Vis veneian

Corina lu telefonul mobil i cut numrul lui Mihai. Valsul!

i el vorbete despre un vals! Intr-una din ultimele seri de la Bocsig, o melodie
de pe CD-urile Relici o purtase ntr-un decor pe care nu-l mai revzuse din
studenie, de cnd cu visul acela, primul care trimitea explicit la ideea de viei
anterioare. Era pe vremea lui Ceauescu, aa c influena vreunei lecturi ori
informaii de gen i ipoteza retranspunerii n spaiul oniric era absolutamente exclus.
Nu se vorbea atunci despre rencarnare, cri nu se publicau, iar unica excepie era
Adam i Eva de Rebreanu. Citise romanul, i plcuse, dar att, nu se gndise la el
altfel dect la o oper literar surprinztoare i atipic pentru autorul lui Ion i al
Ciulendrei. Pe cnd visulUn bal mascat care avea loc odat la o sut de ani, ntr-o
sal mare, cu imense oglinzi pe perei, toate n rame aurite. Un vals acelai, obsesiv
i superb i ea, Corina, dansnd: nti femeie, dar cu alt chip dect cel de acum,
apoi brbat un tnr blond, nalt, subire, cu plete ca de paj, apoi din nou femeie.
Perechea era aceeai, brbat, femeie, brbat, fiecare veac trecut le mai ddea o ans.
O rataser de fiecare dat i numai valsul, muzica aceea incredibil, hipnotic, mai
aduna din cnd n cnd personajele cu chipurile ascunse sub mti. nc nu puseser
punct, nc mai aveau cte ceva de mprit. n curte, sub stele, Floriana i Irina Mare
i apruser aa cum le ntlnise demult, la Veneia, iar Reli i mrturisise c, pentru
un sfriac de clip, o vzuse pe ea, pe Corina, nvemntat ntr-o rochie lung, alb,
dansnd. Ea una nu inea minte dac o mai cunoscuse pe Relica, i totui n gnd i
veneau nite nume: Lucia, Luisa, GiacomoCine erau i ce legtur aveau cu ea cea
de azi? i VeneiaUn loc pe care, n ciuda tuturor laudelor ce i se aduc, nu dorise
niciodat s-l vad. Pn i numele oraului reverbera nluntrul ei a piaz rea, a
dezolare. De ce? l sun pe aman.
- Hei, i-am citit povestirea tremur ca frunza-n vnt, m-a lovit bul!
- Hehe, te-ai conectat acolo!
Femeia continu, precipitat, conversaia, grbindu-se s toarne tot ce-i venea,
aproape fr pauze de respiraie. Era pentru ea un exerciiu de curaj ida, de
sinceritate, ea, cea att de nchis i retractil se fora s se confeseze la cald,
nainte ca valul de adrenalin s se domoleasc, iar obinuita incapacitate de reacie
s se renstpneasc, nfurat n tiutele ezitri i ndoieli. nchise telefonul i
porni laptopul. Trebuia s-i scrie un mail lui Mihai.
Ramane valabil ce ti-am spus la telefon. In parte am apelat la comunicarea prin
viu grai ( si ) ca sa scap de propria frica, inca mai am probleme in a spune pe sleau
ceea ce simt (in scris mi-e mai usor ) Au trecut zece minute de la lectura si inca mai
tremur. Starea nu e rea, insa intensa si stranie. Totul in povestirea ta mi-a fost atat
de familiar inca de la prima fraza, de parca lucrurile acelea le-as fi stiut de cand
lumea. Nu pot deocamdata anticipa felul in care vor reactiona cititorii tai la acest
text, vad insa ce s-a intamplat cu mine. Nu ma cred vreo speciala, sa nu-ti
imaginezi asa ceva, Treaba cu Tatal Nostru spus la dus am primit-o si eu cand am
redescoperit apa ca punte intre lumi. Si a mai fost o coincidenta: chestia cu valsul.
Stii ca eu n-am cu dansul nici in clin nici in maneca, dar sunt valsuri carein
finema trimit in trecut. Vad cum cei doi se inclina unul in fata altuia. Ridica apoi
mana dreapta pana in dreptul ochilor, iar pe dosul palmei e ceva. Se recunosc dupa
asta si dupa privire. Timpul se opreste in loc. Valsul inlocuieste timpul. Ceilalti s-au
oprit din dans di privesc. In mijloc e un izvor de lumina atat de mare, incat
stralucirea unui milion de policandre pare palida. In jur sunt oglinzi uriase, iar
imaginea celor doi se multiplica la infinit. Hai ca ma opresc, ca altminteri nu ma
mai ridic de la masa pana nu imi voi fi amintit totul.