Catastrofe politice

Cu ce rămâne un proaspăt alegător după un referendum tip 25.11

Am împlinit după referendumul „preşedinte” vârsta critică. M-am pregătit deci temeinic pentru 25
noiembrie, dată care, în închipuirea mea, urma să-mi schimbe modul de gândire.
Sunt „realist”. Probabil voi construi poduri sau tuneluri în viaţa pentru care mă pregătesc. Dar
îndeplinirea îndatoririlor cetăţeneşti este un factor primordial.
Întâmplarea face ca primul meu rol de alegător să fie îndeplinit în condiţii grele. Trebuia să-mi
exprim părerea asupra competenţei trimişilor noştri la Parlamentul European, să aleg unul mai aproape
de sufletul meu. Tot o dată trebuia să mă exprim prin Da sau Nu asupra necesităţii de a cunoaşte mai
bine candidatul care-mi solicită votul.
Doamne! Ce complicaţii.
Tata, pragmatic, face bani buni cu ajutorul nemijlocit al colegilor de partid. Liberali. Cred că mica sa
întreprindere ar prospera şi fără comenzile oferite de colegii de partid, căci dă produse calitativ
superioare cu priză pe piaţă. Dar mai face economii la cheltuielile cu reclama. Nu ştiu dacă nu cumva şi
la impozite.
Mama, mai poetică, visează cai verzi pe pereţii social democraţiei. Egalitate şi în venituri, pensii
omeneşti şi de ce nu chiar desfiinţarea „ochiului dracului” căci tot ai nevoie de un car de bani pentru mai
nimic în coşniţă. E adeptă PSD cu trup şi suflet.
Eu nu aş zice că nu-mi plac banii. O blondă mai durdulie nu o poţi avea pe gratis oricât de abil ai fi
cu femeile. Dar parcă mă simt ruşinat de unele afaceri ale lui tăticu de care iau tangenţial cunoştinţă. In
special când uită să plătească impozite. Unde mai pui că „grupul celor 322” în frunte cu „mareşalul”
Antonescu m-a desmăgit prin cocoaşele pe care le au pe coloana vertebrală. Nici nu pot concepe
neruşinarea cu care şi le-au expus public. Să aleg unul din partidele care i-au listat? Nici o dată! Mai
bine renunţ la dreptul de a vota.
Deci vorba cetăţeanului turmentat (ştiţi care!) „EU CU CINE VOTEZ”
Unul din profesorii mei, întâmplător vecin de bloc, este un om deosebit Foarte bun pedagog, cu priză
nu numai la elevi, dovedind prin acţiunile întreprinse un bun gospodar. Ori care ar fi partidul car l-ar
promova deputat de circumscripţie, acest om ar culege voturile tuturor celor care îl cunosc. La fel şi
zugravul de vizavi sau chiar cizmarul din colţ. Nu toţi zugravi sunt Hitler şi nici cizmarii Ceauşescu!
Atât am putut învăţa şi eu din viaţă.
E clar. Liste nu voi vota. Oricând acestea se pot constitui în monstruoase coaliţii spre îşi apăra
pensiile, diurnele sau imunitatea. Eu văd în fiecare listă poza „cocoşatului de la Notre -Dame”, o
grupare fără coloană vertebrală. Este concepţia mea şi ori ce aţi face nu veţi reuşi a mi-o scoate din cap.
Exemplific prin „baronii” vechi sau noi (ciocoii erau pe vremuri), o operă de trei parale foarte, foarte
actuală.
Deci pe cine voi vota pe 25.11 ? Oi trăi şi oi vedea.
Şi sa făcut şi 25.11
M-am sculat devreme. De fapt nu mai puteam dormi. Mama a pregătit micul dejun cu o
meticulozitate nefirească. Mă tot uitam pe ceas, de parcă se şi făcuse seara. În sfârşit tata ne roagă să ne
îmbrăcăm spre a merge la secţia de votare. Era la doi paşi, aşa că nu era necesară maşina. Ea a rămas
