de stele sunt aglomeraride stele, nascute cam in acelasi timp, si din acelasi nor
de H = nebuloasa . Roiurile sunt impartite in roiuri deschise si roiuri globulare.
Roiurile deschise sunt alcatuite dintr-un numar destul de mic de stele, de la cateva zeci la cateva
sute. Stelele alcatuind roiurile deschise sunt relativ tinere, unele roiuri deschise avand varste de
cateva zeci de milioane de ani (Soarele are 5 miliarde de ani in spate). Roiurile deschise
"salasuiesc" in planul galactic, deci din punctul de vedera
al observatorilorterestrii, vom vedea multe roiuri deschise in directia Caii Lactee. De aceea,
roiurile deschise se mai numesc si galactice. Roiurile deschise de dimensiuni aparente mai mari (
M6 si M7, M35, IC4665, IC4756, M45-Pleiadele, M44- Racul,
Roiul Dublu din Perseu) sunt un subiect favorit pentru astrofotografia prin teleobiective mai lungi
sau mai scurte (135mm-350mm). Pentru a rezolva fotografic un roi globular, ca si pentru roiurile
deschise mai compacte, este necesar un instrument cu focala de peste 600-700mm, instrument
care devine dificil de ghidat. Roiuri globulare sunt asociatii de pana la 100 milioane de stele,
impachetate destul de strans intr-un "glob" de forma mai mult sau mai mult sau mai putin sterica.
Roiurile globulare, deci si stelele componente, sunt foarte batrane, 8-9 miliarde de ani. Practic,
roiurile globulare contin cele mai batrane stele din univers. Globularele din galaxia noastra nu sunt
asociate cu planul gaiactic, ci sunt distribuite intr-un "halou" in jurul galaxiei. Prin
telescoape mai mici, roiurile globulare apar ca globuri difuze, nerezolvate. Un telescop de lOOrnm
diametru incepe sa rezolve roiurile mai putin dense (ca M22 sau M4) iar unul de 150mm rezolva
de la 30 de roiuri in sus. Vizual, un roi globular apare ca un "glob de stele", de unde si numele.




Nebuloasele
O nebuloas (denumire provenit din latin n care
nseamn cea) este un uria nor de gaze interstelar
(98% hidrogen, 2% alte elemente in stare gazoas (O,
C, S) i silicai in form de praf interstelar - nisip
interstelar) i praf cosmic situat n spaiul care se ntinde
ntre stele. Pri mai dense din nebuloase se pot strnge
att de tare nct pot da natere la stele. Toate stelele
din univers au fost nscute n nebuloase. Cea mai
cunoscut nebuloas este nebuloasa din constelaia
Orion, un nor imens de gaz i praf aflat pe cer n direcia
constelaiei Orion. Cu ochiul liber, Nebuloasa Orion se
vede ca o pat mic (mai mic dect apare Luna pe cer)
strlucind slab sub stelele care formeaz 'centura' lui
Orion. Astronomii au gsit sute de stele pe cale de
formare n inima Nebuloasei Orion.
Nebuloasele coninute de galaxia noastr se numesc nebuloase galactice,
iar cele aflate n alte galaxii sunt numite nebuloase extragalactice.
Nebuloasele sunt mprite n mai multe categorii:
Nebuloasele difuze sunt aglomerri de gaze i praf, care dac sunt destul de masive,
devin frecvent locuri unde se nasc stele, de cele mai multe ori grupate n roiuri
stelare. Dac stelele tinere formate n nebuloas sunt destul de masive i fierbini, ele
excit gazul nebuloasei i l fac sa emit radiaie vizibil (s "strluceasc"). n acest
caz nebuloasa se numete nebuloas de emisie. Acesta este cazul marii nebuloase
din Orion. Nebuloasele de emisie sunt "leagne de stele". Radiaia UV intens
provenit de la stelele abia nscute din nebuloas excit atomii din materialul
nebuloasei, pentru ca acestea sa reemit radiaie vizibil n linii de emisie atomice
caracteristice. Exist i nebuloase care doar reflect lumina stelelor apropiate. Ele se
numesc nebuloase de reflexie.
Nebuloasele de reflexie sunt vizibile pentru c reflect lumina stelar. Pentru c
lumina de culoare albastr este difuz mai tare dect cea de culoare roie (acelai
fenomen care explic de ce cerul zilei este albastru), nebuloasele de reflexie sunt
albastre la culoare. Intensitatea luminii reflectate este destul de slab dar
telescoapele mari pot strnge suficient lumin pentru ca culoarea albstruie s
devin vizibil.
Nebuloasele obscure sunt nori de praf care nu conin nici o stea i care obtureaz
stelele aflate n spatele lor. Ele sunt detectate datorit undelor radio pe care le emit
atomii de hidrogen. Privind prin telescop sau prin binoclu anumite zone ale cerului se
observ c n anumite zone bogate n stele apar mici arii ntunecate n care nu
strlucete nici o stea. Acestea sunt nebuloase obscure, care acoper stelele aflate
in spatele lor i le absorb lumina. Ele formeaz umbre chinezeti pe fondul nstelat al
cerului. Capul de Cal din constelaia Orion este un astfel de caz de o frumusee
deosebit.
n anumite nebuloase, stelele sunt n curs de a se nate. Cnd materia unei
nebuloase este destul de concentrat, atomii se unesc i constituie
molecule: nebuloasa devine un nor molecular n care urmeaz s se
formeze stele. Acest fenomen se produce n nebuloasa Rho Ophiuchi. Alte
nebuloase sunt "cenua" unor stele: nebuloasele planetare i resturi de
supernove.
Nebuloase planetare. n anumite condiii, cnd o stea i-a folosit tot
combustibilul, aceasta i mprtie o mare parte din mas, sub forma unui
inel de gaze care o nconjoar, acesta devenind vizibil datorit excitaiei
provenite de la steaua central. Ele se dilueaz n spaiu n cteva zeci de
mii de ani. Aceste nebuloase sunt numite "planetare" deoarece atunci cnd
sunt privite printr-un telescop modest au un aspect circular, asemntor cu
o planet.
Resturile de supernove sunt produse de explozia unor stele masive. Materia
lor se mprtie cu o mare vitez, fiind precedat de o und de oc ce
comprim i inclzete spaiul interstelar. Cel mai celebru exemplu este
nebuloasa Crab, din constelaia Taurul. Ea rezult din explozia unei stele
observate in anul 1054 de ctre chinezi. Cnd a explodat, steaua a devenit
att de strlucitoare, inct a putut fi vazut n plin zi timp de trei zile.
n unele nebuloase materia este mai dens i mai concentrat formndu-se
nori moleculari. Acetia sunt att de mari nct dureaz zeci de ani pentru
ca lumina s i traverseze. Masa lor poate fi de sute de mii de ori mai mare
dect a Soarelui iar materia lor este rece (-250 pn la -260oC). Se numesc
nori moleculari pentru c gazul pe care l conin este prezent peste tot sub
form de molecule.
Nebuloasa constelatiei Varsator

Nebuloasa Supernovei


Nebuloasa Lagoon

Atentie!
Roiurile stelare reprezinta grupuri de stele
care interactioneaza gravitational.
Nebuloasele sunt nori de praf cosmic,
gaze si bucati de materie din care se pot
forma stele.