Sunteți pe pagina 1din 4

Sistemul comercial international reprezinta totalitatea raporturilor ce se stabilesc intre economiile

nationale, precum si intre agentii economici din diferite tari cu prilejul desfasurarii fluxurilor comerciale
internationale, respectiv pe piata mondiala.
Sistemul comercial international se caracterizeaza, in prezent, prin urmatoarele tendinte:

a) Dinamismul deosebit al comertului international.
Sub impactul cumulat al factorilor ce au marcat evolutia relatiilor internationale in perioada postbelica s-
au conturat urmatoarele trasaturi principale ale dinamicii volumului comertului international:
- Ritmul cresterii comertului international a fost si este mai mare decat ritmul de crestere al PNB, al
productiei industriale sau al altor indicatori de crestere la scara nationala. Astfel, in perioada 1950 -
1990, comertul international a crescut de 56 de ori, pe cand PIB-ul mondial a crescut de 6 ori si
productia mondial de 7 ori.
- Ritmul de crestere si volumul valoric al comertului international este mai mare decat rezervele
valutare oficiale.
- Tendintele evolutiei comertului mondial din punct de vedere al structurii pe marfuri si
servicii cunosc o scadere a ponderii comertului cu produse de baza, in paralel cu o
crestere a ponderii cu produse manufacturate si servicii.

b) Diversificarea continua a comertului international. Structura produselor tranzactionate pe piata
mondiala se modifica in permanenta, in stransa dependenta cu schimbarile survenite in cadrul diviziunii
internationale a muncii. In perioada postbelica, ritmul diversificarii s-a accentuat; la intervale scurte de
timp apar noi piete (ale computerelor, microprocesoarelor, telefoniei mobile, etc.), iar in ultima
perioada a sporit importanta comertului cu invizibile, ritmul de crestere al acestuia fiind mai ridicat
decat cel pe ansamblul comertului international.

c) Cresterea ponderii tarilor industrializate cu economie de piata in comertul international. Aceasta
caracteristica reprezinta o consecinta a trasaturii precedente. Evolutia postbelica a mentinut aceasta
tendinta, ea fiind amplificata si in prezent prin faptul ca tarile avansate detin ponderea cea mai mare in
comertul international. Trebuie sa remarcam ca fluxurile comerciale cunosc la nivel international
anumite tendinte ale orientarii geografice, cele mai importante fiind: fluxul N-N, care are ponderea cea
mai mare, reprezentand aprox. 60% din comertul international; fluxul N-S; fluxul S-S; fluxul E-E; fluxul E-
V (aflat in continua crestere).

d) Cresterea discrepantei intre schimburile tarilor in dezvoltare fata de cele ale statelor industrializate.
Aceasta tendinta pe termen lung demonstreaza persistenta unor schimburi dezavantajoase pentru tarile
ce exporta predominant produse primare, datorita faptului ca preturile acestor produse (cu exceptia
petrolului si a altor catorva substante minerale) au ramas in urma fata de evolutia preturilor produselor
manufacturate.

e) Tendinta de omogenizare a structurii schimburilor dintre tarile industrializate. Datorita dezvoltarii
oarecum omogene a dotarii tehnice si a tehnologiilor aplicate, in prezent, structura economiilor
nationale a tarilor dezvoltate este intr-o foarte mare masura asemanatoare din punctul de vedere al
dotarii calitative cu factori de productie. Ca urmare, se remarca cresterea ponderii produselor similare in
comertul practicat intre aceste tari.




Institutii importante in ceea ce priveste promovarea comertului international
La nivel international au fost create o serie de institutii, al caror rol este acela de a promova si a
reglementa desfasurarea comertului mondial. Cele mai semnificative din acest punct de vedere sunt:
Institutiile sistemului Natiunilor Unite, respectiv GATT - Acordul General pentru Tarife si Comert,
transformat in OMC - Organizatia Mondiala a Comertului la 1.01.1995, si UNCTAD - Conferinta
Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare.
Organizatiile internationale ale producatorilor structurate pe produse primare.
Organizatiile economice integrationiste interstatale care urmaresc desfiintarea barierelor
vamale, reglementarea preturilor si elaborarea unei politici vamale comune.

G-20 sau Grupul celor 20
G-20 sau G20 (desemnnd Grupul celor 20, cu denumirile alternative G21, G22 sau G20+) este
un bloc de ri n curs de dezvoltare fondat n ziua de 20 august 2003. Grupul a luat fiin la cea
de-a cincea conferin ministerial a Organizaiei Mondiale a Comerului, gzduit
n Cancn, Mexic ntre 10 septembrie i 14 septembrie 2003. G-20 nglobeaz 60% din populaia
globului, 70% dintre fermieri i 26% din exporturile agricole ale lumii.
n momentul actual, grupul e format din 23 de naiuni.