cuminte în garaj. Doar nu vota! Mai bine aş fi fost în locul ei.
O sală mare, mai de grabă lungă, transversală intrării. La mijloc o cordeluţă roşie(mai mult funie)
despărţea cele 2 secţii de votare care fiinţau în clădire. Intrasem pe dreapta, iar tata a întrebat, aşa în
general, cine se ocupă de strada noastră. Un binevoitor dea îndrumat spre comisia din stânga cordeluţei,
pe care astfel a trebuit să o ocolim. Unul din funcţionari, care auzise adresa indicată, şi-a oferit
serviciile.
 Eu eram însă mai catolic decât Papa. M-am interesat cu ce se ocupă comisia. Cu LISTE sau
REFERENDUM? Râzând funcţionarul a spus „Cu Euro-Parlamentari”. M-am simţit jignit. Dumnezeu
poate ştii de ce. Poate zâmbetul condescendent al celorlalţi membrii ai comisiei, cam toţi fără vre-o
activitate vizibilă.
Încălzit am apostrofat: „Şi unde votez DA!” cu puternic accent pe da.
„În spatele clădirii!” a venit răspunsul, care m-a înfuriat. Am căutat cu ochii vre-o indicaţie spre
comisia REFERENDUM. Nici una!
Făceam spume la gură. Ca să nu devin obraznic ca mareşalul pe care-l detest am întrebat abia şoptit
„Şi pe unde pot să o iau?”
- Vei afla după ce votezi aici!
- Dar eu nu vreau să votez liste. Vreau doar să votez DA. Este cumva interzis? Mă aştept la ori ce
de la actualii listaţi
- Nu este interzis. Dar nu este frumos să ne ignori. Ia-o la dreapta pe culoar. La capătul lui te
descurci!
- Şi de ce nu există o săgeată indicatoare?
- „Fiindcă aşa a dispus Primul Ministru!” Vine un răspuns dintre membrii comisiei pe când ceilalţi
tăceau îngroziţi.
- Mulţumesc!
Tata, care dăduse buletinul şi aştepta primirea ştampilei, sa uitat dojenitor la membrul comisiei din
gura căruia zburase păsărica. Eram mulţumit că nu sunt eu cel vizat. Ce ţie şi cu politica asta!
Culoarul era destul de lung aşa că mi-a mai trecut năduful. La urma urmei în comisie sunt mici
funcţionari care respectă instrucţiuni. Nu merită să-mi fac nervi pentru acestea (instrucţiuni nu
funcţionari care uneori merită chiar respect).
Aşternerea ştampilei VOTAT pe pătrăţelul DA nu a decurs chiar ca la carte. Între DA şi NU se
vedea o ştampilă care putea anula votul, dacă aşa voia muşchiul Primului Ministru. Am cerut explicaţii
şi mi sa arătat că, de fapt, a trecut prin hârtie ştampila obligatorie a secţiei de votare de pe verso, deci
votul era valabil.
Pe lungul culoar de înapoiere m-am întâlnit cu mama care mergea să voteze DA. Tata ne aştepta pe
banca de afară, căci avea culoarea politică a Primului Ministru.
Trecând prin faţa comisiei LISTAŢILOR am fost interpelat de membrul care s-a ocupat de tata:
- Chiar ne ignori de tot? Să ştii că nu avem NUMAI liste pe buletin. Avem şi un UNINOMINAL”
şi mia întins un buletin de vot.
Este adevărat. Am găsit, la coada listei un nume, eliptic de partidul de provenienţă. Numele nu-mi
suna necunoscut. Parcă Tokai sau ceva similar, un popă din NE ţării. Ori cum mai bun decât LISTELE.
Aşa am votat şi un Euro-Parlamentar.
Mi-am trecut examenul îndatoririi patriotice. Dar regret că nu am rămas în garaj cu maşina. Politica
este o pacoste, aş zice chiar o catastrofă.

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate