Radioterapie

Utilizare a radiatiilor ionizante in tratamentul anumitor boli, indeosebi al cancerelor.

Termenul de radioterapie intrebuintat singur se refera mai ales la radioterapia externa, denumita inca
si radioterapie transcutanata sau teleradioterapie, in care sursa radiatiilor este exterioara bolnavului si
produce un fascicul care atinge tesuturile profunde dupa ce a traversat pielea si tesuturile superficiale.
radioterapia externa face apel la doua tipuri de radiatii ionizante: radiatii electromagnetice (radiatii X,
radiatii y) si radiatii constituite din particule elementare infime (electroni, protoni, neutroni). Ea
utilizeaza doua surse de radiatii: fie radioelemente in sine (cobalt !), care sunt adesea izotopi
radioactivi ai unei substante" fie aparate (acceleratori de particule) care pun in miscare particulele
elementare si trimit spre bolnav ori aceste particule, ori radiatia pe care acestea o produc.
Indicatii - #a doze slabe, radioterapia are un efect antiinflamator utilizat uneori in tratamentul zonei
zoster sau al $eloidelor (cicatricele patologice).
Totusi, indicatia principala a radioterapiei este cancerul. % radioterapie are drept obiectiv furnizarea
unei doze suficiente pentru a trata tumora prote&and organele invecinate. 'oza absorbita este
exprimata in gray. radiatiile ionizante actioneaza distrugand structurile cromozomice responsabile de
diviziunea celulara, ceea ce antreneaza moartea celulelor canceroase. (elulele sanatoase sunt atacate
si ele, dar ele au o capacitate de restaurare mai mare. )ctiunea anticanceroasa a radiatiilor este
utilizata in mod izolat sau asociata cu o alta metoda (c*irurgie, c*imioterapie). )stfel,
radioc*imioterapia (administrarea simultana a radiatiilor si a medicamentelor) este utilizata in caz de
carcinom epidermoid al faringelui, bron*iilor, esofagului si canalului
anal: radioterapia peroperatorie consta in iradierea unei tumori profunde (rectala, pancreatica etc.) cu
clectroni in cursul unei interventii c*irurgicale dupa ce au fost date deoparte organele invecinate
(intestine, rinic*i etc.). radioterapia are numeroase alte aplicatii: radioterapia corporala totala este
destinata pregatirii unei grefe de maduva osoasa pentru a trata anumite forme de leucemie sau de
*ematopatii" radioterapia cutanata totala utilizeaza electroni de slaba intensitate in tratamentul
limfoamelor cutanate.
Diferite tipuri de aparate + Tuburile traditionale care produc radiatii x de &oasa energie nu mai sunt
intrebuintate decat in tratamentul cancerelor cutanate. )cceleratorii lineari sunt aparatele cel mai
frecvent folosite: ei produc fie electroni, activi la suprafata si indicati in tratamentul tumorilor
superficiale, fie radiatii x de inalta energie, care patrund in profunzime, sub piele, si sunt adaptate
tratamentului cancerelor profunde ale toracelui sau abdomenului. % alta varietate de acceleratori de
particule, ciclotroanele, care produc neutroni sau protoni, este rezervata unor forme rare de cancer si
cu un tratament foarte delicat (melanomul oc*iului, sarcomul bazei craniului). ,n sfarsit, aparatele
continand cobalt, care emite radiatii y, trateaza tesuturile profunde, dar nu afecteaza pielea, fiind
adaptate cancerelor de cap si de gat, de san si ale membrelor.
Tehnica - radioterapia moderna presupune un mediu te*nic costisitor. Un examen prealabil la scaner
permite sa se repereze amplasarea organului sau organelor de iradiat. Este realizata o simulare prin
radiografie simpla pentru a permite o pozitionare buna a fasciculului. 'oza de radiatie necesara
distrugerii celulelor canceroase este calculata prin dozimetrie. -entru a creste eficacitatea radiatiei
fara a leza tesuturile sanatoase, este folosita adesea te*nica fasciculelor convergente: un fascicul
iradiaza fata anterioara a partii bolnave, al doilea fata posterioara, al treilea din partea dreapta si
ultimul din partea stanga. .iecare fascicul are o intensitate prea slaba pentru a putea leza tesuturile
sanatoase de pe traiectul lui, dar suma intensitatilor celor patru fascicule are un efect insemnat asupra
tumorii. .asciculele, rectangulare, pot adopta o forma complexa multumita unor piese de un anumit
fel. % alta te*nica, radioterapia prin minifascicule (iradiere prin multiple minifascicule convergente),
este utilizata in tratamentul malformatiilor arteriovenoase sau al tumorilor cerebrale limitate, dar
inoperabile.
Desfasurare - /olnavul este dezbracat, culcat intr+o pozitie care permite iradierea si tinut nemiscat.
tratamentul este nedureros si nu dureaza mai mult de cateva minute. 0epere desenate sau tatuate pe
piele, permit sa se pozitioneze de fiecare data aparatele pentru o noua sedinta. tratamentul cu doze
mici este, in general, zilnic sau c*iar de mai multe ori pe zi pentru a+i ameliora eficacitatea in anumite
cancere (de faringe, de laringe). tratamentul dureaza 1+2 saptamani aproximativ, fara ca spitalizarea sa
fie indispensabila.
Efecte nedorite - )cestea sunt cauzate de atingerea celulelor sanatoase. 0eactiile precoce sunt
reversibile in cateva saptamani: radiodermita acuta (roseata cutanata, depilare), radiomucita acuta
(inrosire a mucoaselor si dureri bucale), *ipoplazie medulara (distrugere a celulelor sangvine ale
maduvei osoase). 0eactii tardive, care se produc uneori dupa mai multi ani, sunt mai greu reversibile:
radiodermita cronica (piele fina, uscata, cuperoasa), fibroza pulmonara (invadare a plamanilor de tesut
fibros), intarziere a cresterii la copil, aparitia altor cancere, tulburari genitale (menopauza precoce,
sterilitate), anomalii ale gametilor mai mult sau mai putin transmisibile urmasilor.
-revenirea, de eficacitate sigura dar partiala, se bazeaza pe precautiile te*nice: doza de radiatie si
volumul corporal iradiat sa fie cele mai mici posibile, diminuarea dozelor de administrat pe sedinta si
cresterea, in sc*imb, a numarului de sedinte.