Trasaturile comertului international contemporan
In ultimele decenii ale secolului XX, comertul international a cunoscut o expansiune puternica si aproape
neintrerupta, devansand atat cresterea productiei industriale, cat si a PIB pe plan mondial. Astfel in
perioada 1950 - 1997, comertul mondial a crescut de 87 de ori, in timp ce productia industriala a crescut
de 9,5 ori, iar PIB de 8,5 ori. Aceasta inseamna ca, pentru tarile lumii, o parte tot mai mare a productiei
se realizeaza pe seama exporturilor si importurilor, ca interdependenta dintre economiile nationale in
domeniul productiei si comercial s-a intensificat.
Pentru a explica dezvoltarea relatiilor comerciale internationale in perioada
contemporana se folosesc urmatoriifactori:
Progresul tehnic impetuos, care a marcat profund societatea umana in a doua jumatate
a sec.XX, a avut impact direct si asupra comertului international. Daca inca din anii '60 se
vorbea despre trecerea de la societatea industriala la societatea post-industriala, abia in
ultimele doua decenii natura si contururile acesteia din urma incep sa se intrevada.
Progresul tehnic determina in mod direct adancirea diviziunii internationale amuncii,
aprofundand si mai mult specializarea de tip intra industrail si intra produs; pe de alta parte acest
impact este limitat la tarile si zonele in care se afirma si se valorifica avansul tehnologic.
Un alt factor care a determinat cresterea accelerata a comertului international in a doua
jumatate a sec.XX-lea, il constituie cea ce s-ar putea numi triumful liberalismului.
Performantele economice obtinute de tarile occidentale prin promovarea economiei de piata si, in
contrast, falimentul economiei de comanda la sfarsitul anilor '80, au reprezentat un argument
hotarator pentru liberalism, ca politica si doctrina economica.
Dezvoltarea rapida a comertului international a fost favorizata de orientarea liber-
schimbista a politicilor comerciale in principalele tari participante la piata mondiala. Totodata,
urmand exemplul "exportatorilor de succes" din Asia de SE (Coreea de Sud, Japonia), un numar
tot mai mare de tari in curs de dezvoltare au adoptat strategii de crestere economica bazate pe
stimularea exportului.
Un al treilea factor care determina dezvoltarea cometului international, punandu-si
amprenta asupra configuratiei geogranfice a schimburilor, il reprezinta procesele de integrare
economica regionala. Daca aceste procese s-au derulat in diferite forme si cu diferite intensitati
atat in lumea dezvoltata, cat si in regiuni din "lumea a treia", cazul cel mai exemplar il reprezinta
integrarea tarilor din Europa in cadrul Uniunii Europene.

Impactul comertului international asupra dezvoltarii economice
Realitatea contemporana a aratat ca exista o stransa corelatie intre potentialul economi al
unei tari si participarea ei la circuitul economic mondial, dar si intre nivelul dezvoltarii
economice si intensitatea cu care este antrenata o economie nationala in schimburile cu
strainatatea. Cu cat nivelul de dezvoltare economica este mai ridicat, cu atat legaturile economice
externe sunt mai puternice.
Tarile in curs de dezvoltare considera teoria comertului mondial ca avand caracter static,
irelevant pentru procesul dezvoltarii economice. Ele fun damenteaza aceasta afirmatie bazandu-
se pe relatiile economice cu care se confrunta zi de zi, caracterizate printr-o stagnare, daca nu
chiar regres economic. Aderarea statelor mai slab dezvoltate la comertul mondial maximizeaza
bunastarea economica si sociala doar pe termen scurt. Cauza primordiala pentru aceasta stare de
fapt este tendinta specifica tarilor mai putin dezvoltate, de a participa la comertul international in
calitatea de furnizoare de materii prime si produse neprelucrate, in timp ce tarile avansate ofera
pietelor externe doar produse finite respectiv manufacturate.
Insa, economiile mai slab dezvoltate nu sunt obligate sa respecte teoria traditionala a
comertului mondial, potrivit caruia singurele state abilitate sa exporte produse finite sunt cele cu
grad inalt de dezvoltare. Dimpotriva, daca un stat mai slab dezvoltat acumuleaza un capital
material, financiar si uman semnificativ si isi imbunatateste tehnologia, va obtine avantajul
producerii bunurilor finite probabil chiar mai sofisticate decat cele furnizate de alte tari.

Dintre efectele pozitive pe care le exercita comertul mondial asupra dezvoltarii
economice amintim:
comertul asigura utilizarea deplina a resurselor interne ale fiecarei tari.
Astfel, pe baza comertului mondial, tarile slab dezvoltate au posibilitatea eficientizarii unor
ramuri economice sau industriale care sunt apte sa produca bunuri si servicii de consum care sa
asigure satisfacerea cererii interne, atat a economiilor avansate cat si a celor in curs de
dezvoltare. Totodata pentru aceste economii, comertul constituie o posibilitate de obtinere a unui
surplus de produse agrare, silvice sau de materii prime, prin exportul carora, tarile in curs de
dezvoltare isi asigura resursele materiale si financiare necesare;
prin extinderea marimii pietei comertul face posibila diviziunea internationala a
muncii, generand o adancire a specializarii pe ramuri, subramuri sau activitati;
comertul international este instrumentul necesar transmiterii noilor idei, a noilor procese
tehnologice,a aptitudinilor umane respectiv manageriale;
comertul stimuleaza si faciliteaza fluxurile internationale ale capitalurilor din tarile
dezvoltate spre cele in curs de dezvoltare;
comertul international este o arma de lupta impotriva tendintelor de monopol, deoarece
stimuleaza eficienta economica a producatorilor interni ce vin in contact cu concurenta externa.




Concluzii
Eficienta comertului exterior depinde de o multime de factori si conditii, aflate intr-o stransa
interactiune. Pentru ca o tara sa beneficieze de avantaje economice in urma schimburilor internationale,
ea trebuie sa puna accentul in primul rand pe interesele populatiei ce o alcatuiesc, sa nu permita
importul sau exportul la intamplare, cu orice pret si in orice conditii, deoarece altfel risca sa
pericliteze derularea normala intregului mecanism economic si al fortelor ce actioneaza pe piata libera